Republica Moldova Evaluarea Securităţii Alimentare...AABR Aport al alimentelor de bază ridicat...

Banca Mondială şi Programul Alimentar Mondial

Republica Moldova

Evaluarea Securităţii Alimentare

Analiza situaţiei curente şi următorii pași

Martie 2015

Pub

lic D

iscl

osur

e A

utho

rized

Pub

lic D

iscl

osur

e A

utho

rized

Pub

lic D

iscl

osur

e A

utho

rized

Pub

lic D

iscl

osur

e A

utho

rized

WB406484Typewritten TextACS13175

WB406484Typewritten Text

2

ACRONIME ŞI ABREVIERI ACSA Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală AAI Aportul alimentar insuficient AIPA Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură AMP Asistenţa medicală primară ARM Agenţia Rezerve Materiale AVÎ Agricultura de valoare înaltă BNS Biroul Naţional de Statistică CAR Cheltuieli alimentare ridicate AABR Aport al alimentelor de bază ridicat DEA Deficit energetic alimentar DEAR Deficit energetic alimentar ridicat OAA Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură FMI Fondul Monetar Internaţional IICPA Institutul Internaţional de Cercetare în Domeniul Politicii Alimentare IMC Indicele de masă corporală MAIA Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare MDL Leul moldovenesc MMPSF Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei OMC Organizaţia Mondială a Comerţului OMS Organizaţia Mondială a Sănătăţii PAB Produsul agricol brut PCA Preferinţele comerciale autonome SBGC Sondajul privind bugetele gospodăriilor casnice SDS Studiul demografic şi de sănătate SFS Sanitară şi fitosanitară SCIM Sondaj de tip cluster cu indicatori multipli UE Uniunea Europeană ZLSAC Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător

3

CUPRINS REZUMATUL RAPORTULUI .............................................................................................................. 9

I. CONTEXT ............................................................................................................................... 21

I.1 SCOPUL ANALIZEI ................................................................................................................. 21

I.2 METODOLOGIA ................................................................................................................... 21

II. EFECTELE SECURITĂŢII ALIMENTARE .................................................................................... 23

II.1 CÂTE PERSOANE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATEA ALIMENTARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA? .............. 24

II.2 UNDE LOCUIESC CEI CE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATEA ALIMENTARĂ? ........................................ 28

II.3 CINE SUNT PERSOANELE CE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATE ALIMENTARĂ? .................................... 31

II.4 CÂND INSECURITATEA ALIMENTARĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ? .......................................................... 40

II.5 CONCLUZII ......................................................................................................................... 42

III. ANALIZA DIMENSIUNILOR SECURITĂŢII ALIMENTARE .......................................................... 44

III.1 DISPONIBILITATEA ALIMENTELROR ........................................................................................... 44

PRODUCŢIA INTERNĂ ................................................................................................................... 44

STOCURILE ALIMENTARE .............................................................................................................. 53

IMPORTURILE AGRO‐ALIMENTARE .................................................................................................. 54

III.2 ACCESUL LA ALIMENTE .......................................................................................................... 59

ACCESUL FIZIC LA ALIMENTE: SURSELE DE ALIMENTE .......................................................................... 59

ACCESUL FIZIC LA ALIMENTE: INFRASTRUCTURA PIEŢEI ALIMENTARE ...................................................... 62

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: PREŢURILE LA ALIMENTE ............................................................... 63

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: VENITUL ŞI CHELTUIELILE ............................................................... 65

ACCESUL ECONOMIC LA ALIMENTE: TRANSFERURILE PUBLICE ŞI PRIVATE ................................................ 69

III.3 UTILIZAREA ALIMENTELOR ..................................................................................................... 72

EFECTELE NUTRIŢIONALE CHEIE ...................................................................................................... 72

DIVERSITATEA ALIMENTAŢIEI ......................................................................................................... 76

SIGURANŢA ALIMENTELOR ............................................................................................................ 78

III.4 STABILITATEA ALIMENTELOR .................................................................................................. 79

STABILITATEA DISPONIBILITĂŢII ALIMENTELOR .................................................................................. 79

STABILITATEA ACCESULUI LA ALIMENTE ........................................................................................... 80

4

STABILITATEA UTILIZĂRII ALIMENTAŢIEI ........................................................................................... 82

III.5 CONCLUZII ......................................................................................................................... 84

IV. MANDATELE INSTITUŢIONALE ŞI CADRUL DE POLITICI PRIVIND SECURITATEA ALIMENTARĂ 87

IV.1 MANDATELE INSTITUŢIONALE PRIVIND POLICITILE SECURITĂŢII ALIMENARE ...................................... 87

IV.2 CADRUL POLITICILOR SECURITĂŢII ALIMENTARE .......................................................................... 90

PRODUCŢIA AGRICOLĂ ................................................................................................................. 90

REGLEMENTAREA PREŢURILOR ŞI PIEŢEI ........................................................................................... 91

COMERŢUL ............................................................................................................................... 94

ASISTENŢA SOCIALĂ .................................................................................................................... 96

IV.3 REZUMATUL RECOMANDĂRILOR ............................................................................................. 98

REFERINŢE ................................................................................................................................... 101

LISTA FIGURILOR Figura 1. Indicii deficitului cantitativ al alimentaţiei (2006‐2013) ................................................ 25 Figura 2. Consumul mediu al diferitor grupuri de alimente (2006‐2013, % din calorii) ............... 26 Figura 3. Indicele aportului alimentelor de bază ridicat (2006‐2013, % din gospodăriile casnice)....................................................................................................................................................... 26 Figura 4. Indicii vulnerabilităţii economice (2006‐2013) .............................................................. 27 Figura 5. Indicii deficitului energetic alimentar: familiile urbane şi rurale (2006‐2013) .............. 28 Figura 6. Aportul caloric zilnic per capita: locuitorii urbani şi rurali (2006‐2013) ........................ 29 Figura 7. Compoziţia alimentaţiei urbane şi rurale pe principalele grupuri de alimente (2013) . 30 Figura 8. Rata aportului de alimente de bază ridicat (2006‐2013, % familii) ............................... 30 Figura 9. Insecuritatea alimentară severă: familiile urbane şi rurale (2006‐2013) ...................... 31 Figura 10. Rata DEAR pe chintilele de cheltuieli (2006‐2013, % gospodăriile casnice) ................ 32 Figura 11. Aportul caloric pe chintilele de cheltuieli (2006‐2013) ............................................... 32 Figura 12. Aportul caloric pe chintilele de cheltuieli ale populaţiei, gospodăriile casnice urbane şi rurale (2013) ................................................................................................................................. 33 Figura 13. Rata sărăciei şi ratele deficitului energetic alimentar în spaţiul urban (2006‐2013) .. 33 Figura 14. Rata sărăciei şi ratele deficitului energetic alimentar în spaţiul rural (2006‐2013) .... 34 Figura 15. Indicii cantitativi ai alimentaţiei familiilor conduse de femei şi bărbaţi (2006‐2013) . 35 Figura 16. Consumul zilnic de energie per capita în dependenţă de mărimea familiei (2006‐2013) ............................................................................................................................................. 35

5

Figura 17. Rata deficitului energetic alimentar ridicat şi a sărăciei pe familii după numărul de membri (2006‐2013) ..................................................................................................................... 36 Figura 18. Ratele deficitului energetic alimentar ridicat pe grupuri socio‐economice (2006‐2013)....................................................................................................................................................... 36 Figura 19. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri socio‐economice de familii (2013) ............ 37 Figura 20. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri ce se confruntă cu insecuritatea alimentară pe nutrienţi (2013) ....................................................................................................................... 38 Figura 21. Compoziţia alimentaţiei diferitor grupuri ce se confruntă cu insecuritate alimentară pe grupuri de produse alimentare (2013, kcal) ............................................................................ 39 Figura 22. Cota familiilor ce se confruntă cu DEAR în rândul familiilor ne‐sărace urbane şi rurale (2006‐2013) ................................................................................................................................... 39 Figura 23. Rata DEAR printre familiile sărace urbane şi rurale (2006‐2013) ................................ 40 Figura 24. Fluctuaţiile trimestriale ale ratelor DEAR şi indicii preţurilor (2006‐2013) ................. 41 Figura 25. Fluctuaţiile trimestriale ale ratelor CAR şi indicii de preţuri (2006‐2013) ................... 42 Figura 26. Contribuţia agriculturii la economie (2000‐2012) ....................................................... 44 Figura 27. Producţia agricolă a culturilor selectate: Republica Moldova şi ţările selectate (% din total, media anuală pentru 2008‐2012) ........................................................................................ 45 Figura 28. Producţia per capita a culturilor selectate: Republica Moldova şi ţările selectate (2008‐2012, media anuală) ........................................................................................................... 46 Figura 29. Evoluţia producţiei agricole interne (2001‐2013, mii TM) .......................................... 47 Figura 30. Structura produsului agricol brut (2013) ..................................................................... 48 Figura 31. Productivitatea agricolă în conformitate cu datele BNS şi ACSA (2003‐2013 ............. 49 Figura 32. Productivitatea culturilor selectate: Republica Moldova vs. ţările selectate (Hg/ha, 2006‐2012/2013) .......................................................................................................................... 50 Figura 33. Distribuţia producţiei culturilor agricole şi a creşterii animalelor pe regiuni (2011‐2013, media anuală) ..................................................................................................................... 52 Figura 34. Importurile şi exporturile agro‐alimentare ale Republicii Moldova (2000‐2012) ....... 55 Figura 35. Producţia per capita versus consumul per capita a alimentelor principale (media pentru 2010‐2012) ........................................................................................................................ 56 Figura 36. Structura exporturilor şi importurilor agro‐alimentare ale Republicii Moldova pe principalele categorii de produse (2001‐2013) ............................................................................ 56 Figura 37. Volumul importului dă către Republica Moldova a bunurilor primare alimentare cheie (2004‐2012) ................................................................................................................................... 57 Figura 38. Comerţul agro‐alimentar al Republicii Moldova: principalele surse şi destinaţii (2001‐2013) ............................................................................................................................................. 58 Figura 39. Sursele alimentelor: familiile urbane şi rurale (2013) ................................................. 60 Figura 40. Sursele grupelor alimentare: locuitorii rurali şi urbani (2013) .................................... 61 Figura 41. Evoluţia surselor de alimente în spaţiul rural (2006‐2013) ......................................... 62

