----

Statul }i Biserica (II)

“Voieşti să cunoşti lucrurile? Priveşte-le de aproape:

Vrei sa îŃi placâ?Priveşte-le de departe”

I.L.Caragiale

Răscoala Ńăranilor din 1907nu a rămas fără urmări sociale.Temându-se de noi seisme deacest tip, s-au iniŃiat măsuri me-nite să amelioreze starea Ńără -

nimii, dar fără să modifice situaŃia de fond a acesteia,menŃinându-se, aproape neştirbite, privilegiile marilor pro -prietari. Sistemul de arendăşie nu a fost modificat aproa -pe deloc. Sărăcia gospodăriei Ńărăneşti, inexistenŃa uneicointeresări pe potriva efortului depus, arhaismul, suficien -Ńa, nocivitatea, câtă era, a marii proprietăŃi funciare într-untimp în care se vădeau consacrate alte criterii de progres,arendăşia cu rol de „lipitoare” chiar pe organismul vlă-guit al Ńăranului, dezinteresul, deseori, al puterii faŃă deevoluŃia agriculturii naŃionale aveau influenŃe hotărâtoareasupra producŃiei şi productivităŃii muncii agricole, gene -rând pe mai deparete mizeria ca o trăsătură evidentă avieŃii Ńăranului român.

V.R.: SituaŃia catastro fală aSta tului este clară, pe de altăparte B.O.R. se vrea, se declarăautonomă faŃă de noul stat dinUE, dar solidară cu Moscova.

I.O.: Prima parte o considero situa Ńie conjuncturală şi sereferă la auto nomia de clasăpolitică şi nu de stat. BOR nupoate ierta trădarea politicie-nilor că au acceptat aquisul,legile Europei occidentale şiobligaŃiile de mem bru al UE,

care reduc foarte mult din ascendentul BOR faŃă demireni şi faŃă de instituŃiile statului. Dacă mâine am ieşitdin UE, BOR-ul ar fi cel mai puternic aliat al Statului.Chiar şi astăzi, BOR-ul sprijină statul român dar în cearcasă se distanŃeze ideologic de politica vest europeană aGuvernului. AcŃiunile antieuropene au în spate îndemnu -rile ortodocsiei ruse şi române.

Turismul poate deveni unuldin factorii cheie în procesulde relansare a eco nomieilocale, Ńinând cont de faptulcă fiecare actuală sau vii -toare regiu ne de dezvoltaredeŃine un potenŃial turisticridicat, adecvat di verselor ti -puri de turism. În conformi-tate cu obiectivul principalal Strategiei NaŃio nale în do -meniul Turis mului, reprezen-

tat de o creştere a veniturilor din turism şi a con-tribuŃiei turismului la PIB prin stimularea diversificăriişi calităŃii ofertei turistice, se are în vedere dez-voltarea armonioasă şi integrată a tuturor formelor deturism.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„O, nimic, cât eşti de mare!”. Vasile Conta

„Gândeşte-te la acest atât defrumos şi covârşitor cuvânt:Nimicnicie!”

Emil Cioran

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 388 anul IX vineri, 21 iunie 2013 1 RON

John Maynard Keynes a fost un economistenglez care a trăit între anii 1883 şi 1946.Keynes, una dintre cele mai mari personalităŃiale ştiinŃelor economice, a fost, de asemenea,creatorul şcolii keynesiste de gân dire econo -mică şi este considerat fondatorul macro-economiei moderne, el fiind cunoscut în prin-cipal pentru poziŃia favorabilă privind politicileguvernamentale intervenŃioniste, prin care gu -vernul să folosească măsuri fiscale şi mone -tare cu scopul temperării efectelor adverse alerecesiunilor şi boom-urilor economice

Keynes s-a născut la Cambridge, în 1883,într-o familie care aparŃinea burgheziei intelectuale, tatăl său, JohnNeville Keynes, a fost un lector de economie la Universitatea din Cam -bridge, iar mama sa, Ada Florence Brown, a fost o autoare de succesşi o reformistă în domeniul social.

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

AnunŃ importantUrmătorul număr al revistei va apare

vineri, 5 iulie 2013

Dan POPESCU

17 iunie 1994. Sfârşitul apartheid-ului în Africa de Sud.

Politica de solidari-tate şi coeziune aUniunii Europene esteimplementată cu aju-torul instrumentelorsau fondurilor de soli-daritate, care se adre -sează Ńărilor membreUniunii Europene înprincipal şi regiunilorîn special, dar nu ex -clude şi Ńările în cursde aderare pentru care

au fost create instrumente şi fonduri speciale.Fondul de solidaritate şi Fondul de coeziune

funcŃionează pe bază de proiecte, iar Fondu -rile Structurale dată fiind amploarea lor - funcŃio-nează pe bază de programe.

Fondul de solidaritate

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene(The European Union Solidarity Fund) este celmai nou fond al politicii regionale şi a fostînfiinŃat în noiembrie 2002, în urma inundaŃi-ilor ce au afectat FranŃa, Germania, Austria şiRepublica Cehă. Obiectivul acestui fond estede a facilitata exprimarea solidarităŃii UE faŃăde populaŃia unui Stat Membru sau în cursde aderare, care a fost afectată de un deza-stru natural major. Astfel, acesta este un fondcare permite reacŃia imediată, eficientă şi flexi -bilă, în funcŃie de natura şi de amploareasituaŃiei.

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 6

Strasbourg

continuare ^n pag. 4 - 5

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 7

Salonul de var@ al U.A.P. Sibiu (II)

CÂTEVA CRITERII DEEVALUARE. Accesibilitatea.

John Maynard Keynes – câteva coordonate biografice

Puncte de vedere

Turismul - factor cheie înactualele/viitoarele regiuni

de dezvoltare ale României (I)

J. M. Keynes

Foametea: amenin]are drastic@

pentru secolul XXI? (IV)– un mileniu de foamete înistoria economic@ a lumii –

continuare ^n pag. 2

prof. dr. Viorel ROMAN,consilier academic la Univ.din Bremen - Germania

Instrumente financiarepost-aderare pentrusus]inerea politicii

de dezvoltare regional@

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Vedere din Bremen

dr. Paul LUCIAN,ULBS

Virgil NICULA

TURISM2 VINERI 21 IUNIE 2013

urmare din pagina 1Turismul poate fi considerat o pri-

oritate pentru programul de dez vol -tare regional, având în vedere atâtresursele existente, cât şi ne cesitatearealizării coeziunii econo mice şi so -ciale în fiecare regiune, prin extinde -rea numărului de zone şi resurse cevor fi valorificate la nivelul întreguluiteritoriu, printr-o abordare bazată peintegrare şi sustenabilitate.

Baza strategiei pentru dezvolta reaturismului regional este repre zentatăde conceptul de dezvolta re durabilă,principiu care stă la baza întregii creş -teri economice şi sociale prevăzute înstrategiile de dezvoltare la nivel naŃio-nal. Acest concept implică asigurareaunui echilibru optim între creştereaeco nomică şi conservarea/reconstruc -Ńia cadrului natural, menit să asi gureo dezvoltare armonioasă, ca pabilă săsatisfacă atât cerinŃele actuale, cât şicele de perspectivă, având ca obiec-tiv final armonizarea dintre beneficiilepe termen scurt ale mediului de afacerişi beneficiile pe termen lung la ni velulcomunităŃii şi al indicatorilor sociali.

Turismul va fi, în următorii 20-30de ani, elementul-cadru al dez voltăriilocale, factor esenŃial pentru creştereastandardului de viaŃă al populaŃiei dinfiecare regiune şi pol al atragerii deinvestiŃii.

Misiunea unei strategii de dezvoltarea turismului la nivel re gional este re -prezentată de transformarea fiecăreiregiuni, ca şi în treg, într-o destinaŃiecompetitivă din punct de vedere tu -ristic pe plan internaŃional, la nivelulvalorii resurselor turistice de care dis-pu ne, dar şi al celor ce pot fi createîn continuare, precum şi im pu nereaacestora ca zone turistice în sistemu-lui turistic naŃional prin identificareaacestui areal cu ac tivităŃile turistice.

Strategia de dezvoltare a turismu-lui la nivelul fiecărei regiuni trebuiesă aibă ca şi puncte de reper oportu -nităŃile şi ameninŃările care se regăsescla nivelul lor. Va lorificarea oportuni -tăŃilor constituie rampa de relansareşi creştere a activităŃii turistice în re -giune, iar preîntâmpinarea ameninŃă -rilor asi gură buna funcŃionare a pro-cesului implementării.

Printre obiectivele urmărite în dez -voltarea turismului la nivelul re giuni -lor de dezvoltare se numără:

• crearea unei oferte turistice di -versificate, integrate şi competitive prinsusŃinerea dezvoltării in vestiŃiilor locale,regionale, naŃiona le şi internaŃionale,care să conducă la creşterea volumu -lui activi tăŃii şi a circulaŃiei turistice;

• stimularea dezvoltării ofertei tu -ristice de calitate, ce permite creş -terea încasărilor, a contribuŃiei secto -rului turistic în PIB şi a veni turilor neteale populaŃiei, precum şi sporirea gra -dului de absorbŃie a forŃei de muncă;

• crearea condiŃiilor de integra rea turismului din fiecare regiune întendinŃele de dezvoltare naŃiona lă şieuropeană;

• promovarea prin turism a fie -cărei regiuni ;

• dezvoltarea economică a zo ne -lor, prin dezvoltarea sectorului turistic;

• ridicarea nivelului de trai în re -giune, prin dezvoltarea turismului re -gio nal şi local;

• crearea de noi locuri de muncă;• îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă,

prin diversificarea serviciilor turistice,ameliorarea calităŃii me diului, înfrumu -seŃarea localităŃilor, oferirea unor noiposibilităŃi de agrement şi refacerepentru locui torii din regiune şi pen-tru turişti.

Politica de dezvoltare a turismu luibeneficiază de o serie de pâr ghii sauinstrumente economice care decurgfie din politica econo mică globală, fiedin specificul sec torului turistic.

Pârghiile politicii economice glo ba-le care pot favoriza dezvoltarea activi -tăŃii de turism sunt:

a) instrumentele financiare şi fis-cale, care se referă la ansamblul po -liticilor de credit, a ratei do bânzilor şia impozitelor şi taxe lor; ele contri -buie la crearea unui cadru favorabilacumulărilor, inves tiŃiilor turistice şila crearea de noi activităŃi turistice;

b) politica bugetară şi monetară,ale cărei efecte se reflectă asupraevoluŃiei preŃurilor interne şi asupraratei de curs de schimb; de exemplu,devalorizarea propriei monede poatestimula exportul de turism (recepŃiaturistică);

c) măsurile în plan social, cum arfi cele legate de durata tim pului demuncă, de durata vacan Ńelor, de for-marea profesională etc.

Cele mai uzuale instrumente depolitică economică specifice sectoru-lui turistic se referă la următoarele:finanŃarea din fondurile pu blice (fon-durile europene şi bugetul de stat) aunor investiŃii turis tice, acordarea unorcredite cu dobânzi mici pentru inves -ti Ńii în echipamente turistice, supor -tarea din bugetul de stat a unei părŃi

a cheltuielilor turistice pentru anumi -te categorii sociale (tineri, pensionari)sau măsuri de ordin fiscal - exonerări,reduceri sau amâ nări la plată a im -pozitelor, taxe hoteliere (sau de sejur),taxe aplicate pentru diverse serviciituristice, taxe asupra valorii adăugateîn turism etc.

