Carteaa aperut cu sprijinul Ministerului Culturii qi Cultelor

Adrian Nicolescu: Istoria civilizaliei britaniceO 2005, Editura Institutul European Iagi

INSTITUTUL EUROPEANIaqi, str. Cronicar Mustea nr. 17, cod 700198, C.P. 161

euroedit@hotmail.comhttp ://www. euroinst.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Rominiei

NICOLESCU, ADRIANIstoria civilizafiei britanice I Adrian Nicolescu; cu un cuvdntinainte de Excelenfa Sa Christopher Crabbie, CMG ambasadorulRegatului Unit al Marii Britanii qi Irlandei de Nord.- Iaqi: Institutul European pentru Cooperare Cultural-$tiifificd,1999- 3 vol.ISBN 973-586-122-4

Vol. 3 : Secolul al XVIII-lea : 1714-1837. - 2005.Bibliogr. - Index. - ISBN 973-6Il-375-2

I. Crabbie, Christopher (pref.)

008(420)

Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parlialesau total[) a prezerftei cdrti ftrd acordul Editurii constituieinfracliune qi se pedepseqte in conformitate cu aceasta.

Printed in ROMANIA

ADRIAN NICOLESCU

ISTORIACIVIL IZ ATIEI BRITANICE

Volumul III

Secolul al XVIII-lea: l7l4 - 1837

INSTITUTUL EUROPEAN2005

ADRIANNICOLESCU

Vtnzdtoarea de creveli 147,t52

Viscol: vapor acostind inport 226

Visions of the Daughters ofAlbion 351

Visul unei nopli de vard 781,259,266

Vizita la mormint 226Viziunea Judecdlii de Apoi

-t-t

Washington's Birthday 349Waverley 139,408,410Weymouth Bay (schi[F) 220Wen We Two Parted 376William Atherton Si solia sa Lucy

155Wivenhoe Park2lTI(oodstock 408Zadok the Priest 17 ,252, 257Zoroastre 258

TABLA DE MATERIICuvint inainte /7ISTORIA POLITICA. ANGLIA SUB CASA DE HANOVRA. / 9

George I(1714-1727) / 9George II(1727-1760) I 16

George lIl (1760-1820) / 22George IV (1820-1830) / 40William IV (1830-1837) / 43

VTATAECONOMTCA, SOCIALA $r CULTURALLI 47Cregterea demografrcd / 47Agricultura qi creqterea animalelor / 48Industria / 50Comerful / 53

Finan{ele / 53

Transportul / 54Expedifii qi descoperiri geografrce I 56Oragele / 58Moda / 68Sportul gi distracfiile / 73Armata qi marina mihtard / 74Administralia qi justifia / 77Relafii comerciale gi diplomatice dinhe Marea Britanie 9i Jdrileromdne I 79Arhitectura / 82Pictura qi gravura / 141

Scu'lpt.ra / 237Arhitectura peisagistd. Grddini gi parcuri I 245Mtzica gi instrumente muzicale /250Ebenisteria I 276Ceramica I 287Sticlitria / 297Orfevrdria I 299invAfAmintul / 308

$tiin{a qi tehnica I 313Limba I 325Literatura I 332Literatura filosoficd, economicd qi istorici / 414

Note / 442Lista ilustraliilor alb-negru / 47 ILista ilustraliilor color / 475BibliograJia / 477Indice de persoane / 483Indice de locuri / 489Indice de lucrdri / 501Tabel genealogic

518 519

ADRIANNICOLESCU

caracter comparatist. La aparutul critic existS unele noutifi:lista ilustraliilor color qi alb-negru nu mai conline explicaliisuplimentare descriptive, acestea fiind acum introduse gi

comentate in corpul lucrdrii. Bibliografia generald qi

tematicd este ultra-selectivS, ca de altfel gi Indicele de numeproprii; acestea din urm6 apat o singurd dat[, numai acolounde sint tratate per se, qi nu ori de cite ori se repet[ passim.

Ca gi in trecut, in selectarea enormului material ne-amldsat cdldtzili de dorinla de a r[spunde, in beneficiul citito-rului, la intrebarea retorici pusd odatd, acum patru secole, de

Mathurin Rdgnier: Sais-tu ce qu'il faut savoir afin de biensavoir 2 Cititorul va aprecia singur.

in incheiere, exprimim conducerii administrative gi

personalului tehnic ale editurii Institutul European gratitu-dinea noastrd pentru aspectul gtafrc al lucrdrii.

