8/19/2019 Morfologie Urbana
1/34
Morfologie urbană
8/19/2019 Morfologie Urbana
2/34
Introducere• Studiul formei fizice a oraşului, a constituirii
progresive a ţesutului său urban şi a raporturilorreciproce a elementelor acestui ţesut constituieuna din preocupările urbaniştilor, geografilor,
sociologilor şi chiar a economiştilor. Studiile degeografie urbană sunt axate, în general, pe:
– repartiţia şi dinamica activităţilor, a locurilor de
muncă, a populaţiei – repartiţia şi dinamica fluxurilor de transport
– analiza politicilor urbane şi factorilor de decizie
–
problematica formelor şi peisajelor urbane
8/19/2019 Morfologie Urbana
3/34
• Studiul formelor urbane trebuie să fie legat desistemul urban global, deoarece oraşul este unsistem spaţializat complex şi deschis, în care
specialiştii în geografie urbană caută explicareamecanismelor de expansiune şi prosperitate aleoraşului.
• Sistemul urban se exprimă într-o structură socio-spaţială, un ţesut din care se pot decripta logicilecu ajutorul hărţilor, planurilor, arhivelor,anchetelor, sondajelor.
•
Structura sistemului urban este localizată şilimitată. Limitele urbanului joacă un rol importantpentru că ele pot condiţiona dezvoltareaulterioară a acestuia, strategiile putându-se stabili
în funcţie de acestea.
8/19/2019 Morfologie Urbana
4/34
• Din punct de vedere morfologic se evidenţiază:
– reţelele (cablu, linii telefonice, aducţiuni de apă şicanalizare, etc.)
– „rezervoarele” (locuinţele, birourile, locurile demuncă, instituţiile de învăţământ)
• Acestea pot fi definite, cuantificate sub formă
de stocuri şi ţesuturi urbane (construit sau nu). În interiroul acestor structuri sunt substructuri,cum este cazul cartierelor
8/19/2019 Morfologie Urbana
5/34
• Elelementele active ale funcţionării unui sistemurban sunt:
– fluxurile (informaţii, produse, locuitori, financiare etc.)
– centrele de decizie (actorii), care reglează fluxurile
– buclele de feed-back (retroacţiune) – când suntpozitive provoacă o întărire a sistemului iar când sunt
negative se poate ajunge până la blocajul sistemului şidispariţia lui.
• Din punct de vedere temporal, un sistem urbannu va funcţiona la fel în prezent ca acum 20-30 de
ani datorită evoluţiei prin schimbare a acestuia.Cu toate acestea, este important de ştiut şi înţeles logica de funcţionare a sistemului în
diverse perioade.
8/19/2019 Morfologie Urbana
6/34
Subsistemele urbane
• În cadrul unui oraş se întâlnesc subsistemele:
– politic (decizional)
– economic (producător şi consumator de bunuri şi
servicii)
– morfologic
8/19/2019 Morfologie Urbana
7/34
Sistemul formei urbane şi elementele
sale• Sistemul morfologic are trei mari componente.• A. Elementele. Acestea se aseamănă cu viziunea
anglo-saxonă a formei urbane, care se rezuma la
trei elemente: planul, spaţiul contruit şi ocupareasolului. Viziunea franceză identifică 5 elemente:
• 1. Planul – cuprinde: – Macroforma (forma generală a unei aglomeraţii)
– Planul general al oraşului structurat prin trama stradală
– Planul de detaliu (sectoare de oraş, lotizări)
• Elementele acestui plan se remarcă printr-o marestabilitate temporală (decenii sau chiar secole).
8/19/2019 Morfologie Urbana
8/34
• 2.Parcelarul – corespunde decupajului solului înparcele, loturi. Este suportul pentru construcţii şi
suferă în timp subdivizări din ce în ce mai mici.• 3.Ţesutul construit – are în structură clădiri
caracterizate prin: – Vârstă
– Stil arhitectonic
– Înălţime
– Mărime
• Pe lângă clădiri, acest ţesut mai cuprinde şi spaţii
publice (pieţe, parcuri, grădini). Stabilitateaţesutului este şi ea mare dar variabilă în funcţiede gradul de evoluţie al societăţii.
8/19/2019 Morfologie Urbana
9/34
• 4. Utilizarea solului – creionează diferiteansambluri funcţionale în cadrul unui oraş:
– Spaţii industriale
– Spaţii terţiare – Spaţii rezidenţiale
– Spaţii de petrecere a timpului liber
• Utilizarea solului constituie un element important
în definirea formei urbane, remarcându-se prininstabilitate.
• 5. Situl – este determinant prin influenţa asupraprimelor trei elemente structurale descrise mai
sus. Definiţia sitului se face prin topografie,hidrografie, vegetaţie etc. Contribuie şi el princonfiguraţia pe care o poate imprima formeiurbane.