Stabilirea politicii turistice are învedere elementele regionale ce potinfluenŃa decizia turistului în ale gereadestinaŃiei sale. Măsurile luate la nivelcentral pot ameliora pozi Ńia concu -ren Ńială a destinaŃiei regio nale saupot să-i aducă prejudicii.

Punctul de plecare în stabilireastrategiei pentru ameliorarea pozi ŃieiconcurenŃiale a destinaŃiei îl consti -tuie elementele determinan te ale com-petitivităŃii, care sunt date în princi-pal de condiŃiile factoriale. Un turismdurabil la nivel regional trebuie săacopere, în acord cu strategia de dez-voltare a turismului în România, toatefor mele şi activităŃile din industriaospitalităŃii, incluzând turismul bal near,de sănătate şi de relaxare, turismulcultural şi religios, turismul de afa -ceri şi evenimente, tu rismul rural, tu -rismul montan, tu rismul activ şi orien-tat spre na tură. Procesul de orientarecătre durabilitate trebuie să fie, în modnormal, coordonat la nivel regio nalde către factorii guvernamentali şi sus-Ńinut de factori locali, la nivelul co -munităŃilor.

Implementarea politicilor de dez-

voltare turistică reprezintă o responsa-bilitate atât a autorităŃi lor, cât şi asectorului privat. Sec torul public răs -punde de stabilirea planificării şi pro-gramelor, implementarea acŃiunilor ge-nerale de marketing din regiune, in -cluderea şi crearea de legături întrepunc tele de atracŃie turistică şi ofer-tele diferitelor locaŃii/ale diferiŃilor ope-ratori, realizarea infrastructurii de bază,dezvoltarea anumitor atracŃii turistice,stabilirea şi administra rea normelorde oferire a facili tăŃilor şi serviciilor,stabilirea mă surilor de administrareşi valorificare a teritoriului şi de pro-tecŃie a mediului înconjurător, stabi -lirea standardelor pentru pregătirea şiperfecŃionarea în domeniul turismului,menŃinerea sănătăŃii şi se curităŃii pu -blice, implementarea de politici pentrudezvoltarea resur selor umane din sec-torul turistic. Sectorul privat răspundede dezvoltarea serviciilor de cazare,alimentaŃie şi agrement, a operaŃiuni -lor agenŃiilor de turism, de ac tivitateaîntreprinderilor comercia le cu specificturistic şi se bazea ză pe infrastruc -tură, pe dezvolta rea unor atracŃii tu -ristice şi promovarea acestora prinactivităŃi specifice de marketing.

Angajamentul politic în vederea dez-voltării turismului într-o manie ră pla -nificată şi durabilă este esen Ńial. Deasemenea, asociaŃiile profe sionale dinturism (ANAT, ANTREC, AER, AHR ş.a.),filialele regionale ale acestora vor tre -bui să fie im plicate din ce în ce maimult în aspecte legate de dezvoltareatu rismului ca factor esenŃial de le gă -tură între factorii decizionali la nivelpublic şi operatorii privaŃi.

În cadrul viitoarelor strategii de dez -voltare a turismului la nivel de regiunese impun următoarele prio rităŃi:

1. Restaurarea şi valorificarea tu -ristică a patrimoniului arhitectural şicultural în vederea creşterii accesuluipublicului şi a nu mărului vizitatorilor

Această acŃiune vizează extindereanumărului de situri cultura le şi arhi-tecturale care ar putea fi incluse înagenda unui turist ce vizitează o anu-mită regiune, prin:

• restaurarea, protecŃia şi conser-varea patrimoniului cultural na Ńional cupotenŃial turistic important (restaura -rea clădirilor cu elemente arhitectonicetradiŃionale, a monumentelor, ansamblu -rilor şi si turilor istorice, centre cultu -rale, muzee, etc.) în vederea introdu -cerii acestora în circuite turistice;

• investiŃii pentru protecŃia şi va lori -ficarea turistică a siturilor ar heo logice;

• realizarea de planuri integrate deprotejare a patrimoniului cultural;

• responsabilizarea unor paliere so-ciale diverse (naŃional/regional/ local)în conştientizarea rolului pa trimoniu -lui cultural imobil în păstrarea iden-tităŃii culturale naŃionale şi locale;

• cooperarea cu parteneri in terna -Ńionali în programe şi pro iecte comunede protejare a pa trimoniului cultural imobil;

• sprijinirea înfiinŃării de noi mu zeede artă, cu prioritate pentru structu -rile de importanŃă regională, dedicatecelor mai importante as pecte cultura -le de interes din zonă;

• sprijinirea înfiinŃării galeriilor pu -blice sau muzeelor de artă mo dernă/contemporană.

2. Creşterea accesului, prin in ves -tiŃii publice, la obiectivele de patrimo -niu cultural şi arhitectural

Această acŃiune vizează îmbu nătă -Ńirea accesibilităŃii turiştilor la atracŃi-ile culturale ale regiunii, prin îmbună -tăŃirea sistemului de infrastructură atransportului local, crea rea unor struc-turi de parcare şi de servicii aflate înconexiune cu obiective culturale spe -cifice/zonele de interes, prin:

• amenajarea accesului către obiec-tivele turistice şi zonele din apropie -rea acestora, prin renovarea şi îmbună -tăŃirea siguranŃei drumu rilor existente;

• realizarea de spaŃii de popas şicampare, parcare pentru vizitatorii caredoresc vizitarea obiecti velor aflate înpatrimoniul regiunii;

• crearea unei infrastructuri pu bli -ce de mici dimensiuni, cum ar fi toa -lete, grădini publice, zone de petre-cere a timpului liber pentru copii,toate acestea localizate în apropierede atracŃii culturale;

• modernizarea drumurilor co mu -nale care fac legătura dintre ansamblurilemonahale, satele etno grafice, pentrua se putea realiza circuite turistice;

• investiŃii pentru iluminatul noc -turn al pieselor integrate în patrimo-niul arhitectural.

3. Sprijin pentru iniŃiativele de valo-rificare a specificului etnografic şi etnic

Cultura în diferitele regiuni nu estereprezentată numai de arhitectură.Analiza potenŃialului turistic al fiecăreiregiuni poate pune în evidenŃă atrac-tivitatea acestora ca fiind cu atât maimare şi datorită costumelor tradiŃionaleale localnicilor, inclusiv folclorului re -giunii, produselor alimentare tradiŃio -nale, meşteşugurilor, muzicii şi modu -lui tradiŃional de viaŃă în general (pa -trimoniul imaterial).

Această acŃiune este dedicată poten -Ńialul etnic şi etnografic al regiunii,respectiv protecŃia şi promovarea aces -tuia şi se poate realiza prin:

• inventarierea elementelor de pa -trimoniu material specifice pentru cul -tura românească şi locală, având învedere valoarea etno-culturală de unicăspecificitate, ca rod al istoriei locurilorşi al adaptării la mediul natural ;

• introducerea în circuitul turistica tradiŃiilor spirituale şi a obiectivelorculturale aparŃinând minorităŃilor naŃio-nale, în scopul dezvoltării şi promo -vării turismului etnic (turism multicul -tural în comunităŃi de rromi, sărbă-tori, întâlniri ale acestora);

• sprijinirea iniŃiativelor locale şi re-gionale de organizare a festivalurilordespre tradiŃia şi meşteşugurile locale;

• sprijinirea creării de iniŃiativepentru valorificarea diversităŃilor etnicedintr-o perspectivă turistică;

• iniŃiativele de sprijin pentru coo -perarea între producătorii de produse/alimente tradiŃionale şi între aceşti pro-ducători şi persoanele implicate în per -petuarea moştenirii culturale materiale.

4. Sprijin pentru iniŃiativele de inte -grare a ofertei culturale şi de orga-nizare de circuite

În ciuda importanŃei lor individualeneîndoielnice, numai printr-o aborda -re integrată a acestora, atracŃiile cul-turale ale regiunii pot atrage turişti dela nivel naŃional şi internaŃional pen-tru petrecerea unor perioade de şederepe termen mediu în regiune.

Prin această acŃiune, strategia vizea -ză multiplicarea potenŃialului de atrac-tivitate a regiunii prin crearea de cir-cuite integrate şi alte iniŃiative pentruoferta turistică cultural, ca şi prin:

• crearea de circuite regionale caresă includă patrimoniul cultural, situriarheologice, locuri de interes etnic şietnografic şi evenimente; în sensulprezentei strategii un circuit este con-siderat ca fiind o iniŃiativă comună,în care sunt implicaŃi cel puŃin 3 subiecŃiresponsabili de gestionarea de situri/atracŃii turistice, pentru a avea o abor-dare comună pentru cel puŃin unuldintre următoarele aspecte: promova -rea turistică pe un singur site webdedicat, adoptarea unui program inte -grat de deschidere către public a obiec-

tivelor turistice, ghiduri comune impri -mate, sistem comun de taxare a tu -riştilor, indicatoare turistice comune;

• alte iniŃiative de integrare, cucondiŃia ca acestea să implice o valoa-re adăugată substanŃială în potenŃialulde promovare/valorificare a cel puŃin3 atracŃii turistice şi care să fie puseîn aplicare de către sau în parteneriatcu organismul responsabil pentru ges -tionarea atracŃiilor turistice în sine.

5. Crearea şi actualizarea unui calen -dar de evenimente culturale, în strân-să corelare cu patrimoniul cultural

Dincolo de patrimoniul material şiimaterial, fluxurile turistice pot fiatrase de promovarea şi îmbunătă -Ńirea evenimentelor culturale existenteşi de crearea unor calendare de eveni -mente noi, importante şi de calitate,cum ar fi expoziŃii, concerte, fes tivaluride teatru şi muzică, cinema, etc.

Acolo unde este relevant, ar trebuiacordată prioritate iniŃiativelor caresunt în concordanŃă cu contextul cul-tural al zonelor specific, cum ar fi:

• sprijinirea organizării de expozi -Ńii muzeale etnografice şi manifestăriculturale, festivaluri;

• completarea unui calendar al eve -nimentelor culturale din regiune (expo-ziŃii, festivaluri, sărbători, omagieri);

• valorificarea evenimentelor cul-turale din zonă:

• crearea a unul sau două calen-dare principale de evenimente, relevan -te la nivel european, în cele mai im -portante zone urbane (ex. festivaluride muzică, teatru/festivaluri de cine-ma/ concursuri);

6. Promovarea turistică integrată(numai pentru circuite sau grupuriminime de atracŃii)

Această acŃiune se adresează ini -Ńiativelor de promovare turistică aatracŃiilor culturale ale regiunii, princrearea de branduri, site-uri web spe-cifice, campanii publicitare:

• Sprijin pentru crearea de site-uri pentru promovarea circuitelor saugrupurilor de atracŃii turistice;

• Campanii de publicitate pentru cir -cuite sau grupuri de atracŃii turistice;

• Participarea la târguri naŃionale şiinternaŃionale şi crearea de standuriprovizorii promoŃionale în punctele detranzit strategice.

7. Dezvoltarea resurselor umaneîn domeniu

Turismul este unul dintre sectoa -rele economiei dintr-o regiune care estecondiŃionat în mod special, în dez-voltarea sa, de către factorul uman.

