DIACONIA AN IV, NR. 6/ 2018 PROFESORILOR DE RELIGIE “SF ...€¦ · profesorilor de religie...

DIACONIA AN IV, NR. 6/ 2018

REVISTA ASOCIAȚIEI PROFESORILOR DE RELIGIE

“SF. PARASCHIVA” BACĂU ISSN–L 2458-1011

I u l i e 2 0 1 8

Editura Casa Corpului Didactic Bacău

DIN CUPRINS: CE SE ASCUNDE SUB NOUA INTENȚIE MEN DE A FACE EDUCAȚIE PARENTALĂ ÎNCĂ O AMENINȚARE PENTRU ORA DE RELIGIE ANUL CENTENARULUI: CONTRIBUŢIA BISERICII ORTODOXE ROMANE LA MAREA UNIRE 1 DECEMBRIE 1918 ŞTEFAN AL MOLDOVEI, VOIEVOD EUROPEAN DE CE ESTE IMPORTANTĂ ORA DE RELIGIE PENTRU MINE ? CONCURSUL APRB „BISERICA NEAMULUI MEU” OLIMPIADA JUDEȚEANĂ DE RELIGIE ; CONCURSUL „CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE” LUMINA DUHULUI SFÂNT - IZVORUL NESECAT AL „LUMINII DIN CĂLIMARĂ” SPIRITUALITATEA OSPITALITĂȚI MONOTEISTE DIMENSIUNEA EDUCAŢIONALĂ A CULTULUI CÂNTECUL EMBLEMĂ AL LICEULUI TEHNOLOGIC DĂRMĂNEȘTI IUBIREA ȘI ROLUL EI CREATOR IN MEMORIAM: PĂRINTELE PROF. DR. CONSTANTIN LEONTE Proiectul “CU HRISTOS ÎN VACANȚĂ” TABĂRA DE VARA „FLOAREA DE COLȚ” DURĂU

2

REVISTA “DIACONIA”: ASOCIAŢIA PROFESORILOR DE RELIGIE

CUPRINS “DIACONIA” nr. 6

CE SE ASCUNDE SUB NOUA INTENȚIE MEN DE A FACE EDUCAȚIE PARENTALĂ …...…p. 3

SCRISOARE DESCHISĂ: EDUCAȚIE PAREN-TALĂ SAU MANIPULARE IDEOLOGICĂ? ..p 6-7

POZIȚIA ACADEMIEI ROMÂNE FAȚĂ DE SNEP …………………………………………………....p.8 ÎNCĂ O AMENINȚARE PENTRU ORA DE

RELIGIE ………………………….…………p. 9-12 GÂNDURI DE DASCĂL ……………………...p. 12 ANUL CENTENARULUI: CONTRIBUŢIA

BISERICII ORTODOXE ROMANE LA MAREA UNIRE DE LA 1 DECEMBRIE 1918 …….p. 13-14

ŞTEFAN AL MOLDOVEI, VOIEVOD EUROPEAN ……………………………………………….….p. 15

DE CE ESTE IMPORTANTĂ ORA DE RELIGIE PENTRU MINE ? ………………………..….….p.16

CONCURSUL APRB „BISERICA NEAMULUI MEU” ………………………………...……p. 17-18

OLIMPIADA JUDEȚEANĂ DE RELIGIE …...p.19 CONCURSUL „CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE”

…………………………………………...……...p. 20 LUMINA DUHULUI SFÂNT - IZVORUL

NESECAT AL „LUMINII DIN CĂLIMARĂ” ..p. 21 SPIRITUALITATEA OSPITALITĂȚI

MONOTEISTE ……………………..……....p. 23-24 DIMENSIUNEA EDUCAŢIONALĂ A

CULTULUI………………………………... p. 25-27 CÂNTECUL EMBLEMĂ AL LICEULUI

TEHNOLOGIC DĂRMĂNEȘTI ……………....p. 28 IUBIREA ȘI ROLUL EI CREATOR…...…..p. 29-31 DECALOGUL VECHIULUI TESTAMENT-LEGEA

MORALĂ PENTRU CREDINCIOȘI ……....p. 31-33 Proiectul “CU HRISTOS ÎN VACANȚĂ ……...p.34 IN MEMORIAM: PĂRINTELE PROF. DR.

CONSTANTIN LEONTE ……………………..p. 35 MARȘUL EROILOR…………………………..p. 36 ÎNĂLȚAREA DOMNULUI LA ONEȘTI …...p. 37 ARMONII LA CENTENAR…………………..p. 38 CENTENAR LA ALBA-IULIA ……………….p. 38 LA CENTENARUL UNIRII BASARABIEI CU

ȚARA, INIMA ROMÂNISMULUI A BĂTUT ȘI LA ONEȘTI …………….....p.39

CENTENAR-„JERTFĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ" .p. 40 ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI …..……………...….p. 41 PLANTĂRI DE PUIEȚI………………………...p.42 TABĂRA DE VARA „FLOAREA DE COLȚ”

DURĂU ………………...…………………...p. 42-46

REDACŢIA REVISTEI “DIACONIA”:

[email protected] Prof. Teodora Plăeşu: 0745323184 Prof. pr. Cristian Daniel Popa: 0741988813 Prof. Elena Vasilica Abageru: 0744529193 Prof. Pr. Dr. Adrian Alexandrescu 0744894836

3

CE SE ASCUNDE SUB NOUA INTENȚIE MEN DE A FACE EDUCAȚIE PARENTALĂ

“SF. PARASCHIVA” BACĂU

Ministerul Educației Naționale lansează încă o provocare pentru părinți, elevi și profesori deopotrivă: Strategia naţională de educaţie parentală 2018-2025 („SNEP”) .

Plecând de la ideea preconcepută că societatea românească este conservatoare și intolerantă față de problematica gay, inițiatorii Strategiei pentru educație parentală consideră că: «Este „o necesitate imediată” în scoala românească crearea unei noi culturi familiale, bazată pe „promovarea diversitătii”, „încurajarea activă a egalității de gen” si „înlăturarea stereotipiilor de gen care influențează traseele de viață diferite ale fetelor și băieților”?»

„SNEP e un document ambitțios, radical și fără precedent în România. Face comentarii nepo-trivite la adresa unor segmente ale populației și, în esență, dovedește că statul secular nu-și cunoaște lungul nasului. Despre aceasta s-a scris de multe ori și în loc ca lucrurile să se îndrepte observăm în România o deviere tot mai rapidă și radicală de la respectarea drepturilor parentale în avantajul statului și a ideologiei seculare. NEP punctează deficiențe privind situația copiilor și familiilor din Romania pe care trebuie să le cunoască fiecare cetățean. Dar „rețetele” propuse pentru corectarea problemelor sunt iresponsabile și desemnate să substituie statul ca educator principal al copiilor în locul părinților. SNEP e împărțit în 13 capitole și are 35 de pagini. Introducerea deja dă de gândit și alarmează. Pa- ragraful introductiv afirmă că familia românească are „nevoia unui sprijin extern”, și e obligată „să se adapteze noilor ideologii și să experimenteze noi practici în relație cu copiii.” Educația paren-tală, adică educarea părinților de către stat cum să-si crească copiii, are drept scop să-i sprijine în „creșterea și educația copiilor”. E nevoie ca părinții să fie conștientizați cum să-și crească copiii și să contribuie la dezvoltarea lor. SNEP lamentează, în mod explicit, mentalitatea conservatoare a părinților României privind creșterea și dezvoltarea copiilor care, după cum ne putem aștepta, se im-pune a fi modificată: „Deseori, noile ideologii promovate în special în domeniul protecției copilului întâlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare a copiilor”. Socie-tatea românească e portretizată negativ pentru că „idealizează familia tradițională, pe care o consideră o formă perfectă de organizare”. In plus, SNEP se incumetă să dea o definiție nouă familiei, împrumu-tată, după cum ne-am putea aștepta, nu din cultura, tradiția ori civilizația românească ori creștină, ci de la un sociolog american. „Familia, afirmă SNEP, nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural ‘o constelație de idei, imagini și terminologii’ creată și recreată per-manent de practicile socio-culturale”. (p. 3)

Un alt deziderat al SNEP este încurajarea și acordarea de libertate copiilor „la luarea deciziilor care-l privesc”. In acest sens e nevoie, adaugă SNEP, de „o restructurare a practicilor instituționale care să ofere modele de exercitare a acestui drept” copiilor. (p. 4) SNEP, însă, realizează că se izbește de un zid relativ înalt: familia și societatea românească sunt relativ conservatoare, iar „educația adulților (inclusiv a părinților) nu poate deveni obligatorie”. Pentru a ieși din acest impas e nevoie, propune SNEP, de educație parentală în școli și licee pentru copii și adolescenți ca viitori părinți. Cu alte cuvinte, noile ideologii parentale, chiar dacă nu pot fi aplicate ori impuse părinților și generațiilor actuale de părinți, pot fi inoculate în generațiile care vor deveni părinți în 20-30 de ani.

Nu doar familia trebuie constant redefinită, „creată și recreată permanent de practicile so-cio-culturale”, dar și noțiunea de „parentalitate” necesită modificări constante de-a lungul generațiilor. SNEP afirmă că „parentalitatea” … „se transformă și ea, odată cu societatea, care îi determină atât conținutul, cât și sfera de aplicabilitate”. Aceasta dă de înțeles că nu părinții impun schimbările sociale, ci ei trebuie să își schimbe modul de afirmare a parentalitații în funcție

4

schimbările sociale. Rolul esențial în schimbarea parentalității în România trebuie asumat de stat și obiectivul în sine trebuie să devină o prioritate pentru autorități. („Susținerea formării și dezvoltării competențelor parentale devine una dintre misiunile pe care statul trebuie să și le asume…”) Scopul ultim, conform SNEP, este asigurarea „interesului superior al copilului”, iar asta „înseamnă a crea o nouă cultură familială, bazata pe dialog, cunoaștere și participare, pe de o parte, și a facilita cooperarea între profesioniști, părinți și autorități publice, care contribuie la educația și dezvoltarea copilului, pe de altă parte”. (p. 4) SNEP propune „o nouă cultură familială” fondată pe cooperarea între experți, părinți și stat. După cum se vede, rolul esențial în formarea unei noi culturi familiale e alocat experților și profesioniștilor. Asta ne amintește de decizia emisă anul trecut de CEDO în Cazul Gard, minorul britanic căruia i s-a interzis îngrijire medicală, în care CEDO afirma, negru pe alb, că deciziile privind copiii suferinzi, în special dacă trăiesc ori mor, sunt făcute nu de părinți, ci de experți împreună cu autoritățile statului. Părinților nu li se alocă ori recunoaște nici un rol decizional. In finalul Introducerii, SNEP cere României să imite „exemplele din alte state”. (p. 4) SNEP consideră că „stilurile parentale nu sunt înnăscute” și că pot fi învățate și educate. Exemple de state de la care părinții României pot învăța cum să fie părinți ori mai buni părinți sunt, după cum e ușor de anticipat, țările în care familia e în paragină, iar societatea în dezintegrare morală ireversibilă: Spania, Italia, Franța, Portugalia, Suedia. Suedia, suntem informați, a adoptat o Strategie Națională de Sprijin Parental în 1999. Nu e de mirare că acolo familia ca instituție e pe cale de dispariție. României i se sugerează să imite practicile acestor țări și să „îmbunătățească parentalitatea” cu „ajutorul unor profesioniști special pregătiți în acest sens”. Nici o țară nu e mai bine cunoscută României în acest sens ca Norvegia, unde

experții și statul secular, care a dat naștere monstrului cunoscut cu numele de Barnevernet, au lansat Legea Bunăstării Copilului în 1993. După cum am fost informați de-a lungul derulării coșmarului Familiei Bodnariu, aceasta agenție de stat a fost folosită cu mult succes în demolarea familiei și parentalității naturale. Unul din multele paragrafe care îngrijorează, e Paragraful #46.3 (p. 19). În el se cere o educație parentală centrată pe „stimularea interesului pentru o noua cultură familială și pe ideea de incluziune socială … promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen”. Asta da de înțeles că în România va fi instituită o „nouă cultură familială” care să promoveze valorile seculare. Re-educarea părinților în ce înseamnă a fi părinte include și folosirea părinților pentru a transmite copiilor valorile și obiectivele statului secular și a secularismului. Un Paragraf asemănător e #59.1 care listează „principiul egalității de șanse între femei și bărbați și promovării diversității” în sensul „înlăturării stereotipurilor de gen”. Experiența occidentală în acest sens, care se cere a fi folosită ca model în România, s-a dovedit a fi un dezastru. Paragraful #57.2 expune obiectivul adițional pentru „racordarea la standardele internaționale privind respectarea și promovarea drepturilor copilului”. (p. 23) In mod similar, Paragraful #65 propune dezvoltarea „abilităților și competențelor parentale” pentru a fi racordate și ele la „standardele internaționale”. Aici SNEP ne dă de înțeles că există „standarde internaționale” de parentalitate și că părinții României sunt sub nivelul „standardelor internaționale”. Aceste standarde internaționale, dacă or exista, sunt un produs al gândirii occidentale radicale și seculare care vizează anihilarea familiei și căsătoriei naturale. Paragraful #61.4 cere instituirea în România a unei profesii noi, aceea de „educator parental”, iar Paragraful #62.5 cere ca numărul de educatori parentali să fie constituit în „raport echitabil între numărul de femei și bărbați selectați pentru a activa ca educatori parentali”.