8/19/2019 Morfologie Urbana
10/34
B. Structura• Modul de organizare a elementelor între ele.
Aceasta poate fi: – continuă
– discontinuă
–
densă – mai puţin densă
– alungită pe anumite axe (văi, căi de comunicaţie)
– tăiată de anumite rupturi fizice (văi, ziduri de apărare
ale unei cetăţi etc.) sau administrative• Toate acestea ajung să determine densităţi,
lotizări, moduri de organizare diferite a spaţiuluicontruit etc.
8/19/2019 Morfologie Urbana
11/34
C. Logicile şi mijloacele• Acestea constituie inima sistemului şi se regăsesc în factorii explicativi ai formei
urbane: – concepţia urbanului – politic – economic – modalităţile tehnice etc.
• Un exemplu elocvent în acest sens este oraşul Nisa din Franţa. Lordul şi lady
Cavendish l-au lansat în 1731, succesul datorându-se difuziunii unui model derezidenţă de vilegiatură balneară şi imaginii Coastei de Azur (logicile).
• În secolul al XIX-lea intervin şi mijloacele, care creează contextul socio-tehnic:căile ferate. Toate acestea s-au repercutat în forma urbană triplă a oraşului:vechiul oraş, faubourgul englez şi cartierele din secolul al XIX-lea (Buffa, Cimiez)şi extensiunile din secolul al XX-lea. Elementele sunt:
– gara – cazinoul – hotelurile – parcurile – construcţiile victoriene – vilele construite între 1880-1914
8/19/2019 Morfologie Urbana
12/34
• Transformările oraşului au fost semnificativedupă 1945 prin diversificarea funcţiilor: –
oraş de congrese – oraş universitar
– Cu rol administrativ (capitala regiunii PACA)
– cu rol cultural
– cu rol comercial
• La ora actuală, oraşul este o întrepătrunderemorfologică ale formelor vechi (Promenade
des anglais, stil arhitectural) cu cele noi (vilerezidenţiale, hoteluri) încât se poate spune cănoul sistem urban se sprijină pe vechiul sistemurban.
8/19/2019 Morfologie Urbana
13/34
Dinamica sistemelor construite:
renovarea urbană
• Formele urbane sunt, cel mai adesea,rezultanta unor fenomene de suprapunere,stratificare, substituţie.
• În general, oraşele vest-europene (excepţieBerlinul la ora actuală) sunt caracterizateprintr-o inerţie relativă a spaţului construit.
• Din acest punct de vedere, centrele oraşeloramericane şi asiatice sunt mult mai dinamice.
8/19/2019 Morfologie Urbana
14/34
Factorii renovării urbane• Ciclurile economice
• Difuziunea imobiliară are tendinţa de a se propaga spremarginea oraşelor datorită preţului mai scăzut alterenurilor şi al spaţiilor mai mari şi fără problemeurbanistice deosebite.
• Mutaţiile suferite de transport sau de procesele deproducţie stau la baza explicaţiilor asupra: – localizării obsolete a unor clădiri – lipsei de adaptare a clădirilor vechi (spitale, fabrici,
antrepozite) – dezindustrializării – logicile de delocalizare a activităţilor economice şi de
translare spre zonele periurbane a fluxurilor care sufocăoraşul
8/19/2019 Morfologie Urbana
15/34
Dinamicile socio-spaţiale
• Burgess a elaborat un model de ecologie urbană(invazie-succesiune).
• Prin acest model se verifică ce se întâmplă când
un inel de creştere urbană ajunge să îmbătrânească. Populaţia cu venituri modeste îlocupă din ce în ce mai mult în timp ce inelele
periferice sunt tot mai bine valorizate.• În alte cazuri, valorizarea începe din centrul
oraşului, modificările morfologice fiind comune încele două cazuri: degradare şi reabilitare.
8/19/2019 Morfologie Urbana
16/34
8/19/2019 Morfologie Urbana
17/34
Formele renovării ţesutului urban•
Renovarea urbană se face de cele mai multe oriprin intensificarea utilizării suprafeţelorconstruite.
• Această orientare se încearcă a fi ţinută la respectpentru că oraşul trebuie să respire, încercându-setot mai mult să se construiască pieţe, parcuri,spaţii verzi.
• Nu este şi cazul României, unde în utimii 15-20 deani ţesutul urban a avut de suferit prin dispariţiacelor mai multe parcuri şi spaţii verzi, oraşulBucureşti fiind campion în acest sens.
8/19/2019 Morfologie Urbana
18/34
8/19/2019 Morfologie Urbana
19/34
Renovarea operaţională brutală
• Oarecum impropriu acest termen de renovare înacest caz dar corect din punctul de vedere alurbanismului, renovarea brutală face o înlocuire a
unui ţesut urban cu altul, care este maifuncţional, mai adaptat la necesităţile cadruluiurban.