Persoanele care lucrează în dome-niul turismului, suplimentar cunoştin -Ńelor tehnice care sunt necesare înmod normal în orice domeniu de ac -tivitate, au nevoie de o pregătire îndomenii cum ar fi limbi străine, mar-keting, comportamentul faŃă de clienŃi,comunicare interpersonală etc.

Această acŃiune se adresează re -surselor umane necesare pentru ope -ratorii implicaŃi în turismul cultural şi sepoate realize prin următoarele măsuri:

• formarea profesională aprofun-dată a personalului prestatorilor deservicii turistice şi a tour-operatorilorîn domenii variate;

• creşterea nivelului de pregătireal ghizilor implicaŃi în activitatea deturism, precum şi creşterea număru-lui de ghizi turistici în acest sens;

• perfecŃionarea profesională aghizilor din muzee, colecŃii şi casememoriale care să poată oferi şi datedespre caracteristicile mediului natu-ral şi antropic al localităŃii pe terito-riul căreia se află un bun cultural,natural, sau cu valenŃă turistică;

• sprijin pentru crearea de parte -neriate între universităŃi locale şi cir-

Turismul - factor cheie în actualele/viitoarele regiunide dezvoltare ale României (I)

Virgil NICULA

Sibiu. Turnul Sfatului.

3OPINIIVINERI 21 IUNIE 2013

urmare din pagina 1Cât priveşte solidaritatea BOR cu

Moscova, ai pe deplină dreptate. Eunu am întâlnit, un copil care să nu fipreluat anticorpii (codurile) din lap -tele mamei. De unde atâta putere aBOR-ului să se rupă de mama lui?

V.R.: Statul român se vrea occi-dental, Biserica orientală (?!). S-a re -nunŃat la simfonia constantinopolitanădintre stat şi biserică la Bucureşti?Avem de a face cu o nouă erezie?

I.O.: Consider că exagerezi în ceeace priveşte orientarea statului român.Acesta nu se vrea occidental ci doardeclară că îşi doreşte o apropiere deoccident. În realitate, statul român, con -dus de mai marii feudali/boieri ortodocşivrea să rămână în orient. În orice caz,Preşedintele, Parlamentul, Guvernul, Jus-tiŃia îşi îndreaptă ochii spre occidentnumai atunci când sunt în pericol in -teresele personale ale politicienilor saufuncŃionarilor, care populează acesteinstituŃii ale Statului. ExperienŃa ulti -mului an oferă nenumărate şi nepieri-toare exemple de confirmare a aces-tei afirmaŃii.

Cât priveşte simfonia dintre statşi biserică, nu cred că existş vre-o ten -dinŃă de slăbire. Ea chiar dacă nu seaude, se simte însă puternic. Desigurcă Ierarhia ortodocsă uneori şuşo -teşte vorbe dizidente prin conclavu -rile sale dar, la lumina zilei, politicie -nii zilei sunt căutaŃi şi curtaŃi de fie -care ierarh mai important. Nu te amăgică mâine-poimâine, românii speculândlipsa simfoniei se vor refugia în bra -Ńele Romei. Te asigur că vei găsi şipeste mulŃi ani aceaşi ortodocşi ro -mâni năclăiŃi în sosul antioccidentalpregătit cu atât sarg de preoŃime. S-arputea ca unii „cetăŃeni ai Europei“ sămimeze altă piesă dar în suflet vorrămâne ortodocşi autentici încă mulŃiani. Aminteşte-Ńi cât timp i-a trebuit Ro-mei şi barbarilor să renunŃe la zeiilor, chiar după ce Împăratul a impuscreştinismul. InerŃia sufletului şi a cre-dinŃei se consumă în secole.

V.R.: Puciul parlamentar recent,un guvern cu de trei ori mai mult mi -niştrii ca Germania, cu funcŃionariplătiŃi mai bine decât ca cei din sferaproductivă, nefolosirea fondurilor UE,clientelism algoritmic, corupŃie cu largcaracter de masă etc. ilustrează in -compatibilitatea şi blocajul unui statortodox numai mimetic în UE/NATO.

I.O.: Nu am comentarii. Aşa este.Dar înŃeleg că recunoşti mimetismulStatului român, atunci când se declarăorientat spre Occident.

V.R.: SituaŃia din Grecia, Cipru şiBulgaria nu-i nici ea mai încurajatoare.

I.O.: Mie mi se pare că situaŃiade acolo nu este atât de gravă ca înRomânia. Grecii şi CiprioŃii au un ni -vel de trai mai ridicat. Ei fac scandalca să nu îşi piardă privilegiile. Bi -serica lor este mai aproape de iz -voare. Nu beau apă cu canciocul slav.

Bulgarii, speriaŃi de turci, preferăsă ajungă în braŃele protestanŃilor. Pecând la noi, ortodocşii securişti vădsperanŃe în monahism şi în masonerie(vezi cugetările d-lui Dragomir Gheor-ghe, fost adjunct la SIE). BineînŃelescă s-ar dori ca cele două salvări săvină prin aeroporturile Seremetevo şiVnukovo.

V.R.: Ce-i de făcut? Anul viitor par -tida ortodoxă FRN, PMR, PCR, FSN,PSDR, PSD, PC, PNL, USL vrea să săr -bătorească 25 de ani de la aşa zisaRevoluŃie, continuitatea cutumelor fa -nariote, greco-pravoslavnice în cea mai

săracă Ńară din Europa.I.O.: Prea puŃin mă interesează ce

vor să sărbătorească cei 10 mii de nea -veniŃi care au preluat puterea în Sta -tul român. Pe mine mă intereseazăprostia oamenilor de rând. Voi revenila sfârşit asupra acestei teme.

V.R.: În realitate ceea s-a petre-cut în anul de graŃie 1989 e un eşescimens, pentru că nu a refăcut uni-tatea creştină.

I.O.: Aşa este. Principalul vinovateste însă Vaticanul. În cei peste 1000de ani în care a educat populaŃiaoccidentala şi birocraŃia laică să res -pecte cele 10 porunci, Vaticanul a în -vă Ńat că mulŃimile nu trebuie lăsatede capul lor.

De ce i-au trebuit Vaticanului 10 anisă înŃeleagă că românii şi alte po -poare estice sunt şi ei creştini şi artrebui reeducaŃi după năpasta orto-doxo-comunistă? Nu avea Vaticanulîmpreună cu statele occidentale forŃaadministrativă şi economică să-şi asu-me această misiune? Cei 200 mili -oane de ortodocşi nu cred şi ei înIsus Hristos?

Nu acuz Vaticanul că nu a făcutel în estul Europei ce trebuiau de secolesă facă bisericile ortodocse naŃionaledar nici nu-mi vine să las problemaîn vânt, constatând doar eşecul în rea-lizarea unităŃii creştine. O mie de ani,catolicii au dat vina pe statele na -Ńionale din estul Europei că au susŃi -nut schisma religioasă. Dar în 1990,nu mai aveam stat naŃional. De ce înacel moment Vaticanul nu a acŃionatşi a aşteptat până în 1999 să deaprimul semnal că se gândeşte şi lacreştinii ortodocşi din România? Dece atunci, când a început să se gân-dească, a manifestat atâta pudoare îna acŃiona asupra birocraŃiei ortodoxo-comuniste, care a supravieŃuit desfi-inŃării structurilor statale comuniste şiactionează până astăzi să refacă ace-laşi stat ortodocs şi antioccidental?Nu ştiau ca statul german, după dis-trugerea lui totală în 1945, a fost re -facut în câŃiva ani tocmai de cătrebirocraŃia germană care supravieŃuise?

V.R.: Aşa că acuma Rusia se re -face în parametrii satrapiei euroasiaticeşi aspira spre vest, spre Balcani, iarRomânia şi Moldova au din nou op -Ńiunea: Roma sau Moscova?

I.O.: Rusia are o populaŃie cu pu -ternice influenŃe asiatice. Este o mareîntrebare dacă creştinismul va reuşivreodată să o elibereze de aceste in -fluienŃe. Biserica Ortodocsă Rusă suntsigur că nu o va face, pentru ca ierar -hia ei poartă puternice veşminte alecredinŃelor asiatice.

Cât priveşte România şi Moldova,ele vor dansa între Roma şi Moscova,atâta timp cât Vaticanul nu-şi va asu -ma responsabilitatea pentru creştiniidin estul Europei. Meritul lui Pavel estecă, adresându-se neamurilor barbare,a deschis căile pentru înmulŃirea creş-tinilor şi deci pentru creşterea forŃeilor în lume dar Petru este cel careşi-a îndeplinit misiunea primită de laIsus Hristos şi a pus piatra de fun-daŃie la Biserica LUI. Dacă Vaticanulse consideră apărătorul Bisericii luiIsus Hristos, atunci Vaticanul să-şiasume reponsabilitatea pentru toŃi creş-tinii. Îmi este teamă că stăruinŃa Va -ticanului de a înmulŃii creştinii în Asiaşi Africa este o manifestare a Tonenideologiei sau în limbaj comunist „va-lovaia“. Este important numărul creş-tinilor, dar Europa a fost şi trebuiesă rămână un continent creştin. Apos-tolii au creştinat Europa şi nu i-au îm -părŃit în catolici şi ortodocşi. Auto riischizmei rămân Vaticanul şi ierar hiaBisericii din Constantinopol. Tru pul luiIsus Hristos sângerează şi azi din

cauza lor.V.R.: Eu pledez pentru Roma,

pentru emacipare, pentru o BisericăRomânescă şi un nou stat, de tip oc -cidental, care să nu mai fie toleratcum au fost sute de ani ortodocşiiardeleni în Sfântul Imperiu Roman şiastăzi mai toŃi românii şi Ńiganii înoccident.

I.R.: Suntem foarte mulŃi românicare pledăm pentru aceaşi cauză. Mareadeosebire este că d-ta trăieşti însuperordinea din Bremen iar noi netrezim în fiecare zi în mirosul şi gro-hăitul de cocină.

Problema este cum să ieşim dinaceastă mizerie? Oare suntem noi ro -mânii DE AZI capabili să găsim calea?Îmi este teamă că fără toiagul bine -voitor al Vaticanului nu suntem capa-bili. Anii ortodoxo-comunismului ne-auîndobitocit şi după 1989 se depuntoate silinŃele să nu ne dezmeticim.Pe de altă parte, noi creştinii ortodocşinu suntem copii ca să putem fi aliniaŃişi îndemnaŃi să mergem în şiruriorânduite. Între timp am crescut şi dincauza a tot felul de deprinderi rele,simplul îndemn să ne unim cu Roma nuajută să sărim peste umbra noastra.

V.R.: Pe lângă propagarea idealu-lui de mai sus, faptul că dialogul cuRoma este subminat la Bucureştilămureşte şi o serie de fenomene,care altfel sunt mai greu de înŃeles.De ce au ortodocşii salarii de zece orimai mici ca în vest, de ce sunt eimo nitorizaŃi, rău văzuŃi, de ce nu lise iartă datoriile?