6

Figura 42. Evoluţia IPC alimentar: Republica Moldova şi lumea (2011‐2013, 2010=100) ........... 64 Figura 43. Dinamica preţurilor interne la alimentele cheie (anual, 2005=100) ........................... 64 Figura 44. Sezonalitatea preţurilor interne la alimentele cheie (lunar, luna precedentă =100) .. 65 Figura 45. Evoluţia veniturilor nominale ale familiilor şi preţurile alimentare (2006‐2012, 2006=100) ..................................................................................................................................... 66 Figura 46. Creşterea venitului nominal pe chintilele populaţiei: spaţiul urban şi rural (2006‐2012, 2006=100) ..................................................................................................................................... 66 Figura 47. Cheltuielile alimentare, procentaj din cheltuielile totale: per capita, pe chintile de cheltuieli (2009‐2013) ................................................................................................................... 67 Figura 48. Veniturile medii lunare per capita pe grupurile socio‐economice (2009‐2013, în MDL)....................................................................................................................................................... 67 Figura 49. Veniturile fermierilor şi a angajaţilor din agricultură vs. preţurile agricole (schimbarea indexată comparativ cu anul precedent, 2007‐2012) .................................................................. 68 Figura 50. Preţurile mijloacelor de producţie, a produselor agricole şi a produselor alimentare (2004‐2012, 2004=100) ................................................................................................................. 68 Figura 51. Evoluţia transferurilor de venit pe chintilele de venit ale populaţiei (2008‐2012, în MDL) .............................................................................................................................................. 69 Figura 52. Pensiile şi coşul minim de consum (2005‐2012) .......................................................... 70 Figura 53. Plăţile necontributive de asistenţă socială pe chintile de venit: valorile absolute şi % din venit (2006‐2012) .................................................................................................................... 70 Figura 54. Evoluţia fluxurilor de remiteri, pe spaţiul de reşedinţă şi chintilele de venit (2006‐2012, constant 2005 MDL) ............................................................................................................ 71 Figura 55. Remitentele şi economia Republicii Moldova (2000‐2013)......................................... 72 Figura 56. Severitatea malnutriţiei în Republica Moldova: spaţiul urban şi rural (2005, 2012) .. 73 Figura 57. Severitatea malnutriţiei în Republica Moldova pe grupurile de venit (2005, 2012) ... 74 Figura 58. Aportul caloric individual pe grupuri de nutrienţi: familiile urbane şi rurale (2013) .. 77 Figura 59. Aportul caloric pe grupuri de alimente: familiile urbane şi rurale (2013) ................... 77 Figura 60. Mandatele instituţionale în domeniul politicii securităţii alimentare ......................... 89 Figura 61. Consumul zilnic de către populaţia urbană a pâinii pe chintilele de cheltuieli (grame per capita) ..................................................................................................................................... 94 Figura 62. Evoluţia preţurilor: pâinea vs. grâul (2005=100) ......................................................... 94 LISTA DE TABELE Tabelul 1. Aportul zilnic de nutrienţi: Republica Moldova vs. recomandările OMS ..................... 25 Tabelul 2. Indicii de insecuritate alimentară cronică (2011‐2013) ............................................... 27 Tabelul 3. Insecuritatea alimentară cronică: familiile urbane şi rurale (2011‐2013) ................... 31

7

Tabelul 4. Ratele sărăciei rurale în Republica Moldova şi ratele deficitului alimentar pe regiuni (2010 şi 2013) ................................................................................................................................ 53 Tabelul 5. Stocurile gospodăriilor la sfârşit de an (% din totalul producţiei, 2007‐2013) ............ 53 Tabelul 6. Clasificarea OMS a severităţii malnutriţiei ................................................................... 73 LISTA DE BOXE BOXA 1. METODOLOGIA PENTRU ANALIZA EFECTELOR SECURITĂŢII ALIMENTARE ..................... 22 BOXA 2. INDICII ALIMENTARI CHEIE ............................................................................................. 23 BOXA 3. PRIVIRE SUMARĂ DE ANSAMBLU ASUPRA ÎNTREPRINDERILOR AGRICOLE MOLDOVENEŞTI ............................................................................................................................ 51 BOXA 4. REMITERILE ŞI ECONOMIA REPUBLICII MOLDOVA ......................................................... 71 BOXA 5. EVALUAREA STĂRII NUTRIŢIONALE A PERSOANELOR .................................................... 75 BOXA 6. FOLOSIREA REZERVELOR STATULUI ÎNAINTEA ANULUI 2009 ......................................... 92 BOXA 7. SISTEMUL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ AL REPUBLICII MOLDOVA ....................................... 97

8

APRECIERI Acest raport a fost pregătit de o echipă a Băncii Mondiale, condusă de către Irina Schuman (economist principal în agricultură, GAFDR). Membri ai echipei au fost Felicia Pricop, Darryl Miller, Marko Bucik, Oana Tanasache, Stela Ciobu, Tamara Ursu şi Valencia Copeland. Cu gratitudine echipa exprimă recunoştinţa sa pentru susţinerea acordată acestui raport de către miniştrii Vasile Bumacov, Ion Sula, Ruxanda Glăvan şi Valentina Buliga, vice‐miniştrii Viorel Guţu şi Octavian Calmâc, precum şi Ala Negruţa (Direcţia statistica serviciilor sociale şi condiţiilor de trai, Biroul Naţional de Statistică). Fără cooperarea lor intensă şi fiabilă, acest studiu nu ar fi fost posibil. De asemenea echipa mulţumeşte lui Siemon Holema (consilier superior programe regionale, Programul Alimentar Mondial), colegilor de la Banca Mondială, Anatol Gobjila (coordonator de proiecte principal) şi Irina Guban (consultant), pentru susţinerea permanentă şi sugestiile lor, şi părţilor interesate, personalului diferitor asociaţii, agenţii şi instituţii, împreună cu reprezentanţii sectorului privat, care au contribuit la această evaluare prin împărtăşirea cunoştinţelor lor cu echipa. Direcţii de importanţă critică şi comentarii asupra acestui proiect au fost oferite de Tamara Sulukhia (conducător de program), Dina Umali‐Deininger (manager practică), Alexander Kremer (manager de ţară) şi Qimiao Fan (director regional). Raportul a beneficiat de comentarii și sugestii din partea lui Donald Larson (economist principal, DECAR) şi a Caterinei Ruggeri Laderchi (economist principal, GPVDR).