Acest al treilea volum este inchinat celei de-a 125-aanivers[ri a stabilirii relaliilor diplomatice dintre RomAnia qi

Marea Britanie, prin infiinlareaLegatiei RomAniei la Londrala 17129 aprilie I 880.

Autorul

ISTORiA CIVILIZATIEI BRITANICE

ISTORIA POLITICAANGLIA SUB CASA DE HANOVRA

Cea de-a qasea dinastie domnitoare ?n Anglia, dupd cele

anglo-saxond, normandd, angevind (plantagenetd: Casa de

Lancaster gi Casa de York), Tudor gi Stuart, a fost dinastia

hanowiand (Casa de Hanowa). Aceastd dinastie germand (pre-

hngitn prin Casa de Saxa-Coburg-Gotha gi Casa de Windsor) a

fost qi este incd cea mai longevivd, ptmctatd de lungile domnii ale

regelui George III gi reginei Victoria.. Domnia actualului suve-

rary reg;tna Elisabeta a [I-a, a fost marcati in anul 2002 princeremoniile legate de Jubileul de Aur. Ea este deja cea de-a treiadomnie, ca dtxatd, din istoria Marii Britanii.

George I (1714-1727), primul regeBritanii, i-a succedat la domnie reginei

* Recordul european il deJine Ludovic XIV, cu 72 de ani de domnie,urmat de impdratul Franz Joseph, cu 68 de ani. Recordul mondial (atestat)

aparline faraonului Pepi II Neferkare din a 6-a dinastie memfiti (VechiulRegat), care a domnit 91 de ani.

hanowian al Marii

ADRIANNICOLESCU

Ana Stuart (veriqoara sa de gradul al doilea), inbaza,,Legiisuccesiunii la tron" (Act of Settlement) din 7701, carc baruaccesul la tronul Angliei al unui descendent catolic (v. vol. 2) infavoarea unui protestant. Or, George era protestant. Tatdlsiu, Ernst Augustus, era cel de-al patrulea fiu al lui GeorgLouis, duce de Braunschweig-Liineburg-Calenberg gi alAnnei Lenore, fiica lui Louis, landgraf de Hessen-Darmstadt*. in anul 1658, Ernst Augustus s-a cdsdtorit cuSophia de Hanovra, fiica lui Frederic de Wittelsbach, electorpalatin de Rin qi rege al Boemiei (ca Frederic V). MamaSophiei era Elisabeta, frica lui Iacob I Stuart gi a Anei de

Danemarca gi Norvegia (v. vol. 2)In 1679, Emst Augustus, mogtenitorul tatdlui sdu,

devine duce de Hanowa gi Braunschweig-Liineburg, iar in1692, primul principe elector de Hanovra, ceea ce ii conferidreptul de aJ alege pe impdratul german. in 1698, cindmoare (la castelul Herrenhausen), titlurile sale sint mogtenitede fiul sdu, Georg Louis, primul n[scut (in 1660, 1a reqedinlaprinciari Leineschloss). Acesta, ca descendent pe linie feme-iascd al Stuarfilor, era astfel dinastul ne-catolic cel maiapropiat de spila Anei Stuart**. De altfel, in 1680, pe cindavea 20 de ani, tinirul prin! vizitase Anglia ca aspirant lamina prinlesei Ana, qi ea in virsti de numai 15 ani. Trata-tivele au mers relativ bine, dar cea cate s-a opus alianfeidinastice gi a alut ultimul cuvint a fost mama lui Georg,Sophia de Hanowa, care nu dorea sd aibd ca nord pe fiicaunei burgheze (Anne Hyde, v. vol. 2). Pe de altd parte, se

pare (rezulti din documentele vremii) ci nici tinerii nu s-auagreat.

Tindrul prinf primise o educalie militari gi era o firemarfiali. In 1683, participase la despresurarea Vienei ase-

diate de turcii marelui vizir Kara Mustafa. Zece ani maitirzil;-, lua parte la bdtdlia de la Neerwinden (la est de

* Legea primogeniturii nu funcfiona in ducat.** Murnu sa, Sophia de Hanovra, murise la 14 iunie 1774, iar Ana Stuart,

la I august 1714.

