1

CUPRINS

Legile Bibliei ________________________________________________ 2

Șapte și Unu ________________________________________________ 11

Învierea și Numărul 8 _________________________________________ 13

Întâia este a Opta ____________________________________________ 16

Șapte sau Șapte și jumătate? ____________________________________ 21

Al Șaptelea Sigiliu ___________________________________________ 22

Sesiunea CG 1909 (1908)______________________________________ 28

Constituția__________________________________________________ 31

Țara cea Glorioasă ___________________________________________ 33

1863 ______________________________________________________ 38

Ted Wilson _________________________________________________ 45

Întreita Uniune ______________________________________________ 48

Avem Nevoie de Rebotezare? __________________________________ 61

2

LEGILE BIBLIEI

ADEVĂRATA ȘTIINȚĂ „A-L recunoaște pe Dumnezeu în lucrarea Sa, este adevărata știință; a ne familiariza cu Dumnezeu în provideța Sa, este sufletul religiei; și a-L cunoaște pe Cristos ca și Mântuitor al lumii înseamnă a pune mâna pe viața veșnică așa cum este descoperită în evanghelie. Totuși lumea în înțelepciune ei nu cunoaște pe Dumnezeu... Urmele pașilor Lui Dumnezeu pot fi văzute în lucrarea mâinilor Sale peste tot în jurul nostru. Dar oamenii care se bucură de beneficiile și binecuvântările lui Dumnezeu nu Îl văd în lucrările create, nu aud pașii Săi divini și solemni, prin urmare ei sunt în întuneric moral și este nevoie de canale de lumină pentru a deschide ochii orbi, pentru a descătușa simțurile, pentru a descoperii atributele Sale prin mesaje de la profeții săi, astfel ca omul să nu rămână în necunoștință cu privire la Dumnezeu și măreția Sa.” Present Truth, 4 Nov, 1886, par. 2

ADEVĂRATA ÎNALTĂ EDUCAȚIE „Înalta educație este o cunoaștere experimentală a planului de mântuire, și această cunoaștere se dobândește printr-un studiu sârguincios și temeinic al Scripturilor. O astfel de educație va înnoi mintea și va transforma caracterul, restaurând chipul lui Dumnezeu în suflet. Va întări mintea împotrivașoptirilor înșelătoare ale vrăjmașului și ne va face în stare să înțelegem vocea lui Dumnezeu. Îl va învăța pe student să devină un împreună lucrător cu Cristos, pentru a împrăștia întunericul moral din jurul lui și a aduce lumină oamenilor. Simplitatea adevăratei evlavii este pașaportul nostru din școala pregătitoare de pe pământ pentru școala superioară de sus.” CT 11.1

NATURA DECLARĂ SLAVA SA Cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu şi întinderea cerului arată lucrarea mâinilor sale. O zi rosteşte altei zile această cuvântare şi o noapte arată această cunoaştere altei nopţi. (Psalmii 19:1-2)

Unde erai tu când aşezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înţelegere. Cine a pus măsurile acestuia, dacă ştii; sau cine a întins frânghia peste el? (Iov 38:4-5)

PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ ȘI NATURA „Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că a venit ora judecăţii lui; şi închinaţi-vă celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor. (Revelaţia 14:7)

SABATUL ȘI NATURA „Adu-ţi aminte de ziua sabatului, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi fă toată munca ta, Dar a şaptea zi este sabatul DOMNULUI Dumnezeul tău: în ea să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servitoarea ta, nici vita ta, nici străinul tău care este înăuntrul porţilor tale; Căci în şase zile DOMNUL a făcut cerul şi pământul, marea şi tot ce este în ele şi s-a odihnit în a şaptea zi, pentru aceasta DOMNUL a binecuvântat ziua sabatului şi a sfinţit-o.” (Exodul 20:8-11)

3

ÎNVĂȚĂTURA PRIN PARABOLE „Prin parabolele Domnului Hristos se urmărește învățarea acelorași adevăruri ca și prin venirea și lucrarea Sa în lume. Pentru ca noi să putem cunoaște caracterul și viața Sa divină, Fiul lui Dumnezeu a îmbrăcat natura trupului nostru și a locuit printre noi. Divinitatea, a fost descoperită în natura noastră omenească, slava nevăzută, în formă omenească vizibilă. Oamenii puteau învăța despre cele necunoscute, prin ceva cunoscut, lucrurile cerești au fost descoperite prin cele cerești, Dumnezeu S-a manifestat în înfățișarea oamenilor. Tot așa era și cu învățăturile Domnului Hristos, cele necunoscute erau ilustrate prin cele cunoscute, adevărurile divine, prin lucruri pământești cu care oamenii erau foarte familiarizați. Parabolele Domnului Hristos 17.1

Sfânta Scriptură zice: „Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde, ... ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: «Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii»”. Matei 13, 34-35. Lucrurile din natură îi serveau ca mijloc pentru învățarea celor spirituale, lucrurile din natură și experiența vieții ascultătorilor Săi, erau puse în legătură cu adevărurile Cuvântului scris. Conducând astfel pe om de la lucrurile naturale, la împărăția spirituală, parabolele Domnului Hristos sunt niște verigi în lanțul adevărului care unește pe om cu Dumnezeu și pământul cu cerul. Parabolele Domnului Hristos 17.2

În învățăturile Sale scoase din natură, Domnul Hristos vorbea despre lucrurile pe care chiar mâinile Sale le-a făcut și care aveau calități și virtuți pe care El însuși le dăduse. În desăvârșirea lor de la început, toate lucrurile create erau o expresie a gândirii lui Dumnezeu. Pentru Adam și Eva în căminul lor din Eden, natura era plină de cunoștința lui Dumnezeu, având din abundență învățătură divină. Înțelepciunea vorbea ochilor și era primită în inimă, căci ei comunicau cu Dumnezeu prin lucrările creațiunii Sale. De îndată ce perechea sfântă a păcătuit, călcând Legea Celui Prea Înalt, strălucirea de la fața lui Dumnezeu s-a depărtat de pe chipul naturii. Pământul era acum vătămat și mânjit de păcat. și totuși chiar și în starea aceasta stricată, a rămas mult din ceea ce este frumos. Învățăturile pe care Dumnezeu le-a așezat în cele create de El nu s-au șters cu totul, bine înțeleasă, natura vorbește despre Creatorul ei. Parabolele Domnului Hristos 18.1

În zilele Domnului Hristos aceste învățături fuseseră pierdute din vedere. Oamenii aproape că nu mai vedeau pe Dumnezeu în lucrările Sale. Păcătoșenia neamului omenesc a aruncat un giulgiu peste minunata față a creațiunii, și în loc de a descoperi pe Dumnezeu, lucrările Sale au devenit un obstacol care Îl ascundeau. Oamenii ... „au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului”. Astfel, păgânii „s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat.” Romani 1, 25.21. La fel se petreceau lucrurile și în Israel. Nu numai lucrurile din natură, dar până și serviciul jertfelor și chiar Scripturile date pentru a descoperi pe Dumnezeu — au fost așa de sucite de oameni, încât au devenit mijloace de a-L ascunde. Parabolele Domnului Hristos 18.2

Domnul Hristos a căutat să dea la o parte tot ceea ce întuneca adevărul. El a venit să îndepărteze vălul pe care păcatul l-a întins peste fața naturii, scoțând la lumină slava spirituală pe care, toate lucrurile au fost create, s-o reflecte. Cuvintele Sale au așezat învățăturile din natură, ca și cele ale Sfintelor Scripturi, într-o nouă lumină și le-au făcut a fi o nouă descoperire. Parabolele Domnului Hristos 18.

NATURA A FOST CREATĂ PRIN CUVÂNT La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.

Acelaşi era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de el şi fără el nu a fost făcut nimic din ceea ce a fost făcut. În el era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. (Ioan 1:1-4)

CUVANTUL LUI DUMNEZEU NATURA

4

Cauza Eectul Sursa Produsul Compozitorul Simfonia

LEGĂTURI ÎNTRE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ȘI NATURĂ 1. Ambele au legi - Aceste legi fac posibilă viața și înțelegerea universului - Trupurile noastre înțeleg aceste legi, astel suntem inteligenți în mod inconștient - Istoria se repetă în Biblie

2. Legile naturii și legile bibliei sunt neschimbătoare la 3 nivele diferite - Timp - Spațiu - Scară/mărime

3. Atât legile naturi cât și legile Cuvântului crează obiecte de o asemănare izbitoare,

totuși fiecare fiind unic - fulgi, copaci, oameni - TV 343 – „asemănare izbitoare”, nu identică - liniile de reformă

BIBLIA ȘI NATURA POT DEVENI O CĂRTICICĂ

LEGILE NATURII ȘI LEGILE BIBLIEI SUNT UNA „Dar puterea, energia Sa, este încă exercitată în menținerea lucrărilor creațiunii Sale. Inima bate și respirația își urmează cursul nu pentru că mecanismul ce a fost pus odată în mișcare continuă să acționeze prin propria sa energie, ci fiecare respirație și fiecare pulsație a inimii sunt o dovadă a grijii Aceluia în care „avem viața, mișcarea și ființa”. (Faptele Apostolilor 17, 28.) Faptul că an de an pământul produce bunătățile lui și își continuă mișcarea în jurul soarelui nu se datorează unei puteri proprii. Mâna lui Dumnezeu este aceea care conduce planetele și le păstrează în poziția lor, în mersul lor ordonat prin spațiile siderale. El „a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor. El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare este puterea și tăria Lui, că una nu lipsește”. (Isaia 40, 26.) Prin puterea Lui vegetația se dezvoltă, frunzele apar și florile înfloresc. El „face să răsară iarba pe munți” (Psalmii 147, 8) și prin El văile sunt făcute să rodească. „Toate fiarele pădurilor ... își cer hrana de la Dumnezeu” și fiecare creatură vie, de la insecta cea mai mică și până la om, toate sunt zilnic dependente de grija Sa providențială. În cuvinte deosebit de frumoase, psalmistul spune: „Toate.... Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale”. (Psalmii 104, 20.21.27.28.) Cuvântul Său controlează elementele naturii; El acoperă cerurile cu nori și pregătește ploaia pentru pământ. „El dă zăpada ca lâna. El presară bruma albă ca cenușa”. (Psalmii 147, 16.) „La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii, și scoate vântul din cămările Lui”. (Ieremia 10, 13.) ”Patriarhi și Profeți 115.1

ACELEAȘI LEGI

5

„El, Care ne-a vorbit despre parabola seminței celei mici, este Domnul cerului, și aceleași legi care guvernează semănarea semințelor în pământ, guvernează și semănarea semințelor adevărului.” Parabolele Domnului Hristos 33.2

NICI GRABĂ NICI ÎNTÂRZIERE „Dar, ca și stelele în vastul circuit al drumului rânduit lor, planurile lui Dumnezeu nu cunosc nici

grabă și nici întârziere.” Hristos Lumina Lumii 32.1

PARABOLELE TESTEAZĂ DISPOZIȚIA NOASTRĂ DE A ÎNȚELEGE „Atunci Isus a dat drumul mulţimii şi a intrat în casă; şi discipolii lui au venit la el,

spunând: Explică-ne parabola neghinelor din câmp.” (Matei 13:36)

TREBUIE SĂ JUDECĂM SPIRITUAL „Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, fiindcă sunt nebunie

pentru el; nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele sunt judecate spiritual.” (1 Corinteni 2:14)

O DISPOZIȚIE DE A ÎNVÂȚA ASEMENEA UNUI COPIL Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum

nu va intra în ea. (Marcu 10:15)

EVREII NU AU ÎNȚELES „Din această cauză le vorbesc în parabole, pentru că ei văzând nu văd şi auzind nu aud,

nici nu înţeleg. Şi în ei este împlinită profeţia lui Isaia, care spune: Cu auzul veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi văzând veţi vedea şi nicidecum nu veţi pricepe. Fiindcă inima acestui popor s-a îngroşat şi urechile lor sunt greoaie la auzire şi au închis ochii lor, ca nu cumva să vadă cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să îi vindec. Dar binecuvântaţi sunt ochii voştri, pentru că văd; şi urechile voastre, pentru că aud. Fiindcă adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi nu au văzut; şi să audă ce auziţi voi şi nu au auzit.” (Matei 13:13-17)

PROFEȚIA LUI ISAIA „În anul în care împăratul Ozia a murit am văzut de asemenea pe Domnul şezând pe un

tron, înalt şi ridicat, şi trena lui a umplut templul. Deasupra stăteau serafimii, fiecare avea şase aripi; cu două îşi acoperea faţa şi cu două îşi acoperea picioarele şi cu două zbura. Şi unul striga către altul şi spunea: Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL oştirilor, întregul pământ este plin de gloria sa. Şi stâlpii uşii se mişcau la vocea celui care striga şi s-a umplut casa cu fum. Atunci am spus: Vai mie! Căci sunt stârpit, pentru că sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, fiindcă ochii mei au văzut pe Împăratul, pe DOMNUL oştirilor. Atunci unul dintre serafimi a zburat la mine, având în mâna lui un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleştii de pe altar; Şi l-a aşezat pe gura mea şi a spus: Iată, acesta ţi-a atins buzele; şi nelegiuirea ta este înlăturată şi păcatul tău îndepărtat. De asemenea am auzit vocea Domnului, spunând: Pe cine să trimit şi cine va merge pentru noi? Atunci am spus: Iată-mă, trimite-mă. Iar el a spus: Du-te şi spune acestui popor: Auziţi, într-adevăr, dar nu înţelegeţi; şi priviţi, într-adevăr, dar nu pricepeţi. Îngraşă inima acestui popor şi îngreunează-le urechile şi închide-le ochii, ca să nu vadă cu ochii lor şi să nu audă cu

6

urechile lor şi să nu înţeleagă cu inima lor şi să se întoarcă şi să fie vindecaţi. Atunci am spus: Doamne, până când? Iar el a răspuns: Până când cetăţile vor rămâne pustiite, fără locuitori, şi casele, fără oameni, şi pământul complet pustiit, Şi DOMNUL va fi îndepărtat pe oameni şi va fi o mare părăsire în mijlocul ţării. Dar totuşi în aceasta va rămâne o zecime şi ea se va întoarce şi va fi mâncată ca un ulm şi ca un stejar a căror viaţă este în ei, când îşi scutură frunzele; tot astfel sămânţa sfântă va fi viaţa acesteia.” (Isaia 6:1-13)

CARTEA PECETLUITĂ/SIGILATĂ „Fiindcă DOMNUL a turnat peste voi duhul unui somn adânc şi v-a închis ochii, pe

profeţii şi conducătorii voştri, pe văzători i-a acoperit. Şi viziunea tuturor v-a devenit precum cuvintele unei cărţi sigilate, dată unui învăţat, spunând: Citeşte-o, te rog; iar el spune: Nu pot, fiindcă este sigilată; Şi cartea este dată unui neînvăţat, spunând: Citeşte-o, te rog; iar el spune: Nu sunt învăţat. De aceea Domnul a spus: Întrucât acest popor se apropie de mine cu gura lor şi cu buzele lor mă onorează, totuşi şi-au depărtat inima de mine şi temerea lor faţă de mine este învăţată printr-un precept omenesc;” (Isaia 29:10-13)

CE ÎNSEAMNĂ ÎNȚELEGEREA? - Un dicționar te face să înțelegi vocabularul unei limbi explicând un cuvânt prin

alte cuvinte sinonime sau expresii. - Astfel, înțelegerea este procesul de a găsi tipare într-un anumit domeniu de

studiu. Ex: Fizica, bilologia, chimia găsesc tipare în natură; psihologia găsește tipare în comportamentele oamenilor; economia găsește tipare în evoluția indicatorilor economici; mișcarea noastră găsește tipare în Biblie.

PARABOLA SEMĂNĂTORULUI „Orice om când aude cuvântul împărăţiei şi nu înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost

semănat în inima lui. Acesta este cel ce a primit sămânţa lângă drum.” (Matei 13:19) „Dar cel ce a primit sămânţa în pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul şi

înţelege; care de asemenea aduce rod şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.” (Matei 13:23)

ÎNȚELEGEREA TESTATĂ - 1989 – 9/11: Pregătire - 9/11 – Înch. Timpului de probă: testare - Înch. Timpului de probă – a doua venire: rezultatele finale descperite

CEI DOI PAȘI AI ÎNȚELEGERII „Când eram copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca un copil, gândeam ca un copil;

dar după ce am devenit bărbat, am înlăturat cele copilăreşti. (1 Corinteni 13:11) „Fraţilor, nu fiţi copii la înţelegere, ci la răutate fiţi prunci, iar la înţelegere, fiţi

desăvârşiţi. (1 Corinteni 14:20)

7

ÎNȚELEGEREA MATURĂ ÎN LINIA LUI HRISTOS „Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi,

că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise şi profeţi şi psalmi, referitor la mine. Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă scripturile.” (Luca 24:44-45)

ÎNȚELEGEREA MATURĂ ÎN LINIA MILLERIȚILOR „Cei credincioși, dezamăgiți, care nu puteau înțelege de ce nu venise Domnul lor, nu au fost lăsați în întuneric. Ei au fost conduși din nou la bibliile lor pentru a cerceta perioadele profetice. Mâna Domnului a fost îndepărtată de pe cifrele ascunse și greșeala a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice ajungeau până în 1844 și că aceeași dovadă pe care o aduseseră pentru a arăta că perioadele profetice se încheiau în 1843 dovedea că acestea se vor termina în 1844. Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu a strălucit asupra situației în care se aflau și au descoperit un timp de întârziere — „Dacă zăbovește [prorocia], așteapt-o!” În dragostea lor pentru imediata venire a lui Hristos, ei trecuseră cu vederea întârzierea împlinirii, care a fost calculată pentru a-i da pe față pe adevărații așteptători. Aveau din nou un punct temporal fixat.” Scrieri Timpurii 236.2

UMBLÂND PRIN CREDINȚĂ ÎN LINIA MILLERITĂ „Şi DOMNUL mi-a răspuns şi a zis: Scrie viziunea şi lămureşte-o pe table, ca să fugă cel ce o citeşte. Pentru că viziunea este pentru încă un timp rânduit, dar la sfârşit va vorbi şi nu va minţi; deşi întârzie, aşteapt-o, pentru că va veni cu siguranţă, nu va întârzia. Iată, sufletul lui care este înălţat, nu este integru în el, dar cel drept va trăi prin credinţa lui.” (Habacuc 2:2-4)

MILLERIȚII TREBUIE SĂ STEA PE BAZA CREDINȚEI LOR „„Toate au așteptat și au adormit”; o categorie în neglijența și părăsirea credinței, cealaltă așteptând cu răbdare până ce i se va da o lumină mai clară. Cu toate acestea, în noaptea încercării, și cei din urmă păreau să piardă, într-o oarecare măsură, zelul și devoțiunea. Cei cu

8

inima împărțită și superficiali nu s-au mai putut sprijini pe credința fraților. Astfel că fiecare trebuia să stea sau să cadă pentru sine însuși.” {TV 394.1}

ACTUALIZAREA SOLIEI NOASTRE - actualizând de la elementară la nivel de universitate în fizică. Vezi modelul atomului. - Din 9/11 la 2014 avem nivelul „elementar” de înțelegere, și din 2014 până la

închiderea harului avem nivelul de „universitate” în înțelegere.

PRINCIPIUL APROXIMĂRII - Este bine stabilit în lumea științei că este teoretic imposibil să măsurăm ceva în mod

exact (lungime, temperatură, etc) Putem avea doar un anumit grad de exactitate în

9

măsurătorile noastre indiferent cât de performant este aparatul nostru de măsurat. - Același principiu se aplică când luăm linia de măsurat și măsurăm evenimentele și

profețiile din Biblie. Ex: Măsurând de la 538 la 1798. CE ESTE CREDINȚA?

„ Iar credinţa este substanţa lucrurilor sperate, dovada lucrurilor nevăzute. (Evrei 11:1) SUBSTANȚA - SUB = Sub - STANȚĂ = a sta SUBSTANȚĂ = DOVADĂ = ÎNȚELEGERE CREDINȚA, ÎNȚELEGEREA ȘI CREAȚIUNEA „Prin credinţă înţelegem că au fost urzite lumile prin cuvântul lui Dumnezeu, aşa că

lucrurile care sunt văzute nu au fost făcute din lucruri care se văd. ”(Evrei 11:3)

APEL „Faptul că nu este nici o controversă sau agitație în poporul lui Dumnezeu n-ar trebuie să fie privit ca fiind o dovadă convingătoare a faptului că se țin strâns de învățătura sănătoasă. Există motive de îngrijorare că nu vor face o deosebire clară între adevăr și rătăcire. Atunci când, cercetând Scripturile, nu se ridică nici o întrebare nouă, când nu există nici o deosebire de opinie, care să-i determine pe oameni să cerceteze Biblia, spre a fi siguri că au adevărul, vor fi mulți, ca și în vremurile din vechime, care se vor ține de tradiție și se vor închina la ceea ce nu cunosc. Mărturii pentru comunitate, vol 5 707.1 „Mi-a fost arătat că mulți dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaștere a adevărului prezent nu știu ce cred. Ei nu înțeleg dovezile credinței lor. Nu apreciază corect lucrarea din timpul prezent. Când timpul încercării va veni, unii oameni, care acum le predică altora, își vor da seama, examinându-și pozițiile, că sunt multe lucruri pentru care nu pot prezenta nici un argument satisfăcător. Până când nu vor fi încercați în felul acesta, nu-și vor da seama de marea lor ignoranță. În biserică sunt mulți care iau de bun faptul că înțeleg ceea ce cred; dar până nu începe controversa, nu-și cunosc slăbiciunea. Când sunt despărțiți de cei care au aceeași credință ca a lor și obligați să-și explice singuri credința, vor fi surprinși să vadă cât de confuze le sunt ideile sau ceea ce au acceptat ca adevăr. Este un lucru sigur că printre noi a avut loc o îndepărtare de viul Dumnezeu și o întoarcere spre oameni, punând înțelepciunea omenească în locul celei divine.Mărturii pentru comunitate, vol 5 707.2 „Domnul Își va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greș, atunci rătăciri vor veni în mijlocul lor și-i vor cerne, separând pleava de grâu. Domnul îi cheamă pe toți cei care cred în Cuvântul Său, să se trezească din somn. Lumina cea prețioasă a venit, lumina potrivită acestui timp. Ea este adevărul biblic, arătând pericolele care ne amenință. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu stăruitor al Scripturilor și o examinare foarte critică a poziției pe care ne situăm. Dumnezeu dorește ca adevărul atât de important să fie cercetat pe deplin, cu perseverență, cu post și rugăciune. Credincioșii nu trebuie să rămână la presupuneri și idei definite greșit cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credința lor trebuie să fie fondată ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât, atunci când timpul încercării va veni și vor fi aduși în fața consiliilor ca să răspundă pentru credința lor, credincioșii vor fi în stare să prezinte un motiv pentru nădejdea care este în ei, cu smerenie și teamă. Mărturii pentru comunitate, vol 5 707.3

10

„Agitați, agitați, agitați! Subiectele pe care le prezentăm lumii trebuie să fie pentru noi o realitate vie. Este important ca, în apărarea doctrinelor pe care le considerăm principii fundamentale ale credinței, să nu ne îngăduim niciodată să folosim argumente care nu sunt în totul sănătoase, temeinice. Acestea pot să aducă la tăcere un argument, dar nu vor fi o onoare pentru adevăr. Noi trebuie să prezentăm argumente temeinice care nu numai că vor reduce la tăcere pe oponenți, ci vor suporta și cea mai atentă și amănunțită cercetare. Cei care s-au format să poarte discuții sunt într-o mare primejdie, aceea de a nu mânui Cuvântul lui Dumnezeu în mod cinstit, drept. În înfruntarea unui oponent, trebuie să facem cel mai mare efort pentru a prezenta subiectele în discuție într-un așa mod, încât să trezească convingerea în mintea sa, în loc să caute numai să dea, să transmită încrederea celui credincios. Mărturii pentru comunitate, vol 5 708.1

„Acestea sunt unele din cele mai importante reguli pe care cuvântul lui Dumnezeu mă îndeamnă să le adopt și să le urmez pentru ordine și a sistematizare. Și dacă, crezând acest lucru, nu sunt foarte amăgit, am găsit Biblia ca întreg, ca fiind una din cărțile cele mai simple, explicite și inteligibile care a fost scrisă vreodată, conținând în ea însăși dovada originii ei divine, și fiind plină de toată cunoașterea pe care inimile noastre și-ar dori să o afle sau de care să se bucure. Am găsit-o ca fiind o comoară pe care lumea nu o poate cumpăra. Ne dă o pace calmă în credință și o speranță sigură în viitor. Susține mintea în greutăți, și ne învață să fim umili în timp de prosperitate. Ne pregătește să iubim și să acem bine altora, și să realizăm valoarea unui suflet. Ne face îndrăneți și viteji pentru pentru adevăr, și întărește brațul pentru a se opune erorii. Ne dă o armă puternică pentru a dărâma necredința, și ne face cunoscut singurul antidot împotiva păcatului. Ne învață cum va fi cucerită moartea, și cum vor fi rupte legăturile mormântului. Ne spune despre evenimentele viitoare, și ne arată pregătirea necesară pentru a le întâmpina. Ne oferă oportunitatea de a conversa cu Împăratul împăraților, și ne descoperă cel mai bun cod de legi care a fost stabilit vreodată. „Aceasta este doar o slabă apreciere a valorii ei, și totuși câte suflete care pier o neglijează, sau, ceea ce este tot atât de grav, o tratează ca pe un mister ascuns care nu poate fi cunoscut. Oh, dragul meu cititor, fă din ea studiul tău de căpătâi. Pune-o la încercare și vei vedea că este tot ce ți-am zi. Da, ca și împărăteasa din Șeba, vei spune că nici pe jumătate nu ți s-a povestit. „Teologia predată în școlile noastre este mereu fondată pe ceva crez sectarian. Putem lua o minte goală și s-o întipărim cu acesta dar va sfârși întotdeauna în bigotism. O minte liberă nu va fi niciodată mulțumită cu părerile altora. Dacă aș fi un profesor de teologie pentru tineri, aș studia întâi potențialul și mintea lor. Dacă acestea ar fi bune, i-aș pune să studieze Biblia pentru ei înșiși, apoi i-aș trimite liberi să facă lumii bine. Dar dacă ar fi lipsiți de intelect, i-aș întipări cu mintea altuia, aș scrie bigot pe frunțile lor și i-aș trimite ca sclavi!„

William Miller

11

SEVEN AND ONE

ȘAPTE ȘI UNU

“Mount Zion was just before us, and on the mount was a building which looked to me like a temple. About it were seven other mountains, on which grew roses and lilies. I saw the little ones climb, or if they chose, use their little wings and fly to the top of the mountains, and pluck the never-fading flowers. There were all kinds of trees to beautify the place; the box, pine, fir, olive, myrtle and pomegranate, and the fig tree, bowed down with the weight of its timely figs, made the place all over glorious. As we were about to enter the temple, Jesus raised his lovely eyes and said, Only the one hundred and forty-four thousand enter this place, and we shouted Alleluia. “The temple was supported by seven pillars, all of transparent gold, set with pearls most glorious. The things I saw there I can but faintly describe. Oh! that I could talk in the language of Canaan, then could I tell something of the glory of the better world. I saw there tables of stone in which the names of the one hundred and forty-four thousand were engraved in letters of gold.” Life Sketches, 217.

„Muntele Sion se afla chiar înaintea noastră și pe el era o clădire care îmi părea ca un templu. În jurul lui fiind alți șapte munți pe care creșteau trandafiri și crini. și i-am văzut pe micuți urcând sau, dacă voiau, folosindu-și aripile mici și zburând către vârfurile munților și culegând florile care nu se ofileau niciodată. Erau tot felul de copaci în jurul templului pentru a înfrumuseța locul: cimișirul, pinul, bradul, măslinul, mirtul, rodiul și smochinul, aplecat sub greutatea smochinelor sale coapte — toate acestea făceau ca locurile să fie peste măsură de atrăgătoare. Iar când eram pe punctul să intrăm în templul cel sfânt, Isus și-a ridicat minunatu-I glas și a spus „numai cei 144 000 intră în acest loc”, iar noi am strigat „Aleluia”. „Acest templu era sprijinit de șapte stâlpi, toți dintr-un aur transparent, împodobiți cu pietre prețioase. Nu pot să descriu lucrurile minunate pe care le-am văzut acolo. Ah, dacă aș putea vorbi limba Canaanului, abia atunci aș putea să descriu într-o mică măsură slava acelei lumi mai bune. Am văzut acolo table de piatră pe care erau gravate numele celor 144 000 cu litere de aur.” Scrieri timpurii, pag. 19 (Life Sketches, 217)

“I dreamed of seeing a temple to which many people were flocking. Only those who took refuge in that temple would be saved when time should close. All who remained outside would be forever lost. The multitudes without, who were going their various ways, were deriding and ridiculing those who were entering the temple, and told them that this plan of safety was a cunning deception, that, in fact, there was no danger whatever to avoid. They even laid hold of some to prevent them from hastening within the walls. “Fearing to be laughed at and ridiculed, I thought best to wait until the multitude were dispersed, or until I could enter unobserved by them. But the numbers increased instead of diminishing, and fearful of being too late, I hastily left my home and pressed through the crowd. In my anxiety to reach the temple I did not notice or care for the throng that

„Am visat că văd un templu către care mergeau grupuri mari de oameni. La sfârșitul timpului, nu vor fi salvați decât aceia care se vor refugia în acel templu. Toți cei care vor rămâne afară vor fi pierduți pentru totdeauna. Mulțimile de afară, care mergeau pe drumurile lor diverse, râdeau și-i ridiculizau pe cei care intrau în templu și le spuneau că acest plan, menit să le ofere siguranța, era o amăgire abilă, că, de fapt, nu exista nici o primejdie pe care să fie nevoie s-o evite. Ba încă au mai pus mâna și pe unii pentru a-i opri să se grăbească între pereții adăpostului. ”Temându-mă să nu fiu luată în râs și batjocorită, m-am gândit că ar fi cel mai bine să aștept până ce mulțimea avea să se risipească sau până când aș fi putut intra fără a fi observată de ei. Numărul acestora creștea însă în loc să scadă și, temându-mă să nu ajung prea târziu, mi-am părăsit căminul în

12

surrounded me. On entering the building, I saw that the vast temple was supported by one immense pillar, and to this was tied a Lamb all mangled and bleeding. We who were present seemed to know that this Lamb had been torn and bruised on our account. All who entered the temple must come before it and confess their sins. “Just before the Lamb were elevated seats upon which sat a company of people looking very happy. The light of heaven seemed to shine upon their faces, and they praised God and sang songs of glad thanksgiving that seemed to be like the music of angels. These were they who had come before the Lamb, confessed their sins, been pardoned, and were now waiting in glad expectation of some joyful event. “Even after having entered the building a fear came over me and a sense of shame that I must humiliate myself before these people. But I seemed compelled to move forward, and was slowly making my way around the pillar in order to face the Lamb, when a trumpet sounded, the temple shook, shouts of triumph arose from the assembled saints, an awful brightness illuminated the building, then all was intense darkness. The happy people had all disappeared with the brightness, and I was left alone in the silent horror of night.” Early Writings, 78, 79.

grabă și mi-am croit drum prin mulțime. În nerăbdarea mea de a ajunge la templu, nu am băgat în seamă și nici nu m-am ocupat de mulțimile care mă înconjurau. Intrând în clădire, am văzut că templul acela peste măsură de încăpător se sprijinea pe un singur stâlp imens și de acesta era legat un Miel groaznic de mutilat și sângerând. Părea că noi, cei care eram prezenți, știam că acest Miel fusese sfâșiat și zdrobit în locul nostru. Toți cei care intră în templu trebuie să vină înaintea Lui și să-și mărturisească păcatele. ”Chiar înaintea Mielului erau ridicate scaune pe care stătea un grup de persoane care arătau foarte fericite. Lumina cerului părea să strălucească pe fețele lor, Îl lăudau pe Dumnezeu și cântau cântece de recunoștință voioasă, care păreau să fie ca muzica îngerilor. Ei erau aceia care veniseră înaintea Mielului, își mărturisiseră păcatele, fuseseră iertați și erau acum cuprinși de așteptarea bucuroasă a unui fericit eveniment. ”Chiar și după ce am intrat în clădire, asupra mea s-a coborât o teamă și am fost cuprinsă de un simțământ de rușine că trebuia să mă umilesc înaintea acestor oameni. Dar păream silită să merg înainte și înaintam încet în jurul stâlpului pentru a ajunge în fața Mielului, când a sunat o trâmbiță, templul s-a zguduit, strigăte de triumf au fost scoase de sfinții adunați, o lumină extrem de puternică a strălucit în clădire și apoi s-a lăsat peste tot un întuneric adânc. Oamenii cei fericiți dispăruseră toți o dată cu acea strălucire, iar eu am fost lăsată singură în groaza tăcută a nopții.” Scrieri Timpurii, pag. 78, 79

13

RESURRECTION AND THE NUMBER

EIGHT

ÎNVIEREA ȘI NUMĂRUL 8

REVELATION SEVENTEEN

APOCALIPSA ȘAPTESPREZECE

Rome is eighth and is of the seven—Revelation 17:11; Kingdoms of History; Daniel 7, 8

Roma este a opta și este din cele șapte – Apocalipsa 17:11; Împărățiile din istorie; Daniel 7,8

“The world is filled with storm and war and variance. Yet under one head—the papal power—the people will unite to oppose God in the person of His witnesses.” Testimonies, volume 7, 182

„Lumea este plină de furtună, război și ceartă. Totuși, sub o conducere unică, puterea papală, oamenii se vor uni ca să se împotrivească lui Dumnezeu în persoana martorilor Lui.” Mărturii v.7, 182

“And prophecy foretells a restoration of her power. ‘I saw one of his heads as it were wounded to death; and his deadly wound was healed: and all the world wondered after the beast.’ Verse 3. The infliction of the deadly wound points to the downfall of the papacy in 1798. After this, says the prophet, ‘his deadly wound was healed: and all the world wondered after the beast.’ Paul states plainly that the ‘man of sin’ will continue until the second advent. 2 Thessalonians 2:3–8. To the very close of time he will carry forward the work of deception. And the revelator declares, also referring to the papacy: ‘All that dwell upon the earth shall worship him, whose names are not written in the book of life.’ Revelation 13:8. In both the Old and the New World, the papacy will receive homage in the honor paid to the Sunday institution, that rests solely upon the authority of the Roman Church.” The Great Controversy, 578.

„Iar profeția prevestește o restaurare a puterii ei: „Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Și tot pământul se mira după fiară” (Ver 3). Primirea rănii de moarte arată către căderea papalității în anul 1798. După aceea, spune profetul, „rana de moarte s-a vindecat și tot pământul se mira după fiară”. Pavel declară lămurit că „omul păcatului” va continua până la a doua venire (2 Tesaloniceni 2, 3-8). Chiar la încheierea vremii, el va conduce lucrarea de amăgire. Iar Ioan declară, referindu-se tot la papalitate: „Și toți locuitorii pământului i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului, care a fost junghiat” (Apocalipsa 13, 8). Atât în lumea veche, cât și în cea nouă, papalitatea va primi închinare prin cinstea dată instituției duminicii, care se întemeiază numai pe autoritatea bisericii romane. Tragedia Veacurilor 578.3

COVENANT

LEGĂMÂNTUL

Genesis 17:11 Geneza 17:11.