9

REZUMATUL RAPORTULUI 1. Recentele majorări ale preţurilor la produsele alimentare şi volatilitatea de pe pieţele internaţionale au atras o atenţie considerabilă. Oricare ar fi cauza, fie condiţiile meteorologice neobişnuite, evenimentele climatice adverse sau distorsiuni ale pieţelor, efectele de creştere bruscă a preţurilor pot conduce la consecinţe serioase, principala fiind insecuritatea alimentară accentuată. Insecuritatea alimentară se poate manifesta prin patru dimensiuni: (i) disponibilitatea limitată a alimentelor; (ii) perturbări ale accesului la alimente; (iii) dereglarea utilizării alimentelor; dar şi (iv) instabilitatea acestor trei dimensiuni în timp. Nu întâmplător, cele mai sărace segmente ale societăţii sunt în general afectate cel mai mult, deşi consecinţele sunt resimţite de către o pătură mult mai largă a populaţiei. 2. Datorită complexităţii sale, pericolul insecurităţii alimentare impune necesitatea unui răspuns politic informat şi cuprinzător. Îmbunătăţirea securităţii alimentare presupune o înţelegere profundă a condiţiilor şi tendinţelor sociale şi economice naţionale, dar şi a implicaţiilor pieţelor internaţionale integrate. Cel mai important, sectorul agrar şi producerea internă a alimentelor au un rol cheie: dacă agricultura internă şi producerea alimentelor sunt bine dezvoltate, competitive şi în stare să reziste şocurilor neaşteptare, cu probabilitate, insecuritatea alimentară se va manifesta moderat. Dacă nu, atunci evenimentele neaşteptate au putea cauza unor dificultăţi dure şi suferinţe considerabile. Astfel, provocările pentru securitatea alimentară pot fi abordate cu succes doar printr‐un amalgam de politici, care ar cuprinde, inter alia, politica economică şi socială, siguranţa alimentelor, sistemul de sănătate şi dezvoltarea infrastructurii. 3. În cazul Republicii Moldova, până în prezent a fost realizat un volum redus de cercetări pentru a studia caracterul şi răspândirea geografică a insecurităţii alimentare. Sondajul standardizat şi reprezentativ al bugetelor gospodăriilor casnice (SBGC) oferă oportunitatea de a aplica o abordare sistematică pentru identificarea caracteristicilor cheie ale populaţiei Republicii Moldova, periclitată de insecuritatea alimentară, în sensul numărului, distribuţiei geografice, condiţiilor sociale şi severităţii insecurităţii alimentare. În combinare cu alte date, acumulate de Biroul Naţional de Statistică (BNS), SBGC poate furniza informaţia necesară pentru reacţia politică indicată. 4. Acest raport pune în evidenţă caracteristicile cheie ale (in)securităţii alimentare în Republica Moldova. Folosind cele mai recente date ale SBGC şi BNS, raportul oferă evaluarea numărului populaţiei Republicii Moldova, care este afectată de malnutriţie, date despre distribuţia geografică a acestor oameni, statutul lor social‐economic, şi perioadele de timp când aceştia se confruntă cu insecuritatea alimentară cel mai mult. Raportul este structurat pe toate cele patru dimensiuni ale securităţii alimentare: disponibilitatea, accesul şi utilizarea alimentelor, de rând cu stabilitatea acestora în timp. Analiza pe care o conţine raportul poate servi drept bază pentru formularea de viitor a politicilor şi îmbunătăţirea coordonării trans‐sectoriale, ţinând cont, de altfel, de faptul că raportul nu a fost în stare să cuprindă şi Transnistria din cauza lipsei de disponibilitate a datelor.

10

ÎMBUNĂTĂŢIRI CONSIDERABILE ÎN SECURITATEA ALIMENTARĂ GENERALĂ, ÎNSĂ ELEMENTE DE ÎNGRIJORARE PERSISTĂ 5. Necesarul de energie alimentară pentru populaţia Republicii Moldova este în linii mari satisfăcut, cu toate acestea cota populaţiei, care consumă cantităţi insuficiente de alimente, rămâne a fi îngrijorătoare. Nivelul mediu zilnic per capita al aportului energetic alimentar în Republica Moldova a fost în mod consistent mai înalt decât valorile recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi această tendinţă continuă: consumul mediu zilnic de circa 2.400 Kcal în 2013 se compară favorabil cu nivelul de referinţă, recomandat de OMS de 2.050 Kcal. Cu toate acestea, mai mult de o cincime din familii (21%) s‐a dovedit a consuma mai puţin decât nivelul caloric recomandat. Aproape o zecime din familii (9%) au înregistrat deficit energetic alimentar ridicat – un deficit considerabil de cel puţin 300 kilocalorii per capita pe zi. 6. În paralel cu o reducere considerabilă a nivelului sărăciei, în perioada ultimilor ani s‐a înregistrat o tendinţă evidentă de reducere a ratelor deficitului energetic alimentar în rândurile populaţiei Republicii Moldova. De fapt, cota familiilor care înregistrau deficit energetic alimentar s‐a redus cu mai mult de 15 puncte procentuale (de la 36,5% la 20,7%) în perioada 2007‐2013, o descreştere similară poate fi observată şi pentru cota familiilor cu deficit energetic alimentar ridicat (de la 24% la 8,8%) pe parcursul aceleiaşi perioade.

Figura E. 1. Indicii cheie ai securităţii alimentare şi ratele de sărăcie în Republica Moldova (schimbarea în perioada 2007‐2013, % din totalul familiilor)

Sursa: SBGC. Notă: cu excepţia Transnistriei Notă: Graficul de radar ilustrează schimbările în cotele familiilor din Republica Moldova, care se află sub pragul naţional al sărăciei, şi cotele familiilor ce se confruntă cu diferite forme ale insecurităţii alimentare, cu cât mai plin este radarul, cu atât mai reduse sunt cotele de sărăcie şi insecuritate alimentară.

11

7. Compoziţia unei alimentaţii medii cuprinde proporţii adecvate de carbohidraţi şi proteine, dar un exces de grăsimi. În perioada 2007‐2013 familiile au redus treptat consumul de alimente de bază, au menţinut nivelul consumului de produse din carne şi peşte, dar şi au majorat treptat consumul de produse lactate, fructe şi legume, şi a grăsimilor şi uleiurilor. Deosebit de impresionantă a fost reducerea cotei familiilor ce înregistrau un consum ridicat de alimente de bază (mai mult de 60% din toate caloriile provenind din alimentele de bază): de la 15,1% la puţin peste 3%.

Figura E. 2. Compoziţia alimentaţiei familiei medii în Republica Moldova (2013)

Sursa: SBGC. Notă: cu excepţia Transnistriei

8. În mod similar, Republica Moldova a înregistrat recent îmbunătăţiri în toate categoriile şi demonstrează niveluri generale reduse de malnutriţie. În perioada 2005‐2012 cota naţională a copiilor sub cinci ani, care sufereau de subdezvoltare, s‐a redus de la 8,4% la 4,4%, cota copiilor subponderali ‐ de la 4,3% la 3,2%, iar cota copiilor cu masă musculară redusă – de la 3,9% la 1.4%. Cel mai important, cota copiilor cu deficienţe de creştere a scăzut în toate grupurile pe niveluri de venit, cu toate acestea cota copiilor din spaţiul rural, afectaţi de malnutriţie, rămâne a fi mai înaltă decât cea a omologilor lor urbani. DECALAJUL DINTRE FAMILIILE URBANE ŞI RURALE SE ÎNGUSTEAZĂ 9. Tradiţional, familiile rurale au cunoscut o securitate alimentară mai mare decât cele urbane, datorită faptului că au contat preponderent pe propria producţie – starea de lucruri nu mai este aceeaşi. În 2007 diferenţa era vădită: cota familiilor urbane, care se confruntau cu deficitul energetic alimentar era de 46,8%, în timp ce aceeaşi cotă pentru familiile rurale era de 28,7%. Pe de altă parte, către 2013 ratele atât pentru familiile urbane, cât şi pentru cele rurale, erau de circa 21%. Tendinţa este similară şi pentru ratele deficitului energetic alimentar ridicat, pentru care îmbunătăţirile produse în perioada 2007 – 2013 în familiile urbane au fost mai mari (scăderea de la 32,3% la 8.0%) decât în cele rurale (de la 17,7% la 8.3%). Mai există încă anumite diferenţe între diferite regiuni geografice, dar decalajul general între familiile urbane şi rurale este în scădere.

12

Figura E. 3. Indicii cheie ai securităţii alimentare şi ratele de sărăcie pentru familiile urbane şi rurale în Republica (schimbarea din perioada 2007‐2013, % din totalul familiilor)


10. O tendinţă similară este de asemenea vizibilă şi în aportul energetic alimentar – consumul caloric mediu zilnic în familiile urbane a depăşit consumul rural pentru prima dată în 2010 şi de atunci continuă să rămână mai înalt. În 2006 decalajul era considerabil: familiile urbane consumau zilnic 2.126 Kcal per capita, iar familiile rurale ‐ 2.764 Kcal. În 2013, consumul caloric al familiilor urbane s‐a majorat până la 2.444 Kcal, pe când consumul familiilor rurale s‐a redus până la 2.365 Kcal.

Figura E. 4. Consumul caloric zilnic per capita: locuitori urbani şi rurali (2006‐2013)


11. În mod evident, tendinţele economice divergente sunt principala cauză a reducerii decalajului dintre familiile urbane şi rurale. Deşi în perioada 2000 – 2012, economia Republicii Moldova a înregistrat o creştere cumulativă de 58%, agricultura a crescut cu doar 28% pe parcursul aceleiaşi perioade. O şir de evenimente climatice adverse (secete şi inundaţii) au afectat negativ veniturile rurale, plus la aceasta familiile rurale iniţial au fost lovite mai dur de criza economică. Acest lucru a provocat migrarea din spaţiul rural spre cele urbane, sau spre exterior, ceea ce a condus la scăderea angajării în câmpul muncii în agricultură de la 51% în anul 2000 la 26% în 2012. În pofida reducerii generale pe parcursul ultimului deceniu, rata sărăciei rurale (18% în 2013) rămâne considerabil mai înaltă decât rata sărăciei urbane (5% în 2013).

DEFICIT

ENERGETIC

ALIMENTAR

DEFICIT ENERGETIC

ALIMENTAR RIDICATCONSUM RIDICAT AL

ALIMENTELOR DE BAZA

CHELTUIELI

ALIMENTARE

RIDICATE

SUB PRAGUL SĂRĂCIEI

CHELTUIELI

ALIMENTARE

RIDICATE

CONSUM RIDICAT AL

ALIMENTELOR DE BAZA

SUB PRAGUL SĂRĂCIEI

DEFICIT

ENERGETIC

ALIMENTAR

DEFICIT ENERGETIC

ALIMENTAR RIDICAT

FAMILIILE URBANE FAMILIILE RURALE

13

SECURITATEA ALIMENTARĂ A FAMILIILOR SĂRACE S‐A ÎMBUNĂTĂŢIT, ÎNSĂ VULNERABILITĂŢILE ECONOMICE PERSISTĂ 12. În paralel cu îmbunătăţirea condiţiilor economice, familiile cele mai sărace de asemenea au înregistrat o creştere a securităţii alimentare în perioada 2007 – 2013. În 2007, circa 95% din toate familiile chintilei cu cele mai reduse venituri trăiau sub pragul sărăciei; către 2013 cota lor s-a redus la mai puţin de 64%. În paralel, cota celor mai sărace familii, care se confruntau cu deficitul energetic alimentar a scăzut de la mai mult de 66% la mai puţin de 44%, iar a celor ce se confruntau cu deficitul energetic alimentar ridicat - de la mai mult de 50% la mai puţin de 20%.