10

ISTORIA CIVLIZATIEI BRITANICE

Leuven/Louvain), in care armata prinlului de Orania (alias

William III al Angliei) este invinsd de maregalul de

Luxemburgr.in anul l7!4, electoratul de Hanowa (in germanl

Hannover), situat in nord-vestul Imperiului german (landulNiedersachsen de azi), avea o suprafati de c. 7.000 de milepdtrate (cam cit comitatul Yorkshire). Oragul Hanowa (dupdcare a fost numit principatul) apare menfionat prima datd

intr-un document din 1100; in 1241 primegte Cartd impe-rialL, in 1386 se alilttxd Ligii Hanseatice, iar in 1636 devineregedinla ramurii Calenberg-Celle a Casei de Welf. in 1714,oragul Hanowa avea o populafie de c.10.000 de locuitori(cam o treime din populalia oragului Bristol gi de peste 50 de

ori mai mic[ decit cea a Londrei). Din aceste disproporlii se

poate vedea ci autoritatea lui George in Hanowa era

resimlitd ca fiind mult mai mare qi mai directi decit inAnglia. P[rdsind Hanowa natald, conducerea efectivi a

principatului revine Consiliului Privat, in baza unui regula-ment (Regierungsreglement) promulgat ad hoc, in frunteaciruia se afla un prim-ministru (e.g. baronul von Bernstorff).

Primul rege al Marii Britanii qi Irlandei din dinastiade Hanowa nu a fost popular, fiind perceput de noii siisupuqi ca un str[in. Cunogtinlele sale de englezd erauprecare, motiv pentru care cu minigtrii sdi conversa (se pare,

execrabil) in francezd.. Fiind adus pe tron de partida whig, i-apreferat fbjig pe aceqtia, deqi pind la rebeliunea iacobitd dinl7l5 a avut qi ciliva minigtri tory. Rebeliunea iacobitd(Jacobite Rebellion) urmirea risturnarea suveranului qi

inlocuirea sa cu James Francis Edward Stuart (fiul lui IacobII gi al catolicei Maria de Modena). Cognomenul preten-

dentului (Old Pretender), apilrut mai 1irziu, poate induce ineroare; in 1715, acesta nu avea decit2T de ani. tn septembrie

* Regele vorbea engleze$te cu un pronunfat accent german; i se atribuiefraza"l hate all boets and bainters", o ilustrare anticipativi a legii foneticea lui Grimm carc aratd cum consoanele surde din englezd devin sonore ingermani (p > b).

l1

ADRIANNICOLESCU

1715, la Braemar, John Erskine, cel de-al 6-lea conte deMar, il proclamd pe pretendent rege sub numele de Iacob alIII-lea. Oraqele scoliene seraliazdcauzei, mai pulin capitala,Edinburgh. Exilat in Franfa, Henry St John, viconte deBolingbroke, fostul premier tory (v. vol.2), duce o susfinutdcampanie de propagandi in favoarea Casei Stuart. SusfinS-torii englezi (catolici) gi scofieni ai pretendentului sint insdinfrinli in bdtdlia de la Preston (in Lancashire) gi, respectiv,Sheriffmuir (in Stirlingshire), in aceeagi zi de 14 noiembrie*.

$ase conjura{i scofieni vor fi executali (printre ei, lordulDerwentwater gi lordul Kenmure). O micd forld expedilio-nar[ sprijiniti militar de Spania, debarcatd in nord-vestulScofiei, este anihilatd la Glenshiel, in apropiere de Inverness,in 1779. De acum incolo, George poate sd domneascd inrelativi linigte (au existat in timp citeva comploturi dejucate)cu sprijinul partidei whig, carc ciqtigase alegerile din 1715 qi

care, prin victoria militard gi politicd asupra tory-lor pro-Stuart, vor guverna Anglia aproape cinci decenii ftrd intre-rupere. Dintre politicienii whig, se remarcd la inceput JamesStanhope, Secretar de Stat, qi Charles Spencer, Lordul Sigi-liului Privat, care dominau cabinetul de miniqtri al regelui.Ambii sint nevoifi si demisionezein 1721, ca urrnare a scan-dalului (South Sea Bubble) provocat de falimentul Compa-niei Mirii Sudului (South Sea Company), la 9 ani dupdinfiinlarea acesteia (sub ministeriatul lui Harley) ca societatepe ac{iuni implicatd in comerful cu sclavi cu America deSud. in 1720, Cornpania se oferise si preia o mare parte adatoriei nafionale in schimbul unor privilegii comerciale qi alpldfii unei dobinzi mici, ceea ce a fdcut sd-i creascd valoareaacliunilor. Falimentul Companiei, in urma unor zvonuri deinsolvabilitate, a ruinat mii de investitori, creind o situalieexplozivi, cu atit mai mult cu cit in scandalul de corupfie