THE RITE OF CIRCUMCISION & BAPTISM

RITUALUL CIRCUMCIZIUNII ȘI BOTEZUL

Leviticus 12:3; Luke 1:59–64 (Genesis 17:5, 15); Acts 7:2–15, 8

Levitic 12:3, Luca 1:59-64 (Geneza 17:5, 15) Fapte 7:2-15, 8

14

“Those who have by baptism given to God a pledge of their faith in Christ, and their death to the old life of sin, have entered into covenant relation with God.” Australasian Union Conference Recorder, October 7, 1907.

„Cei care prin botez au dat lui Dumnezeu chezășie a credinței lor în Cristos și a morții lor față de viața veche a păcatului, au intrat într-o relație de legământ cu Dumnezeu.” Australasian Union Conference Recorder, 7 octombrie, 1907.

TOKEN & SEPARATE FROM THE WORLD

SEMN ȘI SEPARAȚI DE LUME

Token—H226 a signal (literally or figuratively), as a flag, beacon, monument, omen, prodigy, evidence, etc.: - mark, miracle, (en-) sign, token.

Semn—H226 un semnal (d.p.d.v. literal sau figurativ), precum un steag, baliză, monument, prevestire, minune, dovezi, etc.: - semn, miracol, (în-)semn, simbol

“The Lord made a covenant with Abraham and his seed, and gave them the right [rite] of circumcision as a token that he had separated them from all nations as his peculiar treasure.” Signs of the Times, July 22, 1886.

„Domnul a făcut un legământ cu Avraam și cu sămânța lui și le-a dat dreptul [ritualul] circumciziunii ca semn că i-a despărțit de toate națiunile ca și comoara lui deosebită.” Semnele Timpului, 22 iulie, 1886

“Christ has made baptism the sign of entrance to His spiritual kingdom. . . . “Baptism is a most solemn renunciation of the world. Those who are baptized in the threefold name of the Father, the Son, and the Holy Spirit, at the very entrance of their Christian life declare publicly that they have forsaken the service of Satan, and have become members of the royal family, children of the heavenly King. They have obeyed the command, ‘Come out from among them, and be ye separate, ... and touch not the unclean thing.’ . . . “As Christians submit to the solemn rite of baptism, He registers the vow that they make to be true to Him. This vow is their oath of allegiance.” Evangelsim 307

”Hristos a făcut din botez semnul intrării în împărăția Sa spirituală... ”Botezul este o renunțare foarte solemnă la lume. Aceia care sunt botezați în întreitul Nume al Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, declară public, chiar de la intrarea lor în viața de creștin, că au părăsit slujirea lui Satana și au ajuns membri ai familiei împărătești, copii ai împăratului ceresc. Ei au ascultat de porunca: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei ... nu vă atingeți de ce este necurat.” ”Când creștinii se supun ceremoniei solemne a botezului, Dumnezeu înregistrează legământul pe care îl fac de a fi credincioși față de El. Acesta este un legământ al supunerii..” Evanghelizare, 307

EIGHT—CIRCUMCISION

OPT—CIRCUMCIZIA

Genesis 17:12.

Geneza 17:12.

NOAH—BAPTISM

NOE—BOTEZ

2 Peter 2:5; 1 Peter 3:20, 21.

2 Petru 2:5; 1 Petru 3:20, 21.

RESURRECTION

ÎNVIERE

Romans 6:3–5; John 12:31–33. Romani 6:3–5; Ioan 12:31–33.

15

SACRIFICE AND OFFERING

JERTĂ ȘI DAR

“Nearly two thousand years ago, a voice of mysterious import was heard in heaven, from the throne of God, ‘Lo, I come.’ ‘Sacrifice and offering Thou wouldest not, but a body hast Thou prepared Me.... Lo, I come (in the volume of the Book it is written of Me,) to do Thy will, O God.’ Hebrews 10:5–7.” The Desire of Ages, 23.

”Acum aproape două mii de ani, o voce cu o semnificație tainică s-a auzit în cer, de la tronul lui Dumnezeu: „Iată, Eu vin”. „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup.... Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10, 5-7.) Hristos Lumina Lumii, 23

“It was to the glory of God that the Prince of life should be the first fruits, the antitype of the typical wavesheaf. ‘For whom he did foreknow, he also did predestinate to be conformed to the image of his Son, that he might be the firstborn among many brethren.’

“Christ was the first fruits of them that slept. This very scene, the resurrection of Christ from the dead, was observed in type by the Jews at one of their sacred feasts.” The Seventh-day Adventists Bible Commentary, volume 6, 1092.

„Pentru slava lui Dumnezeu, Prințul vieții a trebuit să fie primul rod, antitipul darului de legănat. "Pentru că pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a și predestinat să fie făcuți conform chipului Fiului său, ca el să fie întâiul născut între mulți frați." Cristos a fost primul rod dintre cei care au adormit. Această scenă, învierea lui Cristos din morți, a fost respectată în tip de către evrei la una dintre sărbătorile lor sacre.” Comentariu Biblic AZȘ, volumul 6, 1092.

THE NUMBER EIGHT & THE PRIESTS

NUMĂRUL OPT ȘI PREOȚII

Exodus 25:40; Hebrews 8; 2 Chronicles 29:15–17.

Exodul 25:40; Evrei 8; 2 Cronici 29:15–17.

7/1——FIRST FRUITS

7/1——PRIMELE ROADE

Exodus 22:29, 30; Leviticus 22:26, 27.

Exodul 22:29, 30; Leviticul 22:26, 27.

CLEANSING

CURĂȚIREA

Leviticus 14:1–32 leprosy; Leviticus 15 Running issue, sick flowers; Numbers 6:9, 10

Leviticul 14:1–32 lepră; Leviticul 15 cel ce are o scurgere, bolnavă cu necurăție; Numeri 6:9, 10

16

FIRST IS THE EIGHTH

ÎNTÂIA ESTE A OPTA

Leviticus 23:33–39 tabernacles

Leviticul 23:33–39 corturilor

DEDICATION OF SANCTUARY AND CONSECRATION OF PRIESTS CONSECRATION AND ATONEMENT OF THE PRIESTS

DEDICAREA SANCTUARULUI ȘI CONSACRAREA PREOȚILOR CONSACRAREA ȘI ISPĂȘIREA PREOȚILOR

Leviticus 8:1–10:3.

Leviticul 8:1–10:3.

MOSES’ TABERNACLE

CORTUL LUI MOISE

“A period of about half a year was occupied in the building of the tabernacle. When it was completed, Moses examined all the work of the builders, comparing it with the pattern shown him in the mount and the directions he had received from God. ‘As the Lord had commanded, even so had they done it: and Moses blessed them.’ With eager interest the multitudes of Israel crowded around to look upon the sacred structure. While they were contemplating the scene with reverent satisfaction, the pillar of cloud floated over the sanctuary and, descending, enveloped it. ‘And the glory of the Lord filled the tabernacle.’ There was a revealing of the divine majesty, and for a time even Moses could not enter. With deep emotion the people beheld the token that the work of their hands was accepted. There were no loud demonstrations of rejoicing. A solemn awe rested upon all. But the gladness of their hearts welled up in tears of joy, and they murmured low, earnest words of gratitude that God had condescended to abide with them. . . .

”A fost nevoie de aproape jumătate de an pentru construirea tabernacolului, a sfântului locaș. Când a fost terminat, Moise a cercetat toată lucrarea constructorilor, comparând-o cu modelul ce îi fusese arătat pe munte și cu dispozițiile pe care le primise din partea lui Dumnezeu. „Moise a cercetat toate lucrările; și iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, așa le făcuseră. Și Moise i-a binecuvântat”. (Exod 39, 43.) Cu un viu interes, mulțimile lui Israel s-au adunat împrejur ca să privească construcția cea sfântă. În timp ce contemplau scena cu o satisfacție plină de respect, stâlpul de nor plutea deasupra sanctuarului și, coborând, l-a învăluit. „Și slava Domnului umplea cortul”. (Exod 40, 34.) Avea loc o descoperire a măririi divine și, pentru un timp, nici chiar Moise nu a putut intra. Cu o profundă emoție, poporul privea semnul ce arăta că lucrarea mâinilor lor a fost primită. N-a avut loc o demonstrare zgomotoasă a bucuriei. O teamă sfântă îi stăpânea pe toți. Dar bucuria inimilor lor se revărsa în lacrimi de bucurie și, în taină, ei șopteau cuvinte solemne de mulțumire pentru că Dumnezeu a binevoit să locuiască cu ei ….

“By divine direction the tribe of Levi was set apart for the service of the sanctuary. In the earliest times every man was the priest of his own household. In the days of Abraham the priesthood was regarded as the birthright of the eldest son. Now, instead of the first-born of all Israel, the Lord accepted the tribe of Levi for the work of the sanctuary. By this

”Prin rânduială dumnezeiască, seminția lui Levi a fost pusă deoparte pentru serviciul de la sanctuar. În vremurile de demult, fiecare om era preotul propriei sale case. În zilele lui Avraam, preoția era socotită ca fiind dreptul de întâi născut, al celui mai mare fiu. Acum, în locul primului născut din tot Israelul, Domnul a primit seminția lui Levi pentru a

17

signal honor He manifested His approval of their fidelity, both in adhering to His service and in executing His judgments when Israel apostatized in the worship of the golden calf. The priesthood, however, was restricted to the family of Aaron. Aaron and his sons alone were permitted to minister before the Lord; the rest of the tribe were entrusted with the charge of the tabernacle and its furniture, and they were to attend upon the priests in their ministration, but they were not to sacrifice, to burn incense, or to see the holy things till they were covered. . . .

sluji la sanctuar. Prin această cinste deosebită, El și-a manifestat aprobarea pentru credincioșia lor, dovedită atât prin alipirea de slujba Sa, cât și prin executarea judecății Sale atunci când Israel a apostaziat, închinându-se la vițelul de aur. Cu toate acestea, preoția a fost restrânsă numai la familia lui Aaron. Numai lui Aaron și fiilor săi le era îngăduit să slujească înaintea Domnului; restul seminției avea în grijă sanctuarul și mobilierul lui și trebuia să le dea ajutor preoților în slujba lor, dar nu avea voie să aducă jertfe, să ardă tămâie sau să privească la lucrurile sfinte, până nu erau acoperite….

“After the dedication of the tabernacle, the priests were consecrated to their sacred office. These services occupied seven days, each marked by special ceremonies. On the eight day they entered upon their ministration. Assisted by his sons, Aaron offered the sacrifices that God required, and he lifted up his hands and blessed the people. All had been done as God commanded, and He accepted the sacrifice, and revealed His glory in a remarkable manner; fire came from the Lord and consumed the offering upon the altar. The people looked upon this wonderful manifestation of divine power with awe and intense interest. They saw in it a token of God’s glory and favor, and they raised a universal shout of praise and adoration and fell on their faces as if in the immediate presence of Jehovah.

”După sfințirea cortului întâlnirii, preoții au fost consacrați în slujbele lor sfinte. Aceste servicii de consacrare au ținut șapte zile, fiecare zi fiind marcată de ceremonii deosebite. În cea de-a opta zi, preoții și-au început slujba. Asistat de fiii săi, Aaron a adus jertfele cerute de Dumnezeu, apoi și-a înălțat mâinile și a binecuvântat poporul. Toate au fost făcute așa cum poruncise Dumnezeu, și El a primit jertfa și și-a descoperit slava într-un chip deosebit: a venit foc de la Dumnezeu și a mistuit jertfa de pe altar. Poporul a privit la această minunată manifestare a puterii divine cu frică și cu mult interes. În ea, izraeliții au văzut un semn al slavei și bunăvoinței lui Dumnezeu, au scos cu toții un strigăt de laudă și adorare și au căzut cu fețele la pământ, ca și cum s-ar fi aflat chiar în prezența lui Dumnezeu.

“But soon afterward a sudden and terrible calamity fell upon the family of the high priest. At the hour of worship, as the prayers and praise of the people were ascending to God, two of the sons of Aaron took each his censer and burned fragrant incense thereon, to rise as a sweet odor before the Lord. But they transgressed His command by the use of ‘strange fire.’ For burning the incense they took common instead of the sacred fire which God Himself had kindled, and which He had commanded to be used for this purpose. For this sin a fire went out from the Lord and devoured them in the sight of the people.” Patriarchs and Prophets, 349, 350, 359.

”Dar nu mult după aceea, o neașteptată și teribilă nenorocire a lovit familia marelui preot. La ceasul închinării, în timp ce rugăciunile și laudele poporului se înălțau la Dumnezeu, doi dintre fiii lui Aaron și-au luat cădelnițele și au ars în ele tămâie, ca să se înalțe ca un miros bine plăcut înaintea lui Dumnezeu. Dar au nesocotit porunca Sa, folosind „foc străin”. Ei au folosit foc obișnuit, pentru arderea tămâii, în loc să folosească focul sfânt, pe care-l aprinsese Însuși Dumnezeu și poruncise să fie folosit în scopul acesta. Pentru acest păcat, un foc a ieșit de la Domnul și i-a mistuit acolo, în fața poporului. Patriarhi și Profeți, 349, 350, 359.

SOLOMON’S TEMPLE

TEMPLUL LUI SOLOMON

1 Kings 8:1–66

1 Împărați 8:1–66

18

“The long-cherished plan of David to erect a temple to the Lord, Solomon wisely carried out. For seven years Jerusalem was filled with busy workers engaged in leveling the chosen site, in building vast retaining walls, in laying broad foundations,— ‘great stones, costly stones, and hewed stones,’—in shaping the heavy timbers brought from the Lebanon forests, and in erecting the magnificent sanctuary. 1 Kings 5:17. . . .

”Solomon a adus la îndeplinire, cu înțelepciune, planul îndelung cultivat al lui David, acela de a înălța un templu Domnului. Timp de șapte ani, Ierusalimul a fost plin de lucrători harnici, ocupați cu nivelarea locului rânduit, cu ridicarea unor ziduri de consolidare și așezarea de temelii largi „pietre mari, măreț cioplite” (1 Împărați 5, 17) cu prelucrarea copacilor uriași, aduși din pădurea Libanului și cu înălțarea sanctuarului măreț. . . .

“At last the temple planned by King David, and built by Solomon his son, was completed. ‘All that came into Solomon’s heart to make in the house of the Lord,’ he had ‘prosperously effected.’ 2 Chronicles 7:11. And now, in order that the palace crowning the heights of Mount Moriah might indeed be, as David had so much desired, a dwelling place ‘not for man, but for the Lord God’ (1 Chronicles 29:1), there remained the solemn ceremony of formally dedicating it to Jehovah and His worship.

”În cele din urmă, templul plănuit de împăratul David și clădit de fiul său Solomon a fost terminat. „Tot ceea ce-și pusese Solomon de gând să facă în casa Domnului, a izbutit” (2 Cronici 7, 11 ). Iar acum, pentru ca palatul care încorona înălțimile muntelui Moria să poată fi, așa cum își dorise atât de mult David, o locuință „nu pentru om, ci pentru Domnul Dumnezeu” (1 Cronici 29, 1), mai rămânea ceremonia solemnă a consacrării pentru Iehova și pentru închinarea Sa.

“The spot on which the temple was built had long been regarded as a consecrated place. It was here that Abraham, the father of the faithful, had revealed his willingness to sacrifice his only son in obedience to the command of Jehovah. Here God had renewed with Abraham the covenant of blessing, which included the glorious Messianic promise to the human race of deliverance through the sacrifice of the Son of the Most High. See Genesis 22:9, 16–18. Here it was that when David offered burnt offerings and peace offerings to stay the avenging sword of the destroying angel, God had answered him by fire from heaven. See 1 Chronicles 21. And now once more the worshipers of Jehovah were here to meet their God and renew their vows of allegiance to Him.

” Locul pe care era clădit templul fusese multă vreme socotit ca un loc consacrat lui Dumnezeu. Aici, Avraam, tatăl credincioșilor, dovedise dispoziția lui de a jertfi pe singurul său fiu, în ascultare de porunca lui Iehova. Aici, Dumnezeu Își reînnoise legământul binecuvântării cu Avraam, care cuprindea slăvita făgăduință mesianică, de eliberare pentru neamul omenesc prin jertfirea Fiului Celui Prea Înalt (vezi Geneza 22, 9.16-18). În acest loc, atunci când David adusese arderi de tot și jertfe de mâncare pentru a opri sabia răzbunătoare a îngerului distrugător, Dumnezeu i-a răspuns cu foc din cer (vezi 1 Cronici 21). și acum din nou, închinătorii lui Iehova erau aici pentru a se închina Dumnezeului lor și a-și reînnoi voturile de atașament față de El.

“The time chosen for the dedication was a most favorable one—the seventh month, when the people from every part of the kingdom were accustomed to assemble at Jerusalem to celebrate the Feast of Tabernacles. This feast was preeminently an occasion of rejoicing. The labors of the harvest being ended and the toils of the new year not yet begun, the people were free from care and could give themselves up to the sacred, joyous influences of the hour.

” Timpul ales pentru consacrare era cel mai favorabil — luna a șaptea, când poporul din toate colțurile împărăției obișnuia să se adune la Ierusalim pentru a prăznui sărbătoarea corturilor. Această sărbătoare era mai întâi de toate o ocazie de bucurie. Lucrările de recoltare fiind terminate, iar muncile pentru noul an nefiind încă începute, poporul era eliberat de griji și putea să se dedice influențelor sfinte și pline de bucurie ale acestui moment.

“At the appointed time the hosts of Israel, ”La timpul rânduit, oștile lui Israel,

19

with richly clad representatives from many foreign nations, assembled in the temple courts. The scene was one of unusual splendor. Solomon, with the elders of Israel and the most influential men among the people, had returned from another part of the city, whence they had brought the ark of the testament. From the sanctuary on the heights of Gibeon had been transferred the ancient ‘tabernacle of the congregation, and all the holy vessels that were in the tabernacle’ (2 Chronicles 5:5); and these cherished reminders of the earlier experiences of the children of Israel during their wanderings in the wilderness and their conquest of Canaan, now found a permanent home in the splendid building that had been erected to take the place of the portable structure.

împreună cu reprezentanți din multe țări străine în îmbrăcăminte bogată, s-au adunat în curțile templului. Scena era de o măreție neobișnuită. Solomon împreună cu bătrânii lui Israel și cu cei mai influenți bărbați din popor s-au reîntors din cealaltă parte a orașului, de unde au adus chivotul legământului. „Chivotul, cortul întâlnirii și toate celelalte unelte sfinte care erau în cort” (2 Cronici 5, 5) au fost aduse din sanctuarul de pe înălțimea Gabaonului. Aceste obiecte îndrăgite, care aminteau de experiențele de început ale copiilor lui Israel în timpul rătăcirilor prin pustie, precum și cu ocazia cuceririi Canaanului, și-au găsit acum un sălaș permanent în clădirea splendidă care fusese înălțată pentru a lua locul acelei construcții portabile.

“In bringing to the temple the sacred ark containing the two tables of stone on which were written by the finger of God the precepts of the Decalogue, Solomon had followed the example of his father David. Every six paces he sacrificed. With singing and with music and with great ceremony, ‘the priests brought in the ark of the covenant of the Lord unto his place, to the oracle of the house, into the most holy place.’ Verse 7. As they came out of the inner sanctuary, they took the positions assigned them. The singers—Levites arrayed in white linen, having cymbals and psalteries and harps—stood at the east end of the altar, and with them a hundred and twenty priests sounding with trumpets. See Verse 12.

”La aducerea la templu a chivotului sacru, care conținea cele două table de piatră pe care erau scrise cu degetul lui Dumnezeu preceptele Decalogului, Solomon a urmat exemplul tatălui său, David. La fiecare șase pași aducea jertfe. Cu cântări, muzică și cu o deosebită ceremonie, „preoții au adus chivotul legământului Domnului la locul lui, în sfântul locaș al casei, în Locul prea sfânt” (2 Cronici 5, 7). După ce au ieșit din sanctuar, și-au ocupat locurile destinate. Cântăreții — „leviții îmbrăcați în in subțire stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute și arfe, și aveau cu ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe” (2 Cronici 5, 12).

“‘It came even to pass, as the trumpeters and singers were as one, to make one sound to be heard in praising and thanking the Lord; and when they lifted up their voice with the trumpets and cymbals and instruments of music, and praised the Lord, saying, For He is good; for His mercy endureth forever: that then the house was filled with a cloud, even the house of the Lord; so that the priests could not stand to minister by reason of the cloud: for the glory of the Lord had filled the house of God.’ Verses 13, 14.

” „Când cei ce sunau din trâmbițe și cei ce cântau, unindu-se într-un glas, ca să mărească și să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiță, chimvale și celelalte instrumente și au mărit pe Dumnezeu prin aceste cuvinte: «Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!», în clipa aceea casa și anume Casa Domnului s-a umplut cu un nor. Preoții nu au putut să mai stea acolo și să facă slujba din pricina norului; căci slava Domnului umplea Casa lui Dumnezeu” ( 2 Cronici 5, 13.14).

“Realizing the significance of this cloud, Solomon declared: ‘The Lord hath said that He would dwell in the thick darkness. But I have built an house of habitation for Thee, and a place for Thy dwelling forever.’ 2 Chronicles 6:1, 2. . . .

”Dându-și seama de semnificația acestui nor, Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric! și eu am zidit o casă care-ți va fi locuință, un loc unde vei locui în veci” (2 Cronici 6, 1.2) . . .

“As Solomon ended his prayer, ‘fire came ”Când Solomon și-a sfârșit rugăciunea, „a

20

down from heaven, and consumed the burnt offering and the sacrifices.’ The priests could not enter the temple because ‘the glory of the Lord had filled the Lord’s house.’ ‘When all the children of Israel saw ... the glory of the Lord upon the house, they bowed themselves with their faces to the ground upon the pavement, and worshiped, and praised the Lord, saying, For He is good; for His mercy endureth forever.’

căzut foc din cer și a mistuit arderea de tot și jertfele. Preoții nu puteau intra în templu, din cauza slavei Domnului, care umpluse casa Domnului. Când toți copiii lui Israel au văzut slava Domnului deasupra casei, s-au plecat cu fețele la pământ și s-au închinat și au lăudat pe Domnul zicând: «Căci este bun; căci îndurarea Lui ține în veci!»”.

“Then king and people offered sacrifices before the Lord. ‘So the king and all the people dedicated the house of God.’ 2 Chronicles 7:1–5. For seven days the multitudes from every part of the kingdom, from the borders ‘of Hamath unto the river of Egypt,’ ‘a very great congregation,’ kept a joyous feast. The week following was spent by the happy throng in observing the Feast of Tabernacles. At the close of the season of reconsecration and rejoicing the people returned to their homes, ‘glad and merry in heart for the goodness that the Lord had showed unto David, and to Solomon, and to Israel His people.’ Verses 8, 10.” Prophets and Kings, 35, 37–39, 45.

”Apoi, împăratul și poporul au adus jertfe înaintea Domnului. „Astfel împăratul și tot poporul au închinat casa Domnului” (2 Cronici 7, 1-5). Timp de șapte zile, mulțimile din toate părțile împărăției, „de la hotarele Hamatului și până la râul Egiptului, o mulțime foarte mare”, au prăznuit cu bucurie. Săptămâna următoare a fost petrecută de mulțimea fericită la sărbătoarea corturilor. La încheierea timpului de reconsacrare și de bucurie, oamenii s-au întors la căminele lor, „plini de bucurie în inimă pentru bunătatea pe care Domnul a dat-o pe față lui David, lui Solomon și întregului Său popor Israel” (2 Cronici 7, 8.10). Profeți și Regi, 35, 37-39, 45.

Leviticus 23:27, 33–36; 2 Chronicles 7:5, 9, 10; 1 Kings 8:10, 11, 65, 66; 2 Chronicles 5:1–7:11

Leviticul 23:27, 33–36; 2 Cronici7:5, 9, 10; 1 Împărați 8:10, 11, 65, 66; 2 Cronici 5:1–7:11

“Christ was their instructor. As He had been with them in the wilderness, so He was still to be their teacher and guide. In the tabernacle and the temple His glory dwelt in the holy shekinah above the mercy seat. In their behalf He constantly manifested the riches of His love and patience.” Christ’s Object Lessons, 288.

” Domnul Hristos era Învățătorul lor. Așa cum El a fost cu ei în pustie, tot astfel El încă avea să fie Învățătorul și Călăuzitorul lor. În Sanctuar și în Templu, slava Sa se manifesta în sfânta șechină de deasupra milostivitorului. Pentru ei, El totdeauna manifesta bogăția iubirii și răbdării Sale. Parabolele Domnului Hristos, 288

1 Corinthians 3:16, 17; 6:19; 2 Corinthians 6:16; 1 Peter 2:3–10

1 Corinteni 3:16, 17; 6:19; 2 Corinteni 6:16; 1 Petru 2:3–10

21

SEVEN OR SEVEN AND A HALF?

ȘAPTE SAU ȘAPTE ȘI JUMĂTATE?

BUILDING AND DEDICATING THE TEMPLE

CONSTRUIREA ȘI DEDICAREA TEMPLULUI

1 Kings 6:37, 38

1 Împărați 6:37, 38

H2099—Ziv the second month. Probably from an unused root meaning to be prominent; properly brightness (compare H2111), that is, (figuratively) the month of flowers. H2111—A primitive root; properly to shake off, that is, (figuratively) to agitate (as with fear): - move, tremble, vex.

H2099—Ziv luna a doua. Probabil dintr-o rădăcină nefolosită însemnând a fi proeminent; luminozitate corespunzătoare (compară cu H2111), care este, (figurativ) luna florilor. H2111—O rădăcină primitivă; a se scutura corespunzător, care este, (figurativ) a se agita (de teamă): - mișca, tremura, tulbura.

H945—Bul the eighth month. The same as H944 (in the sense of rain); H944—For H2981; produce (of the earth, etc.); H2981—From H2986; produce, that is, a crop or (figuratively) wealth: - fruit, increase. H2986—A primitive root; properly to flow; causatively to bring (especially with pomp): - bring (forth), carry, lead (forth)

H945—Bul luna a opta. La fel ca H944 (în sensul de ploaie); H944—Pentru H2981; produs (al pământului, etc.); H2981—Din H2986; produs, care este, o cultură (figurativă) sau o bogăție: - roade, creștere. H2986—O rădăcină primitivă; în mod corespunzător a curge; cauzal a aduce (în special cu pompă): - a aduce (în față), a transporta, a conduce (înainte)

DAVID REIGNS IN HEBRON 7 OR 7 ½ YEARS

DAVID DOMNEȘTE ÎN HEBRON 7 SAU 7 ½ ANI

2 Samuel 2:11; 5:5; 1 Kings 2:11; 1 Chronicles 3:4; 29:27

2 Samuel 2:11; 5:5; 1 Împărați 2:11; 1 Cronici 3:4; 29:27

SEVENTY SOULS

ȘAPTEZECI SUFLETE

Genesis 46:27; Deuteronomy 10:22; Acts 7:14.

Geneza 46:27; Deuteronom 10:22; Fapte 7:14.

EIGHTY-ONE

OPTEZCI ȘI UNU

Hebrews 8; Romans 8:1–11; Acts 8:1.

Evrei 8; Romani 8:1–11; Fapte 8:1.

22

THE SEVENTH SEAL

AL ȘAPTELEA SIGILIU

Revelation 8:1–5.

Apocalipsa 8:1–5.

SILENCE IN HEAVEN

TĂCERE ÎN CER

THE FALL

CĂDEREA

“The news of man’s fall spread through Heaven—every harp was hushed. The angels cast their crowns from their heads in sorrow. All Heaven was in agitation. The angels were grieved at the base ingratitude of man, in return for the rich bounties God had provided. A council was held to decide what must be done with the guilty pair. The angels feared that they would put forth the hand, and eat of the tree of life, and thus perpetuate a life of sin.” Spirit of Prophecy, volume 1, 42.

„Vestea căderii omului s-a răspândit în cer și toate harpele au tăcut. Îngerii și-au aruncat coroanele de pe cap, cu tristețe. Tot cerul era în agitație. Îngerii erau mâhniți din cauza nerecunoștinței josnice a omului față de binecuvântările bogate pe care i le asigurase Dumnezeu. S-a ținut un sfat pentru a decide ce trebuia făcut cu perechea vinovată. Îngerii se temeau ca nu cumva aceștia să-și întindă mâna să mănânce din pomul vieții și astfel să perpetueze o viață de păcat.” Spiritul Profetic, volumul 1, 42.

THE CROSS

CRUCEA

“But God suffered with His Son. Angels beheld the Saviour’s agony. They saw their Lord enclosed by legions of satanic forces, His nature weighed down with a shuddering, mysterious dread. There was silence in heaven. No harp was touched. Could mortals have viewed the amazement of the angelic host as in silent grief they watched the Father separating His beams of light, love, and glory from His beloved Son, they would better understand how offensive in His sight is sin.” The Desire of Ages, 693.

”Dumnezeu însă suferea împreună cu Fiul Său. Îngerii priveau chinul de moarte al Mântuitorului. Ei L-au văzut pe Domnul lor înconjurat de legiunile forțelor satanice și natura Sa copleșită de o groază tainică, înfiorătoare. În cer s-a făcut liniște. Nici o harpă nu era atinsă. Dacă muritorii ar fi putut vedea uluirea oștilor cerești, care, într-o dureroasă tăcere, vedeau pe Tatăl cum îndepărta razele Sale de lumină, iubire și slavă de la Fiul Său preaiubit, atunci ar fi putut înțelege mai bine cât de vinovat este păcatul în ochii Săi. Hristos Lumina Lumii, 693

THE SECOND COMING

A DOUA VENIRE

“Before his presence, ‘all faces are turned into paleness;’ upon the rejecters of God’s mercy falls the terror of eternal despair. ‘The heart melteth, and the knees smite together,’ ‘and the faces of them all gather blackness.’ [Jeremiah 30:6; Nahum 2:10.] The righteous cry with trembling, ‘Who shall be able to stand?’ The angels’ song is hushed, and there is a period of awful silence. Then the voice of Jesus is heard, saying, ‘My grace is

„În fața prezenței Sale, „toate fețele îngălbenesc”; peste cei care au respins mila lui Dumnezeu, cade groaza disperării veșnice. „Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii și toate fețele au îngălbenit” (Ieremia 30, 6; Naum 2, 10). Cei neprihăniți strigă, tremurând: „Cine poate sta în picioare?” Cântarea îngerilor se oprește și urmează un timp de înspăimântătoare tăcere. Apoi, glasul lui Isus se aude zicând:

23

sufficient for you.’ The faces of the righteous are lighted up, and joy fills every heart. And the angels strike a note higher, and sing again, as they draw still nearer to the earth.” The Great Controversy, 641.

„Harul Meu vă este de ajuns”. Fețele neprihăniților se luminează și bucuria umple toate inimile. Iar îngerii, dând tonuri mai înalte, cântă iarăși pe măsură ce se apropie de pământ.” Tragedia Veacurilor, 641

THE DAY OF ATONEMENT

ZIUA ISPĂȘIRII

“In the sanctuary of the wilderness tabernacle and of the temple that were the earthly symbols of God’s dwelling place, one apartment was sacred to His presence. The veil inwrought with cherubim at its entrance was not to be lifted by any hand save one. To lift that veil, and intrude unbidden into the sacred mystery of the most holy place, was death. For above the mercy seat dwelt the glory of the Holiest—glory upon which no man might look and live. On the one day of the year appointed for ministry in the most holy place, the high priest with trembling entered God’s presence, while clouds of incense veiled the glory from his sight. Throughout the courts of the temple every sound was hushed. No priests ministered at the altars. The host of worshipers, bowed in silent awe, offered their petitions for God’s mercy.” The Ministry of Healing, 437.

”În sanctuarul din pustie și în templu — care erau simbolurile pământești ale locuinței lui Dumnezeu, o parte a cortului era consacrată prezenței Sale. Perdeaua ornamentată cu heruvimi, la intrarea în acea parte a cortului, nu trebuia ridicată decât de o singură mână. Ridicarea acelei perdele și pătrunderea fără o poruncă anume în taina sacră a Locașului Preasfânt însemna moarte. Căci deasupra tronului îndurării se afla slava Celui Preasfânt — slavă pe care nici un om nu o putea privi și trăi după aceea. În unica zi din an stabilită pentru slujire în Locul Preasfânt, marele preot intra cu cutremur în prezența lui Dumnezeu, în timp ce nori de tămâie fereau privirile sale, acoperind slava. Peste tot în curțile templului înceta orice zgomot. Nici un preot nu mai slujea înaintea altarelor. Ordia închinătorilor, aplecați cu o teamă plină de respect, înălța rugăciuni pentru mila lui Dumnezeu.” Divina Vindecare, 437

“In the sanctuary and the temple, that were the earthly symbols of God’s dwelling place, one apartment was sacred to His presence. The veil inwrought with cherubim at its entrance was not to be lifted by any hand save one. To lift that veil and intrude unbidden into the sacred mystery of the most holy place was death. For above the mercy seat and the bowed, worshiping angels dwelt the glory of the Holiest, glory upon which no man might look and live. On the one day of the year appointed for ministry in the most holy place, the high priest with trembling entered God’s presence, while clouds of incense veiled the glory from his sight. Throughout the courts of the temple every sound was hushed. No priests ministered at the altars. The hosts of worshipers, bowed in silent awe, sent up their petitions for God’s mercy.

” În sanctuar, ca și în templu, care erau simbolurile pământești ale locașului lui Dumnezeu, o încăpere era rezervată pentru prezența Sa. Perdeaua brodată cu heruvimi, ce se găsea la intrare nu era voie să fie ridicată decât de o singură mână. Ridicarea perdelei și pătrunderea neîngăduită în taina cea sacră a Locului prea sfânt însemna moarte. Căci, deasupra milostivitorului și a îngerilor prosternați în adorare, trona slava Celui Preasfânt — glorie pe care nici un om n-o poate privi și totuși să trăiască. Într-o anumită zi din an, rânduită pentru slujirea în Locul prea sfânt, marele preot, plin de teamă, se înfățișa înaintea lui Dumnezeu, în timp ce nori de tămâie învăluiau slava dinaintea ochilor lui. Prin curțile templului nu se mai auzea nici un zgomot. La altare nu mai slujea nici un preot. Mulțimea de închinători, plecați în tăcut respect, își înălța cererile pentru îndurare.

“‘These things happened unto them by way of example; and they were written for our admonition, upon whom the ends of the ages

” Şi toate acestea li s-au întâmplat ca să fie exemple; şi sunt scrise pentru avertizarea noastră, peste care au ajuns sfârşiturile lumii.

24

are come.’ 1 Corinthians 10:11, A. R. V.

1 Corinteni 10 :11

“‘The Lord is in His holy temple: Let all the earth keep silence before Him.’ Habakkuk 2:20.” Testimonies, volume 8, 284, 285.

„Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui.” (Habacuc 2, 20.) Mărturii pentru comunitate, vol 8, 284, 285

FIRE

FOC

“It was a sin in the ancient economy to offer a sacrifice upon the wrong altar, or to allow incense to be kindled from a strange fire. We are in danger of commingling the sacred and the common. The holy fire from God is to be used with our offerings. The true altar is Christ, and the true fire is the Holy Spirit. The Holy Spirit is to inspire, to teach, to lead, and to guide men, and make them safe counselors. If we turn aside from God’s chosen ones, we are in danger of inquiring from strange gods, and of offering upon a strange altar.” Ye Shall Receive Power, 178.

„Era păcat în economia antică a oferi un sacrificiu pe altarul greșit sau de a permite ca tămâia să se aprindă de la un foc străin. Suntem în pericolul de a amesteca sacrul și obișnuitul. Focul sfânt de la Dumnezeu trebuie să fie folosit cu jertfele noastre. Altarul adevărat este Cristos, iar adevăratul foc este Duhul Sfânt. Duhul Sfânt trebuie să inspire, să învețe, să conducă și să ghideze oamenii și să-i facă consilieri de încredere. Dacă ne întoarcem de la aleșii lui Dumnezeu, suntem în pericol să cerem de la dumnezei străini și să ne aducem jerfele pe un altar străin.” Ye Shall Receive Power, 178.

PURIFICATION OR WRATH

PURIFICARE SAU MÂNIE

“The live coal is symbolical of purification. If it touches the lips, no impure word will fall from them. The live coal also symbolizes the potency of the efforts of the servants of the Lord.” Review and Herald, October 16, 1888.

„Cărbunele aprins este simbol al purificării. Dacă atinge buzele, niciun cuvânt necurat nu va ieși de pe ele. Cărbunele aprins simbolizează, de asemenea, puterea eforturilor slujitorilor Domnului.” Review and Herald, 16 octombrie, 1888.

THE FIRST DAY OF THE FIRST MONTH—EZRA 7:9

PRIMA ZI A LUNII ÎNTÂI - EZRA 7:9

“There is a world lying in wickedness, in deception, and delusion, in the very shadow of death,—asleep, asleep. Who are feeling travail of soul to awaken them? What voice can reach them? My mind is carried to the future when the signal will be given, ‘Behold the Bridegroom cometh; go ye out to meet Him.’ But some will have delayed to obtain the oil for replenishing their lamps, and too late they will find that character, which is represented by the oil, is not transferable. That oil is the righteousness of Christ. It represents character, and character is not transferable. No man can secure it for another. Each must obtain for himself a character purified from every stain of sin.” Bible Echo, May 4, 1896.

„Este o lume situată în răutate, în înșelăciune și iluzie, chiar în umbra morții, - adormită, adormită. Cine simte durerea sufletului pentru a-i trezi? Ce voce îi poate ajunge? Mintea mea este purtată spre viitor când va fi dat semnalul: "Iată vine Mirele; ieșiți-i în întâmpinare." Dar unii au întârziat să obțină uleiul pentru a-și umple lămpile, și prea târziu vor găsi acel caracter, ce este reprezentat de ulei, care nu este transferabil. Acest ulei este neprihănirea lui Cristos. Reprezintă caracterul și caracterul nu este transferabil. Nimeni nu îl poate asigura pentru un altul. Fiecare trebuie să obțină pentru sine un caracter purificat de orice pată de păcat.” Bible Echo, 4 mai, 1896.

TEN TIMES

ZECE ORI

25

“You are getting the coming of the Lord too far off. I saw the latter rain was coming as [suddenly as] the midnight cry, and with ten times the power.” Spalding and Magan, 5.

„Voi priviți la venirea Domnului ca fiind un eveniment îndepărtat. Am văzut că ploaia târzie va veni așa cum a fost cu [dintr-o dată precum] strigătul de la miezul nopții, cu o putere de zece ori mai mare.” Spalding and Magan, 5.

“The latter rain is to fall upon the people of God. A mighty angel is to come down from heaven, and the whole earth is to be lighted with his glory.” Review and Herald, April 21, 1891

„Ploaia târzie trebuie să cadă asupra poporului lui Dumnezeu. Un înger puternic va coborî din cer și întregul pământ va fi luminat de slava lui.” Review and Herald, 21 aprilie, 1891.

“The dry bones need to be breathed upon by the Holy Spirit of God, that they may come into action, as by a resurrection from the dead.” Bible Training School, December 1, 1903.

„Duhul Sfânt trebuie să sufle asupra oaselor uscate, ca să se poată pune în mișcare, ca printr-o înviere din morți.” Bible Training School, 1 decembrie, 1903.

“The act of Christ in breathing upon his disciples the Holy Ghost, and in imparting his peace to them, was as a few drops before the plentiful shower to be given on the day of Pentecost.” Spirit of Prophecy, volume 3, 243.

„Actul lui Cristos de a sufla asupra ucenicilor Săi Duhul Sfânt, și de a le împărtăși pacea Sa, a fost precum câteva picături înainte de revărsarea deplină ce avea să fie dată în ziua Cincizecimii.” Spiritul Profetic, volumul 3, 243.

“Not one of us will ever receive the seal of God while our characters have one spot or stain upon them. It is left with us to remedy the defects in our characters, to cleanse the soul temple of every defilement. Then the latter rain will fall upon us as the early rain fell upon the disciples on the Day of Pentecost. . . . “What are you doing, brethren, in the great work of preparation? Those who are uniting with the world are receiving the worldly mold and preparing for the mark of the beast. Those who are distrustful of self, who are humbling themselves before God and purifying their souls by obeying the truth these are receiving the heavenly mold and preparing for the seal of God in their foreheads. When the decree goes forth and the stamp is impressed, their character will remain pure and spotless for eternity.” Testimonies, volume 5, 214, 216.

”Nici unul dintre noi nu va primi sigiliul lui Dumnezeu, atâta timp cât caracterele noastre au o zbârcitură sau o pată pe ele. Nouă ne este lăsată remedierea caracterelor noastre, curățirea templului sufletului de orice întinăciune. Atunci, ploaia târzie va cădea asupra noastră, așa cum ploaia timpurie a căzut asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii. . . . „Ce faceți, fraților, în timpul marii lucrări de pregătire? Aceia care se unesc cu lumea vor fi modelați de lume și pregătiți pentru semnul fiarei. Acei care nu se încred în ei înșiși, care se umilesc înaintea lui Dumnezeu și își curăță sufletul prin ascultarea de adevăr sunt modelați de cer și pregătiți pentru sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Când decretul va fi promulgat și sigiliul va fi pus, caracterul va rămâne pentru veșnicie curat și fără pată. Mărturii pentru Comunitate, vol 5, 214, 216

THE DESIRE OF AGES, 81.

HRISTOS LUMINA LUMII, 81.

“Returning to Jerusalem, they pursued their search. The next day, as they mingled with the worshipers in the temple, a familiar voice arrested their attention. They could not

”S-au întors la Ierusalim și au continuat să caute. A doua zi, pe când se găseau printre cei care se închinau în templu, o voce cunoscută le atrase atenția. Nu se puteau

26

mistake it; no other voice was like His, so serious and earnest, yet so full of melody. “In the school of the rabbis they found Jesus. Rejoiced as they were, they could not forget their grief and anxiety. When He was with them again, the mother said, in words that implied reproof, ‘Son, why hast Thou thus dealt with us? Behold, Thy father and I have sought Thee sorrowing.’ “‘How is it that ye sought Me?’ answered Jesus. ‘Wist ye not that I must be about My Father’s business?’ And as they seemed not to understand His words, He pointed upward. On His face was a light at which they wondered. Divinity was flashing through humanity. On finding Him in the temple, they had listened to what was passing between Him and the rabbis, and they were astonished at His questions and answers. His words started a train of thought that would never be forgotten.” Desire of Ages, 81

înșela; nici o altă voce nu era ca a Lui, așa de serioasă și de hotărâtă și totuși așa de melodioasă. ”L-au găsit pe Isus în școala rabinilor. Deși erau bucuroși, nu puteau să uite necazul și îngrijorarea. Când El era din nou cu ei, mama a zis în cuvinte de mustrare: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare”. „De ce M-ați căutat?” a răspuns Isus. „Oare nu știați că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” Și, pentru că părea că ei nu înțeleg cuvintele Lui, arătă spre cer. Pe fața Sa strălucea o lumină de care se mirau. Dumnezeirea strălucea prin corp omenesc. Găsindu-L în templu, ei au ascultat ce vorbea El cu rabinii și au rămas uimiți la întrebările și răspunsurile Sale. Cuvintele Sale au stârnit o mulțime de gânduri, care niciodată nu aveau să fie uitate. ” Hristos Lumina Lumii, 81

DESIRE OF AGES, CHAPTER 81—THE LORD IS RISEN

HRISTOS LUMINA LUMII, CAPITOLUL 81—A ÎNVIAT DOMNUL

The Desire of Ages, 779–787.

Hristos Lumina lumii, 779–787.

WILLIAM MILLER’S DREAM EARLY WRITINGS, 81–83

VISUL LUI WILLIAM MILLER SCRIERI TIMPURII, 81–83

“While I was thus weeping and mourning for my great loss and accountability, I remembered God, and earnestly prayed that He would send me help. Immediately the door opened, and a man entered the room, when the people all left it; and he, having a dirt brush in his hand, opened the windows, and began to brush the dirt and rubbish from the room. “I cried to him to forbear, for there were some precious jewels scattered among the rubbish. “He told me to ‘fear not,’ for he would ‘take care of them.’ “Then, while he brushed the dirt and rubbish, false jewels and counterfeit coin, all rose and went out of the window like a cloud, and the wind carried them away. In the bustle I closed my eyes for a moment; when I opened them, the rubbish was all gone. The precious jewels, the diamonds, the gold and silver coins, lay scattered in profusion all

”În timp ce plângeam eu și mă lamentam din pricina marii pierderi suferite și răspunderii pe care o aveam, mi-am adus aminte de Dumnezeu și m-am rugat cu seriozitate să-mi trimită ajutor. Ușa s-a deschis imediat și un bărbat a intrat în cameră, în timp ce toți ceilalți au ieșit din ea; și acesta, cu o mătură în mână, a deschis ferestrele și a început să curețe pământul și gunoaiele din odaie. ”Am strigat la el să se oprească, întrucât erau giuvaeruri prețioase amestecate cu gunoaiele. ”Mi-a spus „nu te teme”, căci avea, „să aibă grijă de ele”. ”Atunci, în timp ce mătura pământul și resturile, giuvaerurile și monedele false s-au ridicat împreună, au ieșit pe fereastră ca un nor și au fost duse de vânt. În acea agitație, mi-am închis ochii pentru o clipă; când i-am deschis, tot gunoiul dispăruse. Nestematele, diamantele, monedele de aur și

27

over the room. “He then placed on the table a casket, much larger and more beautiful than the former, and gathered up the jewels, the diamonds, the coins, by the handful, and cast them into the casket, till not one was left, although some of the diamonds were not bigger than the point of a pin. “He then called upon me to ‘come and see.’ “I looked into the casket, but my eyes were dazzled with the sight. They shone with ten times their former glory. I thought they had been scoured in the sand by the feet of those wicked persons who had scattered and trod them in the dust. They were arranged in beautiful order in the casket, every one in its place, without any visible pains of the man who cast them in. I shouted with very joy, and that shout awoke me.” Early Writings, 81–83.

de argint erau împrăștiate de-a valma în toată odaia. ”Apoi a pus pe masă o casetă, mult mai mare și mult mai frumoasă decât cea dintâi, a adunat cu pumnii giuvaerurile, diamantele și monedele și le-a pus în casetă până când n-a mai rămas nici una, deși unele diamante nu erau mai mari decât un vârf de ac. ”Apoi m-a strigat: „Vino și vezi”. ”M-am uitat în casetă, dar ochii mi-au fost orbiți de ceea ce se vedea. Străluceau de zece ori mai puternic decât înainte. M-am gândit că fuseseră lustruite în nisip de picioarele acelor persoane nelegiuite care le risipiseră și le călcaseră în picioare în țărână. Erau aranjate într-o ordine desăvârșită în casetă, fiecare fiind la locul ei, fără a se observa cine știe ce trudă din partea omului care le pusese înăuntru. Am strigat cuprins de o mare bucurie, și acel strigăt m-a trezit. Scrieri Timpurii 81 -83

28

1909 GC SESSION (1908)

SESIUNEA CG 1909 (1908)

1908 1908

Kellogg—pantheism 1895–1897

T. Jones–kingly power 1901 Ballenger–Sanctuary

1905 W. W. Prescott–the “daily”

1908 Mackins–spiritualistic manifestations

1908

Kellogg—panteism 1895–1897

T. Jones–putere regească 1901 Ballenger–Sanctuarul 1905 W. W. Prescott–“necurmata” 1908 Mackins–manifestări spiritiste 1908

TRUMP

TRUMP

RULING POWER—AMERIGO VESPUSSI

PUTEREA DE CONDUCERE —AMERIGO VESPUCCI

Amerigo as a boys’ name is of Italian and Old German origin, and the meaning of Amerigo is “work ruler; home ruler”. Italian form of the Germanic name Amalric, from amal meaning “work” and rîc meaning “rule, power”. Merchant ruling power.

Amerigo ca și nume de băiat este de origine italiană și germană veche, semnificația lui Amerigo este “conducător de lucru; conducătorul casei”. Forma italiană a numelui germanic Amalric, de la amal care înseamnă “muncă” și rîc însemnând “conduce, putere”. Puterea conducătoare a comercianților.

THE REVOLUTION & THE CONSTITUTION

REVOLUȚIA ȘI CONSTITUȚIA

Revolutionary War 1775–1783. September 5, 1774 First Continental Congress. October 14, 1774 Declaration and Resolves is agreed upon. May 10, 1775 Second Continental Congress meets in Philadelphia to coordinate the war effort. June 15, 1775 Virginian George Washington is named as the Colonialists first Commander in Chief. November 15, 1777 Congress adopts the Articles of Confederation as the government of the new United States of America, Ratified March 1, 1781.

Războiul Revoluționar 1775–1783. 5 septembrie, 1774 Primul Congres Continental. 14 octombrie, 1774 se aprobă Declarație și Soluții. 10 mai 1775 Al Doilea Congres Continental are loc în Philadelphia pentru a coordona efortul de război. 15 iunie, 1775 Virginian George Washington este numit ca Primul Comandant Șef. 15 noiembrie 1777 Congresul adoptă Articolele Confederației ca și guvernare a Statelor Unite ale Americii, Ratificat 1 martie 1781.

CONTINENTAL CONGRESS AS THE UNITED COLONIES OF AMERICA

Peyton Randolph—September 5, 1774 to October 22, 1774 and May 20 to May 24, 1775.

Henry Middleton—October 22, 1774 to October 26, 1774.

29

John Hancock—October 27, 1775 to July 1, 1776. CONGRES CONTINENTAL COLONIILE UNITE ALE AMERICII

Peyton Randolph—5 septembrie, 1774 până la 22 octombrie 1774 și 20 mai până la 24 mai, 1775.

Henry Middleton—22 octombrie, 1774 până la 26 octombrie, 1774. John Hancock—27 octombrie, 1775 până la 1 iulie, 1776.

CONTINENTAL CONGRESS UNITED STATES OF AMERICA John Hancock—July 2, 1776 to October 29, 1777. Henry Laurens—November 1, 1777 to December 9, 1778. John Jay—December 10, 1778 to September 28, 1779. Samuel Huntington—September 28, 1779 to February 28, 1781. March 1, 1781 with the adoption of The Articles of Confederation.

CONGRESUL CONTINENTAL STATELE UNITE ALE AMERICII John Hancock—2 iulie, 1776 până la 29 octombrie, 1777. Henry Laurens—1 noiembrie, 1777 până la 9 decembrie, 1778. John Jay—10 decembrie, 1778 până la 28 septembrie, 1779. Samuel Huntington—28 septembrie, 1779 până la 28 februarie, 1781. 1 martie, 1781 cu adoptarea Articolelor Confederației

PRESIDENTS OF THE UNITED STATES IN CONGRESS ASSEMBLED Samuel Huntington—1st President of US March 1, 1781 to July 6, 1781. Thomas McKean—2nd President July 10, 1781 to November 5, 1781. John Hanson—3rd November 5, 1781 to November 4, 1782 Elias Boudinot—4th November 4, 1782 to November 3, 1783. Thomas Mifflin 5th November 3, 1783 to June 3, 1784. Richard Henry Lee 6th November 30, 1784 to November 23, 1785. John Hancock 7th November 23, 1785 to June 6, 1786. Nathaniel Gorham 8th June 1786 to November 13, 1786. Arthur St. Clair 9th February 2, 1787 to October 29, 1787. Cyrus Griffin 10th January 22, 1788 to March 4, 1789.

PREȘEDINTE AL STATELOR UNITE ÎN ADUNAREA CONGRESULUI Samuel Huntington—Primul Președinte al Statelor Unite 1 martie, 1781 până la 6

iulie, 1781. Thomas McKean—Al Doilea Președinte 10 iulie, 1781 până la 5 noiembrie, 1781. John Hanson—Al 3-lea 3rd 5 noiembrie, 1781 până în 4 noiembrie, 1782 Elias Boudinot—Al 4-lea 4 noiembrie, 1782 până în 3 noiembrie 1783. Thomas Mifflin Al 5-lea 3 noiembrie, 1783 până în 3 iunie, 1784. Richard Henry Lee Al 6-lea 30 noiembrie, 1784 până în 23 noiembrie, 1785. John Hancock Al 7-lea 23 noiembrie, 1785 până în 6 iunie, 1786. Nathaniel Gorham Al 8-lea iunie 1786 până în 13 noiembrie, 1786. Arthur St. Clair al 9-lea 2 februarie, 1787 până în 29 octombrie, 1787. Cyrus Griffin al 10-lea 22 ianuarie, 1788 până în 4 martie, 1789.

1789—GEORGE WASHINGTON AND CONSTITUTION BEGINS ON MARCH 4

1789—GEORGE WASHINGTON ȘI CONSTITUȚIA ÎNCEPE ÎN 4 MARTIE

30

George Washington: richest president until Trump, riches acquired through Real Estate; longest period of time taken to confirm cabinet appointees.

George Washington: cel mai bogat președinte până la Trump, bogății obținute prin Afaceri Imobiliare; cea mai lungă perioadă de timp luată pentru a confirma deputați numiți.

31

CONSTITUTION

CONSTITUȚIA

“Many were driven across the ocean to America and here laid the foundations of civil and religious liberty which have been the bulwark and glory of this country.” The Great Controversy, 252.

„Mulți au fost alungați peste ocean, în America, unde au pus temeliile libertății civile și religioase, care au constituit edificiul și gloria acestei țări. Tragedia Veacurilor, 252

REPUBLICANISM AND PROTESTANTISM

REPUBLICANISM ȘI PROTESTANTISM

“‘And he had two horns like a lamb.’ The lamblike horns indicate youth, innocence, and gentleness, fitly representing the character of the United States when presented to the prophet as ‘coming up’ in 1798. Among the Christian exiles who first fled to America and sought an asylum from royal oppression and priestly intolerance were many who determined to establish a government upon the broad foundation of civil and religious liberty. Their views found place in the Declaration of Independence, which sets forth the great truth that ‘all men are created equal’ and endowed with the inalienable right to ‘life, liberty, and the pursuit of happiness.’ And the Constitution guarantees to the people the right of self-government, providing that representatives elected by the popular vote shall enact and administer the laws. Freedom of religious faith was also granted, every man being permitted to worship God according to the dictates of his conscience. Republicanism and Protestantism became the fundamental principles of the nation. These principles are the secret of its power and prosperity. The oppressed and downtrodden throughout Christendom have turned to this land with interest and hope. Millions have sought its shores, and the United States has risen to a place among the most powerful nations of the earth.” The Great Controversy, 252

„Și ea avea două coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca de miel arată tinerețe, nevinovăție și blândețe, care reprezintă exact caracterul Statelor Unite, arătate profetului ca „ieșind” în anul 1798. Printre creștinii exilați, care au fugit în America și au căutat adăpost de persecuția regală și de intoleranța preoților, erau mulți care s-au hotărât să întemeieze o guvernare pe temelia solidă a libertății religioase și civile. Vederile lor și-au găsit întruchiparea în Declarația de Independență, care a stabilit marele adevăr că „toți oamenii sunt creați egali” și înzestrați cu dreptul inalienabil la „viață, libertate și căutarea fericirii”. Iar constituția le-a garantat oamenilor dreptul la autoguvernare, dând asigurarea că reprezentanții aleși prin votul poporului sunt împuterniciți și pot să aplice legea. Libertatea credinței religioase a fost de asemenea garantată, fiecărui om fiindu-i îngăduit să se închine lui Dumnezeu după glasul conștiinței lui. Principiile republicane și cele protestante au devenit principiile fundamentale ale țării. Aceste principii sunt secretul puterii și prosperității ei. Toți cei persecutați și asupriți din întreaga creștinătate s-au îndreptat către această țară cu interes și cu nădejde. Milioane de oameni au căutat țărmurile ei, iar Statele Unite au ajuns curând printre cele mai puternice națiuni ale pământului. Tragedia Veacurilor, 252

CONSTITUTION REPUDIATED

CONSTITUȚIA REPUDIATĂ

“By the decree of enforcing the institution of the Papacy in violation of the law of God, our nation will disconnect herself fully from righteousness. When Protestantism shall stretch her hand across the gulf to grasp the

”Prin decretul ce impune instituția papalității care violează Legea lui Dumnezeu, națiunea noastră se va rupe cu totul de neprihănire. Când protestantismul va întinde mâna peste abis, pentru a prinde mâna puterii romane,

32

hand of the Roman power, when she shall reach over the abyss to clasp hands with Spiritualism, when, under the influence of this threefold union, our country shall repudiate every principle of its Constitution as a Protestant and Republican government, and shall make provision for the propagation of papal falsehoods and delusions, then we may know that the time has come for the marvelous working of Satan, and that the end is near.” Testimonies, volume 5, 451

când ea va întinde mâna peste abis pentru a da mâna cu spiritismul, când, sub influența acestor întreite uniri, țara noastră va respinge orice principiu al Constituției, ca o conducere protestantă și republicană, și va face legi pentru propagarea falsurilor și înșelăciunilor papale, putem cunoaște că a venit timpul pentru lucrarea prin minuni a lui Satana și că sfârșitul este aproape.” Mărturii pentru Comunitate, vol 5, 451

33

THE GLORIOUS LAND

ȚARA CEA GLORIOASĂ

“The unrivaled mercies and blessings of God have been showered upon our nation, it has been a land of liberty, and the glory of the whole earth. . . . “The time has come when judgment is fallen in the streets, and equity cannot enter, and he that departeth from evil maketh himself a prey. But the Lord’s arm is not shortened that it cannot save, and his ear is not heavy that it cannot hear. The people of the United States have been a favored people; but when they restrict religious liberty, surrender Protestantism, and give countenance to popery, the measure of their guilt will be full, and ‘national apostasy’ will be registered in the books of heaven. The result of this apostasy will be national ruin. “The voices of those under the altar who have been slain for the word of God and the testimony of Jesus, are still saying, ‘It is time for thee, O Lord, to work: for they have made void thy law.’” Review and Herald, May 2, 1893.

„Mila și binecuvântările nemărginite ale lui Dumnezeu au fost aruncate asupra națiunii noastre, a fost o țară a libertății și slava întregului pământ. . . . „A venit vremea când judecata a căzut pe drum și dreptatea nu poate intra, iar cel care se îndepărtează de rău se face pe sine o pradă. Dar brațul Domnului nu este scurtat încât să nu poate să-l salveze, iar urechea lui nu este greoaie, încât să nu-l poată auzi. Poporul din Statele Unite a fost un popor favorizat; dar când ei restrâng libertatea religioasă, predau protestantismul și exprimă chipul papalității, măsura vinovăției lor va fi plină, iar "apostazia națională" va fi înregistrată în cărțile cerului. Rezultatul acestei apostazii va fi ruina națională. „Glasurile celor de sub altar, care au fost uciși pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Isus, spun încă: "Este timpul să lucrezi, Doamne, pentru că ei au făcut legea ta fără efect."” Review and Herald, 2 mai, 1893.

THE EIGHTH IS OF THE SEVEN

A OPTA DIN ȘAPTE

Samuel Huntington—7th President of the Continental Congress from September 28, 1779 to July 9, 1781; and also, the first of the ten presidents that ruled with Articles of Confederation as its Constitution.

Samuel Huntington—Al 7-lea Președinte al Congresului Continental din 28 septembrie 1779 până în 9 iulie 1781; și de asemenea, primul dintre cei zece președinți care au condus cu Articolele Confederației ca și Constituție.

TRIPLE APPLICATION OF WORLD WARS

TRIPLA APLICAȚIE A RĂZBOAIELOR MONDIALE

Woodrow Wilson WWI Franklin Delano Roosevelt WWII died shortly before the end of the war (April 1945)

Woodrow Wilson WWI Franklin Delano Roosevelt WWII a murit la scurt timp înainte de sfârșitul războiului (aprilie 1945)

FIRST REPUBLICAN PRESIDENT—ABRAHAM LINCOLN 1861 TO 1865

PRIMUL PREȘEDINTE REPUBLICAN—ABRAHAM LINCOLN 1861 PÂNĂ ÎN 1865

Emancipation Proclamation January 1, 1863; Proclamația Emancipării 1 ianuarie 1863; 15

34

September 15, 1863 habeas corpus suspended; assassinated April 4, 1865

septembrie 1863 habeas corpus suspendată; asasinat 4 aprilie 1865.

SLAVERY REVIVED

SCLAVIA REÎNVIATĂ

“Slavery will again be revived in the Southern States; for the spirit of slavery still lives. Therefore it will not do for those who labor among the colored people to preach the truth as boldly and openly as they would be free to do in other places. Even Christ clothed His lessons in figures and parables to avoid the opposition of the Pharisees.” Spalding and Magan, 21.

„Sclavia va fi iarăși reînviată în statele sudice; deoarece spiritul sclaviei trăiește încă. De aceea cei care lucrează printre oamenii de culoare nu trebuie să prezinte adevărul tot atât de îndrăzneț și pe față așa cum ar fi liberi să o facă în alte locuri. Chiar și Cristos a îmbrăcat învățăturile Sale în ilustrații/simboluri și în parabole pentru a evita opoziția fariseilor.” Spalding și Magan, 21.

MARTIAL LAW

LEGEA MARȚIALĂ

“Our land is in jeopardy. The time is drawing on when its legislators shall so abjure the principles of Protestantism as to give countenance to Romish apostasy. The people for whom God has so marvelously wrought, strengthening them to throw off the galling yoke of popery, will by a national act give vigor to the corrupt faith of Rome, and thus arouse the tyranny which only waits for a touch to start again into cruelty and despotism. With rapid steps are we already approaching this period.” The Spirit of Prophecy, volume 4, 410.

„Țara noastră este în pericol. Timpul se îndreaptă spre momentul când legislatorii săi vor renunța astfel la principiile protestantismului pentru a da dovadă de apostazie romană. Oamenii pentru care Dumnezeu a lucrat atât de minunat, întărindu-i pentru a arunca jugul umilitor al papalității, vor da vigoare printr-un act național credinței corupte a Romei și, astfel, trezesc tirania care așteaptă doar o atingere pentru a începe din nou cruzimea și despotismul. Ne apropiem de această perioadă cu pași rapizi.” Spiritul Profetic, volumul 4, 410.

THE RELIGIOUS RIGHT (TESTIMONIES, VOLUME 5, 712–718)

DREPTUL RELIGIOS (MĂRTURII, VOLUMUL 5, 712–718)

“A great crisis awaits the people of God. A great crisis awaits the world. The most momentous struggle of all the ages is before us. Events which for more than half a century we have, upon the authority of the prophetic Word, declared to be impending, are now taking place before our eyes. An amendment to the Constitution restricting liberty of conscience, has long been urged upon the legislators of the nation; and the question of enforcing Sunday observance has become one of national importance. Are we ready for the issue involved in the Sunday movement?

„O mare criză îl așteaptă pe poporul lui Dumnezeu. O criză așteaptă lumea. Lupta cea mai însemnată din toate veacurile este chiar înaintea noastră. Evenimente despre care, timp de mai bine de patruzeci de ani, am declarat, în baza autorității profetice, că sunt gata să vină au loc acum sub ochii noștri. Deja problema unui amendament la Constituție, care să restrângă libertatea de conștiință, a fost supus legislatorilor națiunii. Problema impunerii păzirii duminicii a devenit o problemă de interes și de importanță națională. Noi știm foarte bine care va fi rezultatul acestei mișcări. Dar oare suntem gata? Ne-am împlinit noi cu credincioșie datoria pe care ne-a încredințat-o

35

Dumnezeu, de a transmite oamenilor avertizarea cu privire la primejdia care stă înaintea noastră?

“Many who are working for Sunday enforcement have never understood the claims of the Bible Sabbath, and the false foundation on which the Sunday institution rests. And they are blinded to the results of Sunday legislation. They do not see that it would be a blow against religious liberty. But any movement in favor of religious legislation is really an act of concession to the Papacy, which for so many ages has steadily warred against liberty of conscience. Sunday owes its existence as a so-called Christian institution to the ‘mystery of iniquity;’ and its enforcement will be a virtual recognition of the principles which are the very corner-stone of Romanism. When our nation shall so abjure the principles of its government as to enact a Sunday law, Protestantism will in this act join hands with the Papacy; it will be giving life to the tyranny which has long been eagerly watching its opportunity to spring again into active despotism.” Signs of the Times, November 28, 1900

„Sunt mulți, chiar dintre cei angajați în această mișcare pentru impunerea duminicii, care sunt orbi față de rezultatele care vor urma acestei acțiuni. Ei nu văd că, de fapt, lovesc direct împotriva libertății religioase. Sunt mulți cei care n-au înțeles niciodată cerințele Sabatului biblic și temelia falsă pe care stă instituția duminicii. Orice mișcare în favoarea unei legislații religioase este în realitate un act de concesie făcut papalității, care timp de mulți ani de zile s-a luptat cu încăpățânare împotriva libertății de conștiință. Păzirea duminicii își datorează existența unei așa-numite instituții creștine a „tainei nelegiuirii” și impunerea ei va fi o recunoaștere reală a principiilor care formează piatra unghiulară a bisericii Romei. Când națiunea noastră va renunța la principiile guvernării sale, astfel încât să promulge o lege duminicală, prin acest act, protestantismul va da mâna cu papalitatea; nu va fi altceva decât de a da viață tiraniei care așteaptă de mult și cu nerăbdare ocazia să izbucnească din nou într-un despotism activ.” Semnele Timpului, 28 noiembrie, 1900.

MARTIAL LAW

LEGEA MARȚIALĂ

DESPOT, n. An emperor, king or price invested with absolute power, or ruling without any control from men, constitution or laws. Hence in a general sense, a tyrant. DESPOTISM, n. 1. Absolute power; authority unlimited and uncontrolled by men, constitution or laws, and depending alone on the will of the prince

DESPOT, n. Un împărat, rege sau prinț investit cu putere absolută, sau conducând fără vreun control al oamenilor, constituție sau legi. Prin urmare în sens general, un tiran. DESPOTISM, n. 1. Putere absolută; autoritate nelimitată și necontrolată de oameni, constituție sau legi, și depinzând doar de voia prințului.

DRAFT

PROIECT

Civil War, WWI, WWII——WWIII

Război Civil, WWI, WWII——WWIII

CIVIL WAR

RĂZBOI CIVIL

“God does not design that men shall appropriate all that the earth produces for their own selfish purposes. He calls upon them to bring their tithes and offerings into His

„Dumnezeu nu plănuiește ca oamenii să ia în posesie tot ceea ce produce pământul pentru scopurile lor egoiste. El îi cheamă să-și aducă zeciuielile și darurile în depozitul Său, ca să

36

storehouse, that there may be meat in His house. “In India, China, Russia, and the cities of America, thousands of men and women are dying of starvation. The monied men, because they have the power, control the market. They purchase at low rates all they can obtain, and then sell at greatly increased prices. This means starvation to the poorer classes, and will result in a civil war. There will be a time of trouble such as never was since there was a nation. ‘And at that time shall Michael stand up, the great prince which standeth for the children of thy people: and there shall be a time of trouble such as never was since there was a nation, even to that same time; and at that time thy people shall be delivered, everyone that shall be found written in the book. . . . Many shall be purified, and made white, and tried; but the wicked shall do wickedly, and none of the wicked shall understand, but the wise shall understand.’” Manuscript Releases, volume 5, 305

fie hrană în casa Lui. „În India, China, Rusia și orașele Americii, mii de bărbați și femei mor de foame. Bărbații cu bani, pentru că au puterea, controlează piața. Ei cumpără la prețuri mici tot ce pot obține și apoi vând la prețuri foarte mari. Aceasta înseamnă înfometare pentru clasele mai sărace și va duce la un război civil. Va fi un timp de strâmtorare cum nu a mai fost niciodată, de când a existat o națiune. "Şi în acel timp Mihail se va ridica, marele prinţ care stă în picioare pentru copiii poporului tău; şi va fi un timp de necaz, cum nu a mai fost de când a fost vreo naţiune până la acel timp; şi în acel timp poporul tău va fi eliberat, fiecare ce va fi găsit scris în carte. . . Mulţi vor fi purificaţi şi vor fi albiţi şi încercaţi; dar cei stricaţi vor lucra cu stricăciune; şi nimeni dintre cei stricaţi nu va înţelege; dar cei înţelepţi vor înţelege.” Manuscrise Publicate, volumul 5, 305.

ROME’S THREEFOLD CONQUERING

ÎNTREITA CUCERIRE A ROMEI

Pagan Rome—Daniel 8:9 East (Syria), Pleasant Land (Judah),

South Egypt Judah in Civil War Papal Rome—Daniel 7:3 Heruli 493AD, Vandals 534 Goths 538 Vandals in Civil War Modern Rome Daniel 11:41 King of the south verse 40, glorious land

verse 41 and Egypt verses 42, 43 Glorious land in Civil War

Roma Păgână—Daniel 8:9 Est (Siria), Țara Plăcută (Iuda), Sudul

Egiptului Iuda in Război Civil Roma Papală—Daniel 7:3 Herulii 493 e.n., Vandalii 534, Goții 538 Vandalii în Război Civil Roma Modernă Daniel 11:41 Împăratul sudului versetul 40, țara

glorioasă versetul 41 și Egipt versetele 42, 43 Țara Glorioasă în Război Civil

37

Împărații lui Israel (Împărăția din Nord)

Împărați Ani de Domnie Date î.Hr. Referință Biblică Ieroboam I 22 976-954 1 Împărați 11:26 – 14-20 Nadab 2 954-953 1 Împărați 15:25-28 Baașa 24 953-930 1 Împărați 15:27 – 16:7 Elah 2 930-929 1 Împărați 16:6-14 Zimri (7 zile) 929 1 Împărați 16:9-20 Omri 12 929-918 1 Împărați 16:15-28 Ahab 21 918-898 1 Împărați 16:28 – 22:40 Ahazia 1 898-897 1 Împărați 22:40 – 2 Împ. 1:18 Ioram 11 897-885 2 Împărați 3:1 – 9:25 Iehu 28 885-857 2 Împărați 9:1 – 10:36 Ioahaz 16 857-841 2 Împărați 13:1-9 Ioaș 16 841-825 2 Împărați 13:10 – 14:16 Ieroboam II 40 825-773 2 Împărați 14:23-29 Zaharia 1/2 773-772 2 Împărați 14:29 - 15:12 Șalum (o lună) 772 2 Împărați 15:10-15 Menahem 10 772-762 2 Împărați 15:14-22 Pecahia 2 762-760 2 Împărați 15:22-26 Pecah 20 760-740 2 Împărați 15:27-31 Osea 9 740-731 2 Împărați 15:30 – 17:6

38

Împărații lui Iuda (Împărăția din Sud) Împărați Ani de Domnie Date î.Hr.