Figura E. 5. Indicii cheie ai securităţii alimentare şi cotele de sărăcie în rândurile celor mai sărace 20% din familii (schimbarea în perioada 2007‐2013, % din totalul familiilor)


13. Situaţia celor mai sărace familii de asemenea s‐a îmbunătăţit considerabil şi în sensul aportului caloric zilnic, iar insecuritatea alimentară severă este extrem de rară. Deşi decalajul în consumul mediu zilnic al celor mai înstărite 20% (chintila V) şi al celor mai sărace 20% din populaţie (chintila I) rămâne a fi mai mare de 800 Kcal, acesta a scăzut substanţial în perioada 2006‐2013. Consumul celor mai sărace familii a crescut de la 1.726 la 2.002 Kcal, iar consumul celor mai înstărite familii s‐a redus de la 3.326 la 2.862 Kcal. De asemenea a fost înregistrată o îmbunătăţire modestă în rândurile familiilor mai puţin sărace din chintila II. Aportul alimentar insuficient, cuantificat printr‐un indice special elaborat pentru Republica Moldova pentru a demonstra simultan atât dimensiunea cantitativă, cât şi cea calitativă de insecuritate alimentară, este prezent în familiile Republicii Moldova la un nivel foarte redus: doar 0,4% din acestea sunt astfel afectate.

DEFICIT ENERGETIC ALIMENTAR RIDICAT

DEFICIT ENERGETIC

ALIMENTAR

MAI JOS DE PRAGUL SĂRĂCIEI

CHELTUIELI ALIMENTARE

RIDICATE

CONSUM DE ALIMENTE DE BAZĂ

RIDICAT

CELE MAI SĂRACE 20% DIN FAMILII

14

Figura E. 6. Aportul caloric zilnic per capita pe chintilele familiilor (2006‐2013)


14. Cu toate acestea, vulnerabilitatea economică a celor mai sărace familii rămâne considerabilă. Creşterea economică considerabilă din perioada 2007 – 2013 a fost a fost extrapolată asupra populaţiei printr‐o rată mult mai redusă a sărăciei: în 2007 aproape un sfert din familiile Republicii Moldova trăiau sub pragul sărăciei, iar către 2013 proporţia acestora a scăzut la puţin peste 11%. În mod similar, cota familiilor din Republica Moldova ce se confruntau cu cheltuielile alimentare ridicate (adică cheltuieli pentru alimente, mai mari de 65% din venitul lor), care era puţin sub 14% în 2007, către 2013 a scăzut la mai puţin de 8%. Pe de altă parte, familiile sărace au continuat să se confrunte cu probleme de satisfacere a necesităţilor energetice alimentare, iar cota familiilor din chintila cu cele mai mici venituri, care cheltuiau mai mult de 65% din venitul lor pentru alimente, s‐a schimbat puţin: 27% în 2007 şi 25,8% în 2013. Starea de lucruri este şi mai rea pentru familiile sub pragul sărăciei, rata lor de cheltuieli alimentare ridicate s‐a majorat de la 26,3% în 2007 la 33,8% în 2013. Nu întâmplător cele mai sărace familii se confruntă şi cu cele mai mari dificultăţi în asigurarea unei alimentaţii sănătoase. CINE ESTE CAPUL FAMILIEI, MĂRIMEA FAMILIEI SI SURSA VENITULUI CONTEAZĂ 15. Există şi alte caracteristici ale familiilor, care sunt asociate cu ratele divergente ale insecurităţii alimentare şi rezultatele nutriţionale: (i) sexul capului familiei; (ii) mărimea familiei; şi (iii) principalele surse ale venitului. În 2013 familiile conduse de femei aveau o probabilitate pe jumătate mai redusă de a se confrunta cu deficitul energetic alimentar (13,5% vs. 25,9%) sau cu deficitul energetic alimentar ridicat (5,4% vs. 10,4%) decât familiile conduse de bărbaţi, iar ratele aferente acestora scădeau cu ritmuri mai accelerate pe parcursul ultimilor ani. Familiile conduse de femei de asemenea au înregistrat un volum mai mare de consum caloric zilnic: în 2013 familia medie condusă de o femeie consuma 2.467 Kcal, comparativ cu 2.365 Kcal, consumate de familia medie condusă de un bărbat. În termeni de număr de membri, familiile mai mici (1‐2 membri) aveau o probabilitate mult mai redusă de a se confrunta cu deficitul alimentar, comparativ cu familiile mai numeroase (3+ membri). Cota deficitului energetic alimentar printre familiile mai mici era de 8.4% în 2013, iar printre familiile mai numeroase era mai mare de 38%, în timp ce consumul caloric zilnic în familiile mici era mai mare cu circa 500 Kcal pe zi pe

15

membru al familiei decât consumul în familiile mai numeroase. În termeni de surse ale venitului, în 2013 fermierii şi angajaţii din agricultură au înregistrat cele mai înalte cote de deficit energetic alimentar, aproape 30% şi 35% respectiv, în timp ce familiile conduse de pensionari erau cele mai sigure din punct de vedere alimentar, doar 10% din acestea se confruntau cu deficitul energetic alimentar. Securitatea alimentară a familiilor cu sursa generatoare de venit în principal în agricultură, de asemenea s‐a îmbunătăţit cu ritmuri mai lente decât în alte familii.

Figura E. 7. Indicii cheie ai securităţii alimentare şi ratele sărăciei pentru tipuri selectate de familii (2013, % din totalul familiilor)

Sursa: SBGC.

16

PRODUCŢIA AGRICOLĂ INTERNĂ ŞI PREŢURILE ALIMENTARE SEZONIERE RĂMÂN VOLATILE 16. În general, disponibilitatea alimentelor în Republica Moldova nu este o problemă majoră, cu toate acestea volatilitatea producţiei sugerează prudenţă. Necesităţile populaţiei sunt într‐o mare măsură satisfăcute prin producţia internă, iar importurile înlătură deficitul. Republica Moldova este un exportator net de cereale, fructe şi vin, însă un importator net de carne şi produse lactate, de asemenea şi de legume, în principal din cauza că producţia internă este sezonieră şi nu poate asigura aprovizionarea pe tot parcursul anului. În plus, volumurile de producţie au stagnat recent, în principal din cauza secetelor severe din 2003, 2007 şi 2012, ceea ce nu doar a devastat sectorul culturilor, dar şi a avut un impact negativ asupra sectorului zootehnic. Cu toate acestea, fenomenele climatice adverse poartă doar o parte din vină. Sectorul agrar al Republicii Moldova de asemenea suferă de pe urma: (i) accesului redus la irigaţie, (ii) asimilării lente a practicilor agronomice moderne şi a tehnologiilor, (iii) lipsei instrumentelor pentru stabilizarea veniturilor, şi de asemenea (iv) standardelor lejere de siguranţă a alimentelor. Luând în consideraţie evenimentele nefavorabile din vecinătatea imediată – în primul rând conflictul armat în Ucraina, dar şi stagnarea economică a Federaţiei Ruse – condiţiile pe pieţele regionale s‐ar putea schimba considerabil. Acest fapt ar trebui să fie un factor de motivare pentru majorarea productivităţii, ceea ce ar stabiliza producţia internă.

Figura E. 8. Producţia bunurilor agricole cheie în Republica Moldova (2001‐2013, în TM)

Sursa: BNS. Notă: cu excepţia Transnistriei

17

17. Deşi creşterea preţurilor alimentare de la an la an a fost moderată, volatilitatea sezonieră considerabilă a preţurilor creează probleme. Preţurile alimentare în Republica Moldova au crescut constant pe parcursul ultimului deceniu, însă cu ritmuri mai lente şi cu o volatilitatea mai mică decât preţurile alimentare mondiale. Şocurile globale ale preţurilor alimentare din 2008 şi 2010 au fost resimţite mai puţin în Republica Moldova decât în restul lumii, în principal datorită faptului că furnizorii locali de produse agricole şi alimentare au fost la înălţime – 2008 şi 2010 au fost ani agricoli deosebit de buni pentru Republica Moldova. Cu toate acestea, stabilitatea relativă a preţurilor de la an la an este subminată de volatilitatea înaltă a preţurilor sezoniere, îndeosebi la fructe şi legume, şi mai puţin la produsele din carne şi lactate. Acest lucru este reflectat de mişcarea indicilor trimestriali de insecuritate alimentară: problemele insecurităţii alimentare se agravează în perioada ne‐sezonieră (trimestrele 1 şi 2) şi îşi reduc gravitatea în perioada de recoltare (trimestrele 3 şi 4).