I.R.: Problemele materiale au omare importanŃă, acolo unde situaŃiase înrăutăŃeşte (Grecia, Spania etc). De-sigur că şi românii îşi doresc să oducă mai bine. Dar la noi există omare rezervă de răbdare. Iliescu şicu Roman au reuşit să aducă în anii90 venitul românilor la 1-2 euro pezi. Azi este de 5-10 euro pe zi. Cres -când aceste venituri cu câte 1 euro/ziîn fiecare an, am putea avea o pacesocială timp de mulŃi ani. Pe aceastăaşteptare modestă mizează SPD-ul.Baronii lor au înŃeles că pot ajungemiliardari dacă asigură acest mic pro-gres pentru ceilalŃi. Problema cea maimare a românilor este că resimt cuo mare durere lipsă ordinii şi a res -

pectului faŃă de lege/contract, cliente -lismul, risipa şi hoŃia nepedepsită.Acesta este motivul principal al respin -gerii lui Traian Băsescu. Presupun căîn ultimele săptămâni s-au lămurit mulŃiromâni cât de mult iubeşte dl. Băsescuprincipiile şi Ńinuta consecventă şi câtde dispus este la propriul sacrificiu.Îmi pare rău de ardeleanul Emil Boc,om cinstit şi corect, că s-a lăsat ter-felit ca o cârpă. Mai cu seamă, ti -neretul ieşit din puzderia de universi -tăŃi unde li s-au servit zilnic gogoşilecapitalismului şi ale globalizării pre-cum şi românii care au plecat în oc -cident să muncească sunt revoltaŃide mizeria socială şi politica din Ńară.În câŃiva ani se vor duce în veşnicieactualii pensionari, înclinaŃi să se gân -deasca în primul rând la Lumea deapoi!. Pe ei îi satisface BOR-ul. Marelepericol este că populaŃia activă se su -focă, se umple de venin, intră în de -rută şi se alienează. La salvarea aces-tor creştini să se gândească Va ticanul.

Aceasta este marea problemă a na -Ńiunii române. SoluŃia d-tale (Unireacu Roma!) nu mai este valabilă. Men-Ńinerea pe agendă a acestei idei arevaloare pentru a înŃelege de ce creş-tinii occidentali au ajuns la ordine, întimp ce noi cei din orient ne bălă -cărim în această mlaştină socio-politi -că. Desigur că şi creştinii occidentaliau problemele lor, care nu sunt mi -nore, dar, în final, societatea occiden-tală este mult mai avansată. Odată,înŃeleasă cauza suferinŃelor noastre, aortodocşilor, nu înseamnă că avemşi soluŃiile pentru înlăturarea ei. Spercă Vaticanul nu consideră că dacă demâine bisericile ortodocse s-ar supunePapei, de odată, aici în est ar curgelaptele şi mierea. Cunoaştem amân-doi situaŃia din fostul RDG, undeîntegrarea în standardele occidentalenu este încheiată nici azi, deşi acoloau fost făcute toate demersurile pen-tru alinierea la occident.

În afară de această abordare obiec-tivă nu trebuie ignorată latura su biec -tiva. Ierarhia ortodoxă din Românianu va accepta subordonarea sa Va ti ca-nului şi orice insistenŃă pe aceastăcale va avea un rezultat pervers. Vacreşte opoziŃia faŃă de ideia Unirii cuRoma şi ne va îndepărta de Ńelul

adevarat.V.R.: Unirea cu Roma a Bisericii

nu înseamnă subordonare orientală,ci contract occidental, nu înseamnăclientelism fără de lege, ci demnitate,depăşirea statutului de tolerat la Pe -riferie. Vezi istoria Bisericii unite cuRoma din Transilvania. Între Vaticanşi Fanar este o mare deosebire.

I.O.: În prezent, noi românii avemmari probleme cu AdministraŃia, adicăcu birocraŃia laică, care a supravieŃuitdesfiinŃării statului în 1989. UE neobligă să preluăm codurile morale dinoccident, inclusiv legile occidentului.Din acest punct de vedere, misiuneaBOR-ului de a-i reeduca pe creştiniiortodocşi este scurtcircuitată, normelecreştine ajungând la cetăŃeni directprin intermediul legislaŃiei.

Deci, este un mare pas înainte pen-tru că avem o legislaŃie bazată pe co -duri morale creştine, care în occidenta fost creată cu atâta efort din parteaVaticanului de a lungul multor seco -le. Însă, problema rămâne cum săacŃionăm ca aceste legi să fie apli cateşi respectate. Numai birocraŃia laicăeste în măsură să o facă. Şi nu estevorba de cei 1,3 milioane de sa la riaŃila stat ci doar de un detaşament decâteva mii de ÎnalŃi funcŃio nari (dieBeamten). Cine îi poate ree duca peaceştia? Numai UE, care trebuie sălase deoparte pudoarea şi să-şi impunăvoinŃa. În 1948, când am trecut dela economia de piaŃă la economia destat, URSS şi-a impus modelul cuajutorul miilor de consi lieri plasaŃi întoate ministerele, prin intermediul So -vromurilor şi al PCR condus de Sec -Ńia InternaŃională a CC PCUS de laMoscova precum şi a agenŃilor KGB.

Oare, mişcarea inversă se poaterealiza numai cu bunavoinŃa şi ape -land doar la conştiinŃa oamenilor?

Răspunsul este NU şi occidentulcunoaşte foarte bine acest răspuns.Dacă, totuşi, nu se Ńine seama deaceastă realitate, înseamnă că stateleoccidentale au nevoie de oaia râioasăpentru a-şi ameninŃa propria popula -Ńie. Aşa au procedat de la al II-lea Răz-boi Mondial încoace cu Lagărul socialist.

Mizeria politicianismului o înŃeleg.Dar, în acest caz, Vaticanul ce face?Nu înŃelege situaŃia? Mă îndoiesc.

Statul }i Biserica (II)prof. dr. Viorel ROMAN, consilieracademic la Univ. din Bremen - Germania

Puncte de vedere

Roma, Vaticanul.

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~ VINERI 21 IUNIE 20134

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Proletariatul în formare, lipsit de

mijloace şi supus unei exploatări ceprezenta o rată a plusvalorii dintre celemai mari din Europa, avea, de aseme -nea, un trai mai mult decât nesatisfă -cător. În acest cadru, marea dorinŃă dea avea pământ a Ńăranului a rămas şirămânea nesatisfăcută. Au fost însăconducători politici înŃelepŃi care şi-audat seama de acest fapt, în frunte cuIonel Brătianu şi regele Ferdinand. Cuatât mai mult cu cât se profila un răz-boi nimicitor. Iar Ńăranul, „talpa Ńării”,ponderea covârşitoare a populaŃiei, arfi fost chemat să lupte. Şi nu avea dece. De ce să o facă? De ce să-şi deaviaŃa pentru perpetuarea unui trai mize-rabil? Încă cu luptătorii din tranşee,conducătorii menŃionaŃi au promis, deci,o mare Reformă agrară în favoareaŃărănimii. Şi s-au Ńinut de cuvânt. IarsperanŃa împropirtăririi i-a înzecit Ńăra-nului energia, vitejia în Primul RăzboiMondial – purtat de România pe teri -toriul Ńării şi pustiitor pentru acest te -ritoriu – în luptele crunte împotrivacotropitorului german, la Oituz, Mără -şeşti, Mărăşti, în alte bătălii. SângeleŃăranului român a stropit din belşugşi a sfinŃit un pământ care, după secoleşi secole de oprimare străină, iată, seregăsea oficial, cu recunoaşterea una-nimă, în matca lui naŃională, firească,cea românească.

... Erau condiŃii care făceau ca, înciuda împotrivirii acerbe, făŃişe saumascate, a unora, Refroma agrară, pro -misă, atât de aşteptată, menită „sărestabilească, după secole şi secolede suferinŃă, dreptatea pământului şia proprietăŃii”, după cum se subliniaîntr-o publicaŃie a timpului, să nu poatăfi ocolită. Între 1918 – 1921 s-a în -făptuit astfel o Reformă – apreciatădrept cea mai largă Reformă de dupărăzboi din răsăritul şi centrul Europei– ce a asigurat expropierea a peste6 milioane ha, adică a circa 66% dinîntreaga suprafaŃă de pământ deŃinu -tă de moşierime. Această reformă adat impuls dezvoltării capitalismuluişi agriculturii, a slăbit puterea econo -mică a moşierimii, a redus rolul jucat

de această clasă, deja relativ ana cronică,în viaŃa politică şi socială a României.

După cum se desprinde limpededin cele de mai sus, relaŃii de pro-ducŃie cu minusurile lor şi circum-stanŃe interne, mai ales, şi-au pusamprenta, cu limitele lor, asuprasituaŃiei ulterioare în agricultură. În1930 proprietăŃile de peste 100 hacontinuau să însumeze circa 26% dinterenul agricol, ceea ce, până la urmă,nu era deloc un fapt rău. Deopotrivă,însă, printre altele, a fost menŃinut multdin vechiul sistem de învoieli şi al aren-zilor, conceput atât de păgubitor agri -culturii în general şi gospodăriei Ńără -neşti ca atare. S-au diminuat posibi -lităŃile de a prospera pentru Ńăraniinevoiaşi. Existau încă Ńărani lipsiŃi depământ. Deseori, pârghiile economico-financiare – creditul, cooperaŃia, etc. –deloc paradoxal, acŃionau nu în spri-jinul ci împotriva gospodăriei Ńără -neşti. Nu a fost prevăzută nici indi-vizibilitatea lotului de cultură şi auacŃionat prea puŃin – pentru că erauprea puŃin create în condiŃiile dez-voltării destul de încete a industrieişi economiei naŃionale – posibilităŃilede atragere a suprapopulaŃiei agricolespre alte izvoare de venit (industrie,transporturi, un sector privat, dar şide stat în notabilă amplificare, etc.),condiŃii indispensabile, după cum le-a dovedit însăşi practica economică,unei bune reuşite a reformei agrare.Toate acestea constituiau tot atâteacăi care alimentau o anume re crudes -cenŃă a lipsurilor, deficitul alimentar alacelei populaŃii în general supusă maimult avatarurilor sociale, nedrepte...

Prin anii '930, suprafaŃa medie depământ arabil ce revenea pe o gos -podărie Ńărănească era de 1,87 ha,ceea ce – specialiştii erau acei careo afirmau – era cu totul insuficientpentru a hrăni o familie chiar cumijloacele agriculturii intensive, şi cuatât mai puŃin cu plugăria aşa cum sepractica în cea mai mare parte a Ńării.Pământurile obŃinute prin Reformă nuputeau fi vândute, deşi erau “pline dedatorii”. Criza economică din 1929-1933 – cu efectele ei asupra preŃuluicerea lelor – a dat o nouă lovitură eco -no miei noastre agrare – concentrândcirca 80% din populaŃia ocupată a

Ńării, populaŃie aflată – după cum amvăzut – într-o stare precară. “Conversiu-nea” datoriilor din 1936, nu a rezolvatprea mult. Erau premise care favorizaulipsurile şi nevoile. „Echilibrul bugetu-lui la Ńăran e în funcŃie de privaŃiuni– nota dr. Moise Enescu, un apreciatspecialist al vre mii într-o lucrare <<Si -tuaŃia economi că a populaŃiei rurale>>apărută în 1937. Plugarul nostru reu -şeşte s-o scoată la capăt doar res -trângându-şi cheltuielile şi reducân -du-şi alimenta Ńia peste limitele îngă-duite”. În asemenea condiŃii „sunt cau-ze sau evenimente care sunt suficien -te pentru a dezorganiza cu totul gos -podăria Ńăranului, sărăcindu-l mai multpentru ani şi ani de zile” – relata maideparte M. Enescu.