Referință Biblică Roboam 17 976-959 1 Împărați 11:42 – 14:31 Abia 3 959-956 1 Împărați 14:31 – 15:8 Asa 41 956-915 1 Împărați 15:8-24 Ioșafat 25 915-893 1 Împărați 22:41-50 Ioram 8 893-886 2 Împărați 8:16-24 Ahazia 1 886-885 2 Împărați 8:24 – 9:29 Atalia (împărăteasă) 6 885-879 2 Împărați 11:1-20 Ioaș 40 879-840 2 Împărați 11:1 – 12:21 Amasia 29 840-811 2 Împărați 14:1-20 Ozia (Azaria) 52 811-759 2 Împărați 15:1-7 Iotam 18 759-743 2 Împărați 15:32-38 Ahaz 19 743-727 2 Împărați 16:1-20 Ezechia 29 727-698 2 Împărați 18:1 – 20:21 Manase 55 698-643 2 Împărați 21:1-18 Amon 2 643-640 2 Împărați 21:19-26 Iosia 31 640-609 2 Împărați 22:1 – 23:30 Ioahaz (3 luni) 609 2 Împărați 23:31-33 Ioiachim 11 609-597 2 Împărați 23:34 – 24:5 Ioiachin (3 luni) 597 2 Împărați 24:6-16 Zedechia 11 597-586 2 Împărați 24:17 – 25:30

1863 1863

ISRAEL ISRAEL

39

First Republican President—Abraham Lincoln (Donald Trump 19th since Lincoln)

Primul Președinte Republican —Abraham Lincoln (Donald Trump al 19-lea de la Lincoln)

JUDAH

IUDA

First General Conference President—John Byington (Ted Wilson 20th since Byington)

Primul Președinte al Conferinței Generale—John Byington (Ted Wilson al 20-lea de la Byington)

No. President Took office Left

office Length

1

John Byington (1798 – 1887)

20 March 1863

17 May 1865

2 Years, 2 months

2

James Springer White

(4 August 1821 - 6 August 1881)

17 May 1865 14 May 1867 2 Years

3

John Nevins Andrews

(22 July 1829 – 21 October 1883)

1867 1869 2 Years

4

James Springer White

(4 August 1821 - 6 August 1881)

1869 1871 2 Years

40

5

George Ide Butler (1834 – 1918) 1871 1874 3 Years

6

James Springer White

(4 August 1821 - 6 August 1881)

1874 1880 6 Years

7

George Ide Butler (1834 – 1918) 1880 1888 8 Years

8

Ole Andres Olsen (28 July 1845 – 29 January

1915) 1888 1897 9 Years

9

George A. Irwin (17 November 1844 – 23 May

1913) 1897 1901 4 Years

10

Arthur Grosvenor Daniells

(28 September 1858 – 18 April 1935)

1901 1922 21 Years

11

[1]

William Ambrose Spicer

(1865 – 1952) 1922 1930 8 Years

41

12

[2]

Charles H. Watson (8 October 1877 – 24

December 1962) 1930 1936 6 Years

13

[3]

James Lamar McElhany

(3 January 1880 – 25 June 1959)

1936 1950 14 Years

14

[4]

William Henry Branson

(1887 – 1961) 1950 1954 4 Years

15

[5]

Reuben Richard Figuhr

(20 October 1896 - 28 October 1983 )

1954 1966 12 Years

16

[6]

Robert H. Pierson (1911 – 1989) 1966 1979 13 Years

17

[7]

Neal C. Wilson (5 July 1920 - 14 December

2010) 3 January 1979

6 July 1990

11 Years six months

18

[8]

Robert S. Folkenberg

(1 January 1941 - 24 December 2015)

6 July 1990 1

March 1999

8 Years 8 months

19

[9]

Jan Paulsen[1] (5 January 1935 - )

1 March 1999

23 June 2010

11 Years, 3 Months

20

Ted N. C. Wilson[2][3]

(10 May 1950 - ) 23 June

2010 pres

ent

Nr. Președinte A preluat

mandatul

A încheiat

mandatul Durata

42

1

John Byington (1798 – 1887)

20 Martie 1863

17 Mai 1865 2 ani, 2 luni

2

James Springer White

(4 August 1821 - 6 August 1881)

17 Mai 1865 14 Mai 1867 2 Ani

3

John Nevins Andrews

(22 Iulie 1829 – 21 Octombrie 1883)

1867 1869 2 Ani

4

James Springer White

(4 August 1821 - 6 August 1881)

1869 1871 2 Ani

5

George Ide Butler (1834 – 1918) 1871 1874 3 Ani

6

James Springer White

(4 August 1821 - 6 August 1881)

1874 1880 6 Ani

43

7

George Ide Butler (1834 – 1918) 1880 1888 8 Ani

8

Ole Andres Olsen (28 Iulie 1845 – 29 Ianuarie

1915) 1888 1897 9 Ani

9

George A. Irwin (17 Noiembrie 1844 – 23 Mai

1913) 1897 1901 4 Ani

10

Arthur Grosvenor Daniells

(28 Septembrie 1858 – 18 Aprilie 1935)

1901 1922 21 Ani

11

[1]

William Ambrose Spicer

(1865 – 1952) 1922 1930 8 Ani

12

[2]

Charles H. Watson (8 Octombrie1877 – 24

Decembrie 1962) 1930 1936 6 Ani

13

[3]

James Lamar McElhany

(3 Ianuarie 1880 – 25 Iunie 1959)

1936 1950 14 Ani

14

[4]

William Henry Branson

(1887 – 1961) 1950 1954 4 Ani

15

[5]

Reuben Richard Figuhr

(20 Octombrie 1896 - 28 Octombrie 1983 )

1954 1966 12 Ani

44

16

[6]

Robert H. Pierson (1911 – 1989) 1966 1979 13 Ani

17

[7]

Neal C. Wilson (5 Iulie 1920 - 14 Decembrie

2010) 3 Ianuarie 1979

6 Iulie 1990 11 Ani 6 luni

18

[8]

Robert S. Folkenberg

(1 Ianuarie 1941 - 24 Decembrie 2015)

6 Iulie 1990 1

Martie 1999

8 Ani 8 luni

19

[9]

Jan Paulsen[1] (5 Ianuarie 1935 - )

1 Martie 1999

23 Iunie 2010

11 Ani, 3 Luni

20

Ted N. C. Wilson[2][3]

(10 Mai 1950 - ) 23 Iunie

2010 prez

ent

SEVEN THUNDERS William Henry Branson Manasseh Rueben Richard Figuhr Amon Robert Pierson Josiah (died 1989) Neal Wilson Jehoiahaz Robert Folkenberg Jehoiakim Jan Paulsen Jehoiachin Ted Wilson Zedekiah ȘAPTE TUNETE William Henry Branson Manase Rueben Richard Figuhr Amon Robert Pierson Iosia (a murit 1989) Neal Wilson Ioiahaz Robert Folkenberg Ioiachim Jan Paulsen Ioiachin Ted Wilson Zedechia

45

TED WILSON

TED WILSON

Aaron, Eli, King Saul, Jeroboam, Rehoboam, Zedekiah, Caiaphas, A. G. Daniells

Aaron, Eli, Împăratul Saul, Ieroboam, Roboam, Zedechia, Caiafa, A. G. Daniells

MIDNIGHT, 81 AND THE 2520

MIEZUL NOPȚII, 81 ȘI 2520

2 Chronicles 26:16–23; Daniel 11:10–12; 11:40; Isaiah 7:7–9, 8:5–8; The Desire of Ages, chapter 81; Revelation 8:1; Early Writings, 81; Hebrews 8:1 1909 General Conference Session.

2 Cronici 26:16–23; Daniel 11:10–12; 11:40; Isaia 7:7–9, 8:5–8; Hristos Lumina lumii, capitolul 81; Apocalipsa 8:1; Scrieri Timpurii, 81; Evrei 8:1 Sesiunea Conferinței Generale din 1909.

Let no man deceive you by any means: for that day shall not come, except there come a falling away first, and that man of sin be revealed, the son of perdition; Who opposeth and exalteth

Nimeni să nu vă înşele în niciun fel, pentru că ziua aceea nu va veni înainte să vină o apostazie şi să fie revelat omul păcatului, fiul pieirii, Care se opune şi se înalţă pe sine

46

himself above all that is called God, or that is worshipped; so that he as God sitteth in the temple of God, showing himself that he is God. 2 Thessalonians 2:3, 4.

însuşi peste tot ce este numit Dumnezeu sau lucru ce este demn de închinare; aşa că el, ca Dumnezeu, şade în templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine însuşi că este Dumnezeu. 2 Tesaloniceni 2:3-4

FOUR GENERATIONS

PATRU GENERAȚII

Neal Wilson 1979 to 1990 Father—beginning (1989)

Neal Wilson 1979 până în 1990 TATĂL—ÎNCEPUTUL (1989)

“Although it is true that there was a period in the life of the Seventh-day Adventist Church when the denomination took a distinctly anti-Roman Catholic viewpoint...that attitude on the church's part was nothing more than a manifestation of widespread anti-popery among conservative Protestant denominations in the early part of this century and the latter part of the last, and which has now been consigned to the historical trash heap so far as the Seventh-day Adventist Church is concerned.” (Neal C. Wilson, past president of the Seventh-day Adventist General Conference, Court Transcript of United States vs the Seventh-day Adventist Church, Equal Employment Opportunity Commission vs the Pacific Press Publishing Association and the General Conference, Reply Brief for Defendants, p 4, Civil Case #74-2025 CBR, presided over by Judge Charles B. Renfrew, U.S. District Court, San Francisco, California, 1974-1975.)

„Deși este adevărat că a existat o perioadă în viața Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, când denominațiunea a avut o viziune distinctă anti-Romano-Catolică ... că atitudinea din partea bisericii nu a fost decât o manifestare împotriva papalității răspândită în rândul denominațiilor protestante conservatoare la începutul acestui secol și la sfârșitul secolului trecut și care a fost acum depus în mormanul de gunoi istoric, în ceea ce privește Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.” (Neal C. Wilson, fost președinte al Conferinței Generale Adventiste de Ziuaa Șaptea, Curtea de Transcriere a Statelor Unite vs Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, Comisia pentru Egalitatea Oportunității de Angajare vs Asociația de Publicare a Presei Pacific și Conferința Generală, Scrisoare de Răspuns pentru Inculpați, p 4, Caz Civil #74-2025 CBR, prezidat de judecătorul Charles B. Renfrew, Tribunalul Districtual al SUA, San Francisco, California, 1974-1975.)

“there is another universal and truly catholic organization, the Seventh-day Adventist Church.” (Neal C. Wilson, General Conference President of the Seventh-day Adventist Church, in Adventist Review, March 5, 1981, p 3).

„este o altă organizație universală și cu adevărat catolică, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea.” (Neal C. Wilson, Președintele Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, în Adventist Review, 5 martie, 1981, p 3).

ROBERT FOLKENBERG 1990 TO 1999

ROBERT FOLKENBERG 1990 PÂNĂ ÎN 1999

WASHINGTON — The international head of the Seventh-day Adventist Church, dogged by questions about his financial ties to a Sacramento investor, resigned his post Monday after nearly a decade at the top of the 10-million-member church.

Robert S. Folkenberg, the son of missionary parents and president of the fast-growing denomination since 1990, told

WASHINGTON — Capul internațional al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, înconjurat de întrebări legate de legăturile sale financiare cu un investitor din Sacramento, și-a dat demisia luni, după aproape un deceniu în vârful bisericii cu zece milioane de membri.

Robert S. Folkenberg, fiu de părinți misionari și președinte al

47

associates that the controversy over his financial dealings was "detracting from God's work."

Folkenberg, 58, had become entangled in a messy lawsuit filed last August by Sacramento businessman James E. Moore, who alleges that Folkenberg and other Adventist officials cheated him and a charitable trust out of $8 million in promissory notes in a land deal in El Dorado County. Los Angeles Times, February 2, 1999.

denominațiunii cu creștere rapidă din 1990, le-a spus asociaților că, controversa asupra afacerilor sale financiare a fost "atenuarea lucrării lui Dumnezeu".

Folkenberg, în vârstă de 58 de ani, a fost încurcat într-un proces murdar depus în august anul trecut de către omul de afaceri din Sacramento, James E. Moore, care susține că Folkenberg și alți oficiali adventiști l-au înșelat legat de un act de caritate de 8 milioane de dolari în cambie într-o tranzacție funciară în județul El Dorado. Los Angeles Times, 2 februarie, 1999.

JAN PAULSEN 1999 TO 2010

JAN PAULSEN 1999 PÂNĂ ÎN 2010

Paulsen was the first world church president to hold a doctoral degree, which he earned from the University of Tübingen in Germany. He considers the late Edward “Ted” Heppenstall, a long-time Adventist seminary professor, to have been a key theological mentor. Edward Heppenstall was profoundly influenced by Bible teacher W. W. Prescott with his Christ-centered approach and his emphasis on righteousness by faith, Prescott having been present at the famous Minneapolis Conference of 1888. Here, again, we note an important formative influence on Heppenstall’s theology. Pope Benedict XVI (born Joseph Aloisius Ratzinger; 16 April 1927) served as Pope and sovereign of the Vatican City State from 2005 until his resignation in 2013. Graduated from the University of Tübingen in Germany.

Paulsen a fost primul președinte al bisericii mondiale care a avut o diplomă de doctorat, pe care a obținut-o de la Universitatea din Tübingen, Germania. El l-a considerat pe Edward "Ted" Heppenstall, profesor de seminar adventist de mult timp, un mentor teologic cheie. Edward Heppenstall a fost profund influențat de profesorul biblic W.W. Prescott cu abordarea sa centrată pe Cristos și accentul pus pe neprihănirea prin credință, Prescott fiind prezent la celebra Conferință de la Minneapolis din 1888. Aici, din nou, observăm o influență formatoare importantă asupra teologiei lui Heppenstall. Papa Benedict al XVI-lea (născut Joseph Aloisius Ratzinger, 16 aprilie 1927) a fost Papă și suveran al Statului Cetății Vaticanului din 2005 până la demisia sa în 2013. A absolvit Universitatea din Tübingen, Germania

SON—END

FIUL—SFÂRȘIT

TED WILSON 2010 TED WILSON 2010

48

THREE-FOLD UNION

ÎNTREITA UNIUNE

“By the decree of enforcing the institution of the Papacy in violation of the law of God, our nation will disconnect herself fully from righteousness. When Protestantism shall stretch her hand across the gulf to grasp the hand of the Roman power, when she shall reach over the abyss to clasp hands with Spiritualism, when, under the influence of this threefold union, our country shall repudiate every principle of its Constitution as a Protestant and Republican government, and shall make provision for the propagation of

”Prin decretul ce impune instituția papalității care violează Legea lui Dumnezeu, națiunea noastră se va rupe cu totul de neprihănire. Când protestantismul va întinde mâna peste abis, pentru a prinde mâna puterii romane, când ea va întinde mâna peste abis pentru a da mâna cu spiritismul, când, sub influența acestor întreite uniri, țara noastră va respinge orice principiu al Constituției, ca o conducere protestantă și republicană, și va face legi pentru propagarea falsurilor și înșelăciunilor papale, putem cunoaște că a

49

papal falsehoods and delusions, then we may know that the time has come for the marvelous working of Satan, and that the end is near.” Testimonies, volume 5, 451.

venit timpul pentru lucrarea prin minuni a lui Satana și că sfârșitul este aproape.” Mărturii pentru comunitate vol 5, 451.1

“The line of distinction between professed Christians and the ungodly is now hardly distinguishable. Church members love what the world loves and are ready to join with them, and Satan determines to unite them in one body and thus strengthen his cause by sweeping all into the ranks of spiritualism. Papists, who boast of miracles as a certain sign of the true church, will be readily deceived by this wonder-working power; and Protestants, having cast away the shield of truth, will also be deluded. Papists, Protestants, and worldlings will alike accept the form of godliness without the power, and they will see in this union a grand movement for the conversion of the world and the ushering in of the long-expected millennium.” The Great Controversy, 588.

”Linia de deosebire dintre creștinii cu numele și cei nelegiuiți abia se mai distinge astăzi. Membrii bisericii iubesc ce iubește lumea și sunt gata să se unească cu ea, iar Satana s-a hotărât să-i unească într-o singură organizație și în felul acesta să-și întărească puterea, aruncându-i în rândurile spiritismului. Papistașii care se laudă cu minunile, ca fiind un semn sigur al bisericii adevărate, vor fi amăgiți cu ușurință de această putere făcătoare de minuni; iar protestanții care au lepădat scutul adevărului vor fi amăgiți și ei. Papistașii, protestanții și cei lumești vor primi în egală măsură o formă de evlavie fără putere și vor vedea în această unire o mare mișcare pentru pocăința lumii întregi și pentru inaugurarea mileniului mult așteptat.” Tragedia Veacurilor 588.3

THE ALPHA & OMEGA (1908)

ALFA ȘI OMEGA (1908)

“My brother, I cannot understand how you could tell me that there is in the Living Temple nothing that is not in harmony with what we as a people believe. I thought you a true watchman, quick to see when evil from the enemy was stealing into our ranks. I thought you would be wide-awake to discern the approach of the enemy, and give the alarm. The rebuke of God rests upon you because you did not discern the dangerous character of the fables that were being circulated. The rebuke of God is upon every minister and every medical missionary leader who has been asleep on the walls of Zion, when as vigilant watchmen they should have warned the people of the Lord against the dangers threatening them. “Wonderful scenes, with which Satan will be closely connected, will soon take place. God’s Word declares that Satan will work miracles. He will make people sick, and then will suddenly remove from them his satanic power. They will then be regarded as healed. These works of apparent healing will bring Seventh-day Adventists to the test. Many who have had great light will fail to walk in the light, because they have not become one with Christ. His instruction is not palatable to

„Frate, nu înțeleg cum poți să-mi spui că nu există în Templul Viu nimic care să nu fie în armonie cu ceea ce credem noi ca popor. Credeam că ești un străjer adevărat, care observă repede când răul de la vrăjmaș se furișează în rândurile noastre. Am crezut că vei fi complet treaz pentru a discerne abordarea dușmanului și pentru a da alarma. Mustrarea lui Dumnezeu vine asupra ta pentru că nu ai deslușit caracterul periculos al fabulelor care circulau. Mustrarea lui Dumnezeu este asupra fiecărui slujitor și asupra tuturor conducătorilor misionari medicali care au adormit pe zidurile Sionului, în timp ce, ca străjeri vigilenți, ar fi trebuit să avertizeze poporul Domnului împotriva pericolelor care îi amenințau. „În curând vor avea loc scene minunate, de care Satana va fi strâns legat. Cuvântul lui Dumnezeu declară că Satana va face minuni. El îi va îmbolnăvi pe oameni și apoi va scoate brusc din ei puterea sa satanică. Atunci ei vor fi considerați vindecați. Aceste lucrări de vindecare aparentă vor testa adventiștii de ziua a șaptea. Mulți dintre cei care au avut o lumină mare nu vor reuși să meargă în lumină, pentru că ei nu au devenit una cu Cristos. Învățătura Lui nu le este pe

50

them.” Manuscript Releases, volume 19, 358. plac..” Manuscrise Publicate, volumul 19, 358.

A GREAT PHYSICIAN

UN MARE MEDIC

“While appearing to the children of men as a great physician who can heal all their maladies, he will bring disease and disaster, until populous cities are reduced to ruin and desolation. Even now he is at work. In accidents and calamities by sea and by land, in great conflagrations, in fierce tornadoes and terrific hailstorms, in tempests, floods, cyclones, tidal waves, and earthquakes, in every place and in a thousand forms, Satan is exercising his power. He sweeps away the ripening harvest, and famine and distress follow. He imparts to the air a deadly taint, and thousands perish by the pestilence. These visitations are to become more and more frequent and disastrous. Destruction will be upon both man and beast. ‘The earth mourneth and fadeth away,’ ‘the haughty people . . . do languish. The earth also is defiled under the inhabitants thereof; because they have transgressed the laws, changed the ordinance, broken the everlasting covenant.’ Isaiah 24:4, 5. “And then the great deceiver will persuade men that those who serve God are causing these evils.” The Great Controversy, 589.

”În timp ce va apărea înaintea copiilor oamenilor ca un mare medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boală și dezastru, până acolo încât orașele populate să fie aduse în stare de ruină și părăsire. Chiar acum el este la lucru. În accidente și calamități pe mare și pe uscat, în marile conflagrații, în furtuni grozave și în uragane pustiitoare, inundații, cicloane, valuri uriașe și în cutremure, în toate locurile și în mii de forme, Satana își exercită puterea. El distruge lanurile gata de recoltat, având ca urmare foametea și suferința. El face ca aerul să fie poluat de moarte și mii de ființe pier din cauza stricăciunii lui. Aceste calamități vor deveni din ce în ce mai frecvente și mai dezastruoase. Distrugerea va veni asupra oamenilor și a animalelor. „Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile, și rupeau legământul cel veșnic!” (Isaia 24, 4.5). ”Atunci, amăgitorul cel mare îi va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui Dumnezeu sunt cauza tuturor acestor rele.” Tragedia Veacurilor, 589

AN ANGEL OF LIGHT

UN INGER DE LUMINĂ

“So it will be in the great final conflict of the controversy between righteousness and sin. While new life and light and power are descending from on high upon the disciples of Christ, a new life is springing up from beneath, and energizing the agencies of Satan. Intensity is taking possession of every earthly element. With a subtlety gained through centuries of conflict, the prince of evil works under a disguise. He appears clothed as an angel of light, and multitudes are ‘giving heed to seducing spirits, and doctrines of devils.’ 1 Timothy 4:1.” The Desire of Ages, 257

”Așa va fi lupta cea mare de la sfârșit între neprihănire și păcat. În timp ce viața, lumina și puterea nouă coboară de sus asupra ucenicilor lui Hristos, o viață nouă izvorăște și de jos, dând putere agenților lui Satana. Fiecare element pământesc se manifestă cu o putere sporită. Cu iscusința câștigată în decursul veacurilor de luptă, prințul răului lucrează sub o înfățișare amăgitoare. El se arată îmbrăcat ca un înger de lumină, iar mulțimile „se alipesc de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor.” (1 Timotei 4, 1.) ” Hristos Lumina Lumii 257.2

“Satan will not only appear as a human being, but he will personate Jesus Christ; and the world that has rejected the truth will receive him as the Lord of lords and King of kings.” Seventh-day Adventist Bible Commentary, volume 5, 1105.

„Satana va apărea nu numai ca ființă omenească, ci Il va imita și pe Isus Cristos, iar lumea care a respins adevărul îl va primi ca pe Domnul domnilor și împăratul împăraților.” Comentariu Biblic AZȘ, volumul 5, 1105.

51

PERSONATION OF CHRIST

PERSONIFICAREA LUI CRISTOS

“As the crowning act in the great drama of deception, Satan himself will personate Christ. The church has long professed to look to the Savior’s advent as the consummation of her hopes. Now the great deceiver will make it appear that Christ has come. In different parts of the earth, Satan will manifest himself among men as a majestic being of dazzling brightness, resembling the description of the Son of God given by John in the Revelation. Revelation 1:13–15.” The Great Controversy, 624.

”Ca o încoronare a marii drame de amăgire, însuși Satana va lua chipul lui Hristos. Biserica a mărturisit timp îndelungat că așteaptă venirea Mântuitorului ca împlinire a nădejdii ei. Acum, marele amăgitor va face să se arate ca și când Hristos ar fi venit. În diferite părți ale pământului, Satana se va prezenta, între oameni, ca o ființă maiestuoasă, de o strălucire orbitoare, care se aseamănă cu descrierea Fiului lui Dumnezeu dată de Ioan în Apocalipsa (Apocalipsa 1, 13.15). Tragedia Veacurilor, 624

THE FRENCH REVOLUTION

REVOLUȚIA FRANCEZĂ

“The worldwide dissemination of the same teachings that led to the French Revolution—all are tending to involve the whole world in a struggle similar to that which convulsed France.” Education, 228.

”Răspândirea la scară globală a acelorași învățături care au dus la Revoluția franceză — toate acestea au tendința de a aduce toată lumea într-un război similar cu acela care a frământat Franța.” Educatie, 228

1789—GEORGE WASHINGTON AND CONSTITUTION BEGINS ON MARCH 4

1789—GEORGE WASHINGTON ȘI CONSTITUȚIA ÎNCEPE ÎN 4 MARTIE

PIONEER UNDERSTANDING

ÎNȚELEGEREA PIONIERILOR

“‘In all the land saith the Lord; TWO PARTS therein shall be cut off, and die; but the THIRD shall be left therein. God says he will bring the THIRD PART through the fire, and refine them. They shall call upon him, and he will hear them. He will say IT IS MY PEOPLE; and they shall say the LORD IS MY GOD.’ First part, SARDIS, the nominal church or Babylon. Second part, Laodicea, the nominal Adventist. Third part, Philadelphia, the only true church of God on earth, for they ask to be translated to the city of God. Revelation 3:12; Hebrews 12:22–24. In the name of Jesus, I exhort you again to flee from the Laodiceans, as from Sodom and Gomorrah. Their teachings are false and delusive; and lead to utter destruction. Death! DEATH!!* eternal DEATH!!! is on their track. Remember Lot’s wife.” Joseph Bates, Review and Herald, volume 1, November 1850.

”‘Și se va întâmpla în toată ţara, spune DOMNUL, că DOUĂ PĂRŢI din ea vor fi stârpiţi şi vor muri, dar A TREIA parte va rămâne în ea. Şi eu voi duce A TREIA PARTE prin foc şi îi voi curăţa precum argintul este curăţat şi îi voi încerca precum aurul este încercat; ei vor chema numele meu şi eu îi voi asculta; voi spune: ACESTA ESTE POPORUL MEU; iar ei vor spune: DOMNUL ESTE DUMNEZEUL MEU.’ Prima parte, SARDES, biserica nominală sau Babilonul. A doua parte, Laodicea, adventistul nominal. A treia parte, Filadelfia, singura biserică adevărată a lui Dumnezeu pe pământ, căci ei cer să fie înălțați la cer în cetatea lui Dumnezeu. Apocalipsa 3:12; Evrei 12: 22-24. În numele lui Isus, vă îndemn din nou să fugiți de Laodiceeni, ca de Sodoma și Gomora. Învățăturile lor sunt false și înșelătoare; și duc la distrugere totală. Moarte! MOARTE!! MOARTE veșnică este pe făgașul lor. Amintiți-vă de soția lui Lot.”

52

Joseph Bates, Review and Herald, volumul 1, noiembrie 1850.

Zechariah 13; Malachi 3:1–4; Matthew 3:11, 12.

Zaharia 13; Maleahi 3:1–4; Matei 3:11, 12.

MILLER’S DREAM

VISUL LUI MILLER

“‘Whose fan is in His hand, and He will throughly purge His floor, and gather His wheat into the garner.’ Matthew 3:12. This was one of the times of purging. By the words of truth, the chaff was being separated from the wheat. Because they were too vain and self-righteous to receive reproof, too world-loving to accept a life of humility, many turned away from Jesus. Many are still doing the same thing. Souls are tested today as were those disciples in the synagogue at Capernaum. When truth is brought home to the heart, they see that their lives are not in accordance with the will of God. They see the need of an entire change in themselves; but they are not willing to take up the self-denying work. Therefore they are angry when their sins are discovered. They go away offended, even as the disciples left Jesus, murmuring, ‘This is an hard saying; who can hear it?’” The Desire of Ages, 392.

„Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria, și Își va strânge grâul în grânar.” (Matei 3, 12.) Acesta era un timp de curățire. Cuvintele adevărului făceau ca neghina să fie despărțită de grâu. Pentru motivul că erau prea îngâmfați și încrezuți în propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viață de umilință, mulți s-au îndepărtat de Isus. Mulți fac și astăzi la fel. Oamenii sunt și astăzi încercați ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când adevărul pune stăpânire pe inimă, văd că viața nu le este în acord cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei totale schimbări, dar nu vor să primească o lucrare care cere lepădare de sine. Din cauza aceasta se mânie atunci când li se descoperă păcatele. Ei pleacă ofensați ca ucenicii care L-au părăsit pe Isus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” Hristos Lumina Lumii 392.2

THE SEALING

SIGILAREA

“This sealing of the servants of God is the same that was shown to Ezekiel in vision. John also had been a witness of this most startling revelation. He saw the sea and the waves roaring, and men’s hearts failing them for fear. He beheld the earth moved, and the mountains carried into the midst of the sea (which is literally taking place), the water thereof roaring and troubled, and the mountains shaking with the swelling thereof. He was shown plagues, pestilence, famine, and death performing their terrible mission.” Testimonies to Ministers, 445.

”Sigilarea slujitorilor lui Dumnezeu este tocmai lucrarea care i-a fost descoperită lui Ezechiel în viziune. Ioan a fost martorul aceleiași viziuni uimitoare. El a văzut marea, valurile ce se rostogoleau furioase și inima oamenilor cuprinsă de teamă. El a văzut pământul mutat de la locul lui și munții purtați în mijlocul mării (literal însemnă că luau locul mării), apele furioase și tulburate, iar munții cutremurându-se înghițiți de ele. El a văzut plăgile, epidemiile, foametea și moartea, care își îndeplineau misiunea lor îngrozitoare. Mărturii pentru Pastori și slujitorii Evangheliei 445.2

SELECT, BIND & SEAL

SELECT, BIND & SEAL

“I then saw the third angel. Said my accompanying angel, ‘Fearful is his work. Awful is his mission. He is the angel that is to select the wheat from the tares, and seal, or bind, the wheat for the heavenly garner. These things should engross the whole mind,

”Apoi am văzut cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoțitor a spus: „Înfricoșătoare este lucrarea lui. Teribilă îi este misiunea. El este îngerul care urmează să despartă grâul de neghină și să sigileze — sau să lege — snopii de grâu pentru hambarul

53

the whole attention.” Early Writings, 118.

ceresc. Aceste lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea și să angajeze întreaga atenție.” Scrieri Timpurii 118.1

THE SEALING TIME—A PERIOD OF TIME

TIMPUL SIGILĂRII—O PERIOADĂ DE TIMP

“My dear brethren and sisters, let the commandments of God and the testimony of Jesus Christ be in your minds continually and let them crowd out worldly thoughts and cares. When you lie down and when you rise up, let them be your meditation. Live and act wholly in reference to the coming of the Son of man. The sealing time is very short, and will soon be over. Now is the time, while the four angels are holding the four winds, to make our calling and election sure.” Early Writings 58.

”Frații și surorile mele dragi, poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos să fie necurmat în mintea voastră și să scoată afară gândurile și grijile lumești. Ele să fie subiectul vostru de meditație și când mergeți la culcare, și când vă treziți. Trăiți și acționați având ca unic considerent venirea Fiului omului. Timpul sigilării este foarte scurt și se va termina în curând. Acum când cei patru îngeri țin cele patru vânturi este momentul să întărim chemarea și alegerea noastră. Scrieri Timpurii 58.2

THE SEAL IMPRESSED—A POINT IN TIME

SIGILIUL IMPRIMAT—UN PUNCT ÎN TIMP

“The work of the Holy Spirit is to convince the world of sin, of righteousness and of judgment. The world can only be warned by seeing those who believe the truth sanctified through the truth, acting upon high and holy principles, showing in a high, elevated sense, the line of demarcation between those who keep the commandments of God, and those who trample them under their feet. The sanctification of the Spirit signalizes the difference between those who have the seal of God, and those who keep a spurious rest-day. When the test comes, it will be clearly shown what the mark of the beast is. It is the keeping of Sunday. Those who after having heard the truth, continue to regard this day as holy, bear the signature of the man of sin, who thought to change times and laws. Bible Training School, December 1, 1903.

„Lucrarea Duhului Sfânt este aceea de a convinge lumea de păcat, de neprihănire și de judecată. Lumea poate fi avertizată doar văzându-i pe aceia care cred adevărul sfințiți prin adevăr, acționând pe principii înalte și sfinte, arătând într-un sens înalt, linia de demarcație dintre cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și cei care le calcă în picioare. Sfințirea Duhului semnalizează diferența dintre cei care au sigiliul lui Dumnezeu și cei care țin o zi de odihnă falsă. Când vine testul, va fi arătat în mod clar care este semnul fiarei. Este păzirea duminicii. Cei care, după ce au auzit adevărul, continuă să considere această zi ca fiind sfântă, poartă semnătura omului păcatului, care s-a gândit să schimbe timpurile și legile.” Bible Training School, 1 decembrie, 1903.

“What are you doing, brethren, in the great work of preparation? Those who are uniting with the world are receiving the worldly mold and preparing for the mark of the beast. Those who are distrustful of self, who are humbling themselves before God and purifying their souls by obeying the truth these are receiving the heavenly mold and preparing for the seal of God in their foreheads. When the decree goes forth and the stamp is impressed, their character will remain pure and spotless for

”Ce faceți, fraților, în timpul marii lucrări de pregătire? Aceia care se unesc cu lumea vor fi modelați de lume și pregătiți pentru semnul fiarei. Acei care nu se încred în ei înșiși, care se umilesc înaintea lui Dumnezeu și își curăță sufletul prin ascultarea de adevăr sunt modelați de cer și pregătiți pentru sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Când decretul va fi promulgat și sigiliul va fi pus, caracterul va rămâne pentru veșnicie curat și fără pată. Mărturii pentru comunitate, vol 5,

54

eternity.” Testimonies, volume 5, 216.

216.1

IMPRESSED, pp. Imprinted; stamped; marked by pressure; compelled to enter public service; seized for public use; fixed in the mind; made sensible; convinced.

IMPRIMAT, pp. Întipărit; ștampilat; marcat prin presiune; obligat să intre în serviciul public; confiscat pentru uz public; fixat în minte; făcut sensibil; convins.

“If you would impress upon the wax a clear and vivid impression of the seal, you would not dash the seal upon it in hasty, violent action; but you would carefully place the seal on the plastic wax, and quietly and steadily press it down, until it has hardened in the mold. In like manner deal with human souls. The continuity of Christian influence upon minds trains the soul after Christ and puts through human instrumentalities the new life implanted by the Spirit of God after His own divine likeness.” Manuscript Releases, volume 19, 99.

„Dacă ați imprima pe ceară o imprimare clară și vie a sigiliului, nu ați lovi sigiliul cu o acțiune grăbită și violentă; ci ați pune cu grijă sigiliul pe ceara de plastic și ați apăsa liniștit și în mod constant, până când s-a întărit în matriță. În mod asemănător se ocupă de sufletele umane. Continuitatea influenței creștine asupra minții pregătește sufletul după Cristos și pune prin instrumentele umane noua viață implantată de Duhul lui Dumnezeu după asemănarea Lui divină.” Manuscrise Publicate, volumul 19, 99.