Figura E. 9. Preţurile sezoniere interne la alimentele cheie (lunar, luna precedentă =100)

70

80

90

100

110

120

I‐2006

IV‐2006

VII‐2

006

X‐2006

I‐2007

IV‐2007

VII‐2

007

X‐2007

I‐2008

IV‐2008

VII‐2

008

X‐2008

I‐2009

IV‐2009

VII‐2

009

X‐2009

I‐2010

IV‐2010

VII‐2

010

X‐2010

I‐2011

IV‐2011

VII‐2

011

X‐2011

I‐2012

IV‐2012

VII‐2

012

X‐2012

I‐2013

IV‐2013

VII‐2

013

X‐2013

Păine

Produse dincarne

Lapte șiproduselactateZahăr

Ulei vegetal

Sursa: BNS.

ACCESUL LA PRODUSELE ALIMENTARE ESTE MAI PROBLEMATIC PENTRU FAMILIILE CU VENITURILE DIN SURSE AGRICOLE 18. Accesul la produsele alimentare nu reprezintă un impediment major pentru asigurarea unei securităţi alimentare avansate, cu toate acestea familiile rurale rămân mai vulnerabile din cauza volatilităţii veniturilor. Preţurile alimentare în Republica Moldova au crescut constant pe parcursul ultimului deceniu, însă cu ritmuri mai lente şi cu mai puţină volatilitate decât ale preţurilor alimentare mondiale. În acelaşi timp, veniturile nominale ale familiilor din Republica Moldova – urbane şi rurale ‐ au crescut recent mai rapid decât preţurile alimentare. Cel mai important, veniturile celor mai sărace 20% din populaţie s‐au dublat în perioada 2006 – 2012, fiind propulsate puternic prin creşterea economică în spaţiul rural, datorită majorări preţurilor agricole şi a fluxurilor de remiteri. Cu toate acestea, în pofida îmbunătăţirilor generale, familiile rurale, care depind de ocupaţia în câmpul muncii în agricultură, rămân mai vulnerabile, în principal din cauza a patru factor: (i) volatilitatea sezonieră a preţurilor alimentare; (ii) volatilitatea mai înaltă a veniturilor; (iii) dependenţa mai mare de propria producţie de alimente; (iv)

18

dependenţă mai mare de remiteri (acestea reprezintă circa 20‐25% din totalul venitului familiilor rurale, comparativ cu 5‐10% pentru familiile urbane). Şi mai presus de toate, şocurile neaşteptate ale veniturilor din cauza fenomenelor climatice adverse pot avea un impact considerabil atât asupra cantităţii, cât şi a calităţii alimentelor consumate în familiile dependente de locurile de muncă în agricultură.

19

RECOMANDĂRI DE POLITICI 19. Există şase domenii cuprinzătoare de politici, pe care ar urma să se concentreze Guvernul, astfel ca să îmbunătăţească securitatea alimentară în viitor: (i) DEZVOLTAREA AGRICULTURII: Sectorul agrar va continua să aibă un rol important pentru securitatea

alimentară, atât în calitate de furnizor al bunurilor produse pe interior, cât şi drept sursă de venit pentru o mare parte a populaţiei rurale. Sectorul necesită modernizare (de exemplu, varietăţi noi de seminţe/rase, tehnică nouă şi practici agricole), ceea ce ar majora productivitatea şi magnitudinea produsului, iar populaţia implicată în agricultură are nevoie de o stabilitate mai înaltă a venitului (de exemplu, prin aplicarea mecanismelor de asigurări în agricultură). Plus la aceasta, nivelul redus de asimilare al tehnologiilor de producţie intensive în capital (de exemplu, pepinierele sau alte modalităţi de producţie pe teren protejat), disponibilitatea redusă a infrastructurii post‐recoltare pentru stocarea, procesarea şi ambalarea produselor proaspete, ar putea beneficia de pe urma unei intervenţii politice ţintite.

(ii) REGLEMENTAREA PREŢURILOR ŞI PIEŢEI: Politica "pâinii ieftine pentru fiecare” rămâne în vigoare, bazând‐se pe

un preţ al grâului sub nivelul de piaţă, prin folosirea rezervelor de stat de grâne şi a controlului preţurilor la pâine, Guvernul menţine plafoane asupra marjelor de profitabilitate pentru anumite produse alimentare, definite drept ”de importanţă socială”: făina din grâu, produsele de patiserie, zahărul, uleiul de floarea soarelui, carnea şi produsele din carne, laptele şi produsele lactate. Aceste politici dezechilibrează funcţionarea normală a pieţei, aduc daune fermierilor şi producătorilor, ceea ce periclitează apariţia unor companii private durabile. Mai important, ele de asemenea nu reuşesc să‐şi atingă obiectivul de ajutorare a celor săraci, întrucât plafoanele la preţuri sunt măsuri ne‐ţintite şi sunt disponibile oricui în mod similar, fie sărac sau bogat. Liberalizarea preţurilor în combinaţie cu majorarea asistenţei sociale direcţionate spre cei săraci au o probabilitate mai înaltă de a produce rezultate mai bune.

(iii) ATENUAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE: Au fost identificate trei probleme majore aferente condiţiilor climatice,

care afectează agricultura: secetele, inundaţiile şi eroziunea solului. Se prognozează că schimbările climatice vor exacerba impactul acestor evenimente extreme: un studiu tematic precedent al Băncii Mondiale a pus în evidenţă faptul că schimbările vor conduce la variaţii în standardele de temperatură şi în precipitaţii, şi că în perioada următorilor 40 ani condiţiile meteorologice vor deveni mai severe în Republica Moldova. Riscul unei volatilităţii şi mai mari a productivităţii agricole accentuează necesitatea unei intervenţii politice. Guvernul ar urma să stimuleze reformele la nivel de întreprindere agrară (de exemplu, în domeniul eficienţei folosirii apei la întreprinderile agricole, adoptarea unor varietăţi de seminţe noi şi mai adaptate la condiţiile climatice, diversificarea), în cadrul elaborării măsurilor naţionale de adaptare şi atenuare (inclusiv investiţiile în reabilitarea capacităţii de irigare secundară).

(iv) COMERŢUL: Importurile şi exporturile agricole ale Republicii Moldova au crescut considerabil în perioada

ultimului deceniu. Deşi exporturile reprezintă o sursă importantă de venit, îndeosebi pentru familiile rurale, importurile pot ajuta la stabilizarea disponibilităţii interne a alimentelor. Astfel, menţinerea unei politici a comerţului liber este de importanţă cheie, de rând cu înlăturarea blocajelor existente, care

20

limitează creşterea de continuare a exporturilor (de exemplu, reglementarea şi monitorizarea siguranţei alimentelor). În acest sens, recenta semnare a Acordului cu privire la Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (ZLSAC) cu Uniunea Europeană (UE) este de o importanţă deosebită, deoarece oferă producătorilor Republicii Moldova un acces mai liber la piaţa UE, dar în acelaşi timp îi expune la o concurenţă mai mare şi pune presiuni pe calitatea şi claritatea reglementării. Factorii de decizie politică de asemenea trebuie să acorde o atenţie deosebită apariţiei restricţiilor comerciale între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă – cei mai mari parteneri comerciali ai Republicii Moldova în termeni de importuri şi exporturi – ceea ce va conduce la ajustări în structura comerţului şi prin aceasta la o potenţială creştere a insecurităţii alimentare în Republica Moldova.

(v) POLITICA SOCIALĂ: Pentru segmente mari ale populaţiei, securitatea alimentară este strâns corelată cu

stabilitatea venitului – o scădere a venitului conduce la o mai mare insecuritate alimentară şi vice‐versa. Adiţional la politicile economice de creştere a venitului, Guvernul şi‐ar putea fundamenta politicile pe experienţa pozitivă a programului de reducere a sărăciei Ajutor Social. Transferurile financiare publice, care suplimentează veniturile persoanelor cu cele mai stringente necesităţi, vor reduce astfel în continuare numărul familiilor ce suferă de deficit energetic alimentar, sau, cel puţin, vor atenua efectele negative ale şocurilor neaşteptate. În mod similar, majorarea furnizării alimentelor pentru şcoli, îndeosebi pentru cele din localităţile cu cel mai înalt nivel de insecuritate alimentară, va reduce în continuare ratele de malnutriţie.

(vi) SIGURANŢA ALIMENTELOR: În pofida progresului major, cadrul de reglementare şi instituţional din prezent în

domeniul siguranţei alimentelor încă nu asigură un control suficient al siguranţei alimentelor comercializate pe interior; valabil şi pentru producţia agricolă, dar şi a exporturilor, care în acest caz ar beneficia de o mai mare încredere. Acest fapt are un efect negativ dublu: continuă să reprezinte un risc pentru sănătatea publică şi descurajează investiţiile şi cererea. Crearea recentă a unei agenţii unificate în problema siguranţei alimentelor în 2013 abordează multe din îngrijorările şi deficienţele cu originea în diviziunea complexă a responsabilităţilor şi competenţelor. Pe de altă parte, noul sistem este încă la etapa incipientă şi sunt necesare eforturi în continuare pentru consolidarea funcţionării acestuia, dar şi pentru a aduce cadrul de reglementare şi conformitatea sectorului la o aliniere mai apropiată de standardele europene şi internaţionale.