MalnutriŃia şi subalimentaŃia, pela-gra încă larg răspândită, bolile sociale,degradarea organismului erau astfelfaptele de fiecare zi în viaŃa a nupuŃini dintre cei gratificaŃi cu titlul că„asigură pâinea Ńării”. Anchete între-prinse în diverse regiuni ale Românieirelevau că pentru unii Ńărani hranaeste caracterizată prin dezechilibrucalitativ, dezechilibru care este mult

mai accentuat în anumite regiuni. Aici,„caloriile furnizate de substanŃe deorigine vegetală, faŃă de cele de ori -gine animală, sunt într-o proporŃiecovârşitoare şi neatinsă în nici o altăŃară din Europa... porumbul este celcare acoperă cea mai mare parte dincalorii. Cantitatea de mămăligă con-sumată de un om atinge, uneori,cifre neverosimile (3 kg pe zi)”, scriaprofesorul dr. Ioan Claudian în volu-mul său „AlimentaŃia poporului român”.„Iar consecinŃele sunt cele care sunt:organisme biologice debile”, se su -blinia tot de Domnia Sa. „Opin carii”,„desculŃii”, „zdrenŃăroşii” – o bunăparte a Ńărănimii – continuau să facăşi pe mai departe pitorescul Româ -niei pentru puŃinii vizitatori străini, per-sonalităŃile simandicoase ale timpuluisau potentaŃi încălŃaŃi cu „bilgheri” şiîmbrăcaŃi în costum de călărie, în -călecând, înainte de „breakfast”, câtevajumătăŃi de oră, în im pecabile parcuride tip englezesc. Casele Ńăranilor? Dinnou exemplul „Flămân zilor” este edifi-cator. Cităm din lucrarea menŃionată,scrisă de cercetătorul Constantin Dropu.„În anul 1938, existau în comună 941

de locuinŃe, din care 896, respectiv95,3%, erau construite din pământ,iar restul din zid şi lemn; 702 dinele, adică 74,7%, erau acoperite custuf, iar restul cu şindrilă şi tablă.Din totalul caselor, 39,9% (367) aveauo singură încăpere, 54,4% (512) aveaudouă încăperi şi numai 5% (48)aveau trei încăperi. În cazul familiilorcarea aveau casă cu două odăi, unadin ele, obişnuit cea mică, le serveade cameră de dormit, bucătărie şiodaie de mâncare. În această camerăstăteau în timpul zilei toŃi membriifamiliei, în ea stătea lehuza şi copilul,iar cei bolnavi, tot aici stăteau. Mai multchiar, în vreme de iarnă geroasă, erauaduşi aici vi Ńeii şi purceii. Aproape25% din săteni îşi puneau aici şi pu -tina cu varză la murat, în lipsă de beci.A doua odaie era mai încăpătoare caprima, fiind destinată musafirilor. În eanu se făcea sobă. Din totalul lo -cuinŃelor, 85% n-aveau duşumele, iarîn locul acestora aveau pământ bătutşi lipit deasu pra cu lut şi baligă.Ferestrele, în majo ritate, erau mici şifixate în perete sau mai mari numaicu un singur rând...”.

Foametea: amenin]are drastic@ pentru secolul XXI? (IV)– un mileniu de foamete în istoria economic@ a lumii –

Dan POPESCU

Bătălia de la Mărăşti

1917, trupele Române staŃionate la Mărăşesti.

AsistenŃa medicală? Slab organi-zată şi în mare măsură inexistentăpentru cea mai mare parte a celor lip-siŃi de mijloace. Respectiv pentru maitoŃi Ńăranii. Pregătirea şcolară? Des -fă şurată în continuare în condiŃii foartegrele, o presiune materială care creşteape măsură ce sporeau numă rul anilorde studiu şi căreia doar puŃine familiide Ńărani – şi atunci, de regulă, doarpentru unul din copii, de multe oricel mai mic – puteau să-i facă faŃă.În acest sens, refe rindu-se doar launul din aspectele, „insolubile” pentruŃărani, ale învă Ńământului, Geo Bogzaconsemna într-unul din apreciatele salereportaje: „5 lei însemnau o pâine. Opâine e o zi de viaŃă. Câte pâini, câtezile de viaŃă trebuie să smulgă dincasele sărace preŃul manualelor didac-tice? Oamenii gândesc: tăbliŃa – 4pâini, Geografia – 8 pâini, Abecedarul– 7 pâini”. Chiar în aceste condiŃiigrele, inteli genŃa nativă a unor copiide Ńărani, cultivată prin uriaşele sac-rificii ale părinŃilor şi celorlalŃi mem -brii de fa milie, perseverenŃa acestorcopii, setea lor de a învăŃa, capaci-tatea lor de a asimila, făceau ca pro-moŃia socială să numere între mem-brii ei nu puŃini fii de Ńărani. Erauînsă cazuri dintre cele mai fericite,pentru că marile calităŃi ale poporuluinostru – de crea tivitate şi inteligenŃă,abnegaŃie, lucidi tate şi fantezie – rămâ -neau, în parte, mai puŃin valorificate...

... Cumplitul carnagiu care l-a re -prezentat cel de-al Doilea RăzboiMondial, perioadă în care Românias-a confruntat, parcă, mai mult decâtoricând cu vicisitudinile istoriei, a ac -centuat şi mai mult gravele neajunsurişi perturbări din economie, lipsurileîn viaŃa Ńăranilor şi nu doar a lor. Secetarea din vara anului 1946 a amplificatasemenea stări, generând numeroasemomente mai mult decât dramatice.Să mai spunem că Reforma agrarădin 1945 a avut şi unele părŃi bune,dar subordonarea ei în mare măsurăpoliticului comunist nu a generat îm -plinirea mai multora din aşteptărilesociale pentru agricultură.

...„Sovietizarea”, în covârşitoare mă-sură, până spre începuturile deceniului7, a economiei româneşti s-a finalizatîn aşezarea agriculturii noastre pe ceeace s-a numit „baze socialiste”. Practic,desfiinŃarea proprietăŃii private Ńărăneştiasupra pământului (inclusiv a loturilordate prin Reforma agrară din martie1945) şi înlocuirea acesteia succesivprin formele „desfiinŃării haturilor”, „înto-vărăşirilor agricole”, „gospodăriilor agri-cole colective”, etc. genera pierdereaefectiv a legăturii directe dintre Ńăranşi pământul său. Aceasta era înlocuită

prin înscrierea şi intrarea Ńăranilor în„gospodăria colectivă” cu întregul loravut – cât avea fiecare – iar remune -raŃia era făcută potrivit „zilelor-muncă”prestate de fiecare, fără legătură cubunurile şi resursele intrate. În maremăsură, pe lângă faptul că se nimi -cea ultimul bastion de proprietateprivată – în agricultură –, se pierdeaastfel şi performanŃa în agriculturăpe care o reuşiseră Ńăranii cu pământceva mai mult, aşa-zişii „chiaburi”.„Chiaburii” aşezaŃi acum în rând – încondiŃiile în care erau „acceptaŃi” încolectivă – cu cei care fuseserăleneşi, beŃivi şi nu realizaseră nimic,dar erau „buni de gură” pentru prop-aganda comunist-sovietică. Să mainotăm că zeci şi zeci de mii de fa -milii de Ńărani, cu precădere „chia -buri”, care nu prezentau „încredere”pentru regim, au fost deportaŃi, pestenoapte, „vărsaŃi” mai bine zis, şiaproape fără nimic la ei, în Bărăgan.Unde, nu puŃini, chiar în astfel decircumstanŃe atât de dure, au făcut,prin hărnicia şi inteligenŃa lor, adevă -rate minuni. AlŃi Ńărani au îndurat –mulŃi au murit acolo în condiŃii cumplite– temniŃele comuniste, fără condam nări„justificate” în vreun fel, doar prezumŃiiaiurea şi vorbe. Ceea ce a amplificat tra -gedia României în „ob sedantul deceniu”,atunci când con damnările politice cri -minale şi exterminatoare au prevalatîn ra port cu oricare alte fapte ceputeau fi considerate de bine de răupozitive, în viaŃa economică, socialăşi politică a României, punându-şi întragic am prenta asupra ei.

... Spre mijlocul anilor 1960 estedeclarată, de către Partidul Comunist,„încheierea cooperativizării agriculturii”,astfel încât şi aceasta putea fi prin-să integral, pe baza mai multor cri-terii şi prin diverse pârghii, în plani-ficarea strict centralizată a economiei.Cu alte cuvinte sub controlul sever alstatului. Au fost în acest sens şi uniifactori pozitivi, generaŃi, mai ales, de„concentrarea resurselor financiareîntr-o singură mână”, care au permismecanizarea agriculturii, îngrăşăminte,construcŃia unui amplu sistem de iriga -Ńii, ş.a., determinând, nu de puŃine ori,recolte dintre cele mai însemnate.Sistemul în general, acum cu accentenaŃionale şi ieşind, într-o măsură, desub obrocul sovietic – sistemul cuanume elemente pozitive mai alesdupă 1962 – 1964, dar cu o sinergiemult prea repede consumată în absenŃaunor factori reali de creştere eco-nomică, ca de pildă iniŃiativa privată,concurenŃa, etc., pe urmă amesteculpoliticului, ingerinŃele sale în economiedevenite tot mai primitive, anume

greşeli de conducere macro şi micro-economică, deloc în ultimul rând mega -lomania „cuplului prezidenŃial” cu re -verberaŃii groteşti şi dramatice pe în -tregul spectru economic – au deter-minat, însă, diminuarea rezultatelorşi, mai ales, o penurie penibilă „la in -tern” de produse alimentare în con -diŃiile în care exporturile respectiveerau remarcabile. Şi, într-un aseme-nea cadru s-au constituit factori ceau produs aproape o blocare a eco -nomiei, investiŃiilor, etc., în lunile dinurmă ale anului 1989 şi care au con-tribuit la izbânda RevoluŃiei – deoa -rece RevoluŃie a fost, chiar dacă auacŃionat astfel, şi „regii” din afară –din decembrie 1989...