BINDING INTO COMPANIES

LEGÂND ÎN COMPANII

“I saw the rapidity with which this delusion was spreading. A train of cars was shown me, going with the speed of lightning. The angel bade me look carefully. I fixed my eyes upon the train. It seemed that the whole world was on board; that there could not be one left. Said the angel: ‘They are binding in bundles ready to burn.’ Then he shewed me the conductor, who looked like a stately fair person, which all the passengers looked up to and reverenced. I was perplexed, and asked my attending angel who it was. Said he, ‘It is Satan. He is the conductor in the form of an angel of light. He has taken the world captive. They are given over to strong delusions, to believe a lie that they may be damned.’ This agent, the next highest in order to him, is the engineer, and others of his agents are employed in different offices as he may need them, and they are all going with lightning speed to perdition.They are binding in bundles ready to burn. I asked the angel if there were none left. He bade me look in an opposite direction, and I saw a little company traveling a narrow pathway. All seemed to be firmly united, and bound together by the truth, in bundles, or companies. Said the angel, ‘The third angel is binding them (sealing them) in bundles for the heavenly garner. “This little company looked care-worn, as though they had passed through severe trials

”Am văzut rapiditatea cu care se răspândea această rătăcire. Mi-a fost arătat un tren care mergea cu viteza fulgerului. Îngerul m-a îndemnat să mă uit cu atenție. Mi-am fixat privirile asupra trenului. Părea că lumea întreagă se afla în vagoane, că nu se putea să fi rămas vreun om. Îngerul a spus: „Ei se strâng în snopi, pentru a fi gata să ardă”. Apoi mi-a arătat conducătorul locomotivei, care părea o persoană deosebită, plină de noblețe, pe care toți pasagerii o admirau și respectau. Eram nedumerită și l-am întrebat pe îngerul meu însoțitor cine era. Mi-a spus: „Este Satana. El este conducătorul, în forma unui înger de lumină. El a luat lumea în robie. Aceștia sunt pradă unei lucrări de rătăcire, ca să creadă o minciună și să fie osândiți. Acest agent, următorul în grad după el, este mecanicul și alți agenți de-ai lui sunt folosiți în slujbe diferite, după cum are nevoie de ei, și toți merg cu viteza fulgerului către pierzare.” Sunt legați în snopuri gata să ardă. Am întrebat îngerul dacă nu a mai rămas nimeni. Mi-a cerut să privesc într-o direcție opusă și am văzut o mică companie care călătorea pe o cărare îngustă. Toți păreau a fi ferm uniți și legați împreună prin adevăr, în snopuri sau companii. Îngerul a spus: "Cel de-al treilea înger îi leagă (îi sigilează) în snopuri pentru hambarul ceresc.

55

and conflicts. And it appeared as if the sun had just appeared from behind the cloud, and shone upon their countenances and caused them to look triumphant, as though their victories were nearly won. “I saw that the Lord had given the world opportunity to discover the snare. This one thing was evidence enough for the Christian if there was no other. There is no difference made between the precious and the vile.” Experience and Views, 7.

"Această mică companie părea roasă de griji, de parcă trecuse prin încercări și conflicte severe. Și părea ca și cum soarele tocmai apăruse de după nori, strălucind pe fața lor făcându-i să pară triumfători, ca și când biruințele lor erau aproape câștigate. ”Am văzut că Domnul a dat lumii ocazia de a descoperi capcana. Acest lucru este pentru creștin o dovadă suficientă, chiar dacă n-ar mai fi alta, și anume, că nu se face nici o diferență între cei prețioși și cei răi. Experiențe și Viziuni, 7

“I saw a number of companies that seemed to be bound together by cords. Many in these companies were in total darkness; their eyes were directed downward to the earth, and there seemed to be no connection between them and Jesus. But scattered through these different companies were persons whose countenances looked light, and whose eyes were raised to heaven. Beams of light from Jesus, like rays from the sun, were imparted to them. An angel bade me look carefully, and I saw an angel watching over every one of those who had a ray of light, while evil angels surrounded those who were in darkness. I heard the voice of an angel cry, ‘Fear God, and give glory to Him; for the hour of His judgment is come.’ “A glorious light then rested down upon these companies, to enlighten all who would receive it. Some of those who were in darkness received the light and rejoiced. Others resisted the light from heaven, saying that it was sent to lead them astray. The light passed away from them, and they were left in darkness. Those who had received the light from Jesus joyfully cherished the increase of precious light which was shed upon them. Their faces beamed with holy joy, while their gaze was directed upward to Jesus with intense interest, and their voices were heard in harmony with the voice of the angel, ‘Fear God, and give glory to Him; for the hour of His judgment is come.’ As they raised this cry, I saw those who were in darkness thrusting them with side and with shoulder. Then many who cherished the sacred light, broke the cords which confined them and stood out separated from those companies. As they were doing this, men belonging to the different companies and revered by them passed through, some with pleasing words, and others with wrathful looks and threatening gestures, and fastened the cords which were weakening. These men were

”Am văzut un număr de grupuri care păreau legate unele de altele prin frânghii. Mulți care aparțineau acestor grupuri se aflau în întuneric profund; ochii le erau îndreptați în jos, către pământ, și nu părea că există vreo legătură între ei și Isus. Împrăștiate, însă, printre aceste grupuri diverse erau și persoane ale căror fețe arătau luminoase și ai căror ochi erau ridicați spre cer. Le-au fost oferite de la Isus raze de lumină, asemenea razelor soarelui. Un înger m-a îndemnat să privesc cu atenție și am văzut un alt înger care veghea asupra fiecărei persoane care avea o rază de lumină, în timp ce îngerii răi îi înconjurau pe cei care erau în întuneric. Am auzit glasul unui înger care striga: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui!” ”Apoi o lumină strălucitoare s-a lăsat peste aceste grupuri pentru a-i lumina pe cei care ar fi vrut s-o primească. Unii dintre cei care se aflau în întuneric au primit lumina și s-au bucurat. Alții s-au împotrivit luminii din cer spunând că a fost trimisă pentru a-i duce în rătăcire. Lumina s-a stins de la ei și au fost lăsați în întuneric. Cei care primiseră lumina de la Isus s-au bucurat de sporirea luminii prețioase care fusese revărsată asupra lor. Fețele lor străluceau de o bucurie sfântă, în timp ce privirea le era îndreptată în sus, cu un mare interes, către Isus, și vocile lor au fost auzite în armonie cu glasul îngerului: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui!” În timp ce înălțau acest strigăt, i-am văzut pe cei care erau în întuneric împingându-i cu șoldul și cu umărul. Atunci mulți care îndrăgeau lumina sacră au rupt frânghiile care îi țineau legați și au ieșit în afara grupului lor. În timp ce făceau acest lucru, bărbați care aparțineau unor grupuri diferite și care erau respectați în aceste formațiuni și-au făcut loc, unii cu

56

constantly saying, ‘God is with us. We stand in the light. We have the truth.’ I inquired who these men were, and was told that they were ministers and leading men who had rejected the light themselves, and were unwilling that others should receive it. . . .

“Then I heard a voice saying to those who had been pushed and derided, ‘Come out from among them, and touch not the unclean.’ In obedience to this voice, a large number broke the cords which bound them, and leaving the companies that were in darkness, joined those who had previously gained their freedom, and joyfully united their voices with them. I heard the voice of earnest, agonizing prayer from a few who still remained with the companies that were in darkness. The ministers and leading men were passing around in these different companies, fastening the cords more firmly; but still I heard this voice of earnest prayer. Then I saw those who had been praying reach out their hands for help toward the united company who were free, rejoicing in God. The answer from them, as they earnestly looked to heaven, and pointed upward, was, ‘Come out from among them, and be separate.’ I saw individuals struggling for freedom, and at last they broke the cords that bound them. They resisted the efforts which were made to fasten the cords tighter and refused to heed the repeated assertions: ‘God is with us.’ ‘We have the truth with us.’” Early Writings , 240–242

cuvinte plăcute, alții cu priviri mânioase și gesturi amenințătoare și au strâns frânghiile care slăbeau. Acești bărbați spuneau neîncetat: „Dumnezeu este cu noi. Ne aflăm în lumină. Avem adevărul.” Am întrebat cine sunt acești oameni și mi s-a spus că erau pastori și fruntași care respinseseră ei înșiși lumina și nu voiau ca alții s-o primească. … ”Apoi am auzit un glas spunându-le celor care fuseseră împinși și luați în râs: „Ieșiți din mijlocul lor și nu vă atingeți de ce este necurat!” În ascultare de această voce, un mare număr de oameni au rupt frânghiile care îi țineau legați și, părăsind grupurile care erau în întuneric, s-au alăturat celor care își dobândiseră mai înainte libertatea și și-au unit bucuroși glasurile cu ei. Am ascultat glasurile rugăciunii sincere, din suflet, a câtorva care rămăseseră încă în grupurile aflate în întuneric. Pastorii și fruntașii treceau împrejurul acestor grupări diferite, strângând și mai bine funiile; dar încă auzeam glasul rugăciunii sincere. Apoi i-am văzut pe cei care se rugaseră, întinzând mâinile după ajutor către grupul unit care se afla în libertate și se bucura în Dumnezeu. În timp ce priveau cu stăruință către cer, răspunsul venit din partea lor a fost: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei!” Am văzut indivizi luptându-se pentru libertate. În cele din urmă ei au rupt funiile care îi țineau legați. Se împotriviseră eforturilor depuse pentru strângerea și mai tare a frânghiilor și refuzaseră să ia în seamă declarațiile repetate: „Dumnezeu este cu noi”, „Avem cu noi adevărul”. Scrieri Timpurii 242.1

“The third angel’s message must go over the land, and awaken the people, and call their attention to the commandments of God and the faith of Jesus. Another angel unites his voice with the third angel, and the earth is lighted with its glory. The light increases, and it shines out to all the nations of the earth. It is to go forth as a light that burneth. It will be attended with great power, until its golden beams have fallen upon every tongue, every people, and every nation upon the face of the whole earth. Let me ask you, What you are doing to prepare for this work? Are you building for eternity? You must remember that this angel represents the people that have this message to give to the world. Are you among that people? Do you really believe that this

„Solia celui de-al treilea înger trebuie să înconjoare pământul și să trezească poporul și să le atragă atenția asupra poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus. Un alt înger își unește glasul cu cel de-al treilea înger și pământul este luminat de slava sa. Lumina crește și strălucește asupra tuturor națiunilor pământului. Trebuie să înainteze ca o lumină care arde. Ea va fi însoțită de o mare putere, până când razele ei aurii vor cădea peste fiecare limbă, fiecare popor și fiecare națiune de pe fața întregului pământ. Permite-mi să te întreb: Ce faci pentru a te pregăti pentru această lucrare? Construiești pentru eternitate? Trebuie să îți amintești că acest înger reprezintă poporul care are de dat această solie lumii. Te afli printre acești

57

work in which we are engaged is truly the third angel’s message? If so, then you understand that we have a mighty work to do, and that we ought to be about it. We must sanctify ourselves by a strict obedience to the truth, placing ourselves in right relation to God and his work. As the truth goes forth, Satan intensifies his zeal to defeat its progress by presenting pleasing delusions. As we urge the truth, he urges his errors. He will stir up his agents, in view of the coming of the Lord, to go out and cry, ‘Lo! here is Christ, and lo! there is Christ.’ And here arises this superstition, and there arises that heresy. And tell me, what are we to do about it? I will tell you: we can become familiar, with the Bible, and read what saith the Lord. Not only the ministers but all who love and fear God are to do the Master’s work; and that is to let the light that he has given you shine before all. Here are two companies; one of them is being bound in bundles to burn, the other is being bound by the cords of truth and love. Satan is binding his followers with the work of iniquity; Christ is binding together his people in love and faith in the keeping of his commandments. And this work will increase more and more, and Satan will work to divide and separate God’s people one from the other. And while he is doing this kind of work, be careful that none of you are found helping him. We want to put away our cold-heartedness, and let love, tender compassion, true courtesy, and the spirit of tenderness come into our midst. Here we are in the waiting time, in the day of God’s preparation. Here in this world we are to fit up for these great trials that are soon coming upon us. And yet some of us act as though we had a whole millennium before us in which to accomplish the work. But, says the text, ‘Watch and pray; for ye know not when the time is.’ And what Christ said to his disciples, I say unto you, ‘Take ye heed, watch and pray,’ that when the Master comes to reckon with his servants, you may receive from him the crown of life laid up for the overcomer, and rejoice with him in his kingdom.” Review and Herald, August 18, 1885.

oameni? Chiar crezi că această lucrare în care suntem angajați este cu adevărat solia celui de-al treilea înger? Dacă da, atunci înțelegi că avem de făcut o lucrarea măreață și că ar trebui să luăm parte la asta. Trebuie să ne sfințim printr-o ascultare strictă față de adevăr, punându-ne în relație corectă cu Dumnezeu și cu lucrarea sa. Pe măsură ce adevărul merge mai departe, Satana își intensifică zelul pentru a împiedica progresul acestuia, prezentând amăgiri plăcute. În timp ce îndemnăm la adevăr, el își impune erorile sale. El îi va agita pe agenții săi, în vederea revenirii Domnului, să iasă și să strige: "Iată! Aici este Cristos, și iată! acolo este Cristos." Și aici apare această superstiție, și acolo se ridică acea erezie. Și spuneți-mi, ce trebuie să facem? Vă voi spune: ne putem familiariza cu Biblia și să citim ceea ce spune Domnul. Nu numai pastorii, ci toți cei care-L iubesc și se tem de Dumnezeu trebuie să facă lucrarea Stăpânului; și asta înseamnă să lăsați lumina pe care v-a dat-o să strălucească înaintea tuturor. Iată două grupuri; unul dintre ele este legat în mănunchiuri pentru a arde, celălalt este legat de funiile adevărului și dragostei. Satana îi leagă pe discipolii săi cu lucrarea nelegiuirii; Cristos leagă laolaltă poporul său în dragoste și credință în respectarea poruncilor Sale. Și această lucrare va crește din ce în ce mai mult și Satana va lucra pentru a-i divide și a-i despărți pe oamenii lui Dumnezeu unul de celălalt. Și în timp ce face astfel de lucruri, aveți grijă ca niciunul dintre voi să nu fie găsit ajutându-l. Vrem să ne îndepărtăm inima noastră rece și să lăsăm dragostea, compasiunea afectuoasă, curtoazia și spiritul de tandrețe să vină în mijlocul nostru. Ne aflăm în timpul de așteptare, în ziua pregătirii lui Dumnezeu. Aici, în această lume, trebuie să ne pregătim pentru aceste încercări mari care vin în curând asupra noastră. Și totuși unii dintre noi se comportă ca și cum am avea un întreg mileniu înaintea noastră în care să realizăm lucrarea. Dar, spune textul, "Vegheați și rugați-vă; fiindcă nu știți când este timpul." Și ceea ce a spus Cristos ucenicilor Săi, vă spun eu vouă: “Luați bine seama, vegheați și rugați-vă”, pentru ca atunci când Stăpânul vine ca să îi răsplătească pe slujitorii Săi, să puteți primi de la El coroana vieții pusă la dispoziția celui care a biruit și să vă bucurați cu El în

58

împărăția Sa.” Review and Herald, 18 august, 1885.

“I asked the meaning of the shaking I had seen, and was shown that it would be caused by the straight testimony called forth by the counsel of the True Witness to the Laodiceans. This will have its effect upon the heart of the receiver, and will lead him to exalt the standard and pour forth the straight truth. Some will not bear this straight testimony. They will rise up against it, and this is what will cause a shaking among God’s people. “I saw that the testimony of the True Witness has not been half heeded. The solemn testimony upon which the destiny of the church hangs has been lightly esteemed, if not entirely disregarded. This testimony must work deep repentance; all who truly receive it will obey it, and be purified. “Said the angel, ‘List ye!’ Soon I heard a voice like many musical instruments all sounding in perfect strains, sweet and harmonious. It surpassed any music I had ever heard, seeming to be full of mercy, compassion, and elevating, holy joy. It thrilled through my whole being. Said the angel, ‘Look ye!’ My attention was then turned to the company I had seen, who were mightily shaken. I was shown those whom I had before seen weeping and praying in agony of spirit. The company of guardian angels around them had been doubled, and they were clothed with an armor from their head to their feet. They moved in exact order, like a company of soldiers. Their countenances expressed the severe conflict which they had endured, the agonizing struggle they had passed through. Yet their features, marked with severe internal anguish, now shone with the light and glory of heaven. They had obtained the victory, and it called forth from them the deepest gratitude, and holy, sacred joy. “The numbers of this company had lessened. Some had been shaken out and left by the way. The careless and indifferent, who did not join with those who prized victory and salvation enough to perseveringly plead and agonize for it, did not obtain it, and they were left behind in darkness, and their places were immediately filled by others taking hold of the truth and coming into the ranks. Evil angels still pressed around them, but could have no power over them.

”Am întrebat care este înțelesul zguduirii pe care o văzusem și mi s-a arătat că aceasta va fi provocată de mărturia directă, adusă de sfatul Martorului Credincios către laodiceeni. Aceasta își va face efectul asupra inimii celui ce o primește și îl va face să înalțe stindardul și să vestească fără ocoliș adevărul. Unii nu vor suporta mărturia directă. Ei se vor ridica împotriva ei, și aceasta este ceea ce va provoca o zguduire în poporul lui Dumnezeu. ”Am văzut că nu s-a luat aminte nici pe jumătate la mărturia Martorului Credincios. Mărturia solemnă de care atârnă destinul bisericii nu a fost apreciată la valoarea ei, dacă nu a fost chiar trecută întru totul cu vederea. Această mărturie trebuie să provoace o pocăință profundă; toți cei ce o primesc cu adevărat se vor supune și vor fi curățiți. ”Îngerul a spus: „Ascultă!” După puțin timp, am auzit o voce asemenea multor instrumente, toate răsunând în acorduri perfecte, dulci și armonioase. Întrecea orice muzică auzită vreodată de mine, părând să fie plină de îndurare, compasiune și de o bucurie înălțătoare, sfântă. Ea mi-a străbătut întreaga ființă. Îngerul a spus: „Privește!” Atenția mi-a fost apoi îndreptată către grupul teribil de zguduit pe care-l văzusem. Mi-au fost arătați cei pe care îi văzusem mai înainte plângând și rugându-se cu un duh zdrobit. Detașamentul de îngeri păzitori din jurul lor fusese dublat, iar ei erau îmbrăcați cu armură din cap până în picioare. Se mișcau într-o ordine desăvârșită, ca o companie de soldați. Fețele lor arătau conflictul teribil prin care trecuseră. Cu toate acestea, trăsăturile lor, marcate de o mare suferință interioară, străluceau acum de lumina și slava cerului. Ei obținuseră biruința, și aceasta îi umpluse de cea mai adâncă recunoștință și bucurie sfântă. ”Acest grup scăzuse ca număr. Unii fuseseră zguduiți, căzuseră în afară și rămăseseră pe drum. Cei nepăsători, indiferenți — care nu se alăturaseră celor care puneau preț pe biruință și mântuire într-atât, încât să se roage cu perseverență și durere pentru a o primi — nu au obținut victoria și au fost lăsați în urmă, în întuneric, iar locurile lor au

59

“I heard those clothed with the armor speak forth the truth with great power. It had effect. Many had been bound; some wives by their husbands, and some children by their parents. The honest who had been prevented from hearing the truth now eagerly laid hold upon it. All fear of their relatives was gone, and the truth alone was exalted to them. They had been hungering and thirsting for truth; it was dearer and more precious than life. I asked what had made this great change. An angel answered, ‘It is the latter rain, the refreshing from the presence of the Lord, the loud cry of the third angel.’ “Great power was with these chosen ones. Said the angel, ‘Look ye!’ My attention was turned to the wicked, or unbelievers. They were all astir. The zeal and power with the people of God had aroused and enraged them. Confusion, confusion, was on every side. I saw measures taken against the company who had the light and power of God. Darkness thickened around them, yet they stood firm, approved of God, and trusting in Him. I saw them perplexed; next I heard them crying unto God earnestly. Day and night their cry ceased not: ‘Thy will, O God, be done! If it can glorify Thy name, make a way of escape for Thy people! Deliver us from the heathen around about us. They have appointed us unto death; but Thine arm can bring salvation.’ These are all the words which I can bring to mind. All seemed to have a deep sense of their unworthiness, and manifested entire submission to the will of God; yet like Jacob, every one, without an exception, was earnestly pleading and wrestling for deliverance.” Early Writings, 271, 272.

fost imediat ocupate de alții, care s-au prins de adevăr și au completat rândurile. Îngerii răi făceau încă presiuni asupra lor, dar nu puteau avea nici o putere asupra lor. ”I-am auzit pe cei îmbrăcați în armură rostind răspicat adevărul cu mare putere. Acesta avea efect. Mulți fuseseră legați; unele soții de soții lor și unii copii de părinții lor. Cei sinceri, care au fost opriți să asculte adevărul, s-au prins acum cu nerăbdare de el. Toată teama pe care o aveau față de rudele lor dispăruse și numai adevărul era înălțat înaintea lor. Flămânziseră și însetaseră după adevăr, care le era mai drag și mai prețios decât viața. Am întrebat ce anume provocase această mare schimbare. Un înger a răspuns: „Este ploaia târzie, înviorarea de la fața Domnului, marea strigare a celui de-al treilea înger” ”O mare putere îi însoțea pe acești aleși. Îngerul a spus: „Privește!” Atenția mi-a fost îndreptată către cei răi sau necredincioși. Erau cu toții agitați. Erau turbați de mânie pentru că zelul și puterea poporului lui Dumnezeu crescuseră. Tulburarea, încurcătura era la tot pasul. Am văzut cum se luau măsuri împotriva grupului care avea lumina și puterea lui Dumnezeu. Întunericul s-a îndesit în jurul lor; cu toate acestea, ei stăteau neclintiți, aprobați de Dumnezeu și încrezători în El. I-am văzut încurcați; apoi, i-am auzit strigând cu sinceritate către Dumnezeu. Strigătul lor nu înceta nici ziua, nici noaptea: „Voia Ta, o, Doamne, să se facă! Dacă aceasta poate slăvi Numele Tău, deschide o cale de scăpare pentru poporul Tău! Izbăvește-ne de păgânii care ne împresoară. Au hotărât să ne omoare; dar brațul Tău poate aduce mântuirea.” Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le pot aminti. Toți păreau să aibă un simțământ profund al nevredniciei lor și manifestau o supunere totală față de voința lui Dumnezeu; totuși, asemenea lui Iacov, fiecare, fără excepție, se ruga cu seriozitate și se lupta pentru izbăvire. Scrieri Timpurii, 271, 272

SEVEN AND ONE

ȘAPTE ȘI UNU

“Mount Zion was just before us, and on the mount was a building which looked to me like a temple. About it were seven other mountains, on which grew roses and lilies. I saw the little ones climb, or if they chose, use

„Muntele Sion se afla chiar înaintea noastră și pe el era o clădire care îmi părea ca un templu. În jurul lui fiind alți șapte munți pe care creșteau trandafiri și crini. și i-am văzut pe micuți urcând sau, dacă voiau, folosindu-

60

their little wings and fly to the top of the mountains, and pluck the never-fading flowers. There were all kinds of trees to beautify the place; the box, pine, fir, olive, myrtle and pomegranate, and the fig tree, bowed down with the weight of its timely figs, made the place all over glorious. As we were about to enter the temple, Jesus raised his lovely eyes and said, Only the one hundred and forty-four thousand enter this place, and we shouted Alleluia. “The temple was supported by seven pillars, all of transparent gold, set with pearls most glorious. The things I saw there I can but faintly describe. Oh! that I could talk in the language of Canaan, then could I tell something of the glory of the better world. I saw there tables of stone in which the names of the one hundred and forty-four thousand were engraved in letters of gold.” Life Sketches, 217.

și aripile mici și zburând către vârfurile munților și culegând florile care nu se ofileau niciodată. Erau tot felul de copaci în jurul templului pentru a înfrumuseța locul: cimișirul, pinul, bradul, măslinul, mirtul, rodiul și smochinul, aplecat sub greutatea smochinelor sale coapte — toate acestea făceau ca locurile să fie peste măsură de atrăgătoare. Iar când eram pe punctul să intrăm în templul cel sfânt, Isus și-a ridicat minunatu-I glas și a spus „numai cei 144 000 intră în acest loc”, iar noi am strigat „Aleluia”. „Acest templu era sprijinit de șapte stâlpi, toți dintr-un aur transparent, împodobiți cu pietre prețioase. Nu pot să descriu lucrurile minunate pe care le-am văzut acolo. Ah, dacă aș putea vorbi limba Canaanului, abia atunci aș putea să descriu într-o mică măsură slava acelei lumi mai bune. Am văzut acolo table de piatră pe care erau gravate numele celor 144 000 cu litere de aur.” Scrieri timpurii, pag. 19 (Life Sketches, 217)

“I dreamed of seeing a temple to which many people were flocking. Only those who took refuge in that temple would be saved when time should close. All who remained outside would be forever lost. The multitudes without, who were going their various ways, were deriding and ridiculing those who were entering the temple, and told them that this plan of safety was a cunning deception, that, in fact, there was no danger whatever to avoid. They even laid hold of some to prevent them from hastening within the walls. “Fearing to be laughed at and ridiculed, I thought best to wait until the multitude were dispersed, or until I could enter unobserved by them. But the numbers increased instead of diminishing, and fearful of being too late, I hastily left my home and pressed through the crowd. In my anxiety to reach the temple I did not notice or care for the throng that surrounded me. On entering the building, I saw that the vast temple was supported by one immense pillar, and to this was tied a Lamb all mangled and bleeding. We who were present seemed to know that this Lamb had been torn and bruised on our account. All who entered the temple must come before it and confess their sins. “Just before the Lamb were elevated seats upon which sat a company of people looking

”Am visat că văd un templu către care mergeau grupuri mari de oameni. La sfârșitul timpului, nu vor fi salvați decât aceia care se vor refugia în acel templu. Toți cei care vor rămâne afară vor fi pierduți pentru totdeauna. Mulțimile de afară, care mergeau pe drumurile lor diverse, râdeau și-i ridiculizau pe cei care intrau în templu și le spuneau că acest plan, menit să le ofere siguranța, era o amăgire abilă, că, de fapt, nu exista nici o primejdie pe care să fie nevoie s-o evite. Ba încă au mai pus mâna și pe unii pentru a-i opri să se grăbească între pereții adăpostului. ”Temându-mă să nu fiu luată în râs și batjocorită, m-am gândit că ar fi cel mai bine să aștept până ce mulțimea avea să se risipească sau până când aș fi putut intra fără a fi observată de ei. Numărul acestora creștea însă în loc să scadă și, temându-mă să nu ajung prea târziu, mi-am părăsit căminul în grabă și mi-am croit drum prin mulțime. În nerăbdarea mea de a ajunge la templu, nu am băgat în seamă și nici nu m-am ocupat de mulțimile care mă înconjurau. Intrând în clădire, am văzut că templul acela peste măsură de încăpător se sprijinea pe un singur stâlp imens și de acesta era legat un Miel groaznic de mutilat și sângerând. Părea că noi, cei care eram prezenți, știam că acest Miel fusese sfâșiat și zdrobit în locul nostru.

61

very happy. The light of heaven seemed to shine upon their faces, and they praised God and sang songs of glad thanksgiving that seemed to be like the music of angels. These were they who had come before the Lamb, confessed their sins, been pardoned, and were now waiting in glad expectation of some joyful event. “Even after having entered the building a fear came over me and a sense of shame that I must humiliate myself before these people. But I seemed compelled to move forward, and was slowly making my way around the pillar in order to face the Lamb, when a trumpet sounded, the temple shook, shouts of triumph arose from the assembled saints, an awful brightness illuminated the building, then all was intense darkness. The happy people had all disappeared with the brightness, and I was left alone in the silent horror of night.” Early Writings, 78, 79.

Toți cei care intră în templu trebuie să vină înaintea Lui și să-și mărturisească păcatele. ”Chiar înaintea Mielului erau ridicate scaune pe care stătea un grup de persoane care arătau foarte fericite. Lumina cerului părea să strălucească pe fețele lor, Îl lăudau pe Dumnezeu și cântau cântece de recunoștință voioasă, care păreau să fie ca muzica îngerilor. Ei erau aceia care veniseră înaintea Mielului, își mărturisiseră păcatele, fuseseră iertați și erau acum cuprinși de așteptarea bucuroasă a unui fericit eveniment. ”Chiar și după ce am intrat în clădire, asupra mea s-a coborât o teamă și am fost cuprinsă de un simțământ de rușine că trebuia să mă umilesc înaintea acestor oameni. Dar păream silită să merg înainte și înaintam încet în jurul stâlpului pentru a ajunge în fața Mielului, când a sunat o trâmbiță, templul s-a zguduit, strigăte de triumf au fost scoase de sfinții adunați, o lumină extrem de puternică a strălucit în clădire și apoi s-a lăsat peste tot un întuneric adânc. Oamenii cei fericiți dispăruseră toți o dată cu acea strălucire, iar eu am fost lăsată singură în groaza tăcută a nopții.”Scrieri Timpurii, 78, 79

DO WE NEED REBAPTISM?

AVEM NEVOIE DE REBOTEZARE?

ABRAHAM AVRAAM „This is my covenant, which ye shall keep, between me and you and thy seed after thee; Every man child among you shall be circumcised. And ye shall circumcise the flesh of your foreskin; and it shall be a token of the covenant betwixt me and you.” Genesis 17: 10-11.

„Acesta este legământul meu, pe care voi îl veţi ţine, între mine şi tine şi sămânţa ta după tine: Fiecare copil de parte bărbătească dintre voi va fi circumcis.. Şi veţi circumcide pielea prepuţului vostru şi aceasta va fi un semn al legământului dintre mine şi voi.” Geneza 17:10-11

„And the uncircumcised man child whose flesh of his foreskin is not circumcised, that soul shall be cut off from his people; he hath broken my covenant.”Genesis 17:14.

„Şi copilul de parte bărbătească necircumcis, a cărui piele a prepuţului său nu este circumcisă, acel suflet va fi stârpit din poporul său; el a rupt legământul meu.” Geneza 17:14

62

“When Abraham had been nearly twenty-five years in Canaan, the Lord appeared unto him, and said, ‘I am the Almighty God; walk before Me, and be thou perfect.’ In awe, the patriarch fell upon his face, and the message continued: ‘Behold, My covenant is with thee, and thou shalt be a father of many nations.’ In token of the fulfillment of this covenant, his name, heretofore called Abram, was changed to Abraham, which signifies, ‘father of a great multitude.’ Sarai’s name became Sarah—‘princess;’ for, said the divine Voice, ‘she shall be a mother of nations; kings of people shall be of her.’

„După ce Avraam locuise aproape douăzeci și cinci de ani în Canaan, Domnul i Se arătă și-i zise: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără prihană”. (Geneza 17, 1.) Plin de venerație, patriarhul s-a aruncat cu fața la pământ și solia a continuat: „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine; vei fi tatăl multor neamuri”. Ca semn al împlinirii acestui legământ, numele lui, care până atunci fusese Avram, a fost schimbat în Avraam, care înseamnă „tată al multor neamuri”, iar numele Sarai avea să fie Sara, „prințesă”, căci glasul dumnezeiesc a spus că „ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împărați de noroade vor ieși din ea”

“At this time the rite of circumcision was given to Abraham as ‘a seal of the righteousness of the faith which he had yet being uncircumcised.’ Romans 4:11. It was to be observed by the patriarch and his descendants as a token that they were devoted to the service of God and thus separated from idolaters, and that God accepted them as His peculiar treasure. By this rite they were pledged to fulfill, on their part, the conditions of the covenant made with Abraham. They were not to contract marriages with the heathen; for by so doing they would lose their reverence for God and His holy law; they would be tempted to engage in the sinful practices of other nations, and would be seduced into idolatry.” Patriarchs and Prophets, 137,138.

”Cu ocazia aceasta i-a fost dat lui Avraam ritualul circumciziunii, „ca o pecete a acelei îndreptățiri pe care o căpătase prin credință, când era netăiat împrejur”. (Romani 4, 11.) Ea trebuia să fie observată de către patriarh și de către urmașii săi, ca un semn că erau devotați slujirii lui Dumnezeu și, în acest fel, despărțiți de idolatri, cum și al faptului că Dumnezeu i-a primit ca o comoară deosebită a Sa. Prin ritualul acesta, pe de o parte, ei erau legați să îndeplinească condițiile legământului făcut cu Avraam. Ei nu trebuia să încheie legături de căsătorie cu păgânii; căci, făcând astfel, ei urmau să piardă respectul față de Dumnezeu și față de Legea Sa cea sfântă. De asemenea, ei aveau să fie ispitiți să se dedea la practicile păcătoase ale celorlalte națiuni și atrași la idolatrie. Patriarhi și Profeți 138.1

MOSES

MOISE

„And it came to pass by the way in the inn, that the Lord met him, and sought to kill him. Then Zipporah took a sharp stone, and cut off the foreskin of her son, and cast it at his feet, and said, Surely a bloody husband art thou to me.” Exodus 4:24-26.

„Şi s-a întâmplat pe cale, la han, că DOMNUL l-a întâlnit şi a căutat să îl ucidă. Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită şi a retezat prepuţul fiului ei şi a aruncat-o la picioarele lui şi a spus: Cu adevărat tu îmi eşti un soţ sângeros.”Exod 4: 24-26

“On the way from Midian, Moses received a startling and terrible warning of the Lord’s displeasure. An angel appeared to him in a threatening manner, as if he would immediately destroy him. No explanation was given; but Moses remembered that he had disregarded one of God’s requirements; yielding to the persuasion of his wife, he had

”Pe când se afla pe drum, din Madian spre Egipt, Moise a primit o surprinzătoare și teribilă avertizare cu privire la o situație neplăcută Domnului. Un înger i s-a înfățișat într-un mod amenințător, ca și când ar fi vrut să-l nimicească de îndată. Nu i s-a dat nici o lămurire; dar Moise și-a adus aminte că nesocotise una dintre poruncile Domnului.

63

neglected to perform the rite of circumcision upon their youngest son. He had failed to comply with the condition by which his child could be entitled to the blessings of God’s covenant with Israel; and such a neglect on the part of their chosen leader could not but lessen the force of the divine precepts upon the people. Zipporah, fearing that her husband would be slain, performed the rite herself, and the angel then permitted Moses to pursue his journey. In his mission to Pharaoh, Moses was to be placed in a position of great peril; his life could be preserved only through the protection of holy angels. But while living in neglect of a known duty, he would not be secure; for he could not be shielded by the angels of God.” Patriarchs and Prophets, 255.5.