•
Aceste operaţiuni au fost tot mai vizibile în cadrulmarilor oraşe (în SUA, în unele oraşe, ghetourileau fost transformate în centre de afaceri.
8/19/2019 Morfologie Urbana
20/34
Spaţiile publice în ţesutul urban:
străzile, pieţele şi parcurile
• Atât strada cât şi piaţa simbolizează primafuncţie a unui oraş: interacţiunea şiurbanitatea. Rolul lor este de a canaliza
fluxurile.• Unii specialişti spun că parcurile, străzile şi
pieţele dau atât ritmul cât şi caracteruloraşului.
• Separate, acestea nu reprezintă nimic pentrucă ele sunt puse şi pun în valoare cadrulconstruit.
8/19/2019 Morfologie Urbana
21/34
Strada• Realitatea urbană cea mai dificil de perceput şi definit,
strada prezintă şi formele cele mai diverse în funcţie deepoca în are a fost construită, în funcţie de funcţionalitateasa specifică, în funcţie de materialul de construcţie etc.
• Strada a avut o evoluţie contrastantă, ajungându-se chiarpână acolo încât i se nega valoarea şi importanţa însăultimile 2+3 decenii au readus în actualitate strada caprincipal vector urbanistic şi element fundamental încadrul urban.
• Strada este un sistem spaţial. Funcţiile sale diferite sesuprapun şi interacţionează iar elementele care o compun:parcelar, clădiri, profil, şosea, trotuare, faţade, mobilieretc., se intercondiţionează.
8/19/2019 Morfologie Urbana
22/34
8/19/2019 Morfologie Urbana
23/34
• d.Alinierea
• Este limita dintre calea publică şi parceleleriverane. Această caracteristică era aplicată custricteţe încă de pe timpul romanilor şi înGrecia. Alinierea se concretizează prin faţadeleimobilelor. O nouă aliniere poate afecta
imobilele, fie prin demolare totală fie prinrefecerea faţadelor şi demolare parţială.
• e.Spaţiul construit care străjuieşte strada
• Această caracteristică este determinată derentabilitatea potenţială a parcelelor, dealinierea şi concepţiile estetice precum şi deregulamentele de urbanism.
8/19/2019 Morfologie Urbana
24/34
Raportul şosea/trotuar
• Trotuarele erau construite în unele oraşe romane însă au fost oraşe care nu au avut acest accesoriupână în secolul al XIX-lea. Ele sunt strâns legatede străzile comerciale şi de necesitatea de etalare
a produselor precum şi a afluxului clientelei.• Între şosea şi trotuar a existat dintotdeauna un
raport de concurenţă, determinat de anumiteutilizări ale clădirilor care se aflau în apropiere
sau de avansul pe care l-a avut automobilul la unmoment dat, tendinţa fiind aceea de a favorizaautomobilul.
• În prezent, rolul trotuarului pare să fi revenit, ele
fiind mai mari pe aşa numitele străzi comerciale.
8/19/2019 Morfologie Urbana
25/34
Tipuri de profile ale străzii• În funcţie de profilul străzilor, acestea se pot clasifica în:
–
străzi ordonanţate (Rue Rivoli la Paris) – uniformitatea şi caracterulrectiliniu ale faţadelor, – străzi ordonate (bulevardele hausamniene) – o anumită omogenitate a
clădirilor (înălţime, aliniere etc.) – străzi omogene – ca epoci şi ca spirit chiar dacă faţadele sunt diferite –
străzi eterogene coerente – fauburgurile vechi – străzi haotice – strzile medievale, cele asiatice, penetrante – străzile canion din metropolele cu zgârie nori (Broadway) – străzi largi joase şi deschise al căror profil este dat de arborii care le
străjuiesc şi de grădinile deschise spre stradă –
străzile neterminate din lumea a treia• În unele state, secţiunile unei singure străzi sunt destul de
diferenţiate, variind foarte mult şi morfologia acestora în funcţiede specificul cartierelor străbătute.
8/19/2019 Morfologie Urbana
26/34
Piaţa• Rolul pieţei este istoric prin agora care se
desfăşura în ea încă de pe timpul grecilor şi pare afi mai mult statică spre deosebire de stradă.