* Este vorba de acelaqi loc in care s-a dat bdtdlia ce a incheiat RdzboiulCivil. Existi 15 localitdfi in diferite comitate in Anglia care poarti numelede Preston.

t2

ISTORIA CIVILZATIEI BRITANICE

erau implicate cele doud favorite en titre ale suveranului*.Tronul este salvat de Robert Walpole, fostul ministru de

rdzhoi gi trezorier al marinei, care, ca prim-lord al Trezore-riei, transferi o parte a acliunilor cdtre Banca Angliei qi

Compania Indiilor de Est, reugind astfel s[ recigtige incre-derea populafiei. Dup[ inldturarea rivalilor sdi politici(primul, real, cel de-al doilea, potenlial) John Carteret, contede Granville, qi Charles Townshend (cumnatul siu) la fineleanilor '20, Wa$ole devine primul prim-ministru defacto dinistoria Marii Britanii. Episodul South Sea Bubble a fostsatfuizat de Hogarth intr-una din primele sale grauri.

Principala contribulie politicd a lui Walpole a fostcrearea cabinetului de minigtri format exclusiv din membriai ,partidului Coroanei" (o idee preluatd de la RobertHarley, fruntaq tory gi arhitect al Tratatului de la Utrecht,v. vol. 2), care,pebaza unor favoruri gi favoritisme, ajungesd controleze Camera Comunelor, devenitd centrul puteriipolitice. Profitind abil de complotul equat al lui FrancisAtterbury, episcop de Rochester (1720), Walpole reugegte siacrediteze ideea cd totj tory sint iacobifi rebeli, sau potenlialirebeli, ceea ce consolideazd at'it pozilia lui de prim-ministru,cit qi aceea a partidului whig care il suslinea.

in politica extern[, domeniu predilect al suveranului,un moment important il constituie incheierea alianfei cuFranla (1716), la care aderL ldrile de Jos (1717, TriplaAlian![) 9i Austria (1718, Cvadrupla Alianl6). Alianlareugegte sd forleze Spania lui Filip V s[ respecte Tratatul de

la Utrecht 9i si renunfe la politica de inlocuire a dominalieiAustriei in nordul ltaliei. Alian[a se va fisxa in L725(Tratatul de la Viena), cind Spania qi Austria incheie larindul lor o alianf[ care ameninld interesele Angliei: compa-nia austriacd de la Ostende face concurenld CompanieiIndiilor de Est, iar Spania incearcd sd stopeze penetralia eco-

* Tot in 1720 are loc la Paris falimentul Companiei Mississippi, inte-meiatd de finanlistul qi bancherul scofian John Law, ciruia Ludovic XV iiacordase monopolul comerlului maritim fr ancez.

l3

ADRIANNICOLESCU

nomiei britanice in coloniile sale din America de Sud gi cere,

in acelaqi timp, retrocedarea Gibraltarului qi a insuleiMinorca, pierdute prin Tratatul de la Utrecht (1713).In falaacestei ameninfdri, Anglia iqi asigur[ sprijinul FranJei gi alPrusiei prin Tratatul de la Hanovra (1725),la care ader[ maitirzitt ldrile de Jos, Subdia gi Danemarca. Rusia, aflatd inconflict deschis cu Suedia incd de la inceputul MareluiRdzboi Nordic (1700-1721), face catzd comund cu Austria.Rizboiul, care se anunla devastator la scard europeani(poate mai mult decit Rdzboiul de 7 ani), este ?n cele dinurmd evitat: impdratul Carol VI decide suspendarea acti-vitS{ii Companiei din Ostende timp de qapte ani (preli-minariile de pace de la Paris, mai 1727).

Lamai pufin de o lunb maitirziu, pe cind se afla indrum spre Hanowa lui iubitd, George, in virsti de 67 de ani,moare in urma unui atac de apoplexie (? hemoragie cere-

brald) in apropiere de Osnabriick. A fost inmormintat ftriimbdlsimare (aqa ceruse), mai intii in capela palatului Leine(Leineschloss) din oragul Hanovra, iar dupd cel de-al DoileaRdzboi Mondial, in capela palatului Herrenhausen, regedinlafamiliei. George I este penultimul suveran britanic mort instrdindtate-. O stradd gi o gridini in stil englez din Hanowaii perpetueazd numele .