CE SE ASCUNDE SUB NOUA INTENȚIE MEN DE A FACE EDUCAȚIE PARENTALĂ (continuare)

5

Paragraful #75.6 face din nou referință la „profesia de educator parental” și cere ca ea sa fie „instituționalizată”. Se cere și elaborarea unui „curriculum de educație parentală”. (p. 29) Părinții României nu au nevoie de îndoctrinarea propusă de SNEP ori de oricare alt organism unional ori internațional. Initiațiva nu e de origine națională, ci de influență externă, occidentală. Ea aparține celor care vâd în familia și căsătoria naturală obstacolul primordial în promovarea valorilor seculare care sunt în conflict cu valorile tradiționale, ale familiei, ori „conservatoare” așa cum le etichetează SNEP. In opinia noastră, situația vulnerabilă în care trăiesc unii copii și adolescenți ai României, la fel ca, de altfel, copiii în societățile moderne, are două cauze principale: (1) ascensiunea și agresivitatea statului secular și ale valorilor propuse de el; și (2) declinul căsătoriei și familiei naturale. Statul secular urmărește destrămarea intenționată a familiei și căsătoriei naturale. Statul secular occidental a confiscat familia și căsătoria naturală. In locul ei, statul secular caută instituirea unei formule noi de familie și forme de conviețuiri sociale care au fost sancționate în repetate rânduri de istorie și eliminate. Definitia familiei dată de SNEP mai sus ca fiind „un produs socio-cultural ‘o constelație de idei, imagini și terminologii’ creată și recreată permanent de practicile socio-culturale” denotă convingător acest deziderat. (p. 3) Conform acestei definiții, familia și căsătoria nu sunt un dat natural, istoric, o reflecție a experienței umane multimilenare și invariabile. Ea este un produs artficial, al gânditorilor veacului în care trăim, care își expun opiniile în amfiteatrele universităților și în jurnalele de specialitate. In consecință, definiția familiei e în flux constant. Periodic, conținutul și definiția ei se schimbă după cum gânditorii își schimbă opiniile, până când realizăm că de fapt familia nu mai există de fel. Este un adevăr de netăgăduit că societățile în care familia și căsaătoria naturală au intrat în declin, efectele asupra copiilor și adolescenților au fost nefaste rezultând sărăcie, vulnerabilitate emoțională, mentală și alte probleme de genul celor menționate mai sus. Redefinirea căsătoriei și a familiei în țările occidentale a subminat instituția familiei, a cauzat confuzie sexuală la generațiile tinere, și a cauzat un dezinteres general și în creștere la generațiile tinere în a se căsători, forma familii, aduce copii pe lume și de a-i crește. La urma urmelor, dacă societatea seculară și spațiul public afirmă că familia și căsătoria naturală sunt demodate, nu își au rostul, de ce să ne mai căsătorim? De ce să aducem copii pe lume? De ce să mai formăm familii? Corelația

următoare este reală și evidentă: în țările care au legalizat căsătoriile homosexuale incidența identificării tinerilor ca fiind ne-heterosexuali a crescut astronomic. Este indubitabil că familia și căsătoria naturală rezolvă în mare parte toate problemele identificate de SNEP și care, în opinia SNEP, impune îndoctrinarea părinților României în educație parentală. Rolul statului este să întărească familia și căsătoria, nu să le redefinească. Fortificarea acestor instituții rezultă în eliminarea problemelor de mai sus. ” (Preluare de la http://www.culturavietii.ro/2018/06/21/strategia-nationala-de-educatie-parentala-spunem-nu/) Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău își expimă îngrijorarea față de intențiile guvernamentale, întrucât nu au trecut nici șase luni de la aprobarea disciplinei opționale ADOLESCENŢĂ ŞI AUTOCUNOAŞTERE, care are ca scop tocmai cultivarea unei atitudini pozitive faţă de viaţă şi preocupările specifice adolescenţilor, în vederea facilitării adaptării tinerilor la cerinţele societăţii, fără a prejudicia moral sau spiritual dezvoltarea lor armonioasă. Astfel, acest curriculum opţional este conceput pentru a răspunde nevoilor concrete ale tinerilor. SNEP contravine și înlocuiește finalitățile propuse pentru această disciplină cu „respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen”, adică îndemnul către o viață păcătoasă, în numele toleranței. Se pare că Ministerul Educației Naționale a propus această Strategie Națională de educație Parentală ca o contramăsură la ceea ce profesorii și reprezentanții APOR și Coaliția pentru Familie au încercat să facă pentru a contracara politicile de origine neomarxiste care doresc introducerea educației sexuale în școli cu de-a sila și re-educarea societății românești în numele unei ideologii extrem de periculoase. Această pendulare a oficialilor din cadrul MEN demonstrează că structurile statale nu mai sunt în slujba poporului, a cetățenilor, iar valorile democratice au fost abolite. MEN denotă părtinire față de entități ce subminează familia românească și poporul român, trecând cu boldozerul „consultării publice” peste valorile naționale și tradiționale ale poporului nostru. Cei 50 de ani de comunism au demonstrat că nicio ideologie nu poate fi impusă poporului român fără costuri extraordinare de ordin moral și uman. Este pregătit MEN să-și asume aceste costuri?


6

Platforma civică pentru drepturi şi libertăţi ÎMPREUNĂ este cea mai mare şi profundă formă de unitate a societăţii civile din România, compusă din 500 de ONG-uri şi peste 1000 de intelectuali, reuniţi pentru prima dată într-un număr atât de mare în istoria recentă a României. Platforma ÎMPREUNĂ are

susţinerea a 10 ONG-uri internaţionale şi a realizat, până în prezent, demersuri internaţionale împreună cu peste 250 de ONG-uri din 8 ţări. În numele membrilor Platformei Împreună, domnul președinte MIHAI

GHEORGHIU a trimis o scrisoare deschisă premierului României. De asemenea, Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău a trimis ministrului educației naționale o scrisoare de protest față de introducerea Strategiei Naționale de Educație Parentală:

ASOCIAŢIA PROFESORILOR DE RELIGIE „SF. PARASCHIVA” BACĂU Nr. 246 din 6.07.2018

Către MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

În atenția domnului Ministru Valentin Popa

Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău își expimă îngrijorarea față de intențiile guvernamentale, întrucât am studiat cu atenţie documentul intitulat „Strategia Naţională de Educaţie Parentală 2018-2025”, pus în dezbatere publică de către Ministerul Educaţiei Naţionale ca o prioritate imediată pentru viitorul societăţii româneşti, în general, şi al şcolii româneşti, în special, document nesemnat şi neasumat de către nicio persoană, deci un document fără niciun autor. De la primul paragraf până la ultimul, acest document programatic este o creaţie a

propagandei progresiste care caută terenul potrivit pentru a face noi experimente sociale, pentru a educa o nouă generaţie în spiritul negării oricărei moşteniri culturale şi a negării radicale a creştinismului. Agenda ideologică pe care se întemeiază documentul reiese limpede încă din primul paragraf din introducere. Urmează apoi o parte a documentului care nu este altceva decât un amalgam de idei, proiecte, studii, propuneri, programe ale unor organizaţii internaţionale sau naţionale care are menirea să îmbrace acest proiect ideologic într-o haină aparent academică pentru a fi mai uşor vandabil celor neavizaţi. În partea finală, documentul prezintă paşii care trebuie făcuţi pentru implementarea noii ideologii. Asociația Profesorilor de Religie „Sfânta Paraschiva” Bacău este membră a Platformei civice ÎMPREUNA si consideră alături de ceilalți membri că această strategie nu poate fi adoptată din următoarele motive: Conţine judecăţi de valoare cu privire la preferabilitatea unei convingeri sau viziuni (de tip progresist) în dauna alteia (de tip conservator, creştin sau "tradiţionalist") asupra lumii, familiei sau educaţiei. Statul are obligaţia de a fi neutru faţă de convingerile şi opţiunile diverse ale părinţilor în educaţia copiilor (mai tradiţionaliste sau mai avangardiste, mai conservatoare sau mai progresiste) şi să nu caute să favorizeze impunerea uneia în dauna celorlalte prin pârghiile pe care le are la îndemână. Art. 29 alin 6 din Constituţia României recunoaşte părinţilor dreptul fundamental de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituţie), iar libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă.

Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale (art. 29 alin. 1 din Constituţie). Art. 14 alineatul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor potrivit propriilor


Scrisoare deschisă: Educație parentală sau manipulare ideologică?

7

convingeri religioase, filosofice şi pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinţilor de a asigura această educaţie conform convingerilor lor religioase şi filosofice. Strategia conţine presupoziţii care descalifică convingerile conservatoare, creştine şi "tradiţionaliste" despre familie şi pe cei care şi le însuşesc şi stabileşte ca unic model valid modelul "progresist", "divers", în direcţia ideologiei de gen, cu încălcarea obligaţiei de neutralitate a Statului. Strategia conţine prezumţii implicite sau explicite că aceste cursuri de educaţie parentală ar trebui să fie obligatorii pentru părinţi. Este neclar care este motivul pentru care este nevoie de o educare în masă a părinţilor din România, ce studii stau în spatele respectivei Strategii şi care vor fi beneficiile aduse de aceasta după cei 10 ani de aplicare. Considerăm că o Strategie naţională de educaţie parentală ar putea fi gândită cel mult pentru medii defavorizate, destinată părinţilor cu deficite educaţionale majore şi concepută în termenii respectării drepturilor parentale amintite în prezenta scrisoare. De asemenea, amintim MEN că la începutul acestui an a aprobat disciplina opțională ADOLESCENȚĂ ȘI AUTOCUNOAȘTERE pentru clasele liceale, prin care multe din obiectivele sănătoase prevăzute de Strategia Națională pentru Educația Parentală pot fi îndeplinite, în acord cu valorile bimilenare ale acestui popor, în timp ce această strategie promovează valori contrare spiritului românesc, parte a unei agende și ideologii extrem de periculoasă. Prioritatea MEN trebuie însă să rămână în continuare educarea copiilor. În condiţiile în care actualul sistem educaţional nu şi-a găsit încă o cadenţă, fiind într-o permanentă şi defectuoasă schimbare de metodologii, cu impact negativ asupra calităţii educaţiei pe un fond de criză permanentă de resurse umane, financiare şi materiale, ar fi inoportună asumarea de către minister a unor noi sarcini şi responsabilităţi. Managementul

defectuos al educaţiei de stat a copiilor şi tinerilor s-ar perpetua şi în "educaţia" părinţilor, cu o irosire nepermisă de resurse care ar adânci şi mai mult criza învăţământului românesc. Cei 50 de ani de comunism au demonstrat că nicio ideologie nu este bună pentru armonia socială și nu poate fi impusă poporului român fără costuri extraordinare de ordin moral și uman. Este pregătit MEN să-și asume aceste costuri? În concluzie, solicităm retragerea completă a Strategiei de educaţie parentală. Dumnezeu să ocrotească România!

Președintele Asociației Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău

Prof. Teodora Plăeșu

Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău este membră a Platformei Civice pentru Drepturi și Libertăți ÎMPREUNĂ și co-semnatară a acestei scrisori, prin rezoluția ce a urmat dezbaterii publice de la Muzeul de Istorie Bacău, din data de 5 iulie 2018.