• O altă funcţie pe lângă cea politică este cea decomerţ. Piaţa aeriseşte ţesutul urban şi în acelaşi
timp îl structurează.• Tipurile de pieţe• J.Stubben face o clasificare în funcţie de nişte
considerente operaţionale:• - piaţă în stea• - piaţă utilitară• - piaţă decor
• - piaţă arhitecturală
8/19/2019 Morfologie Urbana
27/34
• P.Lavedan separă mai multe tipuri:
• -piaţă de joncţiune
• - piaţă de spectacole• - piaţă promenadă
• - piaţă de parade
• - piaţă monumentală
• - piaţă de statui
•
- piaţă de gări• - piaţă de intersecţie
8/19/2019 Morfologie Urbana
28/34
• P.Pinon, utilizează o tipologie istorică:
• - pieţe „rezervate” (planificate)
• - pieţe „regularizate”• - pieţe „cucerite”
• Sistemele de pieţe nu sunt o idee nouă,
articularea pieţelor între ele dând coerenţăansamblului urban (Siena). Este ocaracteristică a urbanismului baroc (cuplul de
pieţe regale la Rennes) sau de o armonizare în jurul unui monument (Salzburg).
8/19/2019 Morfologie Urbana
29/34
• Amenajările actuale ale străzii şi pieţei suntmult mai coerente, cu grija pentru articularea
cu spaţiul construit.• Toate spaţiile publice fac obiectul (în vestul
Europei sau America de Nord) atenţieideosebite din partea autorităţilor publice aleoraşului (Barcelona după 1980, Montreal după1990 etc.).
• Sunt acţiuni care vin oarecum în compensareainvaziei automobilului, prin încercarea de a lărgitrotuarele, pietonizarea străzilor sautransformarea în străzi mixte.
8/19/2019 Morfologie Urbana
30/34
8/19/2019 Morfologie Urbana
31/34
Spaţiile verzi, parcurile şi grădinile
publice• Spaţiile verzi nu se rezumă doar la parcuri şi grădini publice. Oraşele mai
vechi dau impresia că nu au aşa ceva, atât de compacte par dar existăgrădini private în interiorul curţilor care asigură practic „aerisirea”oraşului (cazul Romei de dinainte de 1870, an după care speculaţiileimobiliare au făcut să dispară aceste oaze de verdeaţă; Beijing).
• În mod normal, cu cât ne îndreptăm dinspre periferie spre centru,spaţiile verzi câştigă tot mai mult teren (grădini muncitoreşti – Europaestică, stadioane şi alte terenuri de sport, cimitire pesagistice anglo-saxone).
• Repartiţia spaţiilor verzi într-un oraş constituie un indicator foarte bun
asupra geografiei sociale a unui oraş: în cartierele muncitoreşti, spaţiileverzi aproape că lipsesc, în timp ce în cartierele mai înstărite, spaţiileverzi abundă cu peluze bine îngrijite, cu grădini extrem de frumoase,uneori pe suprafeţe foarte mari (în jurul Parisului se observă multeterenuri de golf – sportul celor bogaţi – în vest, mai puţine în est şi foartepuţine în nord).
8/19/2019 Morfologie Urbana
32/34
• Vecinătatea unui parc determină o creştere a preţuluiimobilelor (vecinătatea Copoului sau a grădinii botanice laIaşi), presiunea asupra zonei mărindu-se foarte mult.
Principale efecte sunt asupra spaţiului construit pentru căzona respectivă va cunoaşte o densificare în clădiri.
• Tot mai mult, planurile făcute de arhitecţi integreazăspaţiile verzi, uneori acestea devenind elementul central
într-un astfel de plan. Ba mai mult, în vecinătateaparcurilor au fost create oraşe noi.
• Oraşele vechi, care din punct de vedere urbanistic nu prease încadrau în anumite standarde au fost mai binevalorizate prin construirea unor parcuri la intrarea în ele,dându-leun aspect deosebit.
• O altă soluţie pentru a „machia” un oraş este plantareaunor arbori (de efect sunt platanii), avantajul acestora fiindcă în timpul verii aduc şi răcoare şi umbră.
• Parcurile îşi au origine aristrocratică (parcurile imperiale
8/19/2019 Morfologie Urbana
33/34
• Parcurile îşi au origine aristrocratică (parcurile imperialeMing şi Qing din oraşele chineze sau proprietăţile regale şinobiliare europene transformate în parcuri publice începând cu secolul al XIV-lea (grădin Luxembourg la Paris).
Altele au fost create la marginea oraşelor (Prado la Madrid,Prater la Viena).• Din secolul al XIX-lea, parcurile devin o problemă socială,
fiecare municipalitate occidentală întrecându-se în aconstrui cât mai multe şi cât mai deosebite (Birmingham,
Birkenhead).• Marile artere Champs Elysées la Paris şi Unter den Linden
la Berlin au fost concepute iniţial ca parcuri liniare. În alteoraşe, zonele fortificate aui fost transformate în parcuri(Viena, Frankfurt).
• Sistemele de parcuri – începând cu secolul al XX-lea, totmai multe oraşe mari au aplicat acest sistem: la Paris – axaistorică de la Tuillérie la Défense şi până la Cergy. Alte oraşeşi-au structurat ţesutul urban în funcţie de o tramă verde
(Oslo, Wahington, Toronto).
8/19/2019 Morfologie Urbana
34/34
Top Related