20. În final, datorită caracterului complex al securităţii alimentare, coordonarea politicilor este de importanţă cheie. În prezent, un număr mare de ministere şi agenţii este implicat în formularea şi implementarea cadrului de politici aferente conceptului cuprinzător al securităţii alimentare. Cu toate acestea, în activitatea diferitor ministere există doar o interacţiune şi coordonare limitată în soluţionarea problemelor securităţii alimentare, deoarece nu este prea bine înţeles caracterul trans‐sectorial al securităţii alimentare. Astfel de domenii cum ar fi sistemul de sănătate, siguranţa alimentelor şi/sau practicile agricole durabile sunt slab percepute drept părţi integrale ale agendei securităţii alimentare. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare ar trebui – în calitate de instituţie cu rol de conducere în domeniul securităţii alimentare – să vină cu propunerea unui cadru pentru o mai bună planificare şi coordonare inter‐instituţională.

21

I. CONTEXT

I.1 SCOPUL ANALIZEI 21. Acest raport oferă o analiză a securităţii alimentare în Republica Moldova. Intenţia este de a pune în evidenţă caracteristicile concrete ale insecurităţii alimentare, depistate în Republica Moldova, şi de a identifica cauzele, care se află la originea acestora. Ca atare, acest raport oferă o bază pe care poate fi fundamentată o politică publică durabilă. 22. Înţelegerea conceptuală a 'securităţii alimentare' în Republica Moldova a evoluat pe parcurs, însă politicile continuă să se axeze pe disponibilitatea alimentelor în calitate de atribut principal al securităţii alimentare. Având în vedere efectele securităţii alimentare, agenda politică trebuie să devină mai cuprinzătoare. Anume acesta este spaţiul în care se încadrează raportul: acesta tinde să amplifice înţelegerea generală a fenomenului complex şi multidimensional al securităţii alimentare în Republica Moldova şi să creeze baza pentru o agendă de amploare a politicilor în domeniul securităţii alimentare. 23. Raportul evaluează câte persoane se confruntă cu insecuritatea alimentară în Republica Moldova, unde locuiesc aceşti oameni, cine sunt şi de ce se confruntă cu probleme de securitate alimentară. Raportul adoptă conceptul internaţional şi cadrul analitic al securităţii alimentare în baza a patru dimensiuni: (i) disponibilitatea alimentelor; (ii) accesul la alimente; (iii) utilizarea alimentelor; şi (iv) stabilitatea acestor dimensiuni în timp. 24. Raportul este divizat în trei capitole. Partea ce urmează a Capitolului I explică metodologia aplicată şi oferă o descriere sumară a sectorului agrar din Republica Moldova. Capitolul II al raportului se axează pe efectele generale ale securităţii alimentare, evaluând câţi oameni se confruntă cu insecuritatea alimentară în Republica Moldova, unde locuiesc aceştia, cine sunt şi când problemele securităţii alimentare îi afectează cel mai mult. Capitolul III oferă o analiză cuprinzătoare a celor patru dimensiuni ale securităţii alimentare (disponibilitatea, accesul, utilizarea şi stabilitatea) şi identifică blocajele. Capitolul IV îi prezintă pe actorii instituţionali şi cadrul de politici. Raportul concluzionează cu recomandări pentru domeniul politicilor.

I.2 METODOLOGIA 25. Conceptul securităţii alimentare este complex şi nu există vre‐un indice, care ar defini în mod univoc cine este şi cine nu este protejat în sensul securităţii alimentar. Din această cauză raportul adoptă o listă de indici, care permite evaluarea severităţii, a duratei şi altor trăsături caracteristice securităţii alimentare. Aceşti indici cuantifică cantitatea şi calitatea alimentaţiei familiilor, dar şi vulnerabilitatea lor economică din perspectiva unei perioade mai lungi de timp.1

1 Boxa 3 din Capitolul II oferă mai multe detalii cu privire la indicii folosiţi.

22

26. Raportul de asemenea oferă o analiză în profunzime a efectelor securităţii alimentare în Republica Moldova pentru a înţelege originea cauzală a insecurităţii alimentare. Precum a fost evidenţiat mai sus, analiza se bazează pe definiţia internaţională a securităţii alimentare şi pe cele patru dimensiuni ale acesteia: (i) disponibilitatea alimentelor; (ii) accesul la alimente; (iii) utilizarea alimentelor; şi (iv) stabilitatea celor trei dimensiuni în timp (Boxa 1). 27. Sursa principală a datelor raportului sunt seturile de date micro şi macro de la Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova (BNS), în particular, Sondajul reprezentativ al bugetelor gospodăriilor casnice (SBGC). De asemenea, au fost folosite intensiv şi resursele altor instituţii publice. Cel mai important, un şir de ministere a împărtăşit date şi informaţii concrete sectoriale şi de politici. Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală (ACSA) a oferit date bazate pe sondaje în privinţa productivităţii agricole, iar Federaţia Naţională a Agricultorilor din Moldova, AGROinform, a împărtăşit cu autorii baza de date cu privire la preţurile agricole. Alte date secundare au fost acumulate prin discuţii cu oficiali guvernamentali şi diferite părţi interesate (de exemplu, organizaţii non‐guvernamentale şi reprezentanţi ai sectorului privat). Au fost studiate şi citate, în cazurile oportune, documentele juridice relevante şi alte rapoarte disponibile.

BOXA 1. METODOLOGIA PENTRU ANALIZA EFECTELOR SECURITĂŢII ALIMENTARE

Definiţia internaţională a securităţii alimentare fost adoptată în 1996 la Reuniunea Mondială la nivel înalt privind Alimentaţia: „Securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii beneficiază în permanenţă de acces fizic şi economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive în vederea satisfacerii nevoilor şi preferinţelor lor alimentare pentru a putea duce o viaţă activă şi sănătoasă” Definiţia introduce patru dimensiuni principale ale securităţii alimentare: (i) Disponibilitatea fizică a alimentelor: abordează partea de aprovizionare a securităţii alimentare şi este

determinată de nivelul producţiei alimentelor, nivelurile de stoc şi comerţul net. Din moment ce a devenit tot mai evident că o aprovizionare corespunzătoare a alimentelor la nivel naţional sau internaţional în sine nu garantează securitatea alimentară la nivelul familiilor, accesul la alimente a fost recunoscut drept factorul determinant cheie al securităţii alimentare.

(ii) Accesul economic şi fizic la alimente: este influenţat de factorii de piaţă şi preţurile la alimente, precum şi de puterea de cumpărare a persoanelor, ceea ce este legat de oportunităţile de ocupaţie şi trai. Prin aceasta, dimensiunea accesului aduce securitatea alimentară în proximitatea agendei de reducere a sărăciei.

(iii) Utilizarea alimentelor: este frecvent înţeleasă drept modul prin care organismul obţine maxima utilitate din

diverse substanţe nutritive în alimente. Aportul suficient energetic şi nutriţional al persoanelor este rezultatul unei îngrijiri şi alimentaţii bune, a preparării produselor alimentare, a diversităţii alimentaţiei şi a distribuţiei intra‐familiale a alimentelor. Combinată cu o bună utilizare biologică a alimentelor consumate, aceasta

23

determină statutul nutriţional al persoanelor.

(iv) Stabilitatea celor trei dimensiuni de mai sus în timp: pune accentul pe importanţa reducerii riscurilor de efecte adverse din partea diferitor factori (naturali, sociali, economici şi/sau de natură politică) asupra celor trei dimensiuni: disponibilitatea alimentelor, accesul la alimente şi utilizarea alimentelor.

Pentru ca obiectivele securităţii alimentare să fie atinse, toate cele patru dimensiuni trebuie să fie realizate simultan. ‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐‐ Sursa: OAA (2008). O introducere la conceptele de bază ale securităţii alimentare

II. EFECTELE SECURITĂŢII ALIMENTARE

28. Capitolul următor prezintă constatările făcute cu privire la securitatea alimentară în Republica Moldova şi identifică profilul familiilor, care sunt cele mai susceptibile la insecuritatea alimentară. Efectele securităţii alimentare sunt evaluate în baza unui set de indici, care cuantifică cantitatea şi calitatea alimentaţiei familiale (Boxa 2 conţine mai multe detalii) şi sunt axate pe oferirea răspunsurilor la următoarele întrebări cheie:

(i) Care este magnitudinea insecurităţii alimentare? (ii) Pe cine afectează cel mai mult insecuritatea alimentară? (iii) Pe cât de severe sunt formele de insecuritate alimentară? (iv) Există oare tipare sezoniere de insecuritate alimentară, legate de evenimentele externe?

BOXA 2. INDICII ALIMENTARI CHEIE

1) INDICII ALIMENTARI CANTITATIVI

Rata deficitului energetic alimentar (DEA) identifică familiile, care consumă mai puţin decât cantitatea recomandată de kilocalorii pe zi, luând în consideraţie vârsta şi componenţa pe sexe a membrilor familiei.

Rata deficitului energetic alimentar ridicat (DEAR) identifică familiile cu un deficit alimentar mai serios, cu cel puţin 300 kilocalorii per capita pe zi.