... În loc, însă, ca în condiŃiile liber -tăŃii dobândite, economia, în speŃăagricultura, să evolueze ascendent,nu puŃine motivaŃii – de care nu nevom ocupa pe larg în rândurile defaŃă – au generat iniŃial dinamici des -cen dente şi apoi veritabile prăbuşiri.Redobândirea proprietăŃilor agricolede către foştii titulari ai acestora afost, fireşte, un act necesar de drep-tate. Dar maniera confuză în care s-aprodus, lipsa unor criterii economice,de productivitate, debandada, adese-ori, ce a constituit terenul propice încare au fost favorizaŃi unii fără drep-turi legale, corupŃia, la niveluri înalteşi mai mici, birocraŃia nu lipsi tă depeşcheşuri au contribuit masiv latransformarea „negativă” a agricultu -rii naŃionale. La desfăşurarea unei

adevărate „tranziŃii negative”, distruc-tive. Şi-au adus astfel contribuŃia şialŃi factori precum distrugerea insti-tuŃională a verigilor vechiului sistem– cooperativele agricole de producŃieşi întreprinderile agricole de stat, sta -Ńiunile de maşini şi tractoare, ş.a. –furturile generate astfel, prăduirea de -venită regulă, distrugerea sistemuluide irigaŃii, furturile de aici, etc. Sefugea precum „dracul de tămâie“de cuvântul „cooperative“, uitându-secă în Vest, în FranŃa de exemplu, omare parte din agricultură, privată, fi -reşte, funcŃionează prin cooperative, deproducŃie, distribuŃie, consum, etc. Şiîn astfel de condiŃii agricultura româ -nească a devenit, în prezent, o agricul-tură strict de subzistenŃă. O agricul -tură care, pentru a hrăni popula Ńia,nu a pus şi nu pune accentul maiales pe creş terea, concentrarea şi co -mercializarea producŃiilor autohtone.S-a preferat şi se preferă importul a75% - 80% din ne cesarul de hranăal populaŃiei. Cât se risipeşte astfeleste greu de calculat. Oricum, o con-cepŃie total eronată şi grav păgubi -toare pentru economie, pentru socie -tate. Cu atât mai mult în actualelecondiŃii încordate ale agriculturii înlume în raport cu cerinŃele... Destul dedeparte de realităŃi mulŃi ani la rând,dar efectiv aproape de marile lor in -terese individuale de îmbogăŃire fărăjust temei şi de creştere a averii, in -terese satisfăcute prin sifonarea şi di -minuarea avuŃiei publice, naŃionale, prin

pier derile uriaşe consemnate la nive -lul economiei şi al Ńării, mulŃi dintrede cidenŃii de la noi şi-au văzut şi îşivăd liniştiŃi de treabă fără ca justiŃiasă-i întrebe de ceva. Are ea, cu pre -cădere, clienŃii ei politici. De fapt, demulte ori se trăieşte în lumi paralele.O lume a po litichiei, cu intrigi specifi -ce, cu cancanuri şi calambururi sa vu -roase, cu luptă acerbă pentru funcŃii,posturi, cu rivalităŃi penibile, cu grotescşi ignoranŃă „cât încape“. Departe deea, însă, o altă lume, a celor multmai mulŃi, neinteresaŃi prea tare depolitică, dar cu grija teribilă a zilei deazi, de mâine, a locului de muncă, asalariului sau pensiei, etc. O lumeîncă tăcută şi, oricum, tristă...

Revenind, cele câteva ferme capi-taliste de mare performanŃă nu suntîn măsură să elimine neajunsurile.Complicate şi mai mult de faptul căîn lipsa stimulilor materiali, a unor pro-prietăŃi lăsate în paragină, o mareparte a suprafeŃei arabile este în afaracircuitului agricol. Dar şi de faptulcă, având în vedere preŃul minor devânzare, o bună parte din patrimoniulromânesc de pământ este cumpăratde străini, care, de multe ori, au alteintenŃii decât cele ale unei exploatăriraŃionale şi eficiente. Sigur că trebuiesă ne conducă piaŃa, dar piaŃa sepoate şi influenŃa. Ce ne vom facefără pământ naŃional atunci când, totmai des după cum se previzionează,vor veni „ape tot mai mari, tot maiînvolburate, tot mai distrugătoare”?Unde vor fi oare atunci decidenŃii carenu au luat, la vreme, măsurile trebuin -cioase? Şi cine va mai putea să-i în -trebe de „cât este ceasul?” Probabilcă nimeni. Tot oamenii mulŃi vor plătifurturile, nesăbuinŃele conducătorilor...

*... Iată, dar, prezentat de mine, un

tablou foarte succint al ameninŃăriidrastice a unor foamete în plin secolXXI, cu studiu de caz România. Estedoar un tablou şi sunt doar ame -ninŃări – fie şi drastice. Deşi foameteexistă astăzi pe o mare parte din su -prafaŃa Terrei. Deşi, în Ńările mai îna -poiate, Ńărănimea aproape nu mai pro-duce ci doar consumă... Nu este, încă,din fericire, o foamete generalizată, iarmo tivaŃiile negative se vădesc cu pre -că dere sociale. Ele se pot debilita,elimina. Să sperăm în înŃelepciuneaunor decidenŃi de la nivel naŃional,de la nivel regional, de la nivel inte-grativ şi global. Altminteri, prin con-secinŃe şi răspândirea lor, prin reacŃi-ile pe care le pot dezvolta, prevede -rile vestitoare de nenorociri ale unororacole pot deveni realitate...

VINERI 21 IUNIE 2013 5

c my bc my b

c my b

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~

c my b

Bucureşti. PiaŃa Victoriei. Sediul Guvernului României.

Sisteme de irigaŃii care nu mai sunt.

DEZVOLTARE VINERI 21 IUNIE 20136

urmare din pagina 1Acest fond va fi folosit numai în

cazul dezastrelor naturale majore, cumsunt inundaŃiile din august 2002,care au dus la înfiinŃarea sa sauincendiile spontane din Portugalia, şicare au repercusiuni importante asu -pra condiŃiilor de viaŃă, mediului în -conjurător sau economiei Ńărilor afec-tate. Pentru a estima amploarea unuidezastru natural şi justifica utilizareaacestui fond, au fost stabilite douăcriterii:

- în cazul unui stat: pierderi estimatela 3 mld. EURO sau la mai mult de0,6% din venitul naŃional brut;

- în cazul unor dezastre regionaleextraordinare: daune mai mici decâtaceastă limită (3 mld EURO), careafectează cea mai mare parte a popu -laŃiei şi au consecinŃe majore şi dedurată asupra condiŃiilor de viaŃă şi sta -bilităŃii economice a regiunii respec-tive (se acordă o atenŃie specială re -giunilor îndepărtate şi izolate);

Suma maximă alocată anual Fon -dului de Solidaritate este de 1 mld.EURO. Modalitatea de asistenŃă aacestui fond constă în acordarea uneisingure tranşe de finanŃare pentruŃara/regiunea solicitantă, care estecomplementară eforturilor naŃionaleşi care nu necesită co-finanŃare dinpartea statului afectat. Implementareagrantului primit constituie responsa -bilitatea statului beneficiar, precum şicoordonarea cu alte fonduri comuni -tare în vederea complementarii finan -Ńării, cu menŃiunea ca acestea să nufie implicate celelalte fonduri ale po -liticii regionale. Suma alocată trebuiecheltuită pe parcursul unui singur an,iar ceea ce nu s-a utilizat în acestinterval trebuie rambursat.

Evaluarea impactului, utilităŃii şi efi -cienŃei acestui fond se realizează anual.Astfel, la data de 1 iulie a fiecăruian, Comisia trebuie să prezinte unraport referitor la activitatea Fonduluide Solidaritate.

2.5.2. Fondul de Coeziune

În contextul politicii de dezvoltareregională a UE, scopul principal alFondului de Coeziune constă în asis-tenŃa Ńărilor cu dificultăŃi economice

pentru a face posibilă aderarea lor laUniunea Economică şi Monetară. Re -sursele acestui fond sunt alocate îndouă sectoare:

- mediu;- reŃele de transport transeuropene.Crearea acestui fond, unul dintre

cele mai noi ale UE, se regăseşte în:- Articolele 129 c, 130 d şi 130 s

(care se ocupă de finanŃarea pro iec -telor legate de protecŃia mediului) -Tratatul CE;

- Protocolul 15 din anexa Tratatu -lui care stabileşte cerinŃele care condi -Ńionează accesul la resursele fondului;

- Reglementarea Consiliului 792/93care determină un cadru de lucrupentru Fondul de Coeziune;

- Reglementarea Consiliului 1164/94.Există două cerinŃe care condiŃio -

nează accesul la Fondul de Coeziune:- Ńările beneficiare trebuie să aibă

un nivel al venitului pe locuitor sub90% faŃă de media comunitară;

- statele beneficiare trebuie să aibăun program menit să satisfacă condi -Ńi ile convergenŃei economice, aşa cumeste stabilit în articolul 104 c alTratatului CE.

Aceste condiŃii urmăresc evitareadezechilibrului economic, mai ales adefi citului public excesiv.

Caracteristic acestui fond este fap-tul că el nu este afectat de aşa-numi-tul principiu al suplimentării.

Obiectivul său este de a consoli-da coeziunea economică şi socialăprin ajutorul dat statelor mai puŃinprospere (al căror PIB este sub 90%faŃă de media pe Comunitate) pentrua participa la Uniunea Economică şiMonetară.

Fondul de Coeziune este alocatexclusiv celor mai sărace state mem-bre ale UE. respectiv Grecia, Irlanda,Portugalia şi Spania. Sprijinul comu-nitar poate acoperi până la 80%-85%din totalul cheltuielilor publice sau echi-valentul acestora, realizate de statulmembru.

Spania, Grecia, Portugalia şi Irlandasunt statele membre care beneficiazăde Fondul de Coeziune. Aceste Ńări potutiliza ajutorul din partea fonduluipentru a finanŃa proiecte de importan -Ńă europeană în domeniul protecŃieimediului şi a infrastructurii în trans-porturi. Procentajul maxim de finanŃarepentru fiecare proiect sau fază varia -ză între 80% şi 85% din costul globalal fiecăruia în funcŃie de situarea lor

geografică.Bugetul total al Fondului de Coe -

ziune pentru perioada 2000 - 2006este de 18 miliarde euroşi în 2007-2013 bugetul este de 76 miliarderede euro la nivelul UE.

Distribuirea resurselor alocate întrecele patru Ńări se face în raport cumărimea populaŃiei, valoarea produsuluinaŃional brut pe locuitor şi suprafaŃă.

Fondul de Coeziune a fost creat înanul 1992 pentru o perioadă de 7ani 1993-1999 cu o valoare de 15,15miliarde euro. Acest fond era desti-nat celor patru membri UE al căruiPIB/ loc era mai mic de 90% dinmedia comunitară: Grecia, Portugalia,Irlanda şi Spania. Fondul de coeziunevizează mediul înconjurător şi infra-structura de transport. Acest fond asuferit modificări în sensul simplifi -cării funcŃionării şi a întărit rolul Ńărilormembre în acŃiunea de control finan-ciar. În urma reformei din 1999 s-adecis reducerea importanŃei principiu -lui de bază al funcŃionării acestor in -strumente, respectiv principiul condi -ŃionalităŃii. Conform prevederilor din1993 se poate obŃine finanŃare prinFondul de Coeziune numai dacă suntrespectate criteriile macroeconomice.

Prin nerespectarea condiŃiilor le -gate de deficitul financiar, nu mai esterespectată finanŃarea. Din anul 2003s-au realizat verificări asupra eligibili -tăŃii proiectelor în funcŃie de criteriul

de 90% din PIB. Dacă una din Ńărilemembre nu mai este eligibilă resurse-le alocate din Fondul de coeziune vorfi eliminate corespunzător. La nivelul2000-2006 Fondul de Coeziune aveao valoare de 18 miliarde euro. Înviitor Fondul de Coeziune va vizaŃările al căror PIB/ locuitor va fi maimic de 90% din media Comunitară.Comisia Europeană a propus măsuride evaluare a eligibilităŃii pentruFondul de Coeziune.