In timpul domniei sale ca rege al Marii Britanii,Irlandei gi Hanowei (uniune personal6), insemnul heraldic alCasei de Hanovra, calul alb, este incorporat in cartierul altreilea al scutului regal (unde se afld gi astdzi).-.

in 1658, George s-a c5sitorit, ca tindr prin!, cu oprincipesd german6, Sophia Dorothea, fiica lti GeorgWilheim, duce de Braunschweig-Liineburg-Celle. in 1694,cds[toria a fost desfrcut[, solia ftind acuzati de adulter cu un

* Ultimul a fost ducele de Windsor (fostul rege Eduard VIII), care a muritin 1972 la reqedinla sa din Bois de Boulogne qi a fost inmormintat laFrogmore, Windsor.**

T.hni. vorbind, mogtenise de la tatdl seu titlul de elector al Hanowei,dar in ziua succesiunii la tron (1 august 1714), a adoptat tit1u1 de rege alHanowei.

t4

ISTORIA CIVILZATIEI BRITANICE

ofiler suedez (colonel de dragoni), contele Philip Christofvon Kdnigsmark (asasinat qi dispSrut fbrd urmi). Principesa,

cdreia i s-a interzis si se recdsitoreascd 5i si-gi mai vadlcopiii, gi-a petrecut restul zilelor in castelul Ahlden, unde aavut domiciliul forlat. Din mariaj au rezdtat doi copii:George (viitorul George II) gi Sophia Dorothea (care s-a

clsdtorit cu Frederic Wilhelm I, regele Prusiei).La rindul sdu, George nu s-a mai rec[sdtorit. A avut,

inc[ de la sosirea in Anglia, doui metrese pe care le adusese

din Hanowa, ambele cu nume baroce, iritante pentru ure-

chile englezilor, anume baroana Ehrengard Melusina vonSchulenburg (deveniti ducesd de Kendal, o sexagenarischeleticd) qi baroana Charlotte Sophie Kielmannsegge (sora

sa vitreg6, nelegitimd, creatd contesd de Darlington, o femeie

supraponderali). ln Amintiri, Horace Walpole (fiul luiRobert Walpole) face un portret grotesc al celor doui concu-bine. Implicarea acestora in scanda\i South Sea Bubble a

fost una din cauzele lipsei de popularitate a suveranului. O adoua cauzd a fost perceplia populard (corectS) ci Anglia, inspefi contribuabilul britanic, avea de suferit financiar de pe

urma alianlei cu Hanowa. Un caz conctet il reprezintd

Tratatul de la Stockholm (1719) incheiat de Anglia cu

Suedia, prin care porturile fluviale Bremen qi Verden, cu

acces la Marea Balticl, reveneau Hanowei.Relaliile dintre George I gi primul ndscut, George

Augustus (viitorul George II) au marcat inceputul unei osti-lit6li fdliqe intre rege gi moqtenitorul tronului, tipicl dinastieide Hanowa.

O remarci de spirit (posibil apocrifr) a monarhului,felicitat de un nobil german cu ocazia succesiunii la tronulAngliei, ar fi fost ,,Mai degrabd felicit[-md c[ il am ca supus

pe Newton intr-o fard gi pe Leibniz in cealalt6". Deqi lipsitde infelegere pentru artl qi literaturS, regele era sensibil lamuzicd'. din suita cu care venise in Anglia fbcea parte qi

tindrul Htindel, Kapellmeister al curlii de la Herrenhaussen.Din iconografia wemii, se poate vedea c[ regele suferea de

15

ADRIANNICOLESCU

boala lui Basedow'Graves, o trisdturd somaticd care s-a

diminuat progresiv la urmaqii sdi.Statuia lui George I, drapat in togd, troneazd. in virful

turlei bisericii St. George din zona Bloomsbury, construitd deHawksmoor la 17,30. Coleclia regal[ de picturl are un tablou alregelui atribuit (studioului) lui Sir Godfrey Kneller.

In timpul domniei sale, iqi publici capodopereleDaniel Defoe (Robinson Crusoe) gi Jonathan Swift(Cdldtoriile lui Gulliver).