2) INDICIII CALITĂŢII ALIMENTAŢIEI

Rata aportului de alimente de bază ridicat (AABR) indică familiile în care alimentele de bază asigură mai mult

de 60% din aportul caloric. Aceste familii sunt vulnerabile la deficitul de proteine şi micronutrienţi.

3) INDICELE VULNERABILITĂŢII ECONOMICE

Rata cheltuielilor alimentare ridicate (CAR) indică familiile în care mai mult de 65% din cheltuieli sunt cele

24

alimentare – aceste familii sunt considerabile drept vulnerabile economic faţă de insecuritatea alimentară.

4) INDICELE INSECURITĂŢII ALIMENTARE SEVERE

Severitatea insecurităţii alimentare este cuantificată prin indicele aportului alimentar insuficient (AAI), care este o combinaţie a indicelui cantitativ DEAR şi a indicelui calitativ AABR, şi este folosită pentru identificarea familiilor, care se confruntă cu deficit alimentar atât în sens cantitativ, cât şi calitativ. În aceste familii starea de lucruri în sensul securităţii alimentare este evaluată drept severă.

Note: Indicii îşi au originea în diferite abordări metodologice şi concepte acceptate, în acelaşi timp luând în consideraţie Sondajul bugetelor gospodăriilor casnice şi datele disponibile. Indicii DEA, AABR şi CAR sunt descrişi în manualul tehnic al IICPA "Cuantificarea securităţii alimentare folosind sondajele cheltuielilor gospodăriilor casnice", iar indicele DEAR este adaptat de la indicele OAA de 'profunzime a foametei'. Indicele AAI, care combină DEAR (cantitatea) şi AABR (calitatea) este în indice nou, care este folosit doar pentru această evaluare. Pe de altă parte, structura acestuia urmează aceeaşi logică ca şi indicele PAM de scor al consumului alimentar în baza cantităţii şi calităţii alimentelor consumate.

II.1 CÂTE PERSOANE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATEA ALIMENTARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA? 29. Cota populaţiei Republicii Moldova, care consumă cantităţi zilnice insuficiente de energie alimentară este destul de mare, în pofida faptului că cantitatea zilnică a consumului energetic alimentar a fost în permanenţă mai înaltă decât norma pentru activitatea fizică uşoară.2 În 2013 circa 21% din populaţia Republicii Moldova s‐a dovedit a consuma mai puţină energie alimentară decât necesarul de calorii pentru activitatea fizică uşoară. Din acestea, aproximativ 9% din familii au înregistrat deficit energetic alimentar ridicat (Figura 1). Aceste cote sugerează că în prezent deficitul alimentar rămâne a fi o problemă considerabilă în Republica Moldova. 30. Cu toate acestea, precum indică Figura 1, a fost constatată o tendinţă evidentă spre reducerea deficitului energetic alimentar în rândurile familiilor Republicii Moldova pe parcursul ultimilor ani. De la cota maximă de 36,5% în 2007, rata DEA a scăzut până la mai puţin de 21% în 2013. În mod similar, rata DEAR a scăzut de la cota maximă de 24% în 2007 la mai puţin de 9%. Începând cu 2008 consumul energetic zilnic de asemenea a început să se recupereze, deşi acesta încă nu a ajuns la valorile anului 2006 şi anterior. Există două limitări metodologice, care trebuie să fie luate în consideraţie la interpretarea datelor DEA şi DEAR. Prima, indicii deficitului energetic nu iau în consideraţie compoziţia tipurilor de alimente consumate, cu alte cuvinte, aceşti indici nu dezvăluie calitatea alimentaţiei. A doua, sondajele gospodăriilor casnice în mod tipic suferă de erorile de memorie ale respondentului, ceea ce conduce la sub‐raportarea consumului caloric. Acest fapt se datorează în principal la doi factori: (i) caloriile din alimentaţia consumată în comun în afara domiciliului, şi fără a fi achitate, nu sunt captate; şi (ii) numărul de membri ai familiei, prezenţi la domiciliu la fiecare masă, nu este cunoscut.

2 Raportul aplică recomandările aferente aportului caloric, sugerate de consultaţia experţilor la tema necesarului energetic uman, organizată de Universitatea Naţiunilor Unite, OMS şi OAA. Valorile recomandate pot fi văzute în manualul tehnic al IICPA "Cuantificarea securităţii alimentare folosind sondajele cheltuielilor gospodăriilor casnice", paginile 136‐137.

25

Figura 1. Indicii deficitului cantitativ al alimentaţiei (2006‐2013)

Sursa: SBGC. Notă: Deşi producţia agricolă a fost destul de similar afectată în anii de secetă (2007 şi 2008), în contextul

general economic al ţării au existat diferenţe importante, ceea ce, probabil, a contribuit la rezultatele diferite în securitatea alimentară, demonstrate în Figura de mai sus: (i) PIB real al Republicii Moldova a crescut considerabil în această perioadă de timp; (ii) producţia mondială de alimente în 2012 a fost mai înaltă decât cea din 2007 (când s‐a manifestat criza alimentară globală şi a condus la penurie considerabilă); şi (iii) importurile agricole ale Republicii Moldova au crescut în 2012, comparativ cu 2007. Toate acestea sugerează că în anul 2012 ţara era cu mult mai bine poziţionată pentru a‐şi satisface necesităţile alimentare prin comerţ, în pofida faptului că producţia internă s‐a redus drastic, dar şi datorită creşterii veniturilor populaţiei, ceea ce a condus la îmbunătăţirea accesului economic al oamenilor la alimente.

31. Comparativ cu valorile aportului nutriţional, recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), compoziţia alimentaţiei unui cetăţean mediu al Republicii Moldova cuprinde proporţii adecvate de carbohidraţi şi proteine, însă conţine un anumit exces de grăsimi. În 2013 aportul nutritiv mediu în Republica Moldova conţinea 54% de carbohidraţi, 35% de grăsimi şi 11% de proteine. Cotele de carbohidraţi şi proteine se încadrează în limitele recomandate de OMS, însă cota grăsimilor este mai mare decât aportul recomandat (Tabelul 1).

Tabelul 1. Aportul zilnic de nutrienţi: Republica Moldova vs. recomandările OMS

Recomandările OMS Republica Moldova (2013)

Ţintele aportului de nutrienţi, % din calorii

Aportul zilnic recomandat, calorii

Aportul real de nutrienţi, % din calorii

Consumul caloric zilnic

Carbohidraţi 55‐75 1155‐1575 54 1312.5

Grăsimi 15‐30 315‐630 35 833.1

Proteine 10‐15 210‐315 11 266.4

Sursa: OMS, SBGC.

32. În general, alimentaţia medie nu pare să fi suferit schimbări considerabile după 2006. În sensul compoziţiei alimentaţiei, familiile Republicii Moldova au redus treptat consumul alimentelor de bază, au menţinut nivelul de consum al cărnii şi peştelui, iar pe parcurs au majorat treptat consumul de produse lactate, fructe şi legume, grăsimi şi uleiuri (Figura 2).

2050

2100

2150

2200

2250

2300

2350

2400

2450

2500

2550

0 5

10

15

20

25

30

35

40

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Rata DEA, %Rata DEAR, %Consumul energetic zilnic per capita, Kcal

Kcal %

26

Figura 2. Consumul mediu al diferitor grupuri de alimente (2006‐2013, % din calorii)


33. Reducerea consumului alimentelor de bază, în particular a pâinii, a fost cea mai evidentă, deşi încă limitată în amploare. În 2013, circa 45% din caloriilor consumate de către o familie medie au provenit din alimentele de bază, mai puţin decât cele 49% din 2006. În conformitate cu Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (OAA), procentajul energiei alimentare, provenite din alimentele de bază, este în medie de circa 70% în ţările în curs de dezvoltare cu venituri reduse, şi 30% în ţările dezvoltate industrializate. Cota familiilor Republicii Moldova, care înregistrează un aport ridicat al alimentelor de bază, în sensul că obţin mai mult de 60 procente din calorii de la alimentele de bază, s‐a redus rapid în perioada ultimilor ani, scăzând de la circa 17% la ceva mai mult de 3% în 2013 (Figura 3).

Figura 3. Indicele aportului alimentelor de bază ridicat (2006‐2013, % din gospodăriile casnice)


34. Vulnerabilitatea economică a populaţiei faţă de insecuritatea alimentară în general a scăzut, însă aceasta a crescut semnificativ în rândurile celor ce trăiesc sub pragul sărăciei. În 2013, 8% fin familiile moldoveneşti au fost clasificate drept având cheltuieli alimentare ridicate (CAR), fiind astfel

17

15, 115, 8

10, 6

8, 4

6, 2

4, 13, 1

0

2

4

6

8

10 12 14 16 18

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 % din

27

vulnerabile faţă de insecuritatea alimentară. Acest fapt reflectă tendinţa constantă de reducere începând cu anul 2006, când prevalenţa CAR era de 17%. Cu toate acestea, pentru familiile care trăiesc sub pragul sărăciei, indicele CAR demonstrează valori mult mai ridicate şi mai multă volatilitate. În perioada 2006‐2013, prevalenţa CAR în familiile sărace a fost în intervalul de la 20% în 2009 (cea mai joasă rată) la 35% în 2011 (cea mai înaltă). Cu 34% aceasta rămâne înaltă în 2013 (Figura 4).