Fondul de Coeziune va trebui să-şi consolideze contribuŃia sa la dez-voltarea durabilă. ReŃelele transeu-ropene de transport şi infrastructurilelegate de mediu vor rămâne priorităŃiprincipale. În scopul realizării unei ba-lanŃe adecvate care să Ńină seama denecesităŃile specifice ale noilor mem-bri, se preconizează sprijinirea pro -iectelor privind transporturile pe căileferate, pe apele interne şi cele mari -time, ca şi programe multinaŃionalede transport. În cadrul reformei poli -tice regionale comunitare Fondul decoeziune este păstrat, acŃiunea sa vafi orientată către susŃinerea proiec -telor de mediu înconjurător şi infra-structurii de transport. Totuşi, pentrusimplificarea funcŃionării sale şi pen-tru întărirea rolului statelor membreUE în controlul financiar au fostaduse câteva modificări. CondaŃiona -litatea privind respectarea criteriilormacroeconomice de convergenŃă pre-văzute în Tratatul de Maastricht art.104 c s-a modificat: dacă criteriul dedeficit public nu este respectat numai rezultă o suspendare a finanŃă -rilor. Noile dispoziŃii privind finanŃa -rea proiectului recurgerea la finanŃa -rea privată complementară.

Fondul de coeziune apare ca uninstrument special al politicii de soli -daritate şi, prin circumstanŃele încare a fost înfiinŃat, trimite în moddirect la principiile acestei politici şila unul din scopurile principale aleUniunii Europene: de a promova pro-gresul economic şi social şi de aelimina diferenŃele care există întrestandardele de viaŃă la nivelul dife -ritelor regiuni şi State Membre. Con -ceptul de coeziune economică şi so -cială s-a cristalizat ca politică euro-peană de sine stătătoare prin ActulUnic European (în 1986), iar prin Tra-tatul de la Maastricht (1992) a fostcorelat cu realizarea Uniunii Econo -mice şi Monetare, având astfel un rolmajor în funcŃionarea eficientă a pie -Ńei şi monedei unice europene.

Domeniile în care acŃionează Fon -dul de coeziune sunt protecŃia mediu -

lui înconjurător şi reŃelele trans-europene asociate infrastructurilor detransport, sprijinul financiar acordatnu este structurat pe programe ci peproiecte, fiecare proiect primind fi -nan Ńare în proporŃie de 80-85% dintotalul costurilor eligibile. FinanŃareacelor două domenii este echilibrată,fiecare primind 50% din bugetul alo-cat acestui fond. Proiectele sunt se -lectate şi implementate de către sta -tele membre beneficiare, care suntresponsabile şi de managementul şimonitorizarea lor financiară.

Referitor la domeniile menŃionateanterior, acestea sunt configurate înfuncŃie de caracteristicile politicii co -munitare aferente şi de direcŃiile dedezvoltare prefigurate, ceea ce în -seamnă că sunt acceptate numaiproiectele care contribuie la realizareaacestora, sau care sunt compatibilecu alte politici comunitare sau acŃiunidin cadrul Fondurilor Structurale. Astfel,în ceea ce priveşte mediul, proiectelecare vor fi finanŃate trebuie să con-tribuie la realizarea obiectivelor demediu ale Uniunii Europene, şi anume:conservarea, protecŃia şi îmbunătăŃi -rea calităŃii mediului; protecŃia sănă -tăŃii populaŃiei; crearea condiŃilor ne -cesare utilizării prudente şi raŃionalea resurselor naturale.

În particular, direcŃiile prioritare încadrul acestui domeniu sunt reprezen -tate de: rezerva de apă potabilă, tra -tarea apei menajere, depozitarea de -şeurilor solide

Alături de acestea, sunt eligibile şiproiecte ce vizează re-împădurirea te -renurilor, controlul eroziunii solului şiconservarea naturii.

În domeniul infrastructurii de trans-port sunt eligibile proiectele care îşipropun să creeze sau să dezvolteinfrastructura la nivelul ReŃelei Trans-Europene de Transport (TEN), saucare asigură acces la această reŃea.

Adresabilitatea Fondului de coeziu -ne se va schimba în funcŃie de pro-gresul actualelor tari beneficiare.

Bibliografie

1. Numit şi Fondul European de So -lidaritate (European Solidarity Fund)

2. Council Regulation (EC) No2012/2002 of 11 November 2002establishing the European Union So -lidarity Fund [Official Journal L 311of 14.11.2002].

3. http://ec.europa.eu/regional_policy/policy/region/index_ro.htm

4. http://ec.europa.eu/transport/infrastructure/index_en.htm

dr. Paul LUCIAN, ULBS

Instrumente financiare post-aderare pentru sus]inerea politicii de dezvoltare regional@

Vedere din Bruxelles

KEYNESVINERI 21 IUNIE 2013 7

John Maynard Keynes – câteva coordonate biograficeurmare din pagina 1

După ce a urmat studiile la Eton,Keynes a intrat la Cambridge, unde aurmat studiile universitare de mate -matică. După finalizarea studiilor înmatematică, John Maynard Keynes astudiat economia, urmând cursul luiMarshall şi sfaturile lui Pigou (pecare mai târziu l-a combătut). Dis -cipol al lui Alfred Marshall, Keynes aintrat în administraŃia civilă în anul1906, ca înalt funcŃionar public laBiroul pentru Indii (India Office),unde a lucrat timp de doi ani. Deza -măgit de experienŃa obŃinută, Keynesa început o teză privind teoria pro -babilităŃilor şi s-a întors în 1908 laCambridge, pentru a-şi finaliza lu -crarea, începând totodată să predeaeconomia ca asistent al lui Marshall,iar un an mai târziu odată cu finali -zarea tezei (publicată în 1921) a fostacceptat ca fellow la King’s College.Schumpeter a sintetizat activitatea sade la catedră, despre care a afirmatcă „a predat o doctrină marshallianăstandard, având în centru cea de-acincea carte a Principiilor, doctrinăpe care o stăpânea cum puŃini oa -meni au reuşit să o facă şi de carea rămas strâns legat pentru următoriidouăzeci de ani.”

A Treatise on Probability reprezin-tă o explorare a ceea ce înseamnădeŃinerea de convingeri raŃionale des -pre viitor, sub diverse condiŃii de cu -noaştere. Punctul său central este res-pingerea teoriei statisticii probabili -tăŃilor şi înlocuirea acesteia cu oteorie logică, în care probabilitateaeste o funcŃie de propoziŃii logice, şinu de frecvenŃe. Astfel probabilităŃilepot fi statistice, dar nu este obliga-toriu să fie. Teoria logică a probabi -lităŃilor la Keynes se apropie cât maimult de posibilitatea ca oamenii să fo-losească termeni precum „probabil”,„posibil”, „nu ştiu”. În contradicŃie,teoria pieŃelor eficiente presupune căpieŃele financiare sunt echivalente cupieŃele de asigurări, în care riscurilepot fi calculate destul de precis.

Din punct de vedere al traiectorieiprofesionale, DicŃionarul de ŞtiinŃe Eco -nomice al lui Jessua, Labrousse, Vitryşi Gaumont se pot distinge 4 orien-tări diferite: cariera academică, carierade funcŃionar în slujba statului, activi -tatatea investiŃională şi cariera politică.

Mai întâi se conturează cariera aca -demică, o carieră atipică, deoarecenu a fost niciodată titularul unei cate -dre şi a redus la minim timpul con-sacrat învăŃământului de îndată cemijloacele financiare i-au permis. În -cepând cu 1909 şi până în 1937,

Clubul său de economie politică areunit o dată pe săptămână cei maibuni studenŃi de la Cambridge. To -tuşi, prestigiul academic al lui Key -nes se datorează publicaŃiilor sale şiposturilor strategice pe care le-a ocu-pat în cadrul profesiei.

Între 1911 şi 1945, Keynes a fosteditor al Economic Journal, succe -dându-l pe primul editor al revistei,Edgeworth. În 1913, el a devenit se -cretarul Royal Economic Society, alcărei societăŃi a fost preşedinte pânăla moarte. După publicarea TeorieiGenerale, aceste funcŃii i-au fost utilepentru a întreŃine în cadrul EconomicJournal o polemică ce a contribuitconsiderabil la răspândirea propriilorsale teze.

Astfel, lucrările şi articolele sale i-auconferit o legitimitate ştiinŃifică multînainte de publicarea Teoriei Generale.

În prima sa carte, Indian Currencyand Finance (1913), Keynes şi-a valo -rificat cunoştiinŃele despre particulari -tăŃile economiei Indiei, despre careSchumpeter a afirmat în 1946 „că afost cea mai bună operă scrisă înlimba engleză despre schimbul valu-tar pe baza etalonului aur.”

În 1923 a publicat Tract on Mo -netary Reform în care a criticat eta -lonul-aur, critică reluată în anul 1925,în lucrarea Economic Consequencesof Mr. Churchill în momentul re -venirii lirei sterline la paritatea-aur dedinainte de război. În esenŃă, Keynesa susŃinut stabilizarea preŃului de pepiaŃa internă cu scopul de a stabilizasituaŃia activtiăŃii economice din Ńară,acordând de asemenea o atenŃie se -cundară mijloacelor prin care fluctu-aŃiile de scurtă durată ale valuteistrăine să fie temperate. Pentru a rea-liza acest lucru, el a propus ca sis-temul monetar creat de necesităŃilerăzboiului să fie transformat, pentrua îndeplini necesităŃile unei economiipe timp de pace, prin separarea emi-terii banilor tipăriŃi de rezerva de aur.

Un alt aspect important din cadrulpledoariei pentru managementul mo -netar din Tract on Monetary Reforma fost preocuparea lui Keynes, în ca -drul primului capitol, faŃă de meca -nismul economisire-investiŃie.

Lucrările sale de început, careerau mai degrabă de natură practică,au condus la crearea unui nou cadruteoretic de analiză a problemelor co -tidiene şi la formularea unei politicipublice care să le vizeze.

În 1930 a fost publicată lucrareaTreatise on Money, care se încadraatât în genul tratatului exhaustiv, câtşi în cercetarea avansată, transfor-mând-ul pe Keynes într-un mareeconomist. În cadrul acestei lucrări,Keynes abordează teoria banilor cateorie a întregului proces economic,

ce urma să fie dezvoltată în TeoriaGenerală. În cadrul tratatului, Keynesacceptă teoria cantitativă şi încearcăsă o perfecŃioneze, prin înlocuirea anu -mitor factori din ecuaŃia schimburilorîntr-o încercare de atenuare a carac-terului automat. De asemenea, ana -liza keynesistă a continuat să se con-centreze pe distincŃia dintre economiişi investiŃii.

Keynes a mai avut rolul şi deeconomist în slujba puterii. În timpulprimului război mondial, el a fost, prinpoziŃia ocupată în cadrul TrezorerieiMarii Britanii, principalul responsabilprivind creditele şi împrumuturile acor -date AliaŃilor şi a participat, la sfârşi-tul războiului, la negocierile cu Ger -mania. Manifestând o opoziŃie abso-lută faŃă de nivelul despăgubirilor derăzboi impuse Germaniei de către aliaŃidatorită faptului că, susŃinea el, volu-mul reparaŃiilor de război ar puteaparaliza economia Germaniei, Keynesşi-a expus argumentele acestei pozi -Ńii în cadrul lucrării The EconomicConsequences of the Peace (1919),care a devenit foarte rapid un best-seller mondial. Câştigurile obŃinute depe urma vânzării cărŃii i-au adus inde -pendenŃa financiară şi au stat la ori -ginea averii sale.