8


9

În luna iunie 2018 o nouă lege este trimisă spre promulgare Președenției și considerăm că este foarte important ca Președintele țării să nu promulge această lege. Iată ce se spune în Expunerea de motive, anexa 1: «Potrivit Definiției de lucru a antisemitismului adoptată de IHRA, unele exemple contemporane de antisemitism în viața publică, media, în școli, la locul de muncă și în sfera religioasă pot include, luând în considerare contextul general dar fără a se limita la acestea: -Instigarea la uciderea sau prigonirea evreilor, în numele unei ideologii radicale, al unei poziții extremiste sau religii, complicitatea la acestea sau încuviințarea lor. -Promovarea unor acuzatii mincinoase, dezumanizante, ce demonizează evreii, a unor afirmații stereotipe despre evrei sau despre așa-zisa putere exercitată colectiv de evrei – așa cum ar fi, în mod special dar nu exclusiv, mitul despre o conspirație mondială a evreilor sau despre controlul de către evrei al mijloacelor de informare în masă, al economiei, al guvernelor sau al altor instituții ale societății. -Acuzarea evreilor ca popor ce ar fi responsabil pentru fapte reale sau imaginare comise de un singur evreu sau de un grup de evrei sau chiar pentru fapte comise de ne-evrei. -Acuzarea cetățenilor de origine evreiască că sunt mai loiali Israelului sau presupuselor priorități mondiale ale evreilor, decât intereselor propriilor lor națiuni. -Negarea dreptului poporului evreu la autodeterminare, de exemplu prin susținerea faptului că existența Statului Israel este o acțiune rasistă. -Aplicarea de standarde duble asupra poporului evreu, prin solicitarea ca acesta să aibă o conduită ce nu este așteptată sau solicitată a se maniesta din partea oricărei alte națiuni democratice. -Utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii l-ar fi ucis pe Iisus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri

rituale).» Cea mai riscantă prevedere a acestei legi se referă, la posibilitatea folosirii ei pentru a afecta dreptul la liberă expresie religioasă a populației creștine din România. Deci, în expunerea de motive, se spune că unul dintre considerentele pentru care această lege intră în vigoare este de a suprima “utilizarea de simboluri sau imagini asociate cu antisemitismul clasic pentru a caracteriza statul Israel sau cetățenii acestuia (de exemplu, acuzații că evreii ar fi ucis pe Iisus sau acuzarea acestora de comiterea de ucideri rituale)”. Ambiguitatea formulării din expunerea de motive, dar și din articolele legii, poate permite interpretarea legii în sensul interzicerii unor paragrafe din Sfânta Scriptură sau Biblia creștină, a unor imagini iconografice, a unor referiri cu privire la evenimentul răstignirii Mântuitorului Hristos sau a unor cântări liturgice legate de acest eveniment (este de notorietate scandalul creat în 2014, când în mass-media s-a prezentat un colind popular vechi în care se cânta despre răstignirea lui Hristos de către iudei). Nu se explică în lege, de exemplu, la ce face referire “antisemitismul clasic”: la referințele biblice și istorice cu privire la evenimentele care au condus la punerea pe Cruce a Mântuitorului lumii Iisus Hristos sau la acuzațiile ulterioare aduse unora dintre evreii trăitori în diverse comunități creștine din diverse epoci istorice? Precizarea este capitală, atunci când cineva atacă o temă atât de sensibilă și nu lasă loc la nicio urmă de ambiguitate, deoarece o simplă privire pe Wikipedia, de exemplu, ni-l prezintă pe marele orator creștin Sfântul Ioan Gură de Aur ca “având un rol în dezvoltarea antisemitismului creștin”, pentru simplul fapt că avut o polemică teologică cu creștinii iudaizanți din epoca sa. Astfel de exemple pot continua. Cum spiritul legii pare a fi de condamnare și suprimare a oricăror afirmații considerate defăimătoare la adresa evreilor și pedepsirea cu ani grei de închisoare a celor care le fac, considerăm îndreptățită teama că această lege ar putea fi folosită pentru a se suprima din scrierile


ÎNCĂ O AMENINȚARE PENTRU ORA DE RELIGIE

10

creștine sau din predica publică a Bisericii chiar și afirmația generală, fundamentată istoric și biblic, conform căreia fruntașii evreilor din primii ani ai secolului I d.Hr. au participat la acuzarea și ulterior condamnarea la moarte a Mântuitorului Iisus Hristos. Într-o luare de poziție împotriva unei colinde difuzate public în urmă cu câțiva ani, în 2014, profesorul român Andrei Marga face următoarele afirmații: “Procesul lui Iisus și deznodământul de pe cruce? Acest proces a fost instrumentat copios pe scara istoriei, pentru a-i acuza pe evrei de deicid. Azi se cunoaște prea bine, de la B. Travers Herford (1923) și Paul Witner (1961) încoace, că procesul lui Iisus a fost un proces roman. Evreii nu aveau nici procedura, nici permisiunea de a o aplica în preajma unei mari sărbători, nici condamnarea unui coreligionar și nici crucificarea în abordarea proprie a litigiilor. Mai trebuie adăugat că este greu să-i întreci pe evrei în credința în Dumnezeu și, cum se observă și din enciclica comună a Papei Benedict al XVI-lea și a Papei Francisc (2013), faimoasa emunah evreiască continuă să inspire. Mai este nevoie să amintim că Dumnezeul lui Iisus este același cu Dumnezeul lui Abraham, Itzak, Jacob, cum ne asigură chiar Evangheliile despre Iisus?” Această interpretare a profesorului Marga, corelată cu afirmațiile din paragrafele anterioare, în care Îl prezintă pe Iisus ca fiind în deplină armonie cu iudeii din epoca sa, pare a lansa ideea că evenimentul condamnării și crucificării Mântuitorului Iisus Hristos a fost unul pur roman, fără nicio implicare din partea fruntașilor evrei din acea perioadă. Scopul afirmației pare a fi demontarea ceea ce autorul a numit “instrumentarea copioasă la scara istoriei pentru a-i acuza pe evrei de genocid” și recuperarea de către mediul cultural iudaic a lui “Iisus cel istoric” și integrarea sa ca patriot evreu și personalitate a istoriei acestui popor. Profesorul Marga se înscrie astfel într-o tendință culturală mai nouă, despre care se pot citi multe dintre cărțile recomandate de domnia sa în articol, dar poate fi ilustrată mai succint și mai la îndemână și cu un film de prezentare pe youtube a Imnului de stat al Israelului, Hatikvah, în care

alături de personaje biblice și istorice precum Avraam, Moise, Iisus Navi apare și o scenă dintr-un film despre Iisus Hristos, urmată de prezentarea unor imagini contemporane ale Holocaustului, Războiului de Șase Zile etc., toate pe acordurile frumosului cântec moldovenesc devenit imn național israelit. Cel mai faimos istoric evreu, Josephus Flavius, în scrierea sa Antichități iudaice, volumul I, consemnează: “În vremea aceea a trăit Iisus, un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, l-a țintuit pe cruce, n-au încetat să îl iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au zis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De atunci și până astăzi dăinuie poporul creștinilor, care își trage numele de la dânsul”. Josephus Flavius confirmă Evangheliile pe care le citește Biserica, afirmând că, într-adevăr, procesul a fost unul roman, dar el s-a desfășurat ca urmare a acuzațiilor aduse lui Hristos de către fruntașii de atunci ai poporului evreu biblic. Nu a fost vorba pur și simplu despre un litigiu între Hristos și puterea romană de atunci, dovadă fiind faptul că Pilat l-a găsit nevinovat pe Iisus de acuzațiile aduse și “căuta să îl elibereze” (Ioan 19,12), ca pe unul care nu a săvârșit niciuna dintre faptele pentru care legea romană pedepsea cu crucificarea (revoltă, crimă, tâlhărie etc.), ulterior răstignindu-L ca urmare a acuzației de trădare pe care cărturarii i-au adus-o adus-o lui Pilat însuși: “Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului” (Ioan 19,12). Chiar dacă academicianul Răzvan Theodorescu dă glas, în prefața cărții lui


11


Josephus Flavius, opiniei că unii au considerat acest paragraf al cărții lui Josephus Flavius ca fiind o interpolare târzie, Editura Hasefer, a Federației Comunităților Evreiești, nu își permite să îl suprime sau să îl marcheze în vreun fel care să sugereze că nu ar aparține lui Josephus Fla-vius. Pentru a vedea netemeinica pregătire a legii, Editura Hasefer însăși ar putea cădea sub in-cidența articolului 5 al legii proaspăt aprobate, dacă pasajul din Josephus Flavius ar fi inter-pretat ca nefiind în scopul științei sau educației, cum prevede alin. 3) al art. 5, ci al propagandei antisemite. Dacă Josephus Flavius confirmă Evangheliile, atunci el confirmă inclusiv cuvintele Mâ-ntuitorului “Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Lc. 23,34), prin care Mântuitorul îi iartă pe cei ce l-au pus pe Cruce, romani și evrei, dându-le pildă de iertare și toleranță și creștinilor care au venit după El și anulând astfel folosirea acestui eveniment ca prilej de răfuială antisemită. Profesorul Andrei Marga propune și o “ieșire din ignoranță” în doi pași: “Primul constă în lansarea, de către teologi, filosofi și istorici pricepuți a unei competente dezbateri asupra lui «Iisus istoric» și a corelației dintre «Iisus istoric» și «Iisus eschatologic». Al doilea pas constă, oricât de incomod pare, în revizitarea liturghiei, al cărei text are, prin natura lucrurilor, mare răspândire. Știm prea bine că, de pildă, Papa Paul al VI-lea a decis în cele din urmă renunțarea în liturghia catolică la formulările ofensive față de evrei, care au fost înțelese ușor, în decursul istoriei, ca formulări antisemite. Această operație trebuie făcută și în liturghia de la noi. Ar trebui ținut seama de împrejurarea că fragmentele din Evanghelia după Ioan, care se invocă frecvent, au fost elaborate în cadrul unei polemici ce avea deja un trecut înăuntrul iudaismului și riscă mereu (desigur, adesea datorită slăbiciunilor exegezei) să fie înțelese pe dos, ca formulări antisemite, ceea ce nu a fost și nu este nicidecum cazul”. Cu alte cuvinte, profesorul transilvan propune nici mai mult nici mai puțin decât su-primarea din serviciul liturgic a pasajelor pe care domnia sa le consideră “antisemite”. Deja, sub presiunea unor legi ca cea votată de curând de către Parlamentul României, Patriarhia Română a scos din cultul ortodox unele referiri la evenimentele biblice legate de viața, judecarea, condam-narea și răstignirea Mântuitorului Hristos. Suprimarea din cult a tuturor referirilor biblice legate de moartea pe Cruce a Mântuitorului ar fi un abuz care ar silui de-a dreptul conștiința oricărui creștin ortodox din România, lucru pe care statul român nu îl poate permite. Corelarea dintre textul legii și expunerea sa de motive poate să conducă la concluzia că însăși Biserica Ortodoxă Română poate cădea sub incidența articolelor 3, 4, 5, 6 ale acestei legi, în condițiile în care simpla afirmare a pasajelor evanghelice ale judecării și răstignirii lui Hristos ar putea fi considerate ca “promovare de acuzații mincinoase, dezumanizante, ce demonizează evreii” sau ca “antisemitism clasic”. O astfel de interpretare ar încălca grav articolul 29 din Constituția României care garantează libertatea de conștiință religioasă. De asemenea, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își exprimă îngrijorarea pentru votarea (în unanimitate) în Senatul României a unui proiect de lege care, în forma expri-mată este, în opinia noastră, discriminatoriu și periculos. E vorba de proiectul de lege nr. B135/29.03.2018, intitulat, eufemistic, „Propunere legislativă privind unele măsuri pentru pre-venirea şi combaterea antisemitismului”. «Ne îngrijorează nu faptul în sine, al contracarării an-tisemitismului, ci modul abuziv și antidemocratic în care este formulată legea, căci subminează drastic dreptul la libertatea cuvântului, într-un mod care face trimitere la epoca stalinistă.dacă așa se pune problema (sau așa se intenționează, conform abordării IHRA, invocată în expunerea de motive), nu ne rămâne decât să declarăm „decesul” libertății cuvântului. Suntem nu numai îngrijorați, ci și dezamăgiți. Atât de inițiatorii demersului legislativ, cât și de votul „entuziast” și unanim al senatorilor. Căci proiectul de lege a fost votat în Senat cu 98 DE VOTURI PENTRU, NICIUN VOT CONTRA, NICIO ABȚINERE. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie însă adoptat de Camera Deputaților, promulgat de şeful statului şi publicat în Monitorul Oficial. »

12 “SF. PARASCHIVA” BACĂU

Dacă legea va fi promulgate și publicată în Monitorul Oficial, atunci și discursul didactic al profesorilor de religie va fi afectat, pentru că prezentarea Sfintelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos (și nu numai) va fi ori ilegală, și prin urmare va fi scoasă din programa școlară, ori statutul orei de religie va fi iar pus la îndoială. Pe de altă parte, ne aducem aminte de cu-vântul Sf. Ap. Pavel, „dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credința noastră”, bine știind că Înviere fără Cruce nu există, ceea ce face ca tre-cerea sub tăcere a Patimilor Dom-nului să fie un atac direct la credința creștină, prin interzicerea măr-turisirii ei în conformitate cu Adevărul revelat. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să-i dăruiască înțelep-ciune președintelui țării și să nu pro-mulge această lege. Bibliografie: https://uzp.org.ro/3471/comunicat-uzpr-3/ http://ortodoxinfo.ro/2018/04/13/o-noua-lege-privind-unele-masuri-pentru-prevenirea-si-combaterea-antisemitismului-se-afla-la-senat-pentru-dezbatere-puscarie-grea-pentru-teorii-ale-conspiratiei-gen-illuminati-sau/

Degringolada spirituala care ıncearca sa ne �ie indusa, bataia de joc pe care suntem somati sa o suportam ma nauceste si ma raneste su�leteste... Cum sa ceri unui popor cu su�let majoritar crestin (stim cu totii ca si celelalte religii ımpartasesc aceleasi mari valori) sa mangaie pe crestet si sa ofere drepturi de manifestare, de actiune, unui viciu, unui rau? Homosexualitatea este o anomalie sau o practica sexuala vadit perversa. E un drum ınfundat, nu sustine Viata, ci o anuleaza, o ıntineaza. A existat din vechime, de cand a fost deschisa ”cutia Pandorei”... Este parte integranta a acesteia.... Daca o vom aseza pe aceeasi linie cu virtutile, atunci va �i corect sa-i aducem alaturi si celelalte rele surori, tot ce contravine Vietii, o infesteaza, asa cum ar �i: minciuna, crima, hotia, lasitatea, invidia etc, adica sa golim cutia cu pricina. Este incredibil cata contradictie este ın asa-zisa sau atat de mult asteptata noastra logica: ne batem cu pumnii ın piept ca suntem destepti, deschisi la minte, si ne bucuram ca ne a�lam ın plina ”revolutie sexuala”. Eu nu mai ınteleg nimic: suntem deschisi la cap sau la partea posterioara? Ori unii au inversate locurile ın care e ınglobata mintea. Iar asta ar �i o alta anormalitate... (pe care ar trebui s-o toleram, s-o ıntarim cu drepturi, s-o servim cu toata codescendenta???). Sa avem mintea deschisa si bunul simt activat si sa aparam valorile! Copiii nostri sa ınvete ceea ce este cu adevarat bine si frumos, iar acestea se subscriu codului Vietii. Tot ceea ce contravine Vietii e otravit. Si...sa nu ne batem joc de stramosii nostri, de ınvatatura lor curata si dreapta, pe care ne-au transmis-o pe �iliera crestina...!