Figura 4. Indicii vulnerabilităţii economice (2006‐2013)


35. Fiecare a opta familie din Republica Moldova a trecut prin cel puţin o formă de insecuritate alimentară în 2013. Aceasta înseamnă că circa 12,5% din familii au trecut prin aceeaşi formă de insecuritate alimentară cel puţin de două ori în perioada ultimilor trei ani. Cea mai comună formă de insecuritate alimentară cronică este cea a cheltuielilor cronice alimentare ridicate, prin care au trecut circa 6.3% din familii în general, şi până la 24,3% din familiile sărace. Alte două forme ale insecurităţii alimentare cronice‐deficitul cronic energetic alimentar ridicat şi aportul cronic ridicat de alimente de bază – au fost de asemenea înregistrate, însă la nivel mai redus, afectând respectiv 4,4% şi 1,8% din familii (Tabelul 2). Nu au fost depistate familii, care ar fi suferit de mai mult de o formă de insecuritate alimentară cronică.

Tabelul 2. Indicii de insecuritate alimentară cronică (2011‐2013)

2011‐2013 Toate familiile Familiile sărace*

Deficitul cronic energetic alimentar ridicat 4,4% 6,1%

Aportul cronic de produse alimentare de bază ridicat 1,8% 5,2%

Cheltuieli cronice alimentare ridicate 6,3% 24,3%

Sursa: SBGC. Notă: ‘cronic’ presupune că insecuritatea alimentară s‐a manifestat de două ori pe parcursul ultimilor trei ani. *"sărac” înseamnă sub pragul sărăciei în 2013

28

36. Doar 0,4% din familii au suportat limitări alimentare serioase, atât în termenii dimensiunilor de cantitate, cât şi de calitate în 2013, ceea ce a condus la insecuritatea alimentară severă. Numărul familiilor, care a înregistrat un aport alimentar insuficient a scăzut constant în perioada ultimilor ani de la 4.5% în 2006 la mai puţin de 1% în fiecare an începând cu 2011.

II.2 UNDE LOCUIESC CEI CE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATEA ALIMENTARĂ?

37. În ultimii ani prevalenţa familiilor cu deficit energetic alimentar (DEA) a scăzut rapid în spaţiul urban şi, către 2013, prevalenţa acestuia în familiile urbane şi rurale era la paritate. În ceea ce priveşte populaţia rurală şi urbană, circa 21% din familii sufereau de DEA în 2013, iar 8% sufereau de deficitul energetic alimentar ridicat (DEAR). Cu toate acestea, datele generale ascund o importantă diferenţă între familiile urbane şi rurale (Figura 5). De fapt, pentru familiile urbane schimbarea din perioada 2006‐2013 a fost considerabilă: rata DEA a scăzut de la circa 48% la mai puţin de 21%, iar rata DEAR a scăzut de la 35% la 8%. Familiile rurale au înregistrat îmbunătăţiri mult mai reduse: rata DEA a scăzut de la circa 24% la circa 21% pe parcursul aceleiaşi perioade, iar rata DEAR de la 15% la circa 8%. 38. Pe plan geografic, problemele aferente DEA sunt mai pronunţate în regiunile de Centru şi Sud ale Republicii Moldova. În 2013 ratele DEAR în aceste regiuni au atins 14% şi 11% respectiv. Un număr relativ mai mic de familii cu deficit energetic alimentar a fost înregistrat în regiunea de Nord a Republicii Moldova: rata DEAR de 5,1% în spaţiul urban şi 6,5% în spaţiul rural.

Figura 5. Indicii deficitului energetic alimentar: familiile urbane şi rurale (2006‐2013)


39. Recentele şocuri (secetele, inundaţiile şi creşterea preţurilor alimentare) au avut un impact diferit asupra securităţii alimentare a locuitorilor spaţiului urban şi rural. Deşi parţial surprinzător, locuitorii spaţiului urban au majorat semnificativ aportul energetic alimentar, pe când locuitorii spaţiului

29

rural au suferit iniţial o schimbare spre mai rău, dar pentru prezent în mare măsură s‐au recuperat. În 2010 aportul urban mediu energetic alimentar a întrecut aportul alimentar rural pentru prima dată. Acest fapt a marcat o schimbare majoră, deoarece locuitorii rurali anterior totdeauna aveau niveluri de consum mai înalte decât locuitorii urbani, deşi diferenţa se reducea constant (Figura 6).

Figura 6. Aportul caloric zilnic per capita: locuitorii urbani şi rurali (2006‐2013)


40. Către 2013, aportul zilnic per capita al locuitorilor spaţiului urban era de 2.445 calorii, comparativ cu 2.365 calorii în spaţiul rural. O combinaţie de factori pot explica această schimbare. Familiile rurale au fost deosebit de afectate de seceta catastrofală din 2007, urmată de inundaţii pe întreg teritoriul ţării şi de creşterea preţurilor alimentare în 2008. Ulterior, la nivel individual în mod natural a avut loc o scădere a consumului agregat de calorii pentru cei implicaţi în activitatea agricolă. 41. Locuitorii urbani beneficiază de o alimentaţie de calitate mai bună, comparativ cu locuitorii rurali. Compoziţia alimentaţiei familiilor urbane conţine mai puţine alimente de bază, dar mai multă carne, peşte şi ouă, de rând cu un mai mare volum de produse lactate (Figura 7).3 De asemenea , cota locuitorilor urbani, care consumă prea multe produse alimentare de bază (de exemplu, mai mult de 60% din totalul aportului energetic) este relativ mică (1% în 2013), mai ales dacă este comparată cu cea a locuitorilor rurali (4,9% în 2013). Cel mai important, consumul ridicat de alimente de bază s‐a aflat în scădere pentru ambele grupuri de populaţie după 2006 (Figura 8).

3 Datele nu includ caloriile de la mesele consumate în afara domiciliului

2,000

2,100

2,200

2,300

2,400

2,500

2,600

2,700

2,800

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

urbani

rurali

30

Figura 7. Compoziţia alimentaţiei urbane şi rurale pe principalele grupuri de alimente (2013)


Figura 8. Rata aportului de alimente de bază ridicat (2006‐2013, % familii)


42. Insecuritatea alimentară cronică afectează familiile urbane şi rurale în mod diferit. În spaţiul urban există mai multe probleme alimentare de caracter cronic în sensul cantitativ, pe când în spaţiul rural insecuritatea alimentară cronică se referă în principal la calitatea alimentelor. Vulnerabilitatea economică cronică este de asemenea mai înaltă în spaţiul rural. Nu întâmplător, incidenţa tuturor formelor de insecuritate alimentară este în general considerată a fi mai înaltă in familiile sărace ale ambelor grupuri (Tabelul 3).

973

1104

376

383

323

258

201

172

144

152

229

264

0 500 1000 1500 2000 2500

Urbană

Rurală

Cereale, rădăcinoase, tuberculiUleiuri şi grăsimi Carne, peşte şi ouă Produse lactate Fructe şi legume Altele

0

5

10

15

20

25

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013Urban

Rural

31

Tabelul 3. Insecuritatea alimentară cronică: familiile urbane şi rurale (2011‐2013)

Toate familiile Familiile sărace*

2011‐2013 Urbane Rurale Urbane Rurale

Deficit cronic energetic alimentar ridicat (DEAR)

5,5% 3,6% 16,0% 3,3%

Aport cronic de alimente de bază ridicat (AABR)

0,7% 2,6% 0,0% 6,7%

Cheltuieli cronice alimentare ridicate (CAR) 2,4% 9,2% 16,0% 26,7%

Sursa: SBGC. Notă: (1) ‘cronic’ presupune că insecuritatea alimentară s‐a manifestat de două ori pe parcursul ultimilor trei ani; (2) cu excepţia Transnistriei *"sărac” înseamnă sub pragul sărăciei în 2013

43. În ultimii ani, prevalenţa familiilor ce se confruntă cu insecuritatea alimentară severă a scăzut până la niveluri foarte joase, atât pentru populaţia urbană, cât şi cea rurală (Figura 9). Pentru familiile urbane prevalenţa a scăzut de la 6,7% în 2006 la 0,2% în 2013. Pe parcursul aceleiaşi perioade de timp, prevalenţa familiilor rurale ce se confruntă cu insecuritatea alimentară severă a scăzut de la 2,9% la 0,7%.

Figura 9. Insecuritatea alimentară severă: familiile urbane şi rurale (2006‐2013)


II.3 CINE SUNT PERSOANELE CE SE CONFRUNTĂ CU INSECURITATE ALIMENTARĂ?

44. Cum era de aşteptat, cele mai sărace familii au cea mai mare probabilitate de a se confrunta cel mai mult cu insecuritatea alimentară. În 2013 circa 44% din familiile acestui grup sufereau de deficit energetic alimentar, adică consumau mai puţină energice decât minimul necesar, iar 19% sufereau de pe urma unui deficit alimentar mai serios, ajungând în categoria grupului cu deficit energetic alimentar ridicat (Figura 10). Cu toate acestea, ratele din prezent de DEA şi DEAR reprezintă o îmbunătăţire considerabilă comparativ cu anii pr

Republica Moldova Evaluarea Securităţii Alimentare...AABR Aport al alimentelor de bază ridicat...

Documents

Transcript of Republica Moldova Evaluarea Securităţii Alimentare...AABR Aport al alimentelor de bază ridicat...