Înainte de a-şi expune argumen -tele acestei poziŃii, Keynes a prezen-tat succint situaŃia economică şi so -cială a evenimentelor politice în con-textul cărora urma să realizeze de -monstraŃia. Această prezentare a fostsintetizată de Schumpeter, în 1947,în cadrul unui articol publicat în Ame-rican Economic Review: „capitalismul

de tip laissez-faire, acest „episod extra -ordinar”, s-a încheiat în august 1914.CondiŃiile în care conducerea antre-prenorială era capabilă să-şi asiguresucces după succes se evaporauîntr-un ritm accelerat, stimulată decreşterea rapidă a populaŃiei şi deabundentele oportunităŃi de a investice erau neîncetat recreate de progre-sele tehnologice şi de o serie decuceriri a unor noi surse de hrană şimaterii prime. În aceste condiŃii, ab -sorbirea economiilor unei burgheziice continua să coacă prăjituri „pen-tru a nu le consuma”, nu prezentanicio dificultate. În 1920, acele im -pul suri se epuizau, spiritul antre-prenorial stagna, oportunităŃile de ainvesti erau pe cale de dispariŃie şi,astfel, deprinderile de a economisiale burgheziei îşi pierduseră funcŃiasocială, iar persistenŃa lor înrăutăŃea,de fapt lucrurile mai mult decât eranecesar.” (Schumpeter, 2010, p.417-8) În acestă expunere de idei ale luiKeynes, se regăseşte teoria stagnăriimoderne, diferită de cea ce se re -găseşte la Ricardo. Astfel, partea deeconomie propriu-zisă, precum şicompletara din lucrarea A Revisionof the Treaty (1922), reprezintă formaoriginară a viziunii din Teoria Generală.

În cadrul lucrării The EconomicConsequences of the Peace nu segăseşte nimic din aparatul teoretic alteoriei generale, dar se găseşte în -treaga viziune a chestiunilor economi -ce şi sociale pentru care acel aparatreprezintă o completare tehnică.

După declanşarea crizei din 1929,Keynes a fost chemat să participe camembru al Comisiei de anchetă pri -vind finanŃele şi industria, numită co -misia Macmillan, care a adus în primplan dificultăŃile de atunci ale firme -lor mici, în încercarea de a-şi măricapitalul. În cadrul comisiei, Keynesa fost susŃinătorul programului demari lucrări publice şi a unei politicimonetare eliberate de constrângerileetalonului-aur.

În perioada celui de-al doilea răz -boi mondial, Keynes şi-a reluat activi -tatea în cadrul guvernului şi s-a ocu-pat în principal de pregătirea unei noiordini monetare internaŃionale pentruperioada postbelică. Din poziŃia deşef al delegaŃiei britanice la BrettonWoods, el a încercat să-i convingăpe americani să accepte planul săude creare a unei monede internaŃionaledistincte atât de aur, cât şi de dolar.

Keynes a fost şi un om de aface -ri care şi-a utilizat competenŃele

financiare pentru a-şi spori propriaavere, precum şi pe cea a King’sCollege, ale cărui finanŃe le-a ges-tionat. După primul război mondial,datorită succeselor sale bursiere, Key-nes a fost ales în consiliul de adminis -traŃie a două companii de asigurăridin Londra, iar, în 1940, a fost numitîn consiliul director al Băncii Angliei.

Keynes a fost, de asemenea, unom pasionat de politică, în care ve -dea instrumentul indispensabil pentrua-şi pune în aplicare ideile de pro-gres. SusŃinător al Partidului Liberal,el a participat la redactarea „cărŃiigalbene” a acestui partid, Britain’sIndustrial Future (1928) şi a sprijinit,în anul următor, programul liberal deluptă împotriva şomajului. Anterior,el a contribuit la finanŃarea unui grupde presă creat cu scopul de a servipropagandei partidului său. De fiecaredată când i s-a oferit ocazia, Keynesa utilizat presa pentru a-şi răspândiideile privind politica economică sauprivind politica în general.

Ca şi Partidul Liberal, Keynes aavut o viziune politică de centru-stânga. De altfel, el s-a demarcat netde laburişti, pe care îi acuza de preamultă complezenŃă faŃă de apologeŃiirevoluŃiei. După ce a descoperit Uniu -nea Sovietică, în 1925, cu ocazia luniide miere, Keynes a refuzat absolutorice dictatură, inclusiv pe cea a pro-letariatului. Cu toate acestea, Keynesnu era un susŃinător al politicii lais-sez-faire, pe care a criticat-o, în 1926prin lucrarea The end of laissez faire(bazat pe discursurile Ńinute la Ox -ford, în 1924 şi la Berlin, în 1926),dar şi într-unul din articolele reuniteîn 1931 în Essays in Persuasion.Începând cu anul 1942, când a fostnumit lord al Angliei şi baron deTilton în semn de recunoştinŃă pen-tru serviciile aduse patriei, Keynes aparticipat la lucrările Camerei Lorzilorde pe băncile Partidului Liberal.

ReferinŃe bibliografice1. Congdon Tim, (2007), Keynes,

the Keynesists and Monetarism, EdwardEdgar Publishing

2. Davidson Paul, (2009), John May -nard Keynes, Palgrave Macmillan

3. Forstater Matthew, Wray L.Randal, (2008), Keynes for the twen-ty-first century, Palgrave Macmillan

4. Hicks John Richard, (1967),"The Hayek Story." Critical Essays inMonetary Theory. London: Oxford Uni -versity Press, 203-15.

5. Jessua C., Labrousse C., VitryD., Gaumont D., (2006), DicŃionar deŞtiinŃe Economice, Editura Arc

6. Keynes John Maynard, (2009),Teoria Generală a Ocupării ForŃei deMuncă, a Dobânii şi a Banilor, Edi -tura Publica

7. Lachmann, Ludwig M., (1977).Capital, Expectations and the MarketProcess. Kansas City

8. Marinescu Paul (2003), Teoriaechilibrului economic şi implicaŃiilesale practice, Editura UniversităŃii dinBucureşti

9. Popescu Dan, (2010), Cataclis -mele economice care zguduie lumea,Editura Continent

10. Schumpeter Joseph, (2010), Zecemari economişti. De la Marx la Key -nes, Editura Publica

11. Sheehan Brendan, (2009), Under-standing Keynes’ General Theory, Pal -grave Macmillan

12. Skidelsky Robert, (2010), Keynes– The Return of the Master, PublicAffairs

13. Skousen Mark, (1992), Dissenton Keynes – A Critical Appraisal ofKeynesist Economics, Ludwig vonMises Institute

asistent univ. dr.Alin OPREANA, ULBS

Winston Churchill, o mare personalitate a Regatului Unit.

Vedere din Londra

Actulul salon de vară al U.A.P. astârnit, dincolo de valoarea sa intrin-secă de barometru al actualei configu -raŃii a atmosferei de creaŃie din breaslaartiştilor plastici, o dispută în plan teo-retic, de pe poziŃia raportului dintrecreaŃia inedită şi comunicarea ei.

Fiind vorba de artă, aceasta dato -rită mulŃimii de sensuri şi semnifica -Ńii pe care le conŃine imaginea artis-tică cuprinsă în ea, obligă la o jude-cată valorică bogată în premize aptede a primi interpretări noi.

CreaŃia inedită şi comunicarea eise desfăşoară, dialectic vorbind, în timp,fiind necesară o decantare valorică, carese produce cu siguranŃă până la urmă.

Procesul complex de recunoaştereîn timp a valorii se defineşte accesi-bilitate. Dar această noŃiune nu esteun dat imuabil, conŃinutul ei istoricfiind schimbător, perfectibil, în veş -nică dezvoltare şi expansiune. Dru -

mul de la accesibil şi nonaccesibil esteasimptotic, tinde să cuprindă absolu-tul, infinitul, reuşind să-şi defineascăsferea în fiecare epocă, determinat decondiŃiile reale ale culturii.

La fiecare expoziŃie nouă, vizita-torul este pus în faŃa întrebării dacăeste pregătit să facă efortul de în -Ńelege noile creaŃii. Cu siguranŃă căîn acest caz o mare importanŃă o aremodul în care imaginea artistică nouă,impresionează.

Opera de artă produce, trebuie săproducă, o stare emoŃională. Mecanismuldeclanşării emoŃiei nu este simplu şinu se produce la fel la toŃi oamenii.

EvoluŃia artei din preistorie şi pânăîn prezent, educaŃia vizuală este deter -minată de structura sensibilităŃii par-ticulare, de cultura artistică a fiecăruiindivid în parte, şi de felul cum acestaraportează noul la ceea ce cunoaşte.

În decursul istoriei, o seamă deteoreticieni din domeniul istoriei arte -lor, esteticii filozofiei culturii precum

Engels (în Anti-Dühring), Freud, Jung,Pavlov, Claude Léwi-Strauss, (în „Antro-pologia structurală”) şi alŃii au datexplicaŃii cum fiecare fiinŃă umană,moşteneşte şi dobândeşte în măsurăegală o sensibiitate care se constituieca identitate definitorie a personali -tăŃii, la care se adaugă educaŃia gustu -lui estetic. Educarea gustului artistic,estetic este un act de cultură necesar.

Dar una este să şti şi să cunoştiarta şi alta e să trăieşti surpriza inedi-tului contemplării unor opere noi, aunor noi valori autentice, cu adevăratautentice nu surogaturi realizate prinimitaŃie. Astfel de surprize, care declan -şează sentimente şi afinităŃi, plăceries tetice, sunt legate de fondul apre-ciativ al publicului.

A face apel la fondul apreciativ alsubiecŃilor contemporani este doar opunte spre cultivarea gustului pentrunou, prin continuitate cu obişnuinŃaformată în spiritul tradiŃiei culturii na -Ńionale. Este vorba mai degrabă de aformula noi sinteze ale unor elementede limbaj preconizat de cultura plas-tică a unui public specific, cum estepublicul sibian.

Pentru a emite judecăŃi de valoa re,

trebuie Ńinut cont de un mare ade vărşi anume acela că sfera accesibilităŃiieste mobilă. Ea este reprezentată degradul de percepere a imagi nii la un mo-ment istoric dat, şi merge de la tota-la neînŃelegere şi surpriză, până laindentificarea emoŃiilor şi idealurilorestetice proprii cu cele ale autorului.

Artiştii sibieni expozanŃi în recen-tul salon îşi propoun ca prin inter-

mediul esteticului să transmită publi -cului problematica filozofică estetică,etică, chiar politică a timpului nostru.Ei doresc o nouă înŃelegere, nuanŃată,asupra spiritualităŃii artei contemporane.O pledoarie raŃională pentru înŃelegereanoilor sensuri ale artei nu este ace-laşi lucru cu susŃinerea simplistă, că totce ne apare atractiv şi uşor de înŃeles,este în egală măsură bun şi frumos.

ART~ ECONOMIE VINERI 21 IUNIE 20138

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

22 iunie 1941. Germania nazistă invadează URSS-ul.

Salonul de var@ al U.A.P. Sibiu (II)CÂTEVA CRITERII DE EVALUARE. Accesibilitatea.

Aspecte din Salon

Marcel Bunea - Pangrati 41

Ştefan Orth - Concert coral, Verdi Ion Constantinescu - Mirabila sămânŃă Petru Dumbrăveanu - Portretu lui Radu Stanca