Gânduridedascăl

scrisoare_deschis_ctre_presedintele_romaniei_pentru_a_trimite_legea_antisemitismului_la_parlament_spre_revizuire https://www.senat.ro/Legis/PDF/2018/18L300EM.pdf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur. http://andreimarga.eu/iesirea-din-ignoranta/. https://www.senat.ro/Legis/PDF/2018/18L300EM.pdf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur. http://andreimarga.eu/iesirea-din-ignoranta/. https://www.youtube.com/watch?v=4bbrmfvlyZo. https://www.libertatea.ro/stiri/exclusiv-imnurile-israelului-si-albaniei-sunt-melodii-romanesti-1157600. Josephus Flavius, Antichități iudaice, Hasefer, București, 2015, vol. 2, p. 450.

13

Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an providenţial : realizarea unuia din visele se-culare ale naţiunii române, desăvârşirea statului naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Între lunile octombrie și noiembrie 1918 au luat fiinţă în Transilvania şi Banat Con-siliile Naţionale Româneşti, iar la 30 octombrie 1918 s-a constituit la Arad Consiliul Naţional Român, ca unic for care reprezintă voinţa popo– rului român. Consiliul trimite o delegaţie la Bucureşti, con-dusă de episcopul de Caransebeş, Miron Cristea (viitorul patriarh al României), care, la 1/14 decembrie, înmânează regelui Ferdinand I declaraţia de la Alba Iulia. La 11/24 decembrie. Realizarea unității de neam de la 1 De-cembrie 1918 a fost posibilă și cu aportul Bise-ricii Ortodoxe Române. « Dacă trebuie să ne gândim la contribuția Bisericii la realizarea Mar-ii Uniri de la 1 decembrie 1918, trebuie să spun că în vechea Românie au fost mobilizați 300 de preoți ca și confesori militari, însoțind trupele pe câmpul de luptă, pentru perioade mai scurte sau mai îndelungate de timp, iar în Transilvania, 130 de preoți au fost aruncați în închisorile maghi-are, iar alți 200 de preoți au fost exilati în județul Sopron pe teritoriul Ungariei vestice de astăzi, unde au trăit în condiții mizere vreme de doi ani de zile. Peste o sută de preoți, mai ales din părțile Sibiului, Făgărașului și Brașovului, au fost nevoiți să se refugieze în vechea Românie. Mulți dintre ei au murit în închisoare, în deportare și în refugiu, ori imediat după elib-erare, din cauza suferințelor îndurate. Opt preoți au fost uciși în iarna anilor 1918/1919, de ostași

Prof. Teodora Plăeşu Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

maghiari bolșevizați în perioada de destrămare a Imperiului Austro-Ungar. Unii slujitori ai Bise-ricii românesti din Transilvania au contribuit efectiv la realizarea actului Unirii de la 1 Decem

brie 1918, cum a fost Vasile Lucaciu din Sisești, lângă Baia Mare, căruia Guvernul României i-a încredințat diferite misiuni politice în Statele Unite ale Americii, Franța și Italia. Dar ne-numărați slujitori ai Bisericii au fost prezenți la Marea Adunare Natională de la Alba Iulia, unii fiind delegați oficiali. Doi ierarhi au fost co-presedinți ai Adunării (Ioan Papp de la Arad si Dimitrie Radu de la Oradea), alți doi au făcut parte din delegația trimisă la Bucuresti, pentru a prezenta actul unirii Transilvaniei cu România : Miron Cristea de la Caransebeș și Iulian Hossu de la Gherla. S-au constituit ulterior peste tot în Ardeal Consilii Naționale și Gărzi Naționale Românesti în cadrul cărora preoții și învățătorii Școlilor Confesionale au avut un rol hotărâtor. » O altă dovadă a implicării Bisericii Ortodoxe Române în realizarea marii uniri o reprezintă legătura directă între Sibiu și Iași: Consiliul Național Român Central cu sediul la Arad l-a încredințat pe tânărul profesor de Teologie Ni-colae Bălan - viitorul Mitropolit al Ardealului - să meargă la Iași ca să ia legătura cu Regele Fer-dinand și cu autoritățile românești care erau re-fugiate acolo, la Iași. Slujitorii Bisericii Româneşti – episcopi, vicari, consilieri, profeso-ri de teologie şi preoţi de parohie s-au aflat în primele rânduri ale luptătorilor pentru unitate. De exemplu: la Sibiu s-au remarcat profesorii teologi Nicolae Bălan (viitor mitropolit) şi Sil-viu Dragomir; la Caransebeş episcopul Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, teologul Petre Barbu sau secretarul eparhial Cornel Cor-neanu; la Oradea, vicarul Roman Ciorogariu şi secretarul Aurelian Magieru; la Lugoj pro-topopul Gh.Popovici. Pentru unitate naţională militau şi periodicele vremii: „Telegraful român” (Sibiu), „Biserica şi şcoala” (Arad), „Foaia diocezană”(Caransebeş).


CONTRIBUŢIA BISERICII ORTODOXE ROMANE LA MAREA UNIRE 1 DECEMBRIE 1918

14

Ierarhii români din Transilvania (ortodocşi şi greco-catolici) – ortodocşii Ioan Papp al Arad-ului, Miron Cristea al Caransebeşului şi greco – catolicii Iuliu Hossu al Gherlei, Demetrie Radu al Oradiei şi Valeriu Frenţiu al Lugojului au semnat o „Declaraţie de adeziune” la C.N.R. prin care-l recunoşteau „ca singurul conducător politic al naţiunii române”. Acest act a avut un ecou pozitiv în rândul clerului şi credincioşilor celor două Biserici surori. Duminică, 1 decembrie 1918, a avut loc la Alba Iulia Adunarea Naţională care a

decis Unirea cu România. În ziua respectivă, la ora 07.00, s-a săvârșit Sfânta Liturghie atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Greco-Catolică. La ora 10.00 s-au adunat pe Câmpia de la Alba Iulia, unde episcopul Caransebeșului de atunci, Miron Cristea, a tinut o rugăciune deosebită, compusă special cu acest prilej. Între cei prezenţi se aflau – din partea Bisericii – cei cinci episcopi, patru vicari, zece delegaţi ai consistoriilor ortodoxe şi ai capitlurilor greco – catolice, 129 protopopi, câte un reprezentant al fiecărui Institut Teologic şi câte doi ai studenţilor teologi, alături de numeroşi preoţi şi învăţători ai şcolilor confesionale. S-a început prin slujbe urmate de Te Deum în Biserică, după care delegaţii s-au reunit în sala Cercului Militar sub preşedinţia lui Cicio Pop. În biroul adunării au fost aleşi trei preşedinţi : George Pop de Băseşti, episcopul ortodox Ioan Papp şi episcopul greco – catolic Demetrie Radu. Raportul principal a fost prezentat de Vasile Goldiş (ortodox) care a citit şi proiectul

rezoluţiei, devenit Hotărâre de unire a Transilvaniei cu România. Ultimul orator a fost Iuliu Maniu (greco - catolic), care a vorbit în numele Partidului Naţional Român – discurs prohibit peste patru decenii în România. Episcopul Miron Cristea al Caransebeşului a spus : „Nu ne putem gândi astăzi la altceva decât la aceea ce au hotărât şi au făcut fraţii din Basarabia şi Bucovina, adică la unirea cu scumpa noastră România, alipindu-i întreg pământul strămoşesc.” La 2 decembrie 1918 Marele Sfat Naţional a ales Consiliul dirigent, iar la 14 decembrie o delegaţie alcătuită din Vasile Goldiş, Al. Vaida Voievod şi episcopii Cristea şi Hossu au prezentat la Bucureşti, Regelui Ferdinand actul Unirii Transilvaniei cu România. Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1925, la rangul de Patriarhie a fost urmarea pe plan religios a desăvârșirii unității statale de la 1 Decembrie 1918, precum și o ilustrare firească a rolului jucat de Biserică în istoria poporului român. BIBLIOGRAFIE:

Ion Bulei, «Scurtă istorie a românilor` », Editura Meronia, Bucureşti, 1996, pp. 104-107.

Păcurariu, pr. Prof. dr. Mircea, “Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, 1972.

Pr. prof. dr. Dumitru Radu, „Biserica Ortodoxă Română și unitatea poporului român”, în vol. Biserica în misiune. Patriarhia Română la ceas aniversar, EIBMBOR, București, 2005.

Pr. Ion Vicovan, „Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, vol. II, Ed. Trinitas, Iași, 2002.

Pr. Silviu Galeș, Miron Cristea și opera de unificare și realizare a reformei religioase. Legea și Statutul de Organizare ale Bisericii Ortodoxe Române, în Biserica Ortodoxă Română, seria a IV-a, an I (2010), nr. 3, pp. 227-229.

Damian Alexandru Anfile, „Comemorarea a 72 de ani de la trecerea la cele veșnice a Patriarhului Miron Cristea (5 martie)”, în rev. Biserica Ortodoxă Română, seria a IV-a, an II (2011), nr. 1, pp. 87-88.


15

Imperiul Otoman, Moldova a ţinut singură piept turcilor, continuând tradiţia Bizanţului de a salva creştinătatea de la cotropirea musulmană. După victo-ria din 10 ian. 1475 asupra otomanilor (bătălia de la Podul Înalt), domnitorul Ştefan al Moldovei a înşti-inţat principii europeni despre aceasta, numindu-şi ţara “poartă a creştinătăţii”. În decursul domniei sale de 47 de ani, voievodul a lăsat ca patrimoniu 44 de biserici şi mănăstiri în care a fost pomenit împreună cu familia sa timp de mai bine de jumătate de mile-niu... Poporul l-a iubit şi preţuit atât de mult pe acest domnitor, încât l-a amintit şi în frumoasele colinde de Crăciun: „La poartă la Ştefan-Vodă/ Lerului, Domnului,/ Boierii s-au strâns la vorbă./ Dar vorba de cine este?/ Lerului, Domnului / De Iisus născut în iesle”[…]. De asemenea, domnitorul este amintit

în cântecele de vitejie: „Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare / Seamăn pe lume nu are / Decât numai mândrul soare ...” Etimologia cu-vântului „Ştefan” ne duce la grecescul „stephanos” cu sensul de coroană, ghir-landă, cunună pentru învingători. Acest nume frumos este dăruit copiilor

creştini la botez, şcolilor, unităţilor militare, pentru ca Sfântul Apostol şi Arhidiacon Ştefan şi Domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt să le fie ocrotitori. Pentru calităţile sale de luptător şi creştin neînfricat, pentru măreţia faptelor sale, smerenia şi dreptatea de care a dat dovadă, poporul român l-a ridicat pe acest unic domni-tor în rândul sfinţilor pentru a ocroti şi apăra în continuare ţara dăruită întreagă urmaşilor.

Prof. Alupei Mihaela, Școala ,,Ștefan cel Mare” Zemeș


Ştefan al Moldovei, voievod european (1457 – 1504)

Motto: “S-arătăm

prin fapta noastră Tuturor, necontenit

Că prin neamul său în lume Ştefan-Vodă n-a murit!”

Ştefan cel Mare şi Sfânt a scris prin faptele sale una din cele mai strălucite pagini ale istoriei noastre. De-a lungul unei domnii de aproape cincizeci de ani, voievodul a vegheat ca Moldova să ajungă un factor însemnat al relaţiilor internaţionale în acea vreme în Europa. Prin activitatea sa remarcabilă în cadrul politicii externe, domnitorul Ştefan a inaugurat o nouă eră a afirmării internaţionale a Moldovei, care s-a impus marilor puteri prin acţiuni politice independente. Deşi la acea vreme Principatele Române erau în general necunoscute, domnul Moldovei a făcut primii paşi spre o primă “integrare europeană”, adică o mai bună cunoaştere a lor.

