Pedagogie 66-194
95
CAPITOLUL V EDUCAŢIA INTELECTUALĂ 5.1. Esenţa şi sarcinile educaţiei intelectuale Educa ţ ia int electual ă est e acea com pon en t ă a edu caţ iei ca re, pri n intermedi ul valorilor ştiinţifice şi umaniste pe care le prelucrează şi vehiculează, contribuie la formarea şi dezvoltarea tuturor capacităţilor intelectuale, funcţiilor cognitive şi instrumentale, schemelor asimilatorii, str uc tur ilo r ope rat ori i, pre cum şi a tut uro r mob ilu rilo r care de cla nşe ază , orientează şi întreţin activitatea obiectului educaţional îndreptat în această direcţie (7, p.84). Educaţia intelectuală ocupă un loc important în ansamblul activităţii educative, mulţi autori considerând-o ca fiind „axul principal” al întregului demers educativ, întrucât, pe de o parte, integrarea activă a individului în societate nu este posibilă fără ca acesta să asimileze valorile fundamentale acumulate în patrimoniul spiritual al omenirii, iar pe de altă parte, asigură premisele absolut necesare pentru realizarea celorlalte componente ale educaţiei. Se p oa te ap recia că impo rt an ţ a de os eb it ă a ac es tei co mp onente a ed uc aţ ie i în formar ea personalităţii umane este sporită în contextul actual şi datorită creşterii ponderii elementelor de factură intelectuală în cadrul tuturor activităţilor umane. Din definiţia de mai sus se pot desprinde două aspecte fundamentale ale educaţiei intelectuale – unul informativ, care vizează cantitatea şi calitatea informaţiei ştiinţifice şi umaniste ce urmează a fi transmisă şi asimilată de tânăra generaţie, celălalt formativ, care se ref eră la efectele asimil ării ace stei inf ormaţ ii asu pra int ele ctului ele vului în pro ces ul dezvoltării sale. Modul diferit de interpretare a celor două aspecte a dus la conturarea a două teorii pedagogice diametral opuse şi unilaterale (culturalistă şi formativistă). Potrivit teoriei (culturaliste) culturii materiale – întemeiată pe tezele psihologiei asociaţioniste – important este ca elevul să acumuleze cât mai multe cunoştinţe care să-i ofere posibilitatea de a răspunde solicitărilor externe prin simple asociaţii de idei. În viziunea acestei teorii scopul educaţiei intelectuale ar consta doar în asimilarea unui volum cât mai mare de cunoştinţe şi în formarea capacităţii de asociere între idei. Adepţii teoriei culturii formale (formativiste) consideră că scopul educaţiei intelectuale constă în îndrumarea şi stimularea dezvoltării intelectului, exersarea acestuia în vederea înzestrării lui cu capacităţile necesare asimilării ulterioare de cunoştinţe utile în viaţă. Ambele teo rii int erp rete az ă def ormat şi uni lat era l rel aţ i a din tre asimilare a de cuno ştinţ e şi dezv oltar ea capa cităţilor inte lectu ale. Cercetările psiho logiei conte mpor ane privind mecanismele inteligenţei, ale învăţării permit o înţelegere mai adecvată a relaţiei dintre as imilarea cu no ş t inţ e lor ş i de zv ol ta rea intelect ua l ă. Po tr ivit ac es tor ce rc et ăr i dezvoltarea este rezultatul asimilării active şi creatoare a cunoştinţelor. Din esenţa educaţiei intelectuale rezultă două sarcini fundamentale ale acesteia: informarea intelectuală şi formarea intelectuală. 5.1.1. Infor marea intele ctual ă con st ă în tra nsm iterea şi as imi lar ea va lor ilo r ştiinţifice şi umaniste prelucrate în conformitate cu anumite principii şi norme didactice sau ordonate într-un anumit fel cu scopul de a facilita înţelegerea şi însuşirea lor. Accelerarea ritmului de dezvoltare socială specific societăţii contemporane se manifesta si prin aşa-zisa explozie informaţională, rezultat al creşterii exponenţiale a cunoştinţelor umane. Creşterea cantitativă este însoţită de restructurări profunde în interiorul ştiinţelor ca şi în relaţiile dintre ele. Ca rezultat al acestor restructurări, tradiţionala deosebire dintre ştiinţele naturii şi cele socio-umane tinde să se atenueze datorita relaţiilor dintre ele. Explozia informaţională are
-
Upload
ionela-palade -
Category
Documents
-
view
253 -
download
2