Cedând insistențelor soției sale, el neglijase să supună ceremonialului circumciziunii pe fiul lor mai mic. El nu îndeplinise condiția pe temeiul căreia copilul său putea fi îndreptățit să aibă parte de binecuvântările legământului lui Dumnezeu cu Israel; iar o astfel de neglijență din partea unui conducător ales n-ar fi făcut altceva decât să slăbească puterea preceptelor dumnezeiești asupra poporului. Sefora, temându-se ca soțul ei să nu fie omorât, a îndeplinit ea însăși acest ceremonial, după care îngerul i-a îngăduit lui Moise să-și continue călătoria. În misiunea sa pe lângă faraon, Moise avea să se afle într-o situație foarte primejdioasă; viața sa putea fi cruțată numai datorită protecției îngerilor sfinți. Dar, atâta vreme cât trăia într-o vădită neglijare a unei datorii cunoscute, el nu avea să fie în siguranță, căci nu putea fi ocrotit de îngerii lui Dumnezeu. Patriarhi și Profeți 255.5

BAPTISM A SIGN FOR COVENANT BOTEZUL UN SEMN AL LEGĂMÂNTULUI

“‘Behold, the days come, saith the Lord, that I will make a new covenant with the house of Israel, and with the house of Judah: not according to the covenant that I made with their fathers in the day that I took them by the hand to bring them out of the land of Egypt; which My covenant they brake, although I was an husband unto them, saith the Lord: but this shall be the covenant that I will make with the house of Israel; after those days, saith the Lord, I will put My law in their inward parts, and write it in their hearts; and will be their God, and they shall be My people.’

«lată vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; și ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăța pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: Cunoaște pe Domnul! Ci toți Mă vor cunoaște de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor»” (Ieremia 31, 10-14.23-25.31-34). Profeți și Regi 476.2

“Those who have by baptism given to God a pledge of their faith in Christ, and their death to the old life of sin, have entered into covenant relation with God. The three powers of the Godhead, the Father, Son, and Holy Spirit, are pledged to be their strength and their efficiency in their new life in Christ Jesus.” Australasian Union Conference

"Cei care, prin botez, au dat lui Dumnezeu un angajament al credinței lor în Hristos și moartea lor în vechea viață a păcatului, au intrat în relație de legământ cu Dumnezeu. Cele trei puteri ale Dumnezeirii, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, sunt promise să fie tăria și eficiența lor în noua lor viață în Hristos Isus. "Recordul Conferinței

64

Record, October 7, 1907, par. 8,9.

Australasian Union, 7 octombrie 1907, par. 8,9.

“During the forty years of wilderness wandering, the Lord was true to the covenant He had made with His people. Those who were obedient to Him received the promised blessings. And this covenant is still in force. Through obedience we can receive heaven’s richest blessings. Those who claim to be Christ’s followers pledge themselves to obedience at the time of their baptism. When they go down into the water, they pledge themselves in the presence of the Father, the Son, and the Holy Ghost that they will henceforth be dead unto the world and its temptations, and that they will arise from the watery grave to walk in newness of life, even a life of obedience to God’s requirements.” (Manuscript 80, 1903, 2. (“Whoso Offereth Praise Glorifieth God,” August 1, 1903.)) Manuscript Releases, volume 1, 222.1.

"În timpul celor patruzeci de ani de rătăcire în sălbăticie, Domnul era loial legământului pe care l-a făcut cu poporul Său. Cei care au fost ascultători Lui au primit binecuvântările făgăduite. Și acest legământ este încă în vigoare. Prin ascultare putem primi cele mai bogate binecuvântări ale cerului. Cei care pretind că sunt urmașii lui Hristos se angajează în supunere la vremea botezului lor. Când se coboară în apă, ei promit în prezența Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, că vor fi morți de acum încolo pentru lume și pentru ispitele ei și că vor ieși din mormântul apos pentru a umbla în noua viață (Manuscript 80, 1903, 2) ("Cel care aduce laudă glorifică pe Dumnezeu", 1 august 1903.) Manuscript Releases, volumul 1, 222.1.

CHRIST ISUS CRISTOS „Beware lest any man spoil you through philosophy and vain deceit, after the tradition of men, after the rudiments of the world, and not after Christ. For in him dwelleth all the fulness of the Godhead bodily. And ye are complete in him, which is the head of all principality and power: In whom also ye are circumcised with the circumcision made without hands, in putting off the body of the sins of the flesh by the circumcision of Christ: Buried with him in baptism, wherein also ye are risen with him through the faith of the operation of God, who hath raised him from the dead.” Colossians 2:8-12.

„Păziți-vă ca nu cumva cineva să vă ia ca pradă prin filozofie și înșelătorie deșartă, conform tradiției oamenilor, conform principiilor elementare ale lumii și nu conform lui Cristos.Căci în el locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.Și voi sunteți compleți în el, care este capul a toată stăpânirea și puterea,În care și sunteți circumciși cu circumcizia făcută fără mâini, în dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii, prin circumcizia lui Cristos, Fiind îngropați cu el în botez, în care sunteți și înviați cu el prin credința lucrării lui Dumnezeu, care l-a înviat dintre morți.” Coloseni 2:8-12

65

„John did baptize in the wilderness, and preach the baptism of repentance for the remission of sins. And there went out unto him all the land of Judaea, and they of Jerusalem, and were all baptized of him in the river of Jordan, confessing their sins. And John was clothed with camel's hair, and with a girdle of a skin about his loins; and he did eat locusts and wild honey; And preached, saying, There cometh one mightier than I after me, the latchet of whose shoes I am not worthy to stoop down and unloose. I indeed have baptized you with water: but he shall baptize you with the Holy Ghost. And it came to pass in those days, that Jesus came from Nazareth of Galilee, and was baptized of John in Jordan. And straightway coming up out of the water, he saw the heavens opened, and the Spirit like a dove descending upon him: And there came a voice from heaven, saying, Thou art my beloved Son, in whom I am well pleased.” Mark 1: 4-11

„Ioan boteza în pustie și predica botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor. Și ieșea la el toată țara Iudeii și cei din Ierusalim și toți au fost botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. Și Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă și cu un brâu de piele în jurul mijlocului său și mânca lăcuste și miere sălbatică;Și predica, spunând: După mine vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt demn să mă aplec să îi dezleg cureaua sandalelor.Eu într-adevăr v-am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duhul Sfânt.Si s-a întâmplat în acele zile că Isus a venit din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan.Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschizându-se și Duhul ca un porumbel coborând pe el; Și a venit o voce din cer: Tu ești Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea.”Marcu 1:4-11

BAPTIZE THE SINLESS? BOTEZÂNDU-I PE CEI FĂRĂ PĂCAT?

“When Jesus came to be baptized, John recognized in Him a purity of character that he had never before perceived in any man. The very atmosphere of His presence was holy and awe-inspiring. Among the multitudes that had gathered about him at the Jordan, John had heard dark tales of crime, and had met souls bowed down with the burden of myriad sins; but never had he come in contact with a human being from whom there breathed an influence so divine. All this was in harmony with what had been revealed to John regarding the Messiah. Yet he shrank from granting the request of Jesus. How could he, a sinner, baptize the Sinless One? And why should He who needed no repentance submit to a rite that was a confession of guilt to be washed away?

„Când Isus a venit la botez, Ioan a recunoscut în El o curăție de caracter cum niciodată nu întâlnise la vreun om. Însăși atmosfera prezenței Lui era sfântă și inspira respect. De la mulțimile care se adunaseră în jurul lui la Iordan, Ioan auzise povestiri de crime îngrozitoare și întâlnise oameni greu apăsați de povara mulțimilor de păcate; dar niciodată nu se apropiase de o ființă omenească de la care să pornească o influență așa de dumnezeiască. Toate acestea erau în armonie cu ceea ce îi fusese descoperit lui Ioan cu privire la Mesia. Cu toate acestea, s-a dat înapoi în fața cererii lui Isus. Cum putea el, un păcătos, să-L boteze pe Cel fără păcat? Și pentru ce să se supună El, care nu avea nevoie de pocăință, la un ritual care însemna mărturisirea unei vinovății ce trebuia spălată?

“As Jesus asked for baptism, John drew back, exclaiming, ‘I have need to be baptized of Thee, and comest Thou to me?’ With firm yet gentle authority, Jesus answered, ‘Suffer it to be so now: for thus it becometh us to fulfill all righteousness.’ And John, yielding, led the Saviour down into the Jordan, and buried

”Când Isus a cerut botezul, Ioan s-a dat înapoi, strigând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?” Hotărât, dar plin de bunătate, Isus a răspuns: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Și Ioan, supunându-se, L-a condus la Iordan, unde L-a cufundat în

66

Him beneath the water. ‘And straightway coming up out of the water,’ Jesus ‘saw the heavens opened, and the Spirit like a dove descending upon Him.’

apă. În clipa în care ieșea, Isus a văzut cum „s-a deschis cerul și Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel”

“Upon coming up out of the water, Jesus bowed in prayer on the river bank. A new and important era was opening before Him. He was now, upon a wider stage, entering on the conflict of His life. Though He was the Prince of Peace, His coming must be as the unsheathing of a sword. The kingdom He had come to establish was the opposite of that which the Jews desired. He who was the foundation of the ritual and economy of Israel would be looked upon as its enemy and destroyer. He who had proclaimed the law upon Sinai would be condemned as a transgressor. He who had come to break the power of Satan would be denounced as Beelzebub. No one upon earth had understood Him, and during His ministry He must still walk alone. Throughout His life His mother and His brothers did not comprehend His mission. Even His disciples did not understand Him. He had dwelt in eternal light, as one with God, but His life on earth must be spent in solitude.” The Desire of Ages, 110,111.

”Îndată ce a ieșit din apă, Isus S-a plecat în rugăciune pe malul râului. În fața Lui se deschidea o eră nouă și însemnată. Acum începea lupta vieții Sale pe o scară mai largă. Cu toate că era Domnul Păcii, venirea Lui trebuia să fie ca străfulgerarea unei săbii. Împărăția pe care venise s-o întemeieze era contrară aceleia dorite de iudei. El, care era temelia ritualurilor și organizării poporului Israel, urma să fie privit ca vrăjmașul și distrugătorul lui. El, care proclamase Legea pe Sinai, urma să fie condamnat ca unul care o calcă. El, care venise să sfărâme puterea lui Satana, urma să fie acuzat ca fiind Beelzebul. Nimeni nu L-a înțeles pe pământ, și în timpul lucrării Lui trebuia să rămână singur. Cât a trăit, nici mama și nici frații Lui nu I-au înțeles lucrarea. Nici chiar ucenicii nu L-au înțeles. El locuise în lumina veșnică, fiind una cu Dumnezeu, dar viața pe pământ trebuia să o ducă în singurătate. ” Hristos Lumina Lumii 110,11

I AM COME TO FULFILL AM VENIT SĂ ÎMPLINESC „Think not that I am come to destroy the law, or the prophets: I am not come to destroy, but to fulfill. For verily I say unto you, Till heaven and earth pass, one jot or one tittle shall in no wise pass from the law, till all be fulfilled.” Matthew 5:17,18.

„Să nu gândiţi că am venit să distrug legea sau profeţii; nu am venit să distrug, ci să împlinesc. Fiindcă adevărat vă spun: Până cerul şi pământul vor trece, o iotă sau o frântură de literă nu va trece nicidecum din lege, până totul va fi împlinit”. Matei 5:17-18

CHRIST SUPPORTS BAPTISM ISUS CRISTOS SUSȚINE BOTEZUL

“Now he saw the tide of popularity turning away from himself to the Saviour. Day by day the crowds about him lessened. When Jesus came from Jerusalem to the region about Jordan, the people flocked to hear Him. The number of His disciples increased daily. Many came for baptism, and while Christ Himself did not baptize, He sanctioned the administration of the ordinance by His disciples. Thus He set His seal upon the mission of His forerunner. But the disciples of John looked with jealousy upon the growing popularity of Jesus. They stood ready to criticize His work, and it was not long

„A văzut apoi cum valul popularității s-a îndreptat de la el către Mântuitorul. În fiecare zi, mulțimea din jurul lui scădea. Când Isus a venit de la Ierusalim în părțile Iordanului, lumea s-a adunat să-L asculte. Numărul ucenicilor Săi creștea zilnic. Mulți veneau pentru botez și, deoarece Isus nu boteza, El i-a împuternicit pe ucenici să administreze această rânduială. În felul acesta, a pus sigiliul Său asupra lucrării înainte-mergătorului Său. Dar ucenicii lui Ioan priveau cu gelozie popularitatea crescândă a lui Isus. Ei erau porniți să critice lucrarea Lui și, nu peste multă vreme, au

67

before they found occasion. A question arose between them and the Jews as to whether baptism availed to cleanse the soul from sin; they maintained that the baptism of Jesus differed essentially from that of John. Soon they were in dispute with Christ’s disciples in regard to the form of words proper to use at baptism, and finally as to the right of the latter to baptize at all.” The Desire of Ages, 178.2.

găsit ocazia. Între ei și iudei a început o discuție cu privire la botez, dacă are vreo putere de a curăți sufletul de păcat; ei susțineau că botezul lui Isus se deosebea cu totul de al lui Ioan. În curând, au început să se certe cu ucenicii lui Hristos în privința formulării cuvintelor ce trebuiau să fie rostite la botez și, în cele din urmă, și cu privire la dreptul lui Isus să boteze. Hristos Lumina Lumii 178.2

ARE YE ABLE TO BE BAPTIZED WITH THE BAPTISM THAT I AM BAPTIZED WITH?

SUNTEȚI VREDNICI SĂ FIȚI BOTEZAȚI CU BOTEZUL CU CARE EU SUNT BOTEZAT?

„But Jesus answered and said, Ye know not what ye ask. Are ye able to drink of the cup that I shall drink of, and to be baptized with the baptism that I am baptized with? They say unto him, We are able. And he saith unto them, Ye shall drink indeed of my cup, and be baptized with the baptism that I am baptized with: but to sit on my right hand, and on my left, is not mine to give, but it shall be given to them for whom it is prepared of my Father”. Matthew 20:22-23.

„Dar Isus răspunzând a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi bea paharul pe care îl voi bea eu? Şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat eu? Ei i-au spus: Putem. Iar el le-a spus: Într-adevăr, veţi bea paharul meu, şi cu botezul cu care sunt botezat eu, veţi fi botezaţi; dar a şedea la dreapta şi la stânga mea nu este al meu să dau, ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu.” Matei 20:22-23

“When the request was made for the two sons of Zebedee to sit the one on His right hand and the other on His left in His kingdom, Jesus answered: ‘Ye know not what ye ask. Are ye able to drink of the cup that I shall drink of, and to be baptized with the baptism that I am baptized with? They say unto Him, We are able. And He saith unto them, Ye shall drink indeed of My cup, and be baptized with the baptism that I am baptized with: but to sit on My right hand, and on My left, is not Mine to give, but it shall be given to them for whom it is prepared of My Father.’ How many can answer: We can drink of the cup; we can be baptized with the baptism; and make the answer understandingly? How many imitate the great Exemplar? All who have professed to be followers of Christ have, in taking this step, pledged themselves to walk even as He walked. Yet the course of many who make high professions of the truth shows that they make but little reference to the Pattern in conforming their lives thereto. They shape their course to meet their own imperfect standard. They do not imitate the self-denial of Christ or His life of sacrifice for

”Când a fost făcută cererea pentru cei doi fii ai lui Zebedei, de a ședea unul la dreapta Lui și celălalt la stânga Lui în Împărăția Sa, Isus a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu, și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu? «Putem» I-au zis ei. și El le-a răspuns: «Este adevărat că veți bea paharul Meu, și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a ședea la dreapta și la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.»” (Matei 20, 22.23.) Cât de mulți pot răspunde: Noi putem bea paharul; noi putem fi botezați cu botezul; și să facă răspunsul să fie vizibil? Cât de mulți imită Exemplul cel mare? Toți cei care au mărturisit a fi urmași ai lui Hristos s-au legat să umble întocmai cum a umblat El. Cu toate acestea, calea multora dintre cei care au făcut mari mărturisiri ale adevărului arată că ei fac doar puțină referire la Model în a-și conforma viața cu viața Lui. Ei își potrivesc calea lor spre a satisface propriul lor standard nedesăvârșit. Ei nu imită lepădarea de sine a lui Hristos sau

68

others’ good.” Testimonies for the Church, volume 2, 32.1.

viața Lui de sacrificiu pentru binele altora. Mărturii pentru Comunitate, vol 2 32.1

“Jesus bears tenderly with them, not rebuking their selfishness in seeking preference above their brethren. He reads their hearts, He knows the depth of their attachment to Him. Their love is not a mere human affection; though defiled by the earthliness of its human channel, it is an outflowing from the fountain of His own redeeming love. He will not rebuke, but deepen and purify. He said, ‘Are ye able to drink of the cup that I shall drink of, and to be baptized with the baptism that I am baptized with?’ They recall His mysterious words, pointing to trial and suffering, yet answer confidently, ‘We are able.’ They would count it highest honor to prove their loyalty by sharing all that is to befall their Lord.

„Isus S-a purtat blând cu ei și nu le-a mustrat egoismul, când căutau să fie așezați mai presus de frații lor. El le-a citit inimile și a cunoscut profunzimea atașamentului lor față de El. Iubirea lor nu era doar un sentiment omenesc; deși pervertită de egoismul naturii omenești prin care se manifesta, ea era o revărsare din izvorul iubirii Sale răscumpărătoare. El nu voia să mustre, ci să adâncească și să cruțe. El a zis: „Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat?” Ei și-au adus aminte de cuvintele Lui tainice, care arătau spre încercare și suferință, și totuși au răspuns plini de încredere: „Putem”. Ei ar fi socotit drept cea mai mare cinste să-și arate credincioșia, împărtășindu-se de toate câte trebuia să sufere Domnul lor. Hristos Lumina Lumii 548.6

“‘Ye shall drink indeed of My cup, and be baptized with the baptism that I am baptized with,’ He said; before Him a cross instead of a throne, two malefactors His companions at His right hand and His left. John and James were to share with their Master in suffering; the one, first of the brethren to perish with the sword; the other, longest of all to endure toil, and reproach, and persecution.” The Desire of Ages, 548.6,7.

„Este adevărat că veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu”, a spus El; în fața Lui era o cruce în loc de tron și doi răufăcători ca tovarăși, la dreapta și la stânga Lui. Ioan și Iacov aveau să împărtășească suferința cu Domnul lor; unul, primul dintre frați, avea să piară de sabie, celălalt avea să îndure mai mult ca toți truda, ocara și persecuția. Hristos Lumina Lumii 548.7

“But though so willing to make a personal application of the lessons of Jesus, James and John were by no means ready to abandon their ambitious designs. Soon after this, accompanied by their mother, they came to Jesus with the petition that they might be permitted to occupy the position of greatest honor in his kingdom. Jesus answered them, ‘Ye know not what ye ask.’ He knew the infinite sacrifice that awaited him; that before the kingly throne there was to be humiliation and shame, and the agonizing death of the cross. And yet he would willingly endure the terrible ordeal for the sake of seeing souls saved in his kingdom to enjoy untold bliss throughout the ceaseless ages of eternity

"Dar, deși erau atât de dispuși să facă o aplicare personală a lecțiilor lui Isus; Iacov și Ioan nu erau gata să renunțe la părerile lor ambițioase. La scurt timp după aceasta, însoțită de mama lor, ei au venit la Isus cu rugămintea de a li se permite să se ocupe locul cu cea mai mare onoare în împărăția sa. Isus le-a răspuns: "Nu știți ce cereți." El cunoștea sacrificiul infinit care îl aștepta; că înaintea tronului împărătesc trebuia să fie umilință și rușine și moartea agonizantă a crucii. Și totuși, el ar suporta de bună voie încercarea teribilă de dragul de a vedea sufletele salvate în împărăția sa pentru a se bucura de fericirea nespusă pe parcursul veacurilor neîncetate ale eternității

“This was the joy that was set before Christ, "Aceasta a fost bucuria care a fost pusă

69

the glory that he was to receive, and that the two disciples had unwittingly requested to share. Jesus asked them, ‘Are ye able to drink of the cup that I shall drink of, and to be baptized with the baptism that I am baptized with?’ Little did they comprehend the bitter cup of which their Lord spoke, or realize the fiery baptism; but they fearlessly responded, ‘We are able.’ Jesus said unto them, ‘Ye shall indeed drink of my cup, and be baptized with the baptism that I am baptized with; but to sit on my right hand, and on my left, is not mine to give, but it shall be given to them for whom it is prepared of my Father.’

înaintea lui Cristos, gloria pe care trebuia să o primească și pe care cei doi ucenici au cerut-o în mod involuntar să le-o împartă. Isus i-a întrebat: " Puteți bea paharul pe care îl voi bea eu? Și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu?" Puțini au înțeles despre paharul amar despre care vorbise Domnul lor, sau să își dea seama de botezul de foc; dar ei au răspuns fără teamă: "Putem" Isus le-a spus: " Iar el le-a spus: Într-adevăr, veți bea paharul meu, și cu botezul cu care sunt botezat eu, veți fi botezați; dar a ședea la dreapta și la stânga mea nu este al meu să dau, ci va fi dat celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu. "

“‘And when the ten heard it, they were moved with indignation against the two brethren.’ They were not less anxious than James and John to secure the chief places in the kingdom of Christ; they were therefore angry with the two brothers for taking, as they thought, an undue advantage. Aware of their ambition and their resentment, Jesus reasoned with them. ‘Ye know,’ he said, ‘that the princes of the Gentiles exercise dominion over them, and they that are great exercise authority upon them. But it shall not be so among you; but whosoever will be great among you, let him be your minister; and whosoever will be chief among you, let him be your servant.’ There was to be a difference between his kingdom and the kingdoms of the world. ‘The princes of the Gentiles’ were ambitious, and sought for place and power; but their course in this respect resulted from false ideas of greatness and the pride of the human heart. Among the disciples of Christ an entirely different state of things was to exist. One was not to aspire to dominion over his brethren, and to seek to be lord over God’s heritage.” Signs of the Times, January 15, 1885, par.6-8.

"Și când au auzit cei zece, au fost mișcați de indignare împotriva celor doi frați:" Ei nu erau mai puțin fricoși decât Iacov și Ioan pentru a fi pe primul loc în Împărăția lui Hristos; ei erau, prin urmare, supărați pe cei doi frați că luau, după cum credeau, un avantaj necuvenit. Conștient de ambiția și resentimentele lor, Isus a luat cuvântul cu ei. "Știți", a spus el, " că domnitorii neamurilor exercită domnie asupra lor și cei mari exercită autoritate asupra lor. Dar între voi nu va fi așa; ci oricine voiește să devină mare între voi, să vă fie servitor; Și oricine voiește să devină primul între voi, să vă fie rob " Trebuia să existe o diferență între Împărăția Sa și împărățiile lumii. Prinții neamurilor erau ambițioși și căutau loc la putere; dar cursul lor în acest sens a rezultat din idei false despre măreție și mândria inimii umane. Între ucenicii lui Cristos trebuia să existe o stare de lucruri cu totul diferită. Niciunul nu trebuie să aspire la domnia peste frații săi și să căutăm să fim domnul peste moștenirea lui Dumnezeu. "Semnele timpului, 15 ianuarie 1885, par. 6-8.

„We learned from one who had heard the document read in Boston and Roxbury, that H. had gone to Carver to read it there. At first I felt distressed. I could not see why God should suffer me thus to be reproached. I had to suffer anguish of spirit for others, and now my character was attacked. For a short

„Am aflat de la cineva care a auzit documentul citit în Boston și Roxbury, că H. a mers la Carver să-l citească acolo. La început m-am simțit în dificultate. Nu puteam vedea de ce Dumnezeu a suportat faptul că primeam reproșuri. A trebuit să sufăr durerea din suflet pentru alții, iar

70

time I sunk in discouragement. But as I went before the Lord with this severe trial, he gave me grace to bear it. His strong arm supported me. I was not suffering as an evil-doer, but for Christ’s sake, and how many had suffered the same before me, even Jesus, the Saviour of the world, was reproached and falsely accused, and these words seemed ever before me, ‘Are ye able to drink of the cup?’ Can ‘ye be baptized with the baptism?’ I felt, as I was bowed before the Lord, that I could say, Let me know the fellowship of Christ’s sufferings. I knew what was reported as being in that document was false, and Jesus knew it, then why should I be troubled? I fully believed that Jesus was soon to come, and then my name, which was handled so maliciously here, would be justified. I there consecrated myself, my name and all, to God, and with reconciliation could say, Only let my poor name be written in the Lamb’s book of life, and men may handle it just as God suffers them. Let me suffer with Christ that I may reign with him.” Spiritual Gifts, volume 2, 70.1.

acum caracterul meu a fost atacat. Pentru scurt timp m-am scufundat în descurajare. Dar când m-am dus înaintea Domnului cu aceată povara mare, mi-a dat harul să-l suport. Brațul lui puternic m-a susținut. Eu n-am suferit ca făcător de rău, dar pentru numele lui Cristos și cât de mulți au suferit același lucru înaintea mea, chiar Isus, Mântuitorul lumii, mi s-a reproșat și am fost învinuit în mod fals, iar aceste cuvinte mereu îmi apăreau în minte: Puteți să beți din paharul Meu? "Puteți să fiți botezați cu botezul meu ?" Am simțit, când îngenunchiam înaintea Domnului, că aș putea spune: Dați-mi voie să fiu părtaș la suferințele lui Cristos. Știam că ceea ce a fost raportat ca fiind în acel document a fost fals, iar Isus a știut-o, de ce ar trebui să mă deranjez? Am crezut pe deplin că Isus urma să vină curând, iar apoi numele meu, care a fost tratat atât de rău aici, ar fi justificat. Eu, acolo, m-am consacrat însumi lui Dumnezeu , numele meu și toate I le-am dat Lui, și cu inima împăcată pot spune: Numai numele meu sărac să fie scris în cartea vieții Mielului și oamenii vor fi tratați așa cum ii acceptă Dumnezeu. Lăsați-mă să sufăr cu Cristos, ca să împărățesc cu el. "Cadouri spirituale, volumul 2, 70.1.

“The growth of the tares among the wheat would draw special attention to it. The grain would be subjected to severe criticism. Indeed, the whole field might be set down as worthless by some superficial observer, or by one who delighted to discover evil. ” The Spirit of Prophecy, volume 2, 248.

"Creșterea neghinei printre grâu ar atrage atenția asupra ei. Plantele vor fi supuse unor examinari severe. Într-adevăr, întregul câmp ar putea fi considerat drept lipsit de valoare de către un observator superficial sau de unul care e încântat să descopere răul. " The Spirit of Prophecy, volumul 2, 248.

“The sincere believers of truth are made sad, and their trials and sorrows greatly increased, by the elements among them which annoy, dishearten, and discourage them in their efforts. But the Lord would teach His servants a lesson of great carefulness in all their moves. ‘Let both grow together.’” Testimonies to the Church, volume 3, 113.

„Cei ce cred sincer în adevăr sunt întristați, iar încercările și întristările lor cresc mult datorită elementelor din mijlocul lor, care îi necăjesc, îi descurajează în eforturile lor. Însă Domnul vrea să-i învețe pe slujitorii Săi lecția prin care aceștia să fie cu mare băgare de seamă în tot ceea ce fac. „Lăsați-le să crească împreună.” Mărturii pentru Comunitate, vol 3, 133

“The word of God often comes in collision with man’s hereditary and cultivated traits of character and his habits of life. But the good-ground hearer, in receiving the word, accepts all its conditions and requirements.

„Adesea, Cuvântul lui Dumnezeu vine în conflict cu trăsăturile de caracter, moștenite sau cultivate, ale omului și cu obiceiurile vieții lui. Dar ascultătorul cel asemănat cu pământul cel bun, atunci

71

His habits, customs, and practices are brought into submission to God’s word. In his view the commands of finite, erring man sink into insignificance beside the word of the infinite God. With the whole heart, with undivided purpose, he is seeking the life eternal, and at the cost of loss, persecution, or death itself, he will obey the truth

când primește Cuvântul, acceptă toate condițiile și cerințele lui. Obiceiurile și practicile lui sunt atunci aduse în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru el, în problema mântuirii, poruncile omului mărginit și greșit, nu au nici o valoare, în fața Cuvântului Dumnezeului cel veșnic. Din toată inima sa și cu o hotărâre neîmpărțită, el caută viața veșnică și va asculta de adevăr chiar dacă ar suferi pierderi, persecuție sau chiar cu prețul vieții.

“And he brings forth fruit ‘with patience.’ None who receive God’s word are exempt from difficulty and trial; but when affliction comes, the true Christian does not become restless, distrustful, or despondent. Though we can not see the definite outcome of affairs, or discern the purpose of God’s providences, we are not to cast away our confidence. Remembering the tender mercies of the Lord, we should cast our care upon Him, and with patience wait for His salvation.

„Și el va aduce roadă „în răbdare”. Nici unul dintre cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu, nu este scutit de greutăți și încercări. Însă atunci când necazurile vin, adevăratul creștin nu devine neliniștit, îndoielnic și abătut. Deși nu putem vedea deznodământul lucrurilor, și nici nu putem discerne scopul lucrărilor providenței, nu trebuie să ne pierdem încrederea. Amintindu-ne de mila cea iubitoare a lui Dumnezeu, noi ar trebui să aruncăm asupra Lui grijile noastre și cu răbdare să așteptăm mântuirea Sa.

“Through conflict the spiritual life is strengthened. Trials well borne will develop steadfastness of character and precious spiritual graces. The perfect fruit of faith, meekness, and love often matures best amid storm clouds and darkness.” Christ’s Object Lessons, 60,61.

„Prin luptă, viața spirituală se întărește. Încercările suportate cu bine vor dezvolta trăinicia caracterului și prețioase calități spirituale. Rodul desăvârșit al credinței, blândețea și iubirea, se maturizează adesea cel mai bine în mijlocul norilor de furtună și întuneric. Parabolele Domnului Hristos, 60, 61

LUTHER LUTHER “It was about this time that Luther, reading the works of Huss, found that the great truth of justification by faith, which he himself was seeking to uphold and teach, had been held by the Bohemian Reformer. ‘We have all,’ said Luther, ‘Paul, Augustine, and myself, been Hussites without knowing it!’ ‘God will surely visit it upon the world,’ he continued, ‘that the truth was preached to it a century ago, and burned!’—Wylie, b. 6, ch. 1” The Great Controversy, 140.3.

„Cam în vremea aceasta, Luther, citind lucrările lui Huss, a descoperit că adevărul cel mare al îndreptățirii prin credință, pe care el căuta să-l înalțe și să-l predice, fusese susținut de reformatorul Boemiei. „Toți au fost husiți”, spunea Luther, „Pavel, Augustin și chiar eu, fără să știm acest lucru!” „Cu siguranță că judecățile lui Dumnezeu vor veni peste lume”, continua el, „deoarece acum un veac i s-a predicat adevărul care a fost osândit și ars.” (Wylie, b. 6, cp. 1) Tragedia Veacurilor 140.3

THE STRUGGLE OF THE ANABAPTIST

LUPTA ANABAPTISMULUI

“They say: 'You were baptized when you were still a child and did not believe. Therefore, your Baptism was nothing.' etc. This is really the same as saying: 'If you do

"Ei spun:" Ai fost botezat când erai încă copil și nu ai crezut. Prin urmare, botezul tău nu a însemnat nimic. etc. Același lucru este același cu a spune: "Dacă nu credeți,

72

not believe, God's Word and Sacrament are nothing. But if you believe, they are something. Therefore, only those who have faith receive true Baptism, whereas those who do not believe receive nothing but water and are not truly baptized.” Martin Luther

Cuvântul și Sacramentul lui Dumnezeu nu reprezintă nimic. Dar dacă crezi, înseamnă ceva. De aceea, numai cei care au credință primesc adevărat Botez, în timp ce aceia care nu cred, nu primesc altceva decât apă și nu sunt cu adevărat botezați ". Martin Luther

MILLERTIES MILLERIȚII „And the voice which I heard from heaven spake unto me again, and said, Go and take the little book which is open in the hand of the angel which standeth upon the sea and upon the earth. And I went unto the angel, and said unto him, Give me the little book. And he said unto me, Take it, and eat it up; and it shall make thy belly bitter, but it shall be in thy mouth sweet as honey. And I took the little book out of the angel's hand, and ate it up; and it was in my mouth sweet as honey: and as soon as I had eaten it, my belly was bitter. And he said unto me, Thou must prophesy again before many peoples, and nations, and tongues, and kings.” Revelation 10:8-11.

„Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu mine şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ. Şi m-am dus spre înger şi i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el mi-a spus: Ia-o şi mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Şi am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi imediat ce am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. Şi el mi-a spus: Tu trebuie să profeţeşti din nou înaintea multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.” Apocalipsa 10: 8-11

“The first angel’s message of Revelation 14, announcing the hour of God’s judgment and calling upon men to fear and worship Him, was designed to separate the professed people of God from the corrupting influences of the world and to arouse them to see their true condition of worldliness and backsliding. In this message, God has sent to the church a warning, which, had it been accepted, would have corrected the evils that were shutting them away from Him. Had they received the message from heaven, humbling their hearts before the Lord and seeking in sincerity a preparation to stand in His presence, the Spirit and power of God would have been manifested among them. The church would again have reached that blessed state of unity, faith, and love which existed in apostolic days, when the believers ‘were of one heart and of one soul,’ and ‘spake the word of God with boldness,’ when ‘the Lord added to the church daily such as should be saved.’ Acts 4:32, 31; 2:47. “If God’s professed people would receive the light as it shines upon them from His word, they would reach that unity for which Christ prayed, that which the apostle describes, ‘the unity of the Spirit in

”Prima solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14, care anunța ceasul judecății lui Dumnezeu chemându-i pe oameni să se teamă și să se închine Lui, a avut scopul de a-i despărți pe aceia care purtau numele de popor al lui Dumnezeu, de influențele dăunătoare ale lumii și a-i trezi spre a vedea adevărata lor stare de decădere și iubire pentru lume. În această solie Dumnezeu a trimis bisericii o avertizare care, dacă ar fi fost primită, ar fi îndreptat relele care-i îndepărtau de El. Dacă ar fi primit solia din cer, smerindu-și inimile înaintea Domnului și căutând cu sinceritate să se pregătească pentru a sta în prezența Sa, Duhul și puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat în mijlocul lor. Biserica ar fi ajuns iarăși la acea stare binecuvântată de unire, credință și iubire care se vedea în zilele apostolice, când credincioșii erau „o inimă și un suflet” și „vesteau Cuvântul Domnului cu îndrăzneală”, când „Domnul adăuga în fiecare zi la Biserică pe cei care trebuiau să fie mântuiți.” (Faptele Apostolilor 4, 32.31; Faptele Apostolilor 2, 47). „Dacă aceia care pretind că sunt poporul lui Dumnezeu ar primi lumina care strălucește asupra lor din Cuvântul Său, ar ajunge la acea unitate pentru care S-a

73

the bond of peace.’ ‘There is,’ he says, ‘one body, and one Spirit, even as ye are called in one hope of your calling; one Lord, one faith, one baptism.’ Ephesians 4:3-5. “Such were the blessed results experienced by those who accepted the advent message. They came from different denominations, and their denominational barriers were hurled to the ground; conflicting creeds were shivered to atoms; the unscriptural hope of a temporal millennium was abandoned, false views of the second advent were corrected, pride and conformity to the world were swept away; wrongs were made right; hearts were united in the sweetest fellowship, and love and joy reigned supreme. If this doctrine did this for the few who did receive it, it would have done the same for all if all had received it. “But the churches generally did not accept the warning. Their ministers, who, as watchmen ‘unto the house of Israel,’ should have been the first to discern the tokens of Jesus’ coming, had failed to learn the truth either from the testimony of the prophets or from the signs of the times. As worldly hopes and ambitions filled the heart, love for God and faith in His word had grown cold; and when the advent doctrine was presented, it only aroused their prejudice and unbelief. The fact that the message was, to a great extent, preached by laymen, was urged as an instrument against it. As of old, the plain testimony of God’s word was met with the inquiry: ‘Have any of the rulers or of the Pharisees believed?’ And finding how difficult a task it was to refute the arguments drawn from the prophetic periods, many discouraged the study of the prophecies, teaching that the prophetic books were sealed and were not to be understood. Multitudes, trusting implicitly to their pastors, refused to listen to the warning; and others, though convinced of the truth, dared not confess it, lest they should be ‘put out of the synagogue.’ The message which God had sent for the testing and purification of the church revealed all too surely how great was the number who had set their affections on this world rather than upon Christ. The ties which bound them to earth were stronger than the attractions heavenward. They chose to listen to the voice of worldly

rugat Hristos și pe care apostolul a descris-o ca fiind „unirea Duhului prin legătura păcii”. „Este”, spune el, „un singur trup și un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre, este un singur Domn, o singură credință, un singur botez.” (Efeseni 4, 3-5) ”Acestea erau rezultatele binecuvântate, experimentate de aceia care au primit solia adventă. Ei proveneau din grupări religioase diferite, dar deosebirile lor confesionale fuseseră îndepărtate; crezurile care erau în conflict au fost distruse, nădejdea despre un mileniu vremelnic, neavând temei în Scriptură, a fost părăsită; vederile rătăcite cu privire la a doua venire au fost corectate; mândria și asemănarea cu lumea au fost îndepărtate; greșelile erau îndreptate; inimile s-au unit în cea mai dulce părtășie, iar iubirea și bucuria dețineau supremația. Dacă această învățătură a făcut lucrul acesta pentru cei puțini care au primit-o, ea ar fi făcut același lucru pentru toți, dacă ar fi primit-o. ”Dar bisericile, în general, n-au primit avertizarea. Slujitorii lor, care erau străjeri „asupra casei lui Israel” ar fi trebuit să fie primii în cunoașterea semnelor venirii lui Isus, n-au învățat adevărul nici din mărturia profeților și nici din semnele timpurilor. Pentru că nădejdile și ambițiile pământești le umpluseră inimile, iubirea față de Dumnezeu și credința în Cuvântul Său s-au răcit. Iar când a fost prezentată doctrina adventă, ea n-a făcut decât să trezească prejudecățile și necredința lor. Faptul că solia era, într-o mare măsură, predicată de laici a fost folosit ca argument împotriva ei. Ca și în vechime, mărturia lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu a fost întâmpinată cu întrebarea: „A crezut vreunul din conducători sau farisei?” Și văzând cât de grea era sarcina de a combate argumentele scoase din perioadele profetice, mulți descurajau studiul profețiilor, învățând că aceste cărți profetice erau pecetluite și nu puteau fi înțelese. Mulțimile, încrezându-se orbește în pastorii lor, au refuzat să asculte avertizarea; și alții, deși convinși de adevăr, nu îndrăzneau să-l mărturisească spre a nu fi „scoși afară din sinagogă”. Solia pe care Dumnezeu o trimisese pentru încercarea și curățirea

74

wisdom and turned away from the heart-searching message of truth. In refusing the warning of the first angel, they rejected the means which Heaven had provided for their restoration. They spurned the gracious messenger that would have corrected the evils which separated them from God, and with greater eagerness they turned to seek the friendship of the world. Here was the cause of that fearful condition of worldliness, backsliding, and spiritual death which existed in the churches in 1844.” The Great Controversy, 379, 380.

bisericii a descoperit cu toată siguranța cât de mare era numărul acelora care își lipiseră sentimentele de acest pământ, mai mult decât de Hristos. Legăturile care-i țineau prinși de pământ erau mai puternice decât atracțiile cerului. Ei au ales să asculte de glasul înțelepciunii omenești și s-au îndepărtat de solia adevărului venită să cerceteze inima. Refuzând să ia seama la avertizarea primului înger, ei au respins mijloacele pe care Cerul le prevăzuse spre îndreptarea lor. Ei au disprețuit solul harului care le-ar fi corectat greșelile care-i despărțeau de Dumnezeu și, cu o înverșunare mai mare, s-au întors să caute prietenia lumii. Aceasta era cauza acelei stări îngrozitoare de iubire pentru lume, apostazie și moarte spirituală care exista în bisericile anului 1844. Tragedia Veacurilor 379, 380

BAPTISM AMONG THE MILLERITES

BOTEZUL PRINTRE MILLERIȚI

“Early in 1844 contemporary newspaper editorials tell of Fitch’s acceptance and preaching of the doctrine of the final destruction of the wicked, brought to him by George Storrs. This was similarly true of baptism by immersion, leading to some twenty, including Fitch, being baptized; and then of an instance when Fitch baptized twelve persons in the Ohio Canal in the piercing cold of March, amid a driving snowstorm.’ His own understanding of baptism is revealed in a letter to his wife: ‘Since I last wrote you I have been buried by baptism into the death of Christ.’” The Prophetic Faith of our Fathers, volume 4, 541.4.

"La începutul anului 1844, editoarele ziarelor contemporane povestesc despre acceptarea și predicarea de către Fitch a doctrinei distrugerii finale a celor răi, aduse de George Storrs. Acest lucru era valabil și în cazul botezului prin scufundare, ducând la botezul a douăzeci de persoane, inclusiv Fitch; și apoi a unui caz în care Fitch a botezat douăsprezece persoane în Canalul Ohio în frigul puternic din martie, în mijlocul unei furtuni de zăpadă. "Înțelegerea lui despre botez este dezvăluită într-o scrisoare adresată soției sale:" De când v-am scris ultima dată, am fost îngropat prin botez în moartea lui Hristos. "" The Prophetic Faith of our Fathers, volume 4, 541.4.

“But Fitch did not have much longer to live and labor. He was in Buffalo, New York, in October, 1844, when a large number of new believers requested baptism. Others had not yet fully made up their minds. Arrangements were made, and the company who were ready went with him to the lake shore and were baptized in the chilly autumn water. A cold wind was blowing as Fitch started for home in his wet garments—for they had no protective baptismal robes or waterproof waders in those days. But just then he was met by another

"Dar Fitch nu mai avea mult timp să trăiască și să muncească. El a fost în Buffalo, New York, în octombrie 1844, când un număr mare de credincioși noi au cerut botezul. Alții încă nu s-au hotărât complet. Aranjamente au fost făcute, iar grupul care era pregătit a mers cu el la malul lacului și a fost botezat în apa rece de toamnă. Un vânt rece a suflat, pe măsură ce Fitch a pornit acasă în hainele sale umede - pentru că în acele zile nu aveau robe baptismale protectoare sau haine impermeabili. Dar tocmai atunci a fost

75

company of tardy candidates, on their way to the lake, who similarly desired baptism. So, cold as he was, Fitch went back with them and immersed them. And then came a belated third company who had at last made their decision. At their request he turned back a second time, and baptized them also. But Fitch was seriously chilled.

întâmpinat de o altă grupare de candidați întârziați, pe drumul spre lac, care și-au dorit botezul. Deci, frig, așa cum era, Fitch s-a întors cu ei și i-a scufundat. Apoi a venit ul al treilea grup întârziat, care au luat și ei decizia în cele din urmă. La cererea lor, el s-a întors a doua oară și i-a botezat și el. Dar Fitch a fost foarte răcit atunci.

“Ill as he was from the effects of this prolonged exposure, he nevertheless rode several miles the next day in the cold wind to meet another appointment. This proved too much for him, and he was stricken down with fatal illness, doubtless pneumonia, which speedily brought on his death at the early age of thirty-nine. His last triumphant words on October 14, shortly before the day of expectation, were, ‘I believe in the promises of God.’ It may confidently be said that none of the Adventist preachers was more widely loved than Charles Fitch. Courageous and resourceful, helpful and hopeful, he interpreted the love of God in word and deed, in the light of the second advent, to the thousands to whom he ministered.” The Prophetic Faith of our Fathers, volume 4, 545.

"Așa cum era el afectat în urma acestei expuneri prelungite, el a mers totuși la mulți kilometri a doua zi în vântul rece pentru a-și întâlni o altă misiune. Acest lucru s-a dovedit prea mult pentru el și a fost lovit de o boală fatală, fără îndoială pneumonia, care a adus rapid moartea la vârsta de treizeci și nouă de ani. Ultimele sale cuvinte triumfale pe 14 octombrie, cu puțin înainte de ziua așteptă, au fost: "Cred în promisiunile lui Dumnezeu." Se poate spune în mod confident că niciunul dintre predicatorii adventiști nu a fost mai mult iubit decât Charles Fitch. Curajos și plin de resurse, de ajutor și plin de speranță, el a întrupat dragostea lui Dumnezeu în cuvânt și faptă, în lumina celei de-a doua veniri, la mii de oameni cărora le-a slujit. " The Prophetic Faith of our Fathers, volume 4, 545.

COVENANT BROKEN, COVENANT RESTORED

LEGĂMÂNT RUPT, LEGĂMÂNT RESTAURAT

„And the Lord spake unto Moses and unto Aaron, saying, How long shall I bear with this evil congregation, which murmur against me? I have heard the murmurings of the children of Israel, which they murmur against me. Say unto them, As truly as I live, saith the Lord, as ye have spoken in mine ears, so will I do to you: Your carcases shall fall in this wilderness; and all that were numbered of you, according to your whole number, from twenty years old and upward, which have murmured against me, Doubtless ye shall not come into the land, concerning which I sware to make you dwell therein, save Caleb the son of Jephunneh, and Joshua the son of Nun. But your little ones, which ye said should be a prey, them will I bring in, and they shall know the land which ye have despised. But as for you, your carcases, they shall fall in this wilderness. And your children shall wander in the wilderness forty years, and bear your

„Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi lui Aaron, spunând: Cât să mai suport această adunare rea, care cârteşte împotriva mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, pe care le cârtesc împotriva mea. Să le spui: Pe cât este de adevărat că eu trăiesc, spune DOMNUL, precum aţi vorbit în urechile mele, astfel vă voi face; Trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu; şi toţi cei număraţi dintre voi, conform numărului vostru în întregime, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care aţi cârtit împotriva mea, Fără îndoială, voi nu veţi intra în ţara despre care am jurat că vă voi face să locuiţi în ea, cu excepţia lui Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. Dar micuţii voştri, despre care aţi spus că vor fi o pradă, pe ei îi voi duce înăuntru şi vor cunoaşte ţara pe care aţi dispreţuit-o. Dar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu. Şi copiii voştri vor rătăci în pustiu patruzeci de

76

whoredoms, until your carcases be wasted in the wilderness. After the number of the days in which ye searched the land, even forty days, each day for a year, shall ye bear your iniquities, even forty years, and ye shall know my breach of promise. I the Lord have said, I will surely do it unto all this evil congregation, that are gathered together against me: in this wilderness they shall be consumed, and there they shall die.” Numbers 14:26-35.

ani şi vor purta curviile voastre, până ce trupurile voastre moarte vor fi risipite în pustiu. După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, adică patruzeci de zile, fiecare zi pentru un an, veţi purta nelegiuirile voastre, adică patruzeci de ani şi veţi cunoaşte cum îmi rup promisiunea. Eu DOMNUL am spus: Cu siguranţă astfel voi face la toată această adunare rea, care s-a adunat împotriva mea; în acest pustiu vor fi mistuiţi şi acolo vor muri.” Numeri 14:26-35

“A short distance from Jordan the Hebrews made their first encampment in Canaan. Here Joshua ‘circumcised the children of Israel;’ ‘and the children of Israel encamped in Gilgal, and kept the Passover.’ The suspension of the rite of circumcision since the rebellion at Kadesh had been a constant witness to Israel that their covenant with God, of which it was the appointed symbol, had been broken. And the discontinuance of the Passover, the memorial of their deliverance from Egypt, had been an evidence of the Lord’s displeasure at their desire to return to the land of bondage. Now, however, the years of rejection were ended. Once more God acknowledged Israel as His people, and the sign of the covenant was restored. The rite of circumcision was performed upon all the people who had been born in the wilderness. And the Lord declared to Joshua, ‘This day have I rolled away the reproach of Egypt from off you,’ and in allusion to this the place of their encampment was called Gilgal, ‘a rolling away,’ or ‘rolling off.’” Patriarchs and Prophets, 485.2.

„La mică depărtare de Iordan, evreii și-au așezat cea dintâi tabără a lor în Canaan. Aici „Iosua i-a tăiat împrejur”; „copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal și au prăznuit Paștele”. (Iosua 5, 3.10.) Suprimarea circumciziunii, de la data revoltei din Cades, fusese pentru Israel un semn statornic că legământul lor cu Dumnezeu, al cărui semn vizibil era circumciziunea, fusese rupt. Iar suspendarea sărbătorii Paștelor, ziua de amintire pentru eliberarea din țara Egiptului, fusese o dovadă care arăta cât de neplăcută a fost pentru Domnul dorința lor de a se întoarce pe pământul robiei. Timpul lepădării lor însă trecuse. Din nou, Dumnezeu l-a recunoscut pe Israel ca popor al Său și semnul legământului a fost restabilit. Toți cei născuți în pustietate au fost tăiați împrejur. Domnul i-a spus lui Iosua: „Astăzi am ridicat de deasupra voastră ocara Egiptului”. (Iosua 5, 9-12.) Ca aluzie la aceasta, locul taberei lor din Ghilgal a fost numit „Prăvălire”. Patriarhi și Profeți 485.2

THE CHURCH TRIUMPHANT

BISERICA TRIUMFĂTOARE

„Cast not away therefore your confidence, which hath great recompence of reward. For ye have need of patience, that, after ye have done the will of God, ye might receive the promise. For yet a little while, and he that shall come will come, and will not tarry. Now the just shall live by faith: but if any man draw back, my soul shall have no pleasure in him. But we are not of them who draw back unto perdition; but of them that believe to the saving of the soul.” Hebrew 10:35-39.

„De aceea nu lepădaţi cutezanţa voastră, care are o mare răsplătire. Fiindcă aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi primi promisiunea. Deoarece încă puţin timp şi cel ce vine va veni şi nu va întârzia. Iar cel drept va trăi prin credinţă; dar dacă cineva dă înapoi, sufletul meu nu îşi va găsi plăcerea în el. Dar noi nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pieire, ci dintre cei care cred pentru salvarea sufletului.” Evrei 10:35-39

OUR GREATEST NEED MARILE NOASTRE NEVOI

77

„A revival of true godliness among us is the greatest and most urgent of all our needs. To seek this should be our first work.“ Selected Messages, book 1, 121.

"O renaștere a adevăratei evlavii printre noi este cea mai mare și mai urgentă dintre toate nevoile noastre. A căuta acest lucru ar trebui să fie prima noastră lucrare. "Solii Alese, vol 1, 121.

WHAT IS A REVIVAL

CE REPREZINTĂ RENAȘTEREA

“A revival and a reformation must take place, under the ministration of the Holy Spirit. Revival and reformation are two different things. Revival signifies a renewal of spiritual life, a quickening of the powers of mind and heart, a resurrection from spiritual death. Reformation signifies a reorganization, a change in ideas and theories, habits and practices. Reformation will not bring forth the good fruit of righteousness unless it is connected with the revival of the Spirit. Revival and reformation are to do their appointed work, and in doing this work they must blend.” The Review and Harald, February 25, 1902.

”Sub conducerea Duhului Sfânt, trebuie să aibă loc o redeșteptare și o reformă. Redeșteptarea și reforma sunt două lucruri diferite. Redeșteptarea înseamnă înnoirea vieții spirituale, o înviorare a puterilor minții și o înviere din moartea spirituală. Reforma înseamnă o reorganizare, o schimbare în idei și teorii, obiceiuri și practici. Reforma nu va aduce roadele bune ale neprihănirii, dacă nu este însoțită de redeșteptarea produsă de Duhul Sfânt. Redeșteptarea și reforma trebuie să-și facă lucrarea lor decisivă și, pentru a realiza această lucrare, trebuie să se contopească.” — The Review and Herald, 25 februarie, 1902. Evenimentele Ultimelor Zile 189.3}

“When the books of Daniel and Revelation are better understood, believers will have an entirely different religious experience...One thing will certainly be understood from the study of Revelations- that the connection between God and His people is close and decided.” The Faith I Live By, 345

„Când cărțile Daniel și Apocalipsa vor fi înțelese mai bine, credincioșii vor trăi o experiență religioasă cu totul diferită… Din studiul cărții Apocalipsa, un lucru va fi înțeles cu siguranță — ca legătura dintre Dumnezeu și poporul Său este strânsă și fermă.

“When we as a people understand what this book (Revelation) means to us, there will be seen among us a great revival.” Testimonies to Ministers, 113.

„Când vom înțelege ce înseamnă această carte (Apocalipsa) pentru noi, ca popor, în mijlocul nostru se va vedea o mare înviorare. Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 113

THE SIGN OF ENTRANCE SEMNUL INTRĂRII “Christ has made baptism the sign of entrance to His spiritual kingdom. He has made this a positive condition with which all must comply who wish to be acknowledged as under the authority of the Father, the Son, and the Holy Spirit. Before man can find a home in the church, before passing the threshold of God’s spiritual kingdom, he is to receive the impress of the divine name, “The Lord Our Righteousness.” Jeremiah 23:6. “Baptism is a most solemn renunciation of the world. Those who are baptized in the

„Domnul Hristos a făcut din botez semnul de intrare în împărăția Sa spirituală. El a făcut din acesta o condiție căreia toți care vor să fie recunoscuți ca fiind sub autoritatea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt, trebuie să se supună. Înainte ca omul să poată găsi un cămin în biserică, înainte de a trece pragul împărăției spirituale a lui Dumnezeu, el trebuie să aibă semnul Numelui divin, „Domnul, Neprihănirea noastră”. (Ieremia 23, 6). „Botezul constituie cea mai solemnă renunțare la lume. Cei care sunt botezați în

78

threefold name of the Father, the Son, and the Holy Spirit, at the very entrance of their Christian life declare publicly that they have forsaken the service of Satan and have become members of the royal family, children of the heavenly King. They have obeyed the command: ‘Come out from among them, and be ye separate, ... and touch not the unclean thing.’ And to them is fulfilled the promise: ‘I will receive you, and will be a Father unto you, and ye shall be My sons and daughters, saith the Lord Almighty.’ 2 Corinthians 6:17, 18. “The vows which we take upon ourselves in baptism embrace much. In the name of the Father, the Son, and the Holy Spirit we are buried in the likeness of Christ’s death and raised in the likeness of His resurrection, and we are to live a new life. Our life is to be bound up with the life of Christ. Henceforth the believer is to bear in mind that he is dedicated to God, to Christ, and to the Holy Spirit. He is to make all worldly considerations secondary to this new relation. Publicly he has declared that he will no longer live in pride and self-indulgence. He is no longer to live a careless, indifferent life. He has made a covenant with God. He has died to the world. He is to live to the Lord, to use for Him all his entrusted capabilities, never losing the realization that he bears God’s signature, that he is a subject of Christ’s kingdom, a partaker of the divine nature. He is to surrender to God all that he is and all that he has, employing all his gifts to His name’s glory.” Counsels for the Church, 295.

Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh declară în mod public, încă de la începutul vieții lor de creștini, că ei nu-I mai slujesc pe Satana și că au devenit membri ai familiei regale, copii ai Regelui ceresc. Ei au ascultat de porunca: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei ... și nu vă atingeți de ceea ce este necurat”. Și pentru aceștia este împlinită făgăduința: „Eu vă voi primi, vă voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”. (2 Corinteni 6, 17.18) ”Angajamentele pe care le facem la botez cuprind multe. În Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, noi suntem înmormântați, asemenea morții lui Hristos și suntem înviați, așa cum și El a înviat la o viață nouă. Viața noastră trebuie să fie strâns legată de viața lui Hristos. De acum înainte, credinciosul trebuie să aibă continuu în mintea lui că el s-a consacrat lui Dumnezeu și Duhului Sfânt. Toate preocupările lumești trebuie să ajungă pe un plan secundar în raport cu această relație nouă. El a declarat public că nu va mai trăi în mândrie și satisfacerea eului. Nu va mai trăi o viață de indiferență, de nepăsare. A făcut un legământ cu Dumnezeu. A murit față de lume și trebuie să trăiască pentru Domnul, să folosească pentru El toate darurile care i-au fost încredințate, să nu piardă niciodată din vedere că poartă semnătura lui Dumnezeu, că el este un supus al împărăției lui Hristos, părtaș de natură divină. El trebuie să consacre lui Dumnezeu tot ce are și tot ce este, folosindu-și toate darurile spre slava Numelui Său. Sfaturi entru Biserică 295.4

Baptism:

• Entrance to the spiritual kingdom of the Lord.

• It is sign of Righteousness.

• Solemn renunciation of the world.

• Public declaration of the forsaking of service to Satan and being a member of the royal family.

• Heeded the call of coming out and be separate.

• Covenant with the Lord.

• Bears God´s signature. Partaker of divine Nature.

Botez: ¥ Intrarea în Împărăția spirituală a Domnului. ¥ Este semnul neprihănirii. ¥ Solemna renunțare la lumii. ¥ Declarația publică a părăsirii serviciului față de Satana și de a fi membru al familiei regale. ¥ A ascultat chemarea de a ieși și a fi separat. ¥ Legământ cu Domnul. ¥Poartă semnătura lui Dumnezeu. Parte a naturii divine.

79

THE SEED DIES — NEW BORN BABY

SĂMÂNȚA MOARE- COPIL NOU NĂSCUT

„Verily, verily, I say unto you, Except a corn of wheat fall into the ground and die, it abideth alone: but if it die, it bringeth forth much fruit.” John 12:24.

„Adevărat, adevărat vă spun: Dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ şi nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” Ioan 12:24

“The change of heart by which we become children of God is in the Bible spoken of as birth. Again, it is compared to the germination of the good seed sown by the husbandman. In like manner those who are just converted to Christ are, ‘as new-born babes,’ to ‘grow up’ to the stature of men and women in Christ Jesus. 1 Peter 2:2; Ephesians 4:15. Or like the good seed sown in the field, they are to grow up and bring forth fruit. Isaiah says that they shall ‘be called trees of righteousness, the planting of the Lord, that He might be glorified.’ Isaiah 61:3. So from natural life, illustrations are drawn, to help us better to understand the mysterious truths of spiritual life.” Steps to Christ, 67.1.

„Schimbarea inimii, prin care devenim copii ai lui Dumnezeu, este numită în Biblie naștere. Ea mai este comparată și cu încolțirea seminței bune semănată de gospodar. Tot la fel cei ce sunt cu adevărat convertiți la Hristos sunt „ca niște prunci născuți de curând”, care trebuie să crească „în toate privințele, ca să ajungem la Cel care este Capul, Hristos”. (1 Petru 2, 2; Efeseni 4, 15.) Asemenea seminței bune semănată în țarină, ei trebuie să crească și să aducă roade. Isaia spune că ei vor fi numiți „terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui”. (Isaia 61, 3.) În acest fel se iau ilustrații din viața naturală, ca să ne ajute la o mai bună înțelegere a adevărurilor ascunse ale vieții spirituale. Calea către Hristos 67.1

“The germination of the seed represents the beginning of spiritual life, and the development of the plant is a beautiful figure of Christian growth. As in nature, so in grace; there can be no life without growth. The plant must either grow or die. As its growth is silent and imperceptible, but continuous, so is the development of the Christian life. At every stage of development our life may be perfect; yet if God’s purpose for us is fulfilled, there will be continual advancement. Sanctification is the work of a lifetime. As our opportunities multiply, our experience will enlarge, and our knowledge increase. We shall become strong to bear responsibility, and our maturity will be in proportion to our privileges.” Christ´s Object Lessons, 65.

„Încolțirea seminței reprezintă începutul vieții spirituale, iar dezvoltarea, creșterea plantei, este o frumoasă ilustrare a creșterii creștine. Ca și în natură, tot la fel se prezintă lucrurile și în viața spirituală; nu poate fi viață fără creștere. Planta trebuie sau să crească, sau să moară. După cum creșterea ei se face în tăcere și în mod imperceptibil, dar continuu, tot așa și cu dezvoltarea vieții creștinului. În fiecare etapă a dezvoltării noastre, viața noastră spirituală poate fi desăvârșită și totuși, dacă trebuie împlinit planul pe care Dumnezeu îl are cu noi, atunci trebuie să aibă loc o continuă creștere. Sfințirea este lucrarea unei vieți întregi. Pe măsură ce ocaziile oferite nouă se înmulțesc, se va dezvolta și experiența noastră, iar cunoștința noastră va crește. Noi vom ajunge atunci destoinici pentru a purta răspunderi, iar maturitatea noastră va fi în proporție cu privilegiile pe care le avem. Calea către Hristos, 65

THE TITLE AND FITNESS TITLUL ȘI CAPACITATEA “Righteousness within is testified to by righteousness without. He who is righteous

"Dreptatea înăuntru este mărturisită prin neprihănirea de afara. Cel care este

80

within is not hard-hearted and unsympathetic, but day by day he grows into the image of Christ, going on from strength to strength. He who is being sanctified by the truth will be self-controlled, and will follow in the footsteps of Christ until grace is lost in glory. The righteousness by which we are justified is imputed; the righteousness by which we are sanctified is imparted. The first is our title to heaven, the second is our fitness for heaven.” The Review and Herald, June 4, 1895, par. 7

neprihănit înăuntru nu are o inimă rece și nu este lipsit de empatie, ci zi de zi crește asemenea lui Cristos, mergând din putere în putere. Cel care este sfințit prin adevăr va avea control de sine și va fi pe urmele lui Cristos până când harul va fi pierdut în slavă. Neprihănirea prin care suntem îndreptățiți este atribuită; neprihănirea prin care suntem sfințiți este împărtășită. Primul este titlul nostru către cer, al doilea este capacitatea noastră de a fi rai. "The Review and Herald, 4 iunie 1895, par. 7

ORIGIN OF THE WORD BAPTISM ORIGINEA CUVÂNTULUI BOTEZ • The root word baptō means “to dip” or

“immerse”. Used to dye cloth or tamper metal.

• Cuvântul rădăcină baptō înseamnă "să scufundați" sau să îngropi". Folosit pentru a vopsi o cârpă sau un metal .

REBAPTISM OF ELLEN WHITE REBOTEZAREA LUI ELLEN

WHITE

“But the lessons in the simplicity of faith and the importance of implicit trust came to Ellen slowly. Soon after her return to Portland from the camp meeting, she was taken into the Methodist Church on probation, with baptism to follow in due time. At that period baptism as a means of full acceptance into the Methodist Church was performed either by sprinkling or immersion. Ellen chose immersion; on Sunday afternoon, June 26, 1842, she and eleven others were baptized in the rather rough waters of Casco Bay. She described the important event: “The waves ran high, and dashed upon the shore; but my peace was like a river. When I arose out of the water, my strength was nearly gone, for the power of God rested upon me. Such a rich blessing I never experienced before. I felt dead to the world, and that my sins were all washed away. The same day a sister and myself were taken into the church.(Spiritual Gifts, 2:13.)” Biography, volume 1, 37. (Ellen G. White: Volume 1 - The Early Years: 1827-1862.)

”Dar lecțiile în simplitatea credinței și importanța credinței implicite au venit la Ellen încet. Curând după ce s-a întors la Portland de la întâlnirea din taberă, ea a fost luată în biserica metodistă pentru un timp de proba ,iar botezul a urmat în timp util. În acea perioadă, botezul ca mijloc de acceptare deplină în Biserica metodistă a fost realizat fie prin stropire, fie prin scufundare. Ellen a ales scufundarea; duminică după-amiază, 26 iunie 1842, ea și unsprezece alții au fost botezați în apele destul de adânci ale golfului Casco. Ea a descris evenimentul important: "Valurile s-au ridicat și s-au zdrobit de țărm; dar pacea mea era ca un râu. Când am ieșit din apă, puterea mea aproape a dispărut , căci puterea lui Dumnezeu s-a odihnit peste mine. O astfel de binecuvântare deplină nu am mai experimentat niciodată înainte. M-am simțit moartă pentru lume și că toate păcatele mi s-au spălat. În aceeași zi, o soră și eu am fost luați în biserică. "(Biografia, vol. 1, 37).

“At about this time—in 1842—William Miller was back in Portland for a second series of meetings on the Second Advent. As before, the meetings were held in the

"În acest timp - în 1842 - William Miller s-a întors în Portland pentru o a doua serie de întâlniri despre a doua venire. Ca și înainte, întâlnirile au avut loc în biserica creștină de

81

Christian church on Casco Street. Of his reception and the manner of his work Ellen White wrote:

pe strada Casco. Din primirea și modul în care a lucrat, Ellen White a scris:

“This second course created much more excitement in the city than the first. The different denominations, with a very few exceptions, closed the doors of their churches against Mr. Miller. Many discourses from the various pulpits sought to expose the alleged fanatical errors of the lecturer. But crowds of anxious listeners attended his meetings, while many were unable to enter the house, which was literally packed. The congregations were unusually quiet and attentive.” Biography, volume 1, 37. (Ellen G. White: Volume 1 - The Early Years: 1827-1862.)

"Aceasta a doua predică a creat mult mai multă emoție în oraș decât prima. Diferitele denominații, cu foarte puține excepții, au închis ușile bisericilor lor împotriva domnului Miller. Multe discursuri din diferite amvoane au încercat să expună presuputele erori fanatice ale lectorului. Dar mulțimi de ascultători anxioși au participat la întâlnirile sale, în timp ce mulți nu au putut să intre în casă, care era literalmente arhiplină. Congregațiile au fost neobișnuit de liniștite și atente. "Biografie, vol. 1, 37. (Ellen G. White: Volumul 1 - Anii timpurii: 1827-1862.)

“In 1839, that faithful servant of the Lord. Wm. Miller, visited Portland Me., and gave a course of Lectures on the second coming of Christ. This had a great affect upon me. I knew that I must be lost if Christ should come, and I be found as I then was. At times I was greatly distressed as to my situation. But it was hard for me to give entirely up to the Lord. I knew that if I professed religion I must be a whole christian, and viewed it so great a thing to be a christian, that I feared I never should be one, if I professed religion. So I remained, suffering distress and anguish of spirit, some months.” The Youth Instructor, December 1, 1852 par.10

"În 1839, slujitorul credincios al Domnului. Wm. Miller, a vizitat Portland Me., Și a dat vorbit despre a doua venire a lui Cristos. Acest lucru a avut un mare impact asupra mea. Știam că ar fi trebuit să fiu pierdută dacă ar veni Cristos și aș fi găsită așa cum am fost atunci. Uneori eram foarte tulburată în ceea ce privește situația mea. Dar mi-a fost greu să mă dau în întregime Domnului. Știam că, dacă eu mărturiseam a fi religioasă, trebuie sa fiu un creștin desăvârșit, și am crezut că este un lucru atât de important să fiu creștin, încât m-am temut ca niciodată nu voi fi, dacă doar voi avea o pretenție de religie ". The Youth Instructor, December 1, 1852 par.10

“When twelve years old, I wished to be immersed. The minister reluctantly consented to go into the water. He chose to sprinkle the candidates. It was a very windy day. The waves ran high, and dashed upon the shore; but I felt perfectly calm. My peace was like a river; and when I arose out of the water, my strength was nearly gone, for the power of God rested upon me, and my soul was filled to overflowing with his love. Such a rich blessing I never experienced before. I felt dead to the world, and that my sins were all washed away.” The Youth Instructor, December 1, 1852 par.14

"Când aveam doisprezece ani, mi-am dorit să fiu scufundată. Preotul a acceptat greu să intru în apă. El a ales să stropească candidații. A fost o zi cu mult vânt. Valurile s-au ridicat și s-au prăbușit pe mal; dar m-am simțit perfect calmă. Pacea mea era ca un râu; și când m-am sculat din apă, puterea mea a aproape a dispărut, căci puterea lui Dumnezeu s-a odihnit peste mine, și sufletul meu a fost umplut cu dragostea Lui. O astfel de binecuvântare nu am mai experimentat-o niciodată înainte. M-am simțit moartă pentru lume și că păcatele mele au fost toate spălate. "Instructorul pentru Tineret, 1 decembrie 1852 par.14

“In 1841, Wm. Miller gave another course of Lectures in Portland. I attended them, and felt

"În 1841, Wm. Miller a predicat câteva lecturi încă o dată la Portland. Am participat

82

that I was not ready for Christ’s coming; and when the invitation was given for those who desired prayers to come forward, I pressed through the crowd, and in taking up this cross found some relief.” The Youth Instructor, December 1, 1852 par.17

la ele și am simțit că nu eram pregătit pentru venirea lui Cristos; și când a fost oferită invitația să vină în față cei care au dorit să primească rugăciuni, am înaintat cu greu prin mulțime, iar prin ridicarea acestei cruci am găsit o ușurare. The Youth Instructor, December 1, 1852 par.17

”The next Sunday, [According to the church records, September, 1843.] at the commencement of love-feast, the presiding elder [Charles Baker] read off our names, seven in number, as discontinued from the church. He stated that we were not expelled on account of any wrong or immoral conduct, that we were of unblemished character and enviable reputation; but we had been guilty of walking contrary to the rules of the Methodist Church.

”În duminica următoare, [Conform înregistrărilor bisericii, septembrie 1843] la începutul întâlnirii, prezbiterul care conducea a citit numele noastre, șapte la număr, ca fiind excluse din biserică. El a afirmat că nu eram excluși datorită unui comportament greșit sau imoral, căci aveam un caracter fără vină și o reputație de invidiat, ci datorită faptului că am încălcat regulile bisericii metodiste.

“He also declared that a door was now open and all who were guilty of a similar breach of the rules, would be dealt with in like manner.—Ibid.

El a spus, de asemenea, că acum s-a deschis o ușă și că toți cei care erau vinovați de o asemenea încălcare a regulilor aveau să fie tratați la fel. Mărturii pentru Comunitate 43.2

“Some of the members who held in their hearts the Advent hope soon withdrew from the church, but, observed Ellen, by some ‘the favor of God was sold for a place in the Methodist Church.’

"Unii dintre membrii care au ținut în inima lor speranța Adventă s-au retras curând din biserică, dar, a observat Ellen, pentru unii" favoarea lui Dumnezeu a fost vândută pentru un loc în Biserica metodistă ".

“This is one of the early cases in connection with the proclamation of the soon coming of the Lord that the message of the second angel of Revelation 14 seemed to apply: ‘Babylon is fallen, is fallen, that great city’ (verse 8). (The message was repeated in Revelation 18, with the added warning: ‘Come out of her, my people’ [verse 4].) It was to become clearly recognized a few months later, in the spring of 1844.” Biography, volume 1, 44. (Ellen G. White: Volume 1 - The Early Years: 1827-1862.)

"Acesta este unul dintre primele cazuri în legătură cu proclamarea venirii curând a Domnului, că mesajul celui de-al doilea înger al Apocalipsei 14 părea să se aplice:" A căzut, a căzut, Babilonul, cetatea cea mare"(versetul 8) . (Mesajul a fost repetat în Apocalipsa 18, cu avertismentul adăugat: "Ieșiți din ea, poporul Meu" (versetul 4). Era să devină clar recunoscut câteva luni mai târziu, în primăvara anului 1844. "Biografie, volum 1, 44. (Ellen G. White: Volumul 1 - Anii timpurii: 1827-1862.)