Moldova, datorită rolului politic pe care şi l-a asumat în condiţiile derulării ofensivei otomane, şi-a câştigat împreună cu marele ei domn un prestigiu internaţional ce a atras preţuirea şi alianţa unor mari puteri, angajate în confruntarea antiotomană. Numele “Ştefan al Moldovei” a fost rostit cu admiraţie şi teamă. Calităţile sale s-au dovedit şi în conducerea ţării şi în apărarea credinţei creştine, astfel încât a fost numit de Papa Sixt al VI-lea, în două diplome papale din anii 1476 şi 1477, “atlet al credinţei creştine” şi a primit de la acest sfânt părinte o sabie în formă de cruce. Senatul Republicii Veneţia l-a numit “Cavalerul aurat” (Ion Lupu, ”Ştefan Vodă al Moldovei “, Editura Plumb, Bacău, 2003, p.227).

Într-un moment crucial pentru istoria Europei şi a creştinătăţii, când marile regate ale Ungariei şi Poloniei au preferat să încheie un armistiţiu cu

16

Pentru mine ca elev, această oră

este un mijloc de relaxare și de explorare

a realității sufletului, o realitate mai puțin

cunoscută de majoritatea oamenilor.

Doamna profesoară nu pune accent atât

pe memorarea unor cunoștințe, cât pe for-

marea noastră ca oameni, cu sentimente

de milă și toleranță față de semeni, apreci-

erea persoanei de lângă noi, concurența

loială în concursuri sau în viață și pe valo

rile morale: sinceritate, onestitate, ajutor

reciproc, iubire, prietenie.

De Paști sau de Crăciun mergem

să-i vedem pe cei aflați în suferință sau pe

cei din orfelinate, cântându-le „Hristos a

înviat!” sau colinde dătătoare de speranță

și încredere.

Un om credincios știe că, oricât i-

ar fi de greu, Dumnezeu veghează de sus

și îl întărește sau îi micșorează povara,

dacă este prea grea. El participă la slujbe

și vorbește cu Tatăl ceresc în rugăciune,

povestindu-i necazurile sau bucuriile sale,

cerându-i sănătate, împliniri spirituale și

tot ceea ce îi este de folos pentru mântui

rea sufletului său. Omul credincios

încearcă să muncească pentru a avea tot

ce-i trebuie în familia lui și pentru a aju-

ta și pe alții. Copiii lui cresc în frica de

Dumnezeu, însemnând dragostea fiască a

unui copil față de părinți și respectarea

poruncilor din Decalog. Aceste porunci

reprezintă mesajul lui Dumnezeu către

oameni. Ce fel de om este acela care nu-și

respectă părinții, hulește pe Dumnezeu,

Care l-a creat, sau depune mărturie min

cinoasă împotriva aproapelui său ?!…

Pentru ca lumea de mâine să fie

mai bună, copiii au nevoie de ora de reli

gie, unde învață că cinstea este o valoare,

iar nu corupția… Eu îmi imaginez o lume

minunată, în care toți oamenii să se iu-

bească, să fie prieteni, și să nu se mai

întâmple nimic rău pe Pământ! Acești ele-

vi care astăzi învață religie, mâine vor da

o mână de ajutor părințior și nu-i vor

mai lăsa pe stradă… Acești copii de

astăzi, mâine vor fi părinți și nu-și vor

mai abandona copiii! Dați-le o șansă la o

educație adevărată, iar mâine veți culege

roadele! În apropierea Paștelui, adreez

un gând plin de speranță tutuor copiilor

creștini și aș vrea să ne dăm mâna și să

formăm un zid de apărare a credinței în

jurul țării noastre. Uniți, vom fi mai

puternici.

Hristos a înviat, și nouă în suflete spe

ranță ne-a dat!

Eleva Alupei Teodora,

Liceul „Spiru Haret” Moinești

Jud. Bacău


DECEESTEIMPORTANTĂORADERELIGIEPENTRUMINE?

17


Dar ei au arătat că nu au aceste probleme, s-au exprimat liber și frumos, fără frică, în a pune în scenă această idee a României Mari” . Concursul este structurat pe trei secţiuni: creaţie plastică, creaţie literară şi power point. La

concurs au fost evaluate peste 150 de lucrări de la cele trei secţiuni de către echipe de profesori din mai multe arii curriculare pentru că tema concursului presupun şi modalităţile de abordare interdisciplinare. La secţiunea pictură s-a detaşat net elevul Călcăială Eduard, de la Şcoala Gimnazială Zemeş (primar), Crăciun Popa Ioana Violeta, de la Şcoala Gimnazială „Ştefan Luchian” Moineşti (gimnaziu) şi Nica Larisa Elena, de la Colegiul

Tehnic de Comunicaţii „N. V, Karpen” Bacău (liceu), secţiunea creaţie literară a fost câştigată de elevele Timariu Denisia Elena, de la Liceul Tehnologic Dărmăneşti (poezie) şi Călinescu Victoria

Gabriela, de la Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” Bacău (proză), iar prezentările power point cele mai bune au fost realizate de elevul Pavel Cristian, de la Colegiul Naţional de Artă „George Apostu” Bacău (liceu) şi eleva Munteanu Larisa, de la Liceul Tehnologic Dărmăneşti (gimnaziu). Asociaţia Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău mulţumeşte tuturor profesorilor care au îndrumat elevii să participe la acest concurs.

Luni, 16 aprilie 2018, la Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău a avut loc vernisajul expoziţiei lucrărilor ele-vilor înscrişi la Concursul judeţean „Biserica neamului meu”. Ajuns la a treia ediţie, acest concurs organizat de Asociaţia Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău şi şcoala gazdă, a

avut ca temă „Biserica şi Marea Unire” şi este o activitate prin care elevi şi profesori celebrează cei 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Invitat la vernisaj, dl. Prof. Iuli-an Bucur, de la Complexul Muzeal „I. Antonescu” Bacău a prezentat importanța reprezentării artistice a

Centenarului la elevi, dar a apreciat și inițiativa acestui concurs. „Apreciez ideea profesorilor care îi îndeamnă pe elevi să gândească și să realizeze vizual idei abstracte. Copiii au arătat, prin lucrările lor, imaginație, dezinvoltură, spontaneitate, au reușit să transmită idei în fața cărora, noi, oamenii maturi, avem, poate, prejudecăți.

CONCURSUL APRB „BISERICA NEAMULUI MEU”

18


Premierea elevilor laureați ai Concursului „Biserica neamului meu”

Sâmbătă, 19 mai 2018, cu

binecuvântarea părintelui nostru arhiepiscop

Ioachim și prin purtarea de grijă a părintelui

paroh Constantin Abageru, a avut loc

premierea celor mai buni participanți la

Concursul județean „Biserica neamului

meu”, ajuns la ediția a III-a.

Tema de anul acesta a concursului organizat

de Asociația Profesorilor de Religie „Sf.

Paraschiva” Bacău fost „Biserica și Marea

Unire” și a fost conceput ca o modalitate prin

care și cei mai mici membri ai Bisericii să

aducă, prin creațiilor lor, un omagiu Marii

Unirii și eroilor neamului care au luptat

pentru înfăptuirea acestui dizerat

multimilenar al neamului nostru.

Însoțiți de părinți sau de profesorii

coordonatori, laureații au fost nerăbdători să

primească premiile lor și să se regăsească cu

o parte dintre concurenții din anii trecuți. Părintele inspector dr. Adrian Alexandrescu i-a felicitat

pe premianți și a mulțumit profesorii care au

stimulat pe elevi să participe la acest

concurs, arătând că prin această participare la

ediția din acest an, elevii și-au exprimat

sentimentele lor patriotice, respectul față de

jertfa înaintașilor și iubirea de țară și de

neam.

Prof. Teodora Plăeșu

19


Cu binecuvântarea înaltpreasfinţitului părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului şi prin osârdia

părintelui inspector de specialitate prof. dr. Adrian Alexandrescu, sâmbătă, 3 martie 2018, s-a desfăşurat olimpiada

judeţeană de religie ortodoxă la Şcoala Gimnazială”Spiru Haret” Bacău.

Au fost înscrişi 125 de elevi din şcoli de pe tot

cuprinsul judeţului Bacău şi s-au prezentat 114 elevi, care au

obţinut rezultate bune şi foarte bune. S-au remarcat elevii de la:

Busuioc Maria Teodora, Burlacu Ioana, Barcan Ioana, Pătrar

Maria, Lungu Mihai Adelin, Popescu Teea, Colegiul Naţional

„Gh. Vrănceanu” Bacău, Albu Andrei şi Maxim Madalina, de la

C.N. “Ferdinand I” Bacău, Chircu V. Cristiana, de la Colegiul

Național ,,Dimitrie Cantemir” Onești, Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” Comănești, Hereș Andreea, de la Liceul

„Spiru Haret” Moineşti, Chirliu Teofana şi Andronic Denisa Elena, de la Colegiul Național ,,Grigore Moisil” Oneşti,

Nițulescu Ana Maria şi Pavelescu Maria, Școala ,,Al. I. Cuza"

Bacău, Pascu Stefania şi Enachi Alexandru, de la Şcoala

Gimnazială ,,N. Iorga” Bacău, Nemțeanu Petru şi Poancă Lorena,

de la Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran“ Bacău, Acsinia Ştefan,

de la Școala Gimnazială ,,Ghiţă Mocanu” Onești, Laslău Tudor

Andrei, de la Școala Gimnazială „Constantin Platon” Bacău, Popa

Ioana Teodora, de la Școala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău,

Radu Ana, de la C.N. "Vasile Alecsandri" Bacău, Stoica Simina

Georgiana, de la Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” Moinești,

Belciu Andrei, de la Şcoala Gimnazială "George Enescu"

Moineşti, Candit Mara Ștefania, de la Şcoala Gimnazială „Ciprian Porumbescu” Comănești, Faraon Maria, de la

Şcoala Gimnazială Oituz, Gheorghiță Tudor, de la

Școala Gimnazială „Alexandru cel Bun” Bacău,

Chibzui Maria şi Ilaş Isabela, de la Școala

Gimnazială „Spiru Haret“ Bacău. Felicitări

tuturor! De asemenea, mulţumim sponsorilor care

au ajutat la buna organizare a acestei ediţii a

olimpiadei judeţene de religie 2018, Barrier şi

Asociaţia Profesorilor de religie „Sf. Paraschiva”

Bacău.

Inspector de specialitate pr. Dr. Adrian

Alexandrescu.

OLIMPIADA JUDEȚEANĂ DE RELIGIE

20


Cu binecuvântarea Înaltpreas-finţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, şi sub coordo-narea pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu şi prof. dr. Doina Marinov, inspectori şco-lari, sâmbătă, 24 februarie 2018, s-a des-făşurat, la Școala Gimnazială „Dr. Alexandru Șafran“ din Bacău, etapa judeţeană a Concursului Național Inter-disciplinar „Cultură şi spiritualitate românească”. Organizat pe două secţiuni, respec-tiv Natura între pământ și cer, pentru ele-vii claselor a V-a şi a VI-a, şi Omul între sacru şi profan, pentru clasele a VII-a şi a VIII-a, concursul a avut ca obiectiv fun-damental promovarea interdiscipli-narităţii, prin identificarea arhetipului lit-eraturii de inspiraţie sacră şi prin valorifi-carea cunoştinţelor elevilor despre valorile spirituale româneşti, în vederea cultivării respectului faţă de acestea şi pentru conştientizarea specificului na-tional şi a conexiunilor cu valorile uni-versale. Tematica s-a circumscris generi-cului Frumuseţea sacră a lumii. Numărul mare al participanților a probat interesul elevilor față de tematica pro-pusă, dar și efortul dezvoltării abilităţilor de documentare, lectură şi interpretare a mesajului textului literar cu tematică sacră, precum şi a textului nonliterar despre raportarea lumii la categoriile es-tetice ale frumosului, adevărului şi bine-lui, acestea valorificând programele de religie şi limbă şi literatură română. Conform rezultatelor înregistrate în urma evaluării, la secţiunea dedicată claselor V-VI, primele locuri au fost ocu

pate de: Ilaș Maria, clasa a VI-a, Școala Gimnazială „Spiru Haret“ Bacău – premiul I, Frățianu Elena, clasa a V-a, Colegiul Național „Gh. Vrănceanu“ Bacău – premiul al II-lea şi Zediu Ștefan-ia, clasa a VI- a, Colegiul Național de Artă „George Apostu“ – premiul al III-lea. La secţiunea dedicată claselor VII-VIII, locurile fruntaşe au fost ocupate de Boboc Ana Maria, clasa a VIII- a, Școala Gimnazială „Spiru Haret“ Bacău – premiul I, Dahnovici Maria Anastasia, clasa a VII-a, Școala Gimnazială „Dr. Al Șafran“ Bacău, – premiul al II-lea şi Lu-pu Mihnea, clasa a VII-a, Şcoala Gimna-zială Nr. 10 Bacău – premiul al III-lea. Elevele Ilaș Maria și Boboc Ana Maria au reprezentat judeţul Bacău şi Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului la Etapa naţională a Concursului interdisci-plinar „Cultură şi spiritualitate românească”, care s-a desfăşurat la Suceava, între 10 – 13 mai 2018. Felicităm în mod special pe elev Ilaș Isabela care a obținut locul al II-lea la faza națională a acestui concurs!