George II (1727-1760). Unicul fiu al luiGeorge I s-a ndscut in 1683 in palatul princiar Herrenhausendin ordgelul Hanowa. A fost botezat Georg Augustus. Unlucru neobignuit (mai pufin comentat) este acela cd tindrulprinf a fost naturalizat supus britanic in 1705. Naturalizareai-a adus din partea reginei Ana titlurile de duce qi marchiz de

Cambridge, ca qi Ordinul Jartierei, in 1706. in aceastdcalitate, pe lingd aceea de prin! de Hanowa, participi in1708 la acfiuni militare in timpul rdzboiului de succesiune latronul Spaniei (v. vol. 2). La urcarea tatdlui sdu pe tronulAngliei, a fost creat Prinf de Wales, ceremonia de investiturdavind loc in abalia Westminster.

In 1705, George s-a cisitorit in palatul familialHerrenhausen cu Carolina, fiica lui Johann Friedrich,marcgraf de Brandenbrng-Ansbach, gi a Lenorei Louise deSaxa-Eisenach. Stabilitd la Londra, tindra pereche a intratrepede in conflict cu regele, trebuind si pirdseascd palatulSt James qi fix?ndu-qi regedinla in Leicester House (o pro-

t6

ISTORIA CIVILZATIEI BRITANICE

prietate a contelui de Leicester din secolul al XVIIlea), care

mobila una din laturile actualei piefe omonime (pe loculunde se afl6 astdzi cinematograful Empire) gi care a devenitimediat centrul opoziliei politice fa16 de Palat*. Tinirul nu l-aiertat niciodat[ pe rege pentru faptul cd l-a separat definitivde mama sa (avea numai 11 ani in 1694). Ruptura dintre tatdgi fiu s-a produs pe fondul disensiunilor, uneori grave, dinsinul coaliliei whig focalizate in jurul duumviratuluiWalpole-Townshend qi, respectiv, Sunderland - Stanhope.

Concilierea a venit in 1720, ca un ecou al impdc[riifacliunilor whig.

La moartea tatdlui s[u, George este incoronat laWestminster pe 11 octombrie 1727, cind corul catedralei a

intonat anthemul Zadok the Priest compus de Hiindel pentruslujba de incoronare, un anthem care s-a cintat de afunci laincoronarea tuturor suveranilor britanici.

Ajuns rege, George il sprijini pe Walpole, care se

bucura gi de increderea Parlamentului. ln 1732, regele iioferl primului-ministru regedinla din Downing Street 10 ca

sediu al guvemului. Walpole este cel care l-a convins pe

suveran sd nu se implice militar in rizboiul pentru succe-

siune la tronul Poloniei (1733-1735). In ultimii doi ani aiministeriatului siu, Anglia este implicatd in rizboiul pentrusuccesinne la tronul Austriei (1740-1748)**. Utt episod alacestui rdzboi este victoria englezilor aliali cu austriecii,hanovrienii gi olandezii asupra francezilor qi bavarezilor inlupta de la Dettingen (15 iunie 1743, in Bavaria), in care

George se ilustreazi ca fiind ultimul monarh britanic care gi-a

condus personal trupele (e drept, purtind uniforma hano-

wiand, nu englezi). in cinstea acestei victorii memorabile,Hiindel scrie un Te Deum gi un anthem, cintate prima oard in

* La fel va proceda gi Kronprinz-ul Friedrich (viitorul Frederic cel Mare), aflatqi el ?n conflict deschis cu tatdl sdu, Frederic Wilhelm I, regele Prusiei. Pringul

a transformat regedinla sa de la Rheinsberg in a doua curte prusacb.**

Lu 13 februarie 1741, intr-w discurs linut in Camera Comunelor,

Robert Walpole pronunld celebra formuld balance of power care de atunciincoace a cancterizat politica externd britanici.

t7

ADRIANNICOLESCU

Capela Regald a palatului St James in luna noiembrie aaceluiagi an, la cinci luni dupi eveniment. Rdzboiul, in careenglezii sint bdtuli la Fontenoy (1745) qi la Lawfeld (1747),se incheie prin Tratatul de la Aachen (Aix-la-Chapelle,1748), prin care Anglia nu obline nici un cigtig teritorial,bachiar restituie Franlei oraqul Louisbourg din America, iarFranJa se retrage din ldrile de Jos, ocupate de Austria.Numai Prusia rdmine cu Silezia austriacd ocupat[ in timpuloperaliunilor militare, de unde originea expresiei travaillerpour le roi de Prusse (: a munci pe daiboj).