“Our family were notified of the church-meeting, and we met in the vestry of the meeting-house. The only charge brought against us was that we had walked contrary to their rules. It was asked, ‘What rules have we violated?’ After a little hesitation it was stated that we had absented ourselves from the class-meeting, and had attended other meetings, and they

"Familia noastră a fost informată despre întâlnirea bisericii, și ne-am întâlnit în camera casei de întâlniri. Singura plângere adusă împotriva noastră a fost că am mers în contradicție cu regulile lor. Întrebarea a fost: "Ce reguli am încălcat?" După o mică ezitare, s-a spus că ne-am abținut de la întâlnirea din clasă și am participat la alte întâlniri și au considerat că am

83

considered that we had violated their rules.” Spiritual Gifts, volume 2, 23.

încălcat regulile lor. "Daruri spirituale, volumul 2, 23.

ACCEPTING THE SABBATH ACCEPTAREA SABATULUI

“Soon after accepting the Sabbath truth, Ellen White requested rebaptism—undoubtedly into the third angel’s message. James White writes of this in Life Incidents, page 273, in connection with his presentation of Ellen White’s visions:

"La scurt timp după ce a acceptat adevărul Sabatului, Ellen White a cerut rebotezarea - fără îndoială în mesajul celui de-al treilea înger. James White scrie despre acest lucru în Life Incidents, pagina 273, în legătură cu prezentarea viziunilor lui Ellen White:

“On receiving baptism at my hands, at an early period of her experience, as I raised her up out of the water, immediately she was in vision.

"La primirea botezului prin mâinile mele, la o scurtă perioadă a experienței ei, în timp ce am ridicat-o din apă, imediat a intrat în viziune.

“This is the only reference to this step in her experience; the date of the rebaptism is not known.” Biography, volume 1, 121,122. (Ellen G. White: Volume 1 - The Early Years: 1827-1862.)

"Aceasta este singura referire cu privire la pasul din experiența ei; data rebotezării nu este cunoscută ". Biography, volume 1, 121,122. (Ellen G. White: Volume 1 - The Early Years: 1827-1862.)

MANUSCRIPT 5, 1850—[JULY 29, 1850, OSWEGO, NEW YORK]

MANUSCRIPT 5, 1850—[JULY 29, 1850, OSWEGO, NEW YORK ]

“‘A Vision the Lord Gave Me in Oswego, July 29, 1850.’

“‘O viziune pe care Dumnezeu mi-a dato-o în Oswego, July 29, 1850.’

“Portions of this manuscript are published in Ellen G. White, Manuscript Releases, volume 18,10-13.

“ Porțiuni din manuscriptele ei sunt publicate în Ellen G. White, Manuscript Releases, volume 18,10-13.

“General exhortation; warnings against spiritualism; instruction on rebaptism; the cases of Richard Gorsline and R. R. Chapin.” The Ellen G. White Letters and Manuscripts, volume 1, 203.

"Îndemnuri generale; avertismente împotriva spiritismului; instruire privind rebotezarea; cazurile lui Richard Gorsline și R. R. Chapin. " The Ellen G. White Letters and Manuscripts, volume 1, 203

”Said the angel, Can ye stand in the battle in the day of the Lord? Ye need to be washed and live in newness of life. (Then I saw those whose hands are now engaged in making up the breach and are standing in the gaps11 that have formally, since ’44, broken the commandments of God and have so far followed the Pope as to keep the first day instead of the seventh, would have to go down into the water and be baptized in the faith of the shut door and keeping the

”A spus îngerul: Puteți să rezistanți în lupta din ziua Domnului? Voi trebuie să vă curățați și să trăiți o viața noua. (Apoi i-am văzut pe aceia ale căror mâini sunt implicate în a face spărturi și stau între aceste ele, care în mod oficial, începând cu anul 1844, au încălcat poruncile lui Dumnezeu și l-au urmat pe Papa păstrând prima zi în loc de a șaptea, ar trebui să coboare în apă și să fie botezați în credința ușii închise și să păstreze poruncile lui

84

commandments of God, and in the faith of Jesus12 coming to sit on the throne of His father David and to redeem Israel. I also saw those who have been baptized as a door into the professed churches will have to be baptized out of that door again,13 and into the faith mentioned above, and all who have not been baptized since ’44 will have to be baptized before Jesus comes, and some will not gain progress now until that duty is done and then they must live anew unto God and serve him faithfully.).” The Ellen G. White Letters and Manuscripts, volume 1, 205.2

Dumnezeu și credința lui Isus venind să stea pe tronul tatălui său David și să răscumpere pe Israel. I-am văzut, de asmenea, pe cei care au fost botezați ca o ușă în bisericile lor, vor trebui să fie botezați înafara ușii aceleia din nou, și în credința menționată mai sus și toți cei care nu au fost botezați din anul 1844 vor trebui să fie botezați înainte ca Isus să vină , iar unii nu vor progresa acum până când această datorie nu este făcută și atunci ei trebuie să trăiască ca nou în Dumnezeu și să-I slujească cu credincioșie "). Ellen G. White Letters and Manuscripts, vol. 1, 205.2

An allusion to the theme of restoration and, in particular, the restoration of true Sabbath observance, found in Isaiah 58:12: “Thou shalt be called, The repairer of the breach, The restorer of paths to dwell in.” As early as 1846 Sabbatarian Adventists saw their task as that of restoring long-neglected truths, including the Sabbath, before the Second Advent. See: P. Gerard Damsteegt, Foundations of the Seventh-day Adventist Message and Mission, pp. 138, 139, 250-253.

O aluzie la tema restaurării și, în special, a restaurării adevăratei respectări a Sabatului, găsită în Isaia 58:12: " vei fi numit: Reparatorul spărturii, Restauratorul cărărilor de locuit.". În 1846 Adventiștii Sabatului au văzut misiunea lor ca fiind aceea de a restaura adevărurile neglijate de mult timp, inclusiv Sabatul, înainte de a doua venire. Vezi: P. Gerard Damsteegt, Foundations of the Seventh-day Adventist Message and Mission, pp. 138, 139, 250-253.

Damsteegt notes that “the phrase ‘the Sabbath and the shut door’ was frequently used” at this time “to identify the specific theological position of Sabbatarian Adventists.” See also his discussion of the integration of Sabbath, shut door, and sanctuary in the visions of Ellen White after 1849. See: Ibid., pp. 153-155; introductory article “The ‘Shut Door’ and Ellen White’s Visions”; EGWEnc, s.v. “Shut Door.”

Damsteegt notează că "fraza" Sabatul și ușa închisă "a fost folosită frecvent" în acest moment "pentru a identifica poziția teologică specifică a adventiștilor Sabatului." Vezi de asemenea discuția sa despre integrarea Sabatului, a ușii închise și a sanctuarului în viziuni ale lui Ellen White după 1849. See: Ibid., pp. 153-155; introductory article “The ‘Shut Door’ and Ellen White’s Visions”; EGWEnc, s.v. “Shut Door.”

THIS SUBJECT WILL WORK LIKE LEAVEN

ACEST SUBIECT VA FUNCȚIONA PRECUM ALUATUL

“Let none of our zealous brethren overdo this matter. They will be in danger of getting before the Lord and making tests for others which the Lord has not bidden them to make. It is not the work of any of our teachers to urge rebaptism upon anyone. It is their business to lay down the great principles of Bible truths, especially is this the case in regard to rebaptism. Then let God do the

„Niciunul dintre frații noștri zeloși să nu exagereze cu privire la subiectul acesta. Ei se vor afla în pericolul de a o lua înaintea Domnului și de a prezenta ca fiind cerințe obligatorii lucruri pe care Domnul nu le-a poruncit. A insista asupra rebotezării cuiva nu este lucrarea niciunuia dintre învățătorii noștri. Lucrarea lor este să prezinte marile principii ale adevărului

85

work of convicting the mind and heart…. “Every honest soul who accepts the Sabbath of the fourth commandment will see and understand his duty in time. But it will take time for some. It is not a subject to be driven and forced upon those newly come to the truth, but this subject will work like leaven; the process will be slow and quiet, but it will do its work, if our ministering brethren will not be too fast and defeat the purpose of God. “Those who have long looked upon this subject see it quite clearly and think all others should see it just as they do. They do not consider that with some newly come to the faith this matter looks like denying all their former religious experience. But in time they will come to regard the matter differently. As the truth is constantly unfolding to their minds, they will see advanced steps to be taken; new light will flash upon their pathway; God’s Spirit will work upon their minds, if men will not interfere and seek to drive them to the positions which they think are truth. “Now let it be distinctly understood, from time to time all through our experience, God has given me testimonies of caution to our brethren in regard to handling the subject of rebaptism. Our good Brother _____ and several others of our ministers I was shown were making a mistake at some point in their experience in putting in the front and making a test question of rebaptism. This is not the way that the subject should be treated. It is a matter to be treated as a great privilege and blessing, and all who are rebaptized, if they have the right ideas upon this subject, will thus consider it. These good brethren were not bringing those newly come to the faith along step by step, cautiously and guardedly, and the result was that some were turned from the truth, when a little time and tender, careful dealing with them would have prevented all such sad results.—Letter 56, 1886.” Evangelism, 374, 375.

biblic și, în cazul acesta, principiul rebotezării. Apoi, să-L lase pe Dumnezeu să convingă mintea și inima oamenilor.... ”Cu timpul, fiecare suflet cinstit care primește Sabatul poruncii a patra va înțelege care îi este datoria. Totuși unora le va fi necesară o perioadă mai lungă. Subiectul acesta să nu le fie impus celor nou-veniți la adevăr, ci să-l lase să lucreze asemenea unui aluat. Dacă pastorii noștri nu vor fi prea grăbiți, împiedicând planul lui Dumnezeu, procesul va fi lent și tăcut, dar își va face lucrarea. ”Aceia care au studiat subiectul acesta vreme îndelungată au ajuns să îl înțeleagă destul de clar și cred că toți ar trebui să îl înțeleagă asemenea lor. Ei nu se gândesc că, pentru cei nou-veniți la credință, rebotezarea ar însemna să își nege toată experiența lor religioasă din trecut. Totuși, cu timpul, ei vor ajunge să privească lucrurile diferit. Pe măsură ce adevărul li se descoperă fără încetare, ei vor înțelege pașii pe care trebuie să-i facă. Dacă oamenii nu se vor interpune și nu vor căuta să-i ducă la poziții despre care ei cred că sunt adevărate, o lumină nouă va străfulgera pe calea acestor suflete, iar Duhul lui Dumnezeu va lucra asupra minții lor. Prin urmare, să fie înțeles cu claritate faptul că, pe parcursul experienței noastre, din când în când, Dumnezeu mi-a dat mărturii de avertizare adresate fraților noștri cu privire la tratarea subiectului rebotezării. Bunul nostru frate _____ și mulți alții pastori care mi-au fost arătați au făcut o greșeală într-un anumit moment al experienței lor, prin faptul că au evidențiat subiectul rebotezării și au făcut din el o cerință obligatorie. Nu aceasta este modalitatea în care trebuie să fie tratat subiectul. El trebuie să fie considerat ca un mare privilegiu și o mare binecuvântare, iar dacă au idei corecte cu privire la subiectul acesta, toți cei care sunt rebotezați îl vor considera așa. Bunii noștri frați nu îi conduceau pe cei nou-veniți la credință pas cu pas, cu atenție și cu precauție, iar ca urmare unii au fost întorși de la adevăr, deși toate aceste rezultate triste ar fi putut să fie evitate, dacă ar fi fost tratați cu duioșie, atenție și răbdare. — Letter 56, 1886. Evanghelizare 375.1

RECONVERSION AND RECONVERTIREA ȘI

86

REBAPTISM OF SEVENTH-DAY ADVENTISTS

REBOTEZAREA ADVENTIȘTILOR DE ZIUA A ȘAPTEA

“The Lord calls for a decided reformation. And when a soul is truly reconverted, let him be rebaptized. Let him renew his covenant with God, and God will renew His covenant with him.... Reconversion must take place among the members, that as God’s witnesses they may testify to the authoritative power of the truth that sanctifies the soul.—Letter 63, 1903.” Evangelism, 375

„Domnul cheamă la o reformă hotărâtă. Când un suflet este reconvertit cu adevărat, să fie rebotezat. Să își înnoiască legământul cu Dumnezeu, iar Dumnezeu își va înnoi legământul cu el.... În mijlocul membrilor trebuie să aibă loc reconvertiri, așa încât, în calitate de martori ai lui Dumnezeu, să depună mărturie despre puterea plină de autoritate a adevărului pentru sfințirea sufletului. — Letter 63, 1903. Evanghelizare 375.2

„But in the days of the voice of the seventh angel, when he shall begin to sound, the mystery of God should be finished, as he hath declared to his servants the prophets.” Revelation 10:7.

„Ci în zilele vocii celui de al şaptelea înger, când va începe să trâmbiţeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut el cunoscut robilor săi, profeţii.” Apocalipsa 10:7

„Even the mystery which hath been hid from ages and from generations, but now is made manifest to his saints: To whom God would make known what is the riches of the glory of this mystery among the Gentiles; which is Christ in you, the hope of glory: Whom we preach, warning every man, and teaching every man in all wisdom; that we may present every man perfect in Christ Jesus.” Colossians 1:26-28.

”Misterul care fusese ascuns de veacuri şi de generaţii, dar acum este arătat pe faţă sfinţilor lui, Cărora a voit Dumnezeu să le facă cunoscut care sunt bogăţiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este Cristos în voi, speranţa gloriei; Pe care noi îl predicăm, avertizând fiecare om şi învăţând pe fiecare om în toată înţelepciunea, pentru a putea înfăţişa pe fiecare om desăvârşit în Cristos Isus.” Coloseni 1:26-28

BAPTISM NOT GRADUATION

BOTEZ, NU ABSOLVIRE

“Every opportunity, every advantage, every privilege, has been given to us to gain a rich Christian experience; but we do not learn everything all at once. There must be a growth. Many, having learned a little in school, think they are ready to graduate. They think they know about all that is worth knowing. We are not to think that as soon as we are baptized we are ready to graduate from the school of Christ. When we have accepted Christ, and in the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Spirit have pledged ourselves to serve God, the Father, Christ, and the Holy Spirit—the three dignitaries and powers of heaven—pledge themselves that every facility shall be given to us if we carry out our baptismal vows to ‘come out from among them, and be ... separate, ... and touch not the unclean thing.’

"Fiecare ocazie, fiecare avantaj, fiecare privilegiu ne-a fost dată pentru a câștiga o bogată experiență creștină; dar nu învățăm totul dintr-o dată. Trebuie să existe o creștere. Mulți, care au învățat puțin în școală, cred că sunt pregătiți să absolve. Ei cred că știu despre tot ce merită să știe. Nu trebuie să ne gândim că de îndată ce suntem botezați, suntem gata să absolvim școala lui Hristos. Când am acceptat pe Hristos în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh ne-am angajat să slujim lui Dumnezeu, Tatăl, Hristos și Duhul Sfânt – cele trei autorități și puteri ale cerului- s-au angajat să ne de-a toate binecuvântările dacă ne vom împlini jurămintele baptismului ca să "ieșim din mijlocul lor și să fim ... separați ... și să nu atingem lucrul necurate." Când suntem credincioși în jurămintele noastre, El

87

When we are true to our vows, He says, ‘I will receive you’ (Manuscript 85, 1901).” Seventh-day Adventist Bible Commentary, volume 6, 1075.8.

spune: "Te voi primi"(Manuscript 85, 1901).” Seventh-day Adventist Bible Commentary, volume 6, 1075.8.

THE CHRISTIAN’S OATH OF ALLEGIANCE

LEGĂMÂNTUL DE SUPUNERE AL CREȘTINULUI

“As Christians submit to the solemn rite of baptism, He registers the vow that they make to be true to Him. This vow is their oath of allegiance. They are baptized in the name of the Father and the Son and the Holy Spirit. Thus they are united with the three great powers of heaven. They pledge themselves to renounce the world and to observe the laws of the kingdom of God. Henceforth they are to walk in newness of life. No longer are they to follow the traditions of men. No longer are they to follow dishonest methods. They are to obey the statutes of the kingdom of heaven. They are to seek God’s honor. If they will be true to their vow, they will be furnished with grace and power that will enable them to fulfill all righteousness. ‘As many as received Him, to them gave He power to become the sons of God, even to them that believe on His name.’—Letter 129, 1903.” Evangelism, 307.3.

„Când creștinii se supun ceremoniei solemne a botezului, Dumnezeu înregistrează legământul pe care îl fac de a fi credincioși față de El. Acesta este un legământ al supunerii. Ei sunt botezați în Numele Tatălui și al Fiului, și al Duhului Sfânt. Astfel, sunt uniți cu cele trei mari Puteri ale cerului. Ei se angajează să renunțe la lume și să respecte legile împărăției lui Dumnezeu. De aici înainte, trebuie să trăiască în înnoirea vieții. Ei nu mai urmează tradițiile oamenilor. Ei nu mai aplică metode necinstite, ci trebuie să respecte prevederile împărăției cerului. Ei trebuie să caute să-L onoreze pe Dumnezeu. Dacă vor fi credincioși față de legământul lor, li se va da harul și puterea care îi va face în stare să fie neprihăniți. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” — Letter 129, 1903. Evanghelizare 307.3

A CLOSER TEST OF DISCIPLESHIP

O VERIFICARE MAI ATENTĂ A UCENICIEI

“The test of discipleship is not brought to bear as closely as it should be upon those who present themselves for baptism. It should be understood whether those who profess to be converted are simply taking the name of Seventh-day Adventists, or whether they are taking their stand on the Lord’s side to come out from the world and be separate and touch not the unclean thing. When they give evidence that they fully understand their position, they are to be accepted. But when they show that they are following the customs and fashions and sentiments of the world, they are to be faithfully dealt with. If they feel no burden to change their course of action, they should not be retained as members of the church. The Lord wants those who compose His church to

„Verificarea uceniciei celor care se prezintă pentru botez nu este atât de atentă cum ar trebui. Trebuie să se verifice dacă cei ce pretind a fi convertiți nu fac altceva decât să-și însușească, pur și simplu, numele de adventiști de ziua a șaptea sau trec cu adevărat de partea Domnului pentru a ieși din lume, a fi niște oameni deosebiți și pentru a nu se atinge de niciun lucru necurat. Când dovedesc că au înțeles pe deplin poziția la care aderă, ei trebuie să fie primiți. Dar, dacă dovedesc că urmează tradițiile și părerile lumii, ei trebuie să fie tratați cu credincioșie. Daca nu simt nicio responsabilitate de a-și schimba viața, acești candidați nu trebuie să fie primiți ca membri ai bisericii. Domnul dorește ca aceia care alcătuiesc biserica Sa să fie niște ispravnici

88

be true, faithful stewards of the grace of Christ.” Testimonies to Ministers, 128.1.

credincioși ai harului lui Hristos. Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei 128.1

THOROUGH PREPARATION FOR BAPTISM

PREGĂTIREA DEPLINĂ PENTRU BOTEZ

“There is need of a more thorough preparation on the part of candidates for baptism. They are in need of more faithful instruction than has usually been given them. The principles of the Christian life should be made plain to those who have newly come to the truth. None can depend upon their profession of faith as proof that they have a saving connection with Christ. We are not only to say, ‘I believe,’ but to practice the truth. It is by conformity to the will of God in our words, our deportment, our character, that we prove our connection with Him. Whenever one renounces sin, which is the transgression of the law, his life will be brought into conformity to the law, into perfect obedience. This is the work of the Holy Spirit. The light of the Word carefully studied, the voice of conscience, the strivings of the Spirit, produce in the heart genuine love for Christ, who gave Himself a whole sacrifice to redeem the whole person, body, soul, and spirit. And love is manifested in obedience.—Testimonies For The Church 6:91, 92 (1900).” Evangelism, 308.4.

„Candidații pentru botez trebuie să fie pregătiți pe deplin. Ei trebuie să fie învățați cu mai multă conștiinciozitate decât au fost învățați de obicei. Acelora care au venit de curând la adevăr să le fie arătate cu claritate principiile vieții creștine. Nimeni să nu se bazeze pe mărturisirea lor de credință, ca fiind o dovadă că ei au o legătură mântuitoare cu Hristos. Nu trebuie doar să zicem: „Cred”, ci să practicăm adevărul. Noi dovedim legătura noastră cu Dumnezeu, prin conformarea față de voia Sa, prin cuvintele noastre, prin purtarea noastră și prin caracterul nostru. Ori de câte ori cineva renunță la păcat, care este călcarea Legii, viața lui va fi adusă la o ascultare deplină față de Lege. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Lumina Cuvântului care este studiată cu atenție, glasul conștiinței și eforturile Duhului Sfânt produc în inimă adevărata iubire față de Hristos, care S-a dat ca preț de răscumpărare a întregii făpturi, trup, suflet și duh. Iar dragostea este manifestată prin ascultare. — Testimonies for the Church 6:91, 92 (1900). Evanghelizare 308.4

PREPARING YOUNG PEOPLE FOR BAPTISM

PREGĂTIREA TINERILOR PENTRU BOTEZ

“Candidates who have grown to manhood and womanhood should understand their duty better than do the younger ones; but the pastor of the church has a duty to do for these souls. Have they wrong habits and practices? It is the duty of the pastor to have special meetings with them. Give them Bible readings, converse and pray with them, and plainly show the claims of the Lord upon them. Read to them the teaching of the Bible in regard to conversion. Show what is the fruit of conversion, the evidence that they love God. Show that true conversion is a change of heart, of thoughts and purposes. Evil habits are to be given up. The sins of evil-speaking, of jealousy, of disobedience, are

”Candidații ajunși la maturitate ar trebui să-și înțeleagă datoria mai bine decât cei mai tineri, dar pastorul bisericii are și el o datorie de împlinit față de aceste suflete. Oare au ele obiceiuri și deprinderi rele? Datoria pastorului este să aibă adunări speciale cu acești oameni. Prezentați-le studii biblice, vorbiți-le și rugați-vă cu ei și arătați-le lămurit ce anume cere Domnul de la ei. Citiți-le învățătura Bibliei cu privire la convertire. Arătați-le care sunt roadele convertirii, dovada că ei îl iubesc pe Dumnezeu. Arătați-le că adevărata convertire este o schimbare a inimii, a gândurilor și a obiceiurilor. Obiceiurile rele trebuie să fie părăsite. Păcatele

89

to be put away. A warfare must be waged against every evil trait of character. Then the believing one can understandingly take to himself the promise, ‘Ask, and it shall be given you.’ Matthew 7:7.—Testimonies For The Church 6:95 (1900).” Evangelism, 311.1.

vorbirii de rău, geloziei, neascultării trebuie să fie îndepărtate. Ei trebuie să lupte împotriva oricărei trăsături rele de caracter. Atunci, păcătosul poate să-și însușească într-o modalitate inteligentă făgăduința: „Cereți și vi se va da”. (Matei 7, 7.) — Testimonies for the Church 6:95 (1900). Evanghelizare 311.1

DEDICATED TO GOD

CONSACRAȚI LUI DUMNEZEU

“Henceforth the believer is to bear in mind that he is dedicated to God, to Christ, and to the Holy Spirit. He is to make all worldly considerations secondary to this new relation. Publicly he has declared that he will no longer live in pride and self-indulgence. He is no longer to live a careless, indifferent life. He has made a covenant with God. He has died to the world. He is to live to the Lord, to use for Him all his entrusted capabilities, never losing the realization that he bears God’s signature, that he is a subject of Christ’s kingdom, a partaker of the divine nature. He is to surrender to God all that he is and all that he has, employing all his gifts to His name’s glory. “The obligations in the spiritual agreement entered into at baptism are mutual. As human beings act their part with whole-hearted obedience, they have a right to pray, ‘Let it be known, Lord, that Thou art God in Israel.’ The fact that you have been baptized in the name of the Father, the Son, and the Holy Spirit, is an assurance that if you will claim their help, these powers will help you in every emergency. The Lord will hear and answer the prayers of His sincere followers who wear Christ’s yoke and learn in His school His meekness and lowliness.—Testimonies For The Church 6:98, 99 (1900).” Evangelism, 316.

„De aici înainte, cel credincios trebuie să nu uite că este consacrat lui Dumnezeu, lui Hristos, și Duhului Sfânt. El trebuie să subordoneze acestei relații noi toate considerațiile lumești. El a declarat public faptul că nu va mai trăi în mândrie și îngăduință de sine. El nu mai trăiește o viață neglijentă și indiferentă, deoarece a făcut un legământ cu Dumnezeu. El a murit pentru lume și trăiește pentru Domnul, ca să folosească pentru El toate capacitățile cu care a fost înzestrat, fără să piardă niciodată din vedere înțelegerea faptului că poartă semnătura lui Dumnezeu și că este un supus al împărăției lui Hristos, un părtaș al naturii divine. El trebuie să-I consacre lui Dumnezeu tot ce este și tot ce are, folosindu-și toate darurile spre slava Numelui Său. ”Obligațiile asumate în angajamentul spiritual pe care l-a făcut la botez sunt reciproce. Când își îndeplinesc partea printr-o ascultare din toată inima, făpturile omenești au dreptul să se roage: „Să se știe, Doamne, că Tu, ești Dumnezeul lui Israel.” Faptul că voi ați fost botezați în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt este o asigurare că, dacă veți cere ajutorul Lor, Puterile acestea vă vor ajuta în orice situație grea. Domnul va auzi și va răspunde rugăciunilor înălțate de urmașii Săi sinceri, care poartă jugul lui Hristos și învață în școala Lui blândețea și smerenia. — Testimonies for the Church 6:98, 99 (1900). Evanghelizare 316.3

CONVERSION, NOT JUST BAPTISM

CONVERTIRE, NU DOAR BOTEZ

“Salvation is not to be baptized, not to have our names upon the church books, not to preach the truth. But it is a living union with Jesus Christ to be renewed in heart,

„A fi mântuit nu înseamnă a fi botezat, nu înseamnă a avea numele scrise în registrele bisericii sau a predica adevărul. A fi mântuit înseamnă a trăi în unire cu

90

doing the works of Christ in faith and labor of love, in patience, meekness, and hope. Every soul united to Christ will be a living missionary to all around him.—Letter 55, 1886.” Evangelism, 319.1.

Isus Hristos, a avea o inimă nouă, săvârșind faptele lui Hristos și lucrând cu dragoste, răbdare, blândețe și nădejde. Fiecare suflet care este unit cu Hristos va fi un misionar activ pentru toți cei din jurul lui. — Letter 55, 1886. Evanghelizare 319.1

“Public opinion favors a profession of Christianity. Little self-denial or self-sacrifice is required in order to put on a form of godliness, and to have one’s name enrolled upon the church book. Hence many join the church without first becoming united to Christ. In this Satan triumphs. Such converts are his most efficient agents. They serve as decoys to other souls. They are false lights, luring the unwary to perdition. It is in vain that men seek to make the Christian’s path broad and pleasant for worldlings. God has not smoothed or widened the rugged, narrow way. If we would enter into life, we must follow the same path which Jesus and His disciples trod,—the path of humility, self-denial, and sacrifice.—Testimonies For The Church 5:172 (1882).” Evangelism, 319.4.

„Opinia publică favorizează o mărturisire a creștinismului. Pentru a avea o formă de evlavie și numele scris în registrul bisericii nu se cere decât puțină renunțare la sine sau sacrificiu de sine. Din această cauză, mulți se alătură bisericii, fără ca mai întâi să fie uniți cu Hristos. Satana triumfă din cauza aceasta. Astfel de convertiți sunt cei mai eficienți slujitori ai lui, fiind o capcană pentru alte suflete. Ei sunt lumini false, ducându-i la pieire pe cei neprevăzători. Oamenii caută în zadar să facă din calea creștinului o cale largă și plăcută pentru cei lumești. Dumnezeu nu a netezit și nici nu a lărgit calea cea îngustă și aspră. Dacă vrem să intrăm în viață, trebuie să mergem pe aceeași cale pe care au mers Domnul Isus și ucenicii Săi, calea umilinței, a renunțării la sine și a sacrificiului. — Testimonies for the Church 5:172 (1882). Evanghelizare 319.4

SATAN DISCOURAGES JOINING THE CHURCH

SATANA DESCURAJEAZĂ INTRAREA ÎN BISERICĂ

“It is his [Satan’s] studied effort to lead professed Christians just as far from heaven’s arrangement as he can; therefore he deceives even the professed people of God and makes them believe that order and discipline are enemies to spirituality; that the only safety for them is to let each pursue his own course, and to remain especially distinct from bodies of Christians who are united and are laboring to establish discipline and harmony of action. All the efforts made to establish this are considered dangerous, a restriction of rightful liberty, and hence are feared as popery. These deceived souls consider it a virtue to boast of their freedom to think and act independently. They will not take any man’s say so. They are amenable to no man. It was and now is Satan’s special work to lead men to feel that it is God’s order to

„Efortul premeditat al lui Satana este acela de a-i duce pe aceia care se declară a fi creștini cât mai departe cu putință de planurile Cerului. Ca urmare, el îi înșală chiar și pe aceia care declară că fac parte din poporul lui Dumnezeu și îi face să creadă că ordinea și disciplina sunt niște vrăjmași ai evlaviei, că singura cale de a fi în siguranță este ca fiecare să meargă pe drumul lui și să rămână separat de grupurile organizate de creștini care se unesc și lucrează pentru a institui disciplina și armonia în lucrare. Toate eforturile depuse în sensul acesta sunt considerate a fi periculoase, ca o restrângere a dreptului la libertate și, în consecință, ei cred că sunt la fel de temut ca papalitatea. Aceste suflete amăgite consideră că este o virtute să se laude cu libertatea lor de a gândi și de a acționa

91

strike out for themselves and choose their own order independent of their brethren.—Letter 32, 1892.” Evangelism, 318.2

independent. Ele nu iau în considerare declarațiile niciunui om și nu se consideră răspunzătoare față de nimeni. Atât în trecut, cât și în prezent, lucrarea deosebită a lui Satana este aceea de a-i determina pe oameni să creadă că planul lui Dumnezeu este ca fiecare să se descurce singur și să-și alegă propria rânduială, independent de frații lui. — Letter 32, 1892. Evanghelizare 318.2

NOT A FEELING BUT A CHANGED LIFE

NU UN SENTIMENT, CI O VIAȚĂ SCHIMBATĂ

“Many who speak to others of the need of a new heart do not themselves know what is meant by these words. The youth especially stumble over this phrase, ‘a new heart.’ They do not know what it means. They look for a special change to take place in their feelings. This they term conversion. Over this error thousands have stumbled to ruin, not understanding the expression, ‘Ye must be born again.’ “Satan leads people to think that because they have felt a rapture of feeling they are converted. But their experience does not change. Their actions are the same as before. Their lives show no good fruit. They pray often and long, and are constantly referring to the feelings they had at such and such a time. But they do not live the new life. They are deceived. Their experience goes no deeper than feeling. They build upon the sand, and when adverse winds come their house is swept away. “Many poor souls are groping in darkness, looking for the feelings which others say they have had in their experience. They overlook the fact that the believer in Christ must work out his own salvation with fear and trembling. The convicted sinner has something to do. He must repent and show true faith. When Jesus speaks of the new heart, He means the mind, the life, the whole being. To have a change of heart is to withdraw the affections from the world, and fasten them upon Christ. To have a new heart is to have a new mind, new purposes, new motives. What is the sign of a new heart? A changed life. There is a daily, hourly dying to selfishness and pride.” Messages to

"Mulți care vorbesc cu alții despre nevoia unei noi inimi ei înșiși nu știu ce se înțelege prin aceste cuvinte. Tinerii se învârteau în mod deosebit în juru acestei expresii, "o inimă nouă". Ei nu știu ce înseamnă. Ei caută o schimbare specială care să aibă loc în sentimentele lor. Aceasta înseamnă convertire. De-a lungul acestei erori, mii au căzut în ruină, fără să înțeleagă expresia "trebuie să te naști din nou". "Satana îi conduce pe oameni să creadă asta pentru că au simțit schimbare în sentiment lor înseamnă că sunt convertiți. Dar experiența lor nu se schimbă. Acțiunile lor sunt la fel ca înainte. Viata lor nu arata nici un rod bun. Ei se roagă de multe ori și îndelung, și se referă în mod constant la sentimentele pe care le aveau la un astfel de moment. Dar ei nu traiesc noua viata. Ei sunt înșelați. Experiența lor nu merge mai adânc decât senzația. Construiesc pe nisip, iar atunci când vântul lor vine, casa lor este îndepărtată. "Multe suflete sarace se plimbă în întuneric, caută sentimentele pe care alții le spun că le-au avut în experiența lor. Ei ignoră faptul că credinciosul în Hristos trebuie să-și descopere propria salvare cu teamă și tremur. Păcătosul condamnat are ceva de făcut. El trebuie să se pocăiască și să arate credința adevărată. Când Isus vorbește despre noua inimă, El se referă la mintea, viața, întreaga ființă. A-ți schimba inima înseamnă a retrage afecțiunile din lume și de a le arunca la picioarele lui Cristos. A avea o inimă nouă înseamnă să ai o minte nouă, noi scopuri, noi motive. Care este semnul unei inimi noi? O viață schimbată. Ar trebui să fie

92

Young People, 71, 72

zilnic, în fiecare oră moarte față de egoism și mândrie ". Messages to Young People, 71, 72

HELP OTHERS

AJUTÂNDU-I PE ALȚII

“There can be no growth or fruitfulness in the life that is centered in self. If you have accepted Christ as a personal Saviour, you are to forget yourself, and try to help others. Talk of the love of Christ, tell of His goodness. Do every duty that presents itself. Carry the burden of souls upon your heart, and by every means in your power seek to save the lost. As you receive the Spirit of Christ—the Spirit of unselfish love and labor for others—you will grow and bring forth fruit. The graces of the Spirit will ripen in your character. Your faith will increase, your convictions deepen, your love be made perfect. More and more you will reflect the likeness of Christ in all that is pure, noble, and lovely.” Christ´s Object Lessons, 67.3

„Nu poate exista creștere sau rodire în viața celui care se ocupă numai de el. Dacă acceptați pe Hristos ca Mântuitor personal, atunci trebuie să vă uitați pe voi înșivă și să vă străduiți a fi de ajutor altora. Vorbiți despre iubirea Domnului Hristos, despre bunătatea Lui. Îndepliniți orice datorie ce vi se prezintă. Purtați în inimile voastre poverile altora si, prin orice mijloace care vă sunt la îndemână, căutați să salvați pe cei pierduți. Primind Spiritul lui Hristos — spiritul iubirii neegoiste și al lucrării pentru alții — veți crește și veți aduce roade. Roadele Duhului se vor coace atunci în caracterul vostru. Credința aceasta va crește, convingerile se vor întări, iar iubirea voastră va fi făcută desăvârșită. Atunci veți reflecta din ce în ce mai mult chipul Domnului Hristos în tot ceea ce este curat, nobil și plăcut. Parabolele Domnului Hristos 67.3

„And he saith unto them, Follow me, and I will make you fishers of men.” Mathew 4:19.

„Și le-a spus: Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni.” Matei 4:19