Prof. Elena Abageru

CONCURSUL „CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE”

21


Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului nostru Părinte Ioachim, în ziua de joi, 14 iunie a.c.,

elevii premianți la concursul școlar

județean „Lumina din călimară”,

închinat cultului Sfintei Cuvioase

Parascheva de la Iași, ediția a-IV-a,

desfășurat în perioada septembrie-

octombrie 2017, au fost răsplătiți la

final de an școlar, de către

organizatorii concursului,

Protoieria Bacău, cu o frumoasă

excursie de o zi, întreprinsă la o

parte din locașurile sfinte cu

renume, din cadrul Arhiepiscopiei

Romanului și Bacăului.

Elevii premianți ai concursului „Lumina din călimară”, de la diferite școli generale și

colegii băcăuane, au avut bucuria să participe la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată în

catedrala arhiepiscopală din Roman, la sfârșitul căreia părintele Gabriel, slujitor al sfintei catedrale

a adresat un cuvânt duhovnicesc tuturor celor prezenți, fiindu-ne totodată ghid în vizitarea

ansamblului arhiepiscopal din vechea cetate mușatină.

Înainte de plecarea spre

următoarele obiective ale itinerariului

excursiei, elevii dimpreună cu profesorii

îndrumători au vizitat și fabrica de

lumânări a centrului eparhial Roman

„Sfânta Fotini”, dar și Seminarul

Teologic Liceal Ortodox „Sfântul

Gheorghe”, din municipiul Roman, unde

au luat masa de prânz.

LUMINA DUHULUI SFÂNT - IZVORUL NESECAT AL „LUMINII DIN CĂLIMARĂ”

22


Călătoria elevilor premianți a continuat la biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, din locali-

tatea Trifești (com. Trifești, jud. Neamț), unde aceștia au avut binecuvântarea de a se închina la

icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, a cărei istoric bogat în minuni le-a fost evidențiat

printr-un frumos cuvânt de învățătură, adresat de către părintele paroh Laurențiu Segneanu, ce i-a

servit la final pe copii cu cireșe proaspăt culese din pomii sădiți în grădina bisericii.

După acest popas duhovnicesc, pașii tinerilor pelerini, însoțiți de către doamna profesoară

de Religie Ortodoxă Mărcuță Mioara și

părintele profesor Lucinschi Răzvan-

Constantin, s-au oprit la Mănăstirea Giur-

geni (com.Valea Ursului, jud. Neamț), unde

s-au închinat la o altă icoană făcătoare de

minuni a Maicii Domnului, au ascultat is-

toricul mănăstirii redat prin cuvântul

părintelui-ghid întărit și de relatarea min-

unilor săvârșite de Maica Domnului asupra

credincioșilor prezenți la sfintele slujbe,

săvârșite în această vatră monahală. La plec-

are, după ce copiii au fost serviți cu suc și dulciuri de către gazde, elevii împreună cu profesorii au

mulțumit și părintelui Antonie, starețul mănăstirii, mutat la Domnul în luna februarie a acestui an,

printr-o rugăciune adresată Maicii Domnului, la mormântul acestuia.

Prof. Pr. Răzvan Constantin Lucinschi

23

Ospitalitatea în tradiția creștină Prof. dr. Liviu Ciuraru

Opitalitatea în spațiul creștin a dobândit o di-mensiune universală. Concepția creștină asupra ospital-ității este distinctă de perspectiva lui Mauss, ce o prezintă ca ținând de troc și dar. Părinții Bisercii au accentuat ca-racterul efemer a vieții terestre. Pentru curentul ascetic creștin oriental, extranietatea este o dimensiune a ex-istenței creștine și trebuie cultivată fiind o trăsătură a libertății interioare și o cale în dobândirea păcii interioare (hesychia). Asceții au avut ca model migrația lui Abra-ham, xeniteia fiind fundamentul revelației divine. Ca și Mântuitorul (In 17,11-16), creștinul este străin și trecător pe pământ, adică un emigrant (1 Pt 2,11). În secolul al II-lea sfîntul Iustin în prima sa Apologie, menționează că cel ce prezidează adunarea eu-haristică (proestos) trebuie să-și asume grija tuturor celor aflați în nevoi și a străinilor. Trebuie remarcat că în spațiul latin și grec termenii umanitate și ospitalitate sunt adesea sinonimi, iar absența ospitalității este un păcat al neumani-tății. Părinții Bisericii au cultivat virtutea ospitalității. În secolul al IV-lea episcopul Paphnoutios din Teba descrie ospitalitatea creștină ca pe o cutumă. Sfîntul Vasile a edif-icat în Capadocia un vast complex ospitalier numit de Grigorie din Nazians noul oraș. Augustin a mentionat numeroase xenodokhein în Alexandria sau Roma dedicate emigranților. În secolul al IV-lea episcopii solicitau gernerozitatea celor bogati pentru organizarea ospitalitătii în marele orașe ale timpului, precum Alexandria, Roma, Antiohia. Codexurile normative medievale au rezervat un loc aparte ospitalității. A se vedea, de exemplu, mistica lui Maimonide sau Règle de saint Benoît. Pacea adusă de imperiul roman a făcut ca cererea de locuri pentru cazare să fie mare și astfel au apărut hotelurile situate la o zi distanța unul față de celălalt, însă condițiile erau mizere, realitate ce a jus-tificat de altfel, în parte, și îndemnurile apostolice la ospi-talitate. În acest context este posibil ca impostori să fi profitat de ospitalitatea creștinilor. Didachè recomanda predicatorului itinerant să fie oaspete doar o singura zi, iar la plecare să nu ia decât hrană (XI, 3-6). Cei care doreau să se stabilească într-un loc anume, trebuiau să practice o meserie (XII, 3-5), asemenea apostolului Paul care în per-egrinările sale misionare se întreținea pe sine însuși (Fap 18,1-3; 2 Tes 3,7-12). Pentru sprijinul călătorilor demni, creștinii scriau scrisori de prezentare, așa cum a făcut Paul pentru Febe (Rom 16, 1-2). Spre sfârșitul imperiului existau deja diferite instituții creștine care ofereau ospitalitate străinilor și săracilor. Hôtel-Dieu din Paris a fost construit în secolul al VII-lea. În Evul Mediu călugări benedictini au construit locuri de adăpost pentru călători. Regula sfântului Bene-dict ordona primirea oaspetelui ca și cum ar fi fost Cristos. Un episod aparte al ospitalității s-a conturat pe ruta pelerinajelor, printre care cel mai faimos este spre catedrala sfântului Iacob din Compostela, din nordul

Spaniei. Aici au apărut numeroase locuri caritabile cu scopul acordării ospitalității, ad-ministrate de călugări, de ex-pelerini sau per-soane private. Cronicile de călătorii ale pel-erinilor atestă prezența ospital-ității de acest tip. Sfântul Iulian și sfânta Gertruda din secolul al VII-lea au devenit sfinți protectori ale acestor locuri pentru că au prac-ticat această formă a carității.

În epoca cruciadelor au apărut ordinele cavalerești ospital-iere, precum cel al sfântului Ioan din Ierusalim, cunoscut mai bine ca Ordinul maltez (circa 1440) sau Ordinul ger-man (1490). Un alt exemplu ce poate fi menționat este cel al sfântului Bernard și a călugărilor săi din Abația din Men-ton (962), ce mergeau în căutarea călătorilor rătăciți cu câinii lor faimoși și le ofereau ospitalitate. Începând cu secolul al XIII-lea ospitalitatea a devenit o figură socială a carității, iar edificile s-au transformat în spitale dedicate îngrijirii locuitorilor. Fino a prezentat istoria a două institutii ospitaliere între secolele al XVI-lea și al XVII-lea, pentru care ospitalitatea era o formă a carității personale și colective, iar boala era considerată un dar divin ce oferea posibilitaea trăirii idealului credinței creștine.

Ospitalitatea în Coran Conceptul care stă la baza ospitalității în Coran este cel de protectie (idjāra). Ospitalitea coranică nu vizează doar binele fizic al oaspeților, ci și pe cel spiritual. Scopul final constă în plămădirea plăcerii Celui Atotputer-nic și a fraternității religioase. Oricine crede în Allah trebuie să fie ospitalier. Un hadith al Profetului afirmă apodictic astfel: În casa în care nu intră oaspeți, nu intră îngeri. Mai mult, dintre cele 99 de nume atribuite lui Al-lah cel mai cunoscut de cel de Karim (Cel generos). El-Bukhari, un mare comentator al Coranului și a Sunnei, sugerează un răspuns al Profetului asupra duratei ospitalității: aceasta trebuie să fie de trei zile, ceea ce depășește această perioadă presupune caritatea. Capitolul 17,70 din Coran amintește faptul că Allah a onorat pe fiecare fiu al lui Adam, fapt pentru care și aceștia au ob-ligația de a se onora reciproc. În memoria primei comunității musulmane există o istorioară a ospitalității. Regele creștin Negus al Etiopiei a oferit ospitalitate comunității islamice persecutate social și politic, ajunse acolo la sfatul lui Mohamed. Când i s-a


Spiritualitatea ospitalității monoteiste (II)

24

cerut extrădarea oaspeților, Negus a refuzat, amintind de protecția ospitalității și de faptul că, deși protejații săi practică o nouă religie, o fac cu demnitate. Potrivit tradiției musulmane, ospitalitatea pre-supune deschiderea spontană spre oaspete, cu bucurie și o îmbrățișare sau un sărut. Atunci când doi se întâlnesc, Allah dă mâna cu cel care a îmbrățișat cu mai multă căldură. A fi sursă de surâs pentru celălalt e cel mai pro-fund act de adorație a lui Dumnezeu. Sărăcia este în relație cu ospitalitatea, fiind o pedeapsă a absenței acesteia (Coran 90,14-16). Termenul jihad face referire la practica unui efort spiritual și nu războinic; niciodată în Coran nu are un sens violent, ci contrar, recomandă credincioșilor să nu prive-ască spre nimeni cu ranchiună. Violența coranică este redată prin verbul qatala și înseamnă a omorî, însă în con-textul în care alții doresc să creeze dezordine și să ucidă. Această afirmație a fost pretextul a numeroase excese, dar ea se contrazice cu viziunea generală a Coranului. Istorioara următoare preluată din tradiția musul-mană, este elocventă pentru o spiritualitate a ospitalității interreligioase. Se povestește că un zoroastru a cerut ospi-talitate lui Abraham, însă acesta i-a cerut în schimb să se supună adevăratului Dumnezeu. Văzându-l refuzat, Cel Atotputernic s-a revelat lui Abraham, spunându-i: Tu l-ai fi hrănit dacă și-ar fi schimbat credința? Eu de 70 de ani îl nutresc în ciuda necredinței sale. Dacă i-ai fi acordat ospi-talitatea unei nopții, care ar fi fost vina ta? Atunci Abra-ham a alergat după zoroastru, l-a readus înapoi în casa sa și i-a oferit ospitalitate. Curios, cel din urmă l-a întrebat pe patriarh de ce și-a schimbat comportamentul. Abraham i-a relatat revelația divină, iar zoroastrul surprins de atitu-dinea lui Dumnezeu, a cerut să fie inițiat în credința adevărată.