Dupd cdderea lui Walpole in 1742 (cu tot sprijinulperechii regale, mai ales al reginei), ca unnare a slabeigestiondri a rdzboiului cu Spania (cunoscut in istoriografiabritanici sub denumirea de Jenkins's Ear, 1739-1748)2,regele se orienteazd spre Carteret (ministrul s5u de Externe,care vorbea limba germand qi a favoizat Hanovra), dar opo-zilia de succes a altor fruntaqi whig (mai intii frafii Pelham,apoi William Pitt cel Bitrin, un orator de for{d) il oblig[ pesuveran si-l accepte in final pe ultimul ca ministru de rdzboigi virtual prim-ministru in 1757, la inceputul Rizboiului de7 ani (1756-1763). $i deqi Anglia pierde insula Minorca(dobinditd prin tratatul de la Utrecht, v. vol. 2), abandonatdde amiralul John Byng3 chiar la inceputul conflictului armatgi ocupatd de francezi, Tratatul de Pace de la Paris din 1763(dintre Anglia, Franfa qi Spania) semnat la incheiereaostilitililor dintre beligeranli consfinlegte statutul de facto alMarii Britanii ca prima putere colonialS a lumii, Minorcarevenind Coroanei britanice.

in timpul domniei regelui George II, simpatizanliiCasei Stuart fac o ultimd incercare de redobindire a tronuluiin favoarea ,,tin[rului pretendent" (Young Pretender),Charles Edward Stuart, fiul ,,vechiului pretendent", JamesFrancis Stuart. in 1745, carismaticul pretendent in virstd de25 de ani se imbarci pe corabia Elizabeth, impreuni cu gapte

prieteni, gi debarcd pe insula Eriskay (Hebridele de Est)venind din Fran{a (unde era cunoscut cale chevalier de Saint

l8

IsroRre cwtLtz ATrEr BRITANICE

Georges, ca gi tatdl siu); el este bine primit de clanurile dinnordul Scofiei. Gralie priceperii militare a lordului George

Murray, reugeqte si dobindeascd recunoaqterea intregiiScofii, frind privit ca un eliberator. Iacobifii ocup[ Perth qi

Edinburgh. Dupd un timp petrecut in capitala Scofiei,

Charles trece granifa cu Anglia qi ocupd oraqele Manchesterqi Derby (care practic ii deschid porlile), fiind primit cu

entuziasm de populafie. Impetuos din fire, pretendentul

doregte sd porneasci margul asupra Londrei (unde guvernulintr[ in panicd, deqi regele igi pdstreazi cumpbtul), dar incele din urmd ascultd sfatul prudentului sdu general Murray,care susfinea reintoarcerea in Scolia gi consolidarea armate|Bdtilia decisivd dintre iacobili qi susfinitorii Casei de

Hanowa se di in ziua de 16 aprilie 1746,la 8 km sud-est de

Inverness, in smircurile de la Culloden. Atacul scoJienilor,

irlandezilor qi francezilor (in total c. 8.000) din armata de

strinsuri a pretendentului este stivilit de tirul de muschete 9ide canonada trupelor engleze (avind aceleaqi efective, dar

bine disciplinate) comandate de William Augustus, primulduce de Cumberland (cel de-al doilea fiu al regelui).Contraatacul cavaleriei engleze creeazd deruti in rindulscofienilor, care lasl pe cimpul de luptd c. 1.000 de morli 9irdnifi, c. 1.000 se predau, restul gdsindu-gi scSparea prinfugd. Tribulaliile pretendentului fugar (uneori deghizat infemeie) i-au construit acestuia o auri romanticd, reflectatd inpovegtile gi cintecele populare despre Bonnie PrinceCharlie. Ajuns inFranla, va fi extr[dat doi ani mai tirziu de

Ludovic XV (care dorea pacea cu Anglia). Cel care se

autointitula Carol al III-lea igi va sfirgi zilele inecate inalcool (whislqy) la Roma, inPalazzo Muti, in care se ndscuse

cu aproape gapte decenii mai inainte. Nu ldsa in urmd nici unmogtenitor legitim pe linie birbiteasc[, deqi preten{iile lacoroana Marii Britanii vor fi continuate de fratele sbu maimic, Henry Benedict, care se autointitula Henric IX 9i era

inalt prelat catolic. Odatd cu moartea acestuia, in 1807,

dispare ultimul pretendent Stuart.

19