Concluzie Itinerariul teologic și istoric parcurs a dezvăluit că ospitalitatea este o virtute creativă prezentă în cultura religioasă a umanității, cultivată cu o atenție predilectă în tradițiile monoteiste. Ospitalitea nu este doar o virtute antică, ci și profetică, ce elimină granițele individuale și implică riscuri personale și comunitare. Hospitia pre-supune relaționarea, comuninea și dăruirea. Darul ospital-ității revitalizează experiența transcendentului. Pentru tradițiile religioase monoteiste ospitalitatea a fost sacrali-zată: hostis a devenit hospes. Străinul pledează pentru actualizarea hermeneuticii condiției existenței umane, astfel că ospitalitea devine un imperativ moral pentru cel-ebrare tainei celuilalt. Abraham este modelul primar al ospitalității atât pentru lumea biblică, cât și pentru cea coranică. Lumea creștină europeană de azi poate aborda provocarea prezenței musulmane din perspectiva paradigmei lui Hun-tington, numită ciocnirea civilizațiilor, sau din orizontul teologic al ospitalității, prezentă în ambele spații religioa-se. Creativitatea ospitalității creștine, atestată istoric, denotă o spiritualitatea a acesteia și susține următoarele considerații. Icoana ospitalității creștine este Trinitate. Iubirea celuilalt este esența împărăției cerurilor și este esențială pentru practica și însușirea kerigmei creștine. Ospitalitatea este chipul credinciosului de pe pământ. Străinul este un simbol a condiției creștinului. Xenodochia

făurește acel spațiu liber unde străinul poate intra și deve-ni prieten; ea nu are drept scop schimbarea celuilat, ci crearea contextului unde schimbarea poate avea loc. Aco-lo unde viața privată este individuală, lipsită de ospitali-tate, binele public se ofilește. Viața primei comunități creștine, model pentru orice societate, îmbrățișa spațiul personal și public (oikos și polis). Actul creației divine a fost un act de ospitalitate: Dumnezeu creează un spațiu liber al întâlnirii cu omul, circumscris doar de comprehensiunea iubirii. Prin întru-parea sa, Isus a devenit oaspetele unei umanității rebele, cu scopul de conferi victoria fraternității universale. Ospi-talitatea implică creativitatea celui care o oferă. Ospitali-tatea aduce cu sine o schimbare ontologică a celui care o dăruiește și o comprehensiune nouă a evenimentelor pentru cel care o primește. Ospitalitatea creștină trebuie să depășească anu-mite obstacole, precum individualismul și sfera privată, aspirațiile materialiste, teama de celălat, prin curajul (Hospes se înrudeşte cu hostis (duşman). Acesti doi termeni derivă din verbul hostire , adică a trata în manieră egală sau a compensa, ce a dat substantivele hostimentum (compensaţie) şi hostia (victima destinată să compenseze mânia zeilor) de a realiza o hermeneutică autentică a pro-priei identitătii și a celuilalt, în Spiritul lui Cristos care domesticește trăsuturile sociale și religioase ale aproape-lui. Ospitalitatea trebuie să devină un instrument al unui itinerarium mentis in Deum, deoarece fiecare este un străin pe pământ, aflat în postura lui Isus care stă la ușă și bate (Ap 3,20). Credinciosul monoteist trebuie să experimenteze întâlnirea cu celălalt, să manifeste curajul de a repeta ex-periența creativă a harului ospitalității, confirmată și de un personaj memorabil al lui Hugo din Mizerabilii, monsen-iorul Bienvenu (Ospitalitatea şi darul oferite de monsen-iorul Bienvenu au fost fermentul schimbării şi devenirii ontologice a lui Jean Valjean.). NOTE BIBLIOGRAFICE:

PSEUDO CLEMENT, Homélies, XII, 25 (PG 2, 320-321), traducerea în fracenză de A. SIOVILLE, Les Homé-lies clémentines, Paris 1991, 271-275. JEAN CHRYS-OSTOME, Homélies sur les Actes des Apôtres, 45, 4 (PG 60, 319). IERONIM, Letters, LVII, 3, trad. de I. HILBERG, CSEL 54, Viena 1996, 530. M. EVDOKIMOV, Pélerins russes et vagabonds mys-tiques, Paris 1987. A Diognète, 5,5, trad. de H. I. MARROU, SC 33 bis, Paris 2005, 62: Creştinul rezidă în patria sa, dar domiciliază ca un străin. CLEMENT din ALEXANDRIA, Stromates, II, 9, 3-4, SC 38, Paris 1954, 66: Sunt străini cei care nu sunt familiari cu valorile mondane. AUGUSTIN, Sermon 111, 2, in Oeuvres complete, trad. de M. PERONNE et al., t. 17, Paris 1872, 171: Adevăratul creştin este cel care chiar în casa sa se recunoaşte călător. JUSTIN, Apologie pour les chrétiens, I, 67, 7, Ch. Mu-nier, Sc 507, Paris 2006, 311. JEAN CHRYSOSTOME, op. cit., 4 (PG 60, 319D et 320C).


25


Historia monachorum in Aegypto, XIV, 10-11, ed. A. J. Festugière, Bruxelles 1961. GRÉGOIRE de NAZIANZE, „Discours” 42,63, (PG 36, 577 et 580), Les Éditions du Cerf, Paris 1992. AUGUSTIN, In Iohannis Evangelium, 97, 4, ed. R. Willems, CCSL 36, Turnhout 1954, 575. P. BROWN, Power and Persuasion in Late Antiquity, London 1992, 93. U. MATTIOLI et al. (ed.), Padri Apostolici, „Antologia”, Edizioni Paoline, Roma 1967, 56-59. Règle de saint Benoît, 53, 3-7. C. FINO, „L'hospitalité figure sociale de la charité. Deux fondations hospitalières à Québec”, Desclée de Brouwer, Paris 2010. Le Saint Coran, traduction et commentaire de H. HAMIDULLAH, Amana Corporation, Maryland 1989. EL-BOKHARI, „Les Traditions islamiques”, v. 4, Maisonneuve, Paris 1984. L. V. VAGLIERI - R. RUBINACCI (ed.), „Scritti scelti di al-Ghazali”, Utet, Torino 1986, 413. J. DANIELOU, „Pour une théologie de l’hospitalité”, La Vie Spirituelle 367 (1951)339-347, aici 340. S. P. HUNTINGTON, “Ciocnirea civilizaţiilor”, Antet, Bucureşti 2007. S. TOMMASI, “The Prophetic Mission of the Churches: Theological Perspectives, in World Council of Churches, The Prophetic Mission of the Churches in Response to Forced Displacement of Peoples”, Addis Abeba, Ethiopia, 6-11 November 1995, 36-43. H. NOUWEN, “Reaching Out: The Three Movements of the Spiritual Life:, William Collins, Glasgow 1976), pp. 68–69. P. J. PALMER, “The Company of Strangers: Christians and the Renewal of America’s Public Life:, Crossroad, New York,1981, 73. P. BICKLEY, “Help Good Neighbours: How Churches Communities Flourish”, Church Urban, London 2014. V. HUGO, Mizerabilii, trad. de L. DEMETRIUS – T. MĂINESCU, Art, Bucureşti, 2009. . Moaștele Sf. Gheorghe Pelerinul au fost asuse spre închinare cu oca-zia hramului bisericii Sf. Ap. Petru și Pavel.

NOTE BIBLIOGRAFICE continuare: Dimensiunea educaţională a cultului

prof. Chira Nicolae, Şcoala Gimnazială Măgireşti

În procesul educaţiei tinerilor, legătura cu Biseri-ca, locul întâlnirii cu Dumnezeu împreună cu ceilalţi (Coman, 2013, p. 190), trebuie să fie foarte bine consoli-dată, deoarece mântuirea nu se realizează în afara ei, iar acest lucru se poate realiza prin intermediul cultului, ca mediu de împărtăşire a harului, formă de exprimare şi păstrare a adevărului revelat, dar şi nucleul spiritual care a dus la închegarea şi organizarea comunităţii (Streza, 2008, p. 245). Cultul, termen „ce derivă de la forma de supin cultum, a verbului colo, colere, care însemnează: a cultiva, a îngriji, a respecta, a adora” (Bria, 2004, p. 8, cit in. Iosu, 2010, p. 379), este suma oricărei forme sau act religios menit să-l relaţioneze pe om cu Dumnezeu, fiind o „şcoală vie” în care credincioşii însuşesc adevărurile fundamentale ale învăţăturii de credinţă a Bisericii (Miron, 2006, p. 150), exprimând pe de o parte, cinstirea sau respectul faţă de Dumnezeu, iar pe de alta mijlocind sfinţirea omului sau împărtăşirea harului dumnezeiesc. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel sublinia fap-tul că: „pe când cultura îl ridică pe om la Dumnezeu, cultul îl coboară pe Dumnezeu la om, prin har, credinţă şi fapte bune” (2011, p. 344 cit in. PS Galaction, 2012, p. 49). Cultul are şi o dimensiune didactică, alături de funcţiile latreutică şi harismatică, fiind un izvor nesecat de învăţături educative pentru credinciosul care participă la el. Faptul că „în concepţia ortodoxă, scopul didactic al cultului este un scop secundar, accesoriu şi subordonat faţă de cele doua scopuri fundamentale“, cum afirmă părintele profesor Ene Branişte, nu trebuie înţeles ca o minimalizare a importanţei cuvântului în cadrul serviciilor divine, ci arată specificitatea Ortodoxiei comparativ cu celelalte mari confesiuni, catolică şi protestantă (Branişte, 1985, pp.73-74, cit in. Grăjdian, 1998, p. 9). Elementele latreutice şi harismatice ale cultului, îl fac mijloc educativ pentru că spaţiul liturgic stimulează afectivitatea religioasă, experimentează şi însufleţeşte dog-ma (Miron, 2006, p. 152), pentru a ne înfăţişa intuitiv cele mai însemnate momente din viaţa şi activitatea Mântu-itorului şi a trezi în sufletele credincioşilor râvna şi dorinţa de a-I imita modul de viaţă. Biserica Ortodoxă este înainte de toate o Biserică liturgică, cultul constituind centrul vieţii bisericeşti şi cea mai sigură expresie a credinţei sale. Părinţii au sarcina de a-şi integra copiii în Biserică, în acest laborator al învierii (Achimescu, 2002, p. 23), prin participarea la sfintele slujbe şi împărtăşirea lor cu Sfintele Taine, condiţie oblig-atorie în realizarea educaţiei religios-morale (Popovici, 2010, p. 106), pentru că „de la leagăn până la mormânt, şi dincolo de mormânt, Biserica întovărăşeşte pe om la toate răspântiile cele mai însemnate ale destinului său. Ea îl însoţeşte şi în munca lui de toate zilele, sfinţindu-i strădu-inţa, suferinţele şi moartea, bucuria şi necazurile, prin rugăciune, rit şi sacrament” (Miron, 2007, p. 216).

26

Omul fiind alcătuit din trup şi suflet necesită dezvoltarea unui cult care să fie articulat pe cele două laturi ale fiinţei umane. Formele exterioare ale cultului sunt plămânii prin care respiră şi se exterioarizează viaţa lăuntrică a credincioşilor, fiind totodată ambiaţa care îl sensibilizează şi transformă pe nesimţite în viitorul cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu, mediul în care, putem spune ca şi delegaţia trimisă la Constantinopol în 987 de prinţul Vladimir pentru a examina credinţa grecilor şi care participă la oficierea Sf. Liturghii în Haghia Sofia: „Noi nu am ştiut dacă eram pe pământ sau în cer. Pe pământ nu este o aşa frumuseţe şi splendoare şi noi suntem acum în imposibilitatea de a o descrie. Ştim doar atât: că acolo Dumnezeu locuieşte între oameni şi cultul lor este mai frumos decât al altor neamuri. Nu putem uita acea frumuseţe” (S.H. Cross, O.P. Sherbowitz-Weltzor, 1953, pp. 110-111, cit in. Streza, 2009, p. 81). Colecţia de imne, catavasii, cântări din cadrul Vecerniei şi al Utreniei, din cadrul Sfintei Liturghii şi al Tainelor, din perioada Triodului sau Penticostarului, Psaltirea (Psalmul este carte elementară de învăţătură pentru cei ce intră în viaţă, creştere pentru cei ce înaintează în viaţă, întărire pentru cei maturi. Psalmul este glas al Bisericii; psalmul înveseleşte sărbătorile; psalmul creează tristeţea cea după Dumnezeu; psalmul scoate lacrimă şi din inimă de piatră; psalmul este lucrul îngerilor, vieţuire cerească, parfum duhovnicesc. Ce nu poţi învăţa din psalmi? Nu, oare măreţia bogăţiei? Nu, oare exactitatea dreptăţii? Nu, oare, sfinţenia castităţii? Nu, oare măsura răbdării? Nu, oare, tot ce ai putea spune despre faptele bune? În psalmi este cu putinţă să găseşti învăţătura desăvârşită despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea în trup a lui Hristos, ameninţarea cu judecata, nădejdea învierii, frica de pedeapsă, făăgăduinţele slavei, descoperirile tainelor; toate sunt strânse, ca într-o mare şi obştească visierie, în Cartea Psalmilor”, cf. Sf. Vasile cel Mare, 1986, p. 184), reprezintă o adevărată Teologie sub forma unor tratate de instrucţie pentru omul de rând. Omul nu cunoaşte învăţăturile dogmatice ale Bisericii, dar ştie că Dumnezeu este întreit în Persoane din cântările bisericeşti, nu a citit tratate despre judecata universală sau despre rai şi iad, dar vede în biserică icoana judecăţii şi crede şi se cutremură, iar Sfânta Liturghie este o „adevărată şcoală de învăţătură ortodoxă şi o pepinieră a virtuţilor creştine” (Branişte, p. 16, cit in. Naclad, 2007, p. 126).

Cultul creştin, prin natura, structura şi conţinutul său, este revelarea şi realizarea de către Biserică a propriei ei naturi reale. Şi această natură este viaţa nouă în Hristos, cu Dumnezeu Duhul Sfânt, cunoaşterea Adevărului, unităţii, iubirii, harului, păcii, mântuirii, într-un cuvânt, înfăptuirea deplină a comuniunii cu Dumnezeu şi cu semenii, ne spune, pr. Al. Schmemann (Schmemann, 2002, p. 71; cf. Gomboş, 2008, p. 301).

Cultul ortodox este mediul de manifestare a Prezenţei sacramentale şi de atragere a creştinilor la comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii. În Ortodoxie, cultul este în mod principal mediul de trăire al lucrărilor Sfântului Duh de către credincioşi. În cultul Bisericii Răsăritului, Dumnezeu este simţit ca fiind real prezent şi lucrând în mod diferit, potrivit cu trebuinţele fiecăruia, angajând un dialog viu, real şi conştient cu fiecare în parte (Stăniloae, 1981, p. 6-7, cit in. Streza, 2009, p. 82). În acest dialog viu, omul este atras nu doar prin cult, ci şi prin întreaga ambianţă eclesială. Locaşul bisericesc este „cerul pe pământ”, este centrul liturgic al creaţiei, este locul central unde se săvârşeşte şi de unde se răspândeşte peste întreaga creaţie puterea mântuitoare a lui Hristos prin Sfântul Duh. Biserica, locaş sfinţit şi sfinţitor, nu e doar o „casă de rugăciune”, ci este „casa Domnului” în care omul se uneşte cu Dumnezeu în cadrele-vaste unice şi armonioase ale comunităţii eclesiale. În locaşul de cult sfinţenia ni se apropie, ne învăluie, ne învinge, ne încălzeşte ne dă fiori, ne mişcă, ne înalţă sufleteşte, ne cheamă, ne aşteaptă şi ne întâmpină din Sfântul Altar, din Sfânta Scriptură, din Sfântul Potir, din toată Biserica şi din slujba religioasă. Ea ne este înfăţişată pe măsura Mântuitorului în Sfânta Evanghelie şi pe măsura oamenilor în pilda sfinţilor (Popescu, 1997, pp. 121-122, cit in. Miron, 2007, p. 216). Atotputernicul nu ascultă numai din cerul îndepărtat rugăciunile credincioşilor, ci Se oferă pe Sine din iubire spre împărtăşire pentru a ne atrage prin comuniune cu Sine la starea Sa de jertfă în faţa Tatălui.

Cultul ortodox oferă posibilitatea întâlnirii preotului cu credincioşii nu numai în biserică, ci şi la casele acestora atunci când se binecuvintează sau se sfinţeşte unele momente din viaţă, împrejurări de care preotul se poate folosi pentru a explica şi lămuri unele aspecte din cult, pentru a determina creştinul să practice virtutea, ca de la aceasta să se grăbească spre prietenia cu Dumnezeu, împlinind din dragoste poruncile (Sf. Clement Alexandrinul, 1982, p. 276), după cuvintele Sf. Ap. Pavel: „propovăduieşte cuvântul, stăruie cu timp şi fără timp, mustră, ceartă,


27

îndeamnă cu toată îndelunga răbdare şi învăţătură” [II Tim 4, 2]. Viaţa în Hristos, viaţă la care suntem chemaţi: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” [Mt 5, 48], este o virtute în conformitate cu un mesaj dumnezeiesc, virtute ce începe şi se dezvoltă cât timp trăim pe pământ, însă desăvârşirea ei se atinge abia când vom fi ajuns la „ziua aceea” [Mt 7, 22], ( Sf. Nicolae Cabasila, 2001, p. 21), alături de Dumnezeu în Împărăţia Sa, dacă vom duce o viaţă plină de înţelepciune, pentru că suntem fiinţe raţionale şi trebuie să ne obişnuim să fim conduşi de raţiune, deliberând în toate: ce să facem, de ce facem şi cum să facem să procedăm drept, astfel ca să fim stăpânii acţiunilor noastre. Comenius spune că toate se vor schimba în bine prin înţelepciune. Ne-a dat un timp scurt pentru a trăi, fiindcă noi în starea aceasta de corupţie nu ştim să folosim viaţa. Dacă noi de pe acum, când, încă de la naştere începem să murim şi sfârşitul atârnă peste noi chiar de la început, noi ne pierdem în nimicuri, ce s-ar întâmpla atunci când noi am avea înaintea noastră sute sau chiar mii de ani? Dumnezeu ne-a acordat, aşadar, numai o viaţă atât de lungă pe cât a găsit el de cuviinţă ca să ne ajungă să ne pregătim pentru o viaţă mai bună. Pentru aceasta, viaţa noastră este suficient de lungă, numai dacă vom şti s-o folosim (1970, p. 56). Pentru viaţa sufletească Domnul ne vine în ajutor astfel: El îi dă viaţă, îl creşte, îl hrăneşte, El este lumina şi suflarea lui, El îi deschide ochii, îi luminează şi le dă puterea să-L vadă şi pe El, Domnul. El e şi hrănitorul şi hrana sufletului nostru; El e cel ce ne dă pâinea vieţii [In 6, 35], pâine care nu-i altceva decât însăşi bunătatea Lui, viaţă pentru cei ce trăiesc, mireasmă pentru cei ce respiră, îmbrăcăminte pentru cei goi. Şi nu numai că sufletul nostru merge spre El, dar tot El ne-arată şi drumul, ca unul care ne este şi lăcaş de petrecere aici pe pământ, dar, în acelaşi timp, şi ţintă a călătoriei noastre prin lume. Noi suntem mădularele, El ni-e capul. Dumnezeu este pretutindenea după cuvintele psalmistului: “De mă voi sui la cer, Tu acolo eşti; de mă voi pogorî la iad, Tu de faţă eşti; de mi-aş lua aripi şi-aş zbura pe nori până la marginile mării, şi-acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va sprijini dreapta Ta” [Ps 138, 8-10]. În cult se dau astfel răspunsurile la chemarea lui Dumnezeu adresată credincioşilor, cât şi la chemările acestora adresate lui Dumnezeu, fiind evenimentul întâlnirii dintre Dumnezeu şi credincioşi, al intercomuniunii de viaţă, evenimentul taboric al transfigurării omenescului în ceea ce este dumnezeiesc, în sfinţenie prin rugăciune, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine şi trăire personală, pentru a dobândi cununa mântuirii şi a atinge nimbul sfinţeniei, făcându-se astfel părtaşi fericirii celei de sus.

BIBLIOGRAFIE: -Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, EIBMBOR, Bucureşti, 2002. -Clement Alexandrinul Pedagogul, traducere, note şi indici de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, în Col. PSB, vol. 4, EIBMBOR, Bucureşti, 1982. -Sf. Nicolae Cabasila, Despre Viaţa în Hristos, Studiu introductiv şi traducere din limba greacă de Pr. Prof.. Dr. Teodor Bodogae, EIBMBOR, Bucureşti, 2001. -Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, traducere, studiu, note şi comentarii de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, EIBMBOR, Bucureşti, 1986. -Achimescu, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Semnificaţia şi rolul Duhului Sfânt pentru viaţa noastră de azi, în rev „Teologie şi Viaţă”, nr. 1-4, 2002. -Coman, Pr. Constantin, Viaţa duhovnicească în societatea postmodernă, în „Ortodoxia”, nr. 1, 2013, pp. 187-201. -Comenius, Jan Amos, Didactica Magna, trad., note, comentarii şi studiu introductiv de Prof. Univ. Dr. Iosif Antohi, Bucureşti, 1970. -Gomboş, Drd. Stelian, Problema existenţei orei de religie - o abordare teologică şi apologetică, în „Revista Teologică” nr.1, Sibiu, 2008. -Grăjdian, Pr.Vasile, Cântarea ca Teologie, Ed. Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu, 1998. -Iosu, Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai, Părintele Profesor Ion Bria. Demersuri şi soluţii pastorale, în coord. Pr. Conf. univ. dr. Nicolae Moşoiu, Relevanţa operei Părintelui profesor Ion Bria pentru viaţa bisericească şi socială actuală: direcţii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităţii Bisericii, Ed. Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2010. -Miron, Arhim. Conf. dr. Vasile, Cultul divin public ortodox, mijloc de propovăduire a dreptei credinţe, în rev „Theologos”, Ed. Episcopiei Romanului, nr. 1-6, 2006. -Idem, Scopul harismatic sau sfinţitor al cultului divin public ortodox, în „Theologos,” nr. 1-6, 2007. -Naclad, Pr. Dr. Constantin, Educaţia religioasă în cadrul slujirii preoţeşti, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007. -Popovici, Pr. Lect. Dr. Dumitru Dănuţ, Laicii credincioşi şi rolul lor în propovăduirea şi învăţarea dreptei credinţe, în rev. „Teologie şi Viaţă”, nr. 1-4, 2010. -Schmemann, Alexander, Introducere în teologia liturgică, trad. de Ierom. Vasile Bîrzu, Bucureşti, 2002. -Streza, Conf. Univ. Dr. Ciprian, Misterul cultic – mod al prezenţei lui Hristos în Biserică, în „Revista Teologică”, nr. 4, 2008. -Idem, Valenţe ale Misterului cultic în Sfânta Liturghie, în rev. „Revista Teologică”, nr.1, 2009.


DIMENSIUNEA EDUCAŢIONALĂ A CULTULUI (continuare)

28

Corul Cantus al Liceului Tehnologic Dărmănești a fost înființat în Decembrie 2013 de către studentul la Teologie Gorbănescu Andrei, fost elev al școlii și actual masterand în cadrul aceleiași facultăți. Scopul principal al înființării acestui cor este de a promova cultura muzicală și tradițiile populare în cadrul tineretului. Fiecare activitate a acestuia este conturată în jurul misiunii de a schimba mentalitatea și viziunea lumii cu referire la noțiunea de frumos și de artă.

Membrii corului sunt elevi ai Liceului Tehnologic ce și-au pus sufletele în slujba Muzicii și sunt dornici de afirmare cu orice prilej. Toate activitățile întreprinse au reprezentat o provocare pentru fiecare dintre ei și o motivare spre auto-depășire. Corul Cantus al Liceului Tehnologic a desfășurat mai multe activități cultural educative printre care amintim Concert de colinde în cadrul Bisericii ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Dărmănești Concert de cântări pre-pascale la Primăria orașului

A desfășurat mai multe activități de promovare a Liceului la școlile din zonă La festivalul Armonii în timp în anul 2017, au obținut locul I la faza județeană - secțiunea cor bărbătesc. La festivalul de tradiții și obiceiuri populare Podureanca a obțiunt locul I – secțiunea colinde Momente cultural artisitice desfășurate la Cercurile Metodice de la Religie și Istorie Moment folcloric din repertoriu basarabean susținut în cadrul înfrățirii orașului Dărmănești

cu orașul Vulcănești din Republica Moldova Concert de colinde la Inspectoratul Școlar Județean- Bacău Decembrie 2017 Recital de colinde susținut în deschiderea concertului susținut de Corala Armonia a Arhiepiscopiei Tomisului din Constanța la Biserica Izvorul Tămăduirii din Dărmănești- Decembrie 2017 Concert de colinde la Parohia Sfântul Porooc Ilie de la Ciobănuș

Concert de colinde la Liceul Tehnologic Dărmănești în cadrul proiectului Hristos Se naște Slăviți-L în parteneriat cu parohia Ciobănuș Straja și Primăria Orașului Dărmănești. Corul a obținut locul al doilea la concursul online dedicat Zilei Primăverii organizat de ,,Cantus Mundi”, primul program național de integrare socială prin cântec înființat sub patronajul Corului Madrigal din București Corul a participat la Festivalul Internațional de muzică și dansuri popular ,, Ca la noi la Covurlui” în perioada 1-3 Iunie 2018- Vulcănești- Republica Moldova


Prof. Gorbănescu Cristina- Liceul Tehnologic Dărmănești

Cântecul emblemă al Liceului Tehnologic Dărmănești

29

Masterand Gorbănescu Andrei- Facultatea de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna” Sibiu

Dumnezeu este Izvorul și entitatea creatoare a lumii și a omului care este chemat să devină preot al creției prin intermediul iubirii. Acesta din urmă este suprema creatură a divinității care este rezultat al iubirii și al sfatului trinitar. Aseitatea lui Dumnezeu este izvorul nemurii sufletești a omului. Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu a fost în lume de la începutul ei: ,,pe de o parte prin rațiunile lucrurilor, care sunt chipuri create și susținute de rațiunile Lui eterne, pe de alta, prin persoanele umane care în raționalitatea lor vie sunt chipurile ipostasului Lui Însuși, create cu scopul ca să gândească rațiunile lucrurilor împreună cu Rațiunea divină personală într-un dialog cu Ea.” Întreaga rațiunile a lucrurilor create își au fundamentul în Rațiunea supremă a tuturor- Hristos, care este Arhetipul iubirii. Oamenii cu rațiuni create ce au ontologic posibilitatea infinității. Sfânta Treime este structura supremei iubiri care a făcut toate și prin care se mântuiesc toate. Nimic în cadrul creației nu este aleatoriu – totul este fundamentat pe iubire și din iubire adus la existență. Iubirea infinită dintre Persoanele Sfintei Treimi este explicația creării a toate și mai presus de atât a omului care este creație supremă: ,,Pe de altă parte, iubirea dintre Cele trei Persoane dumnezeiești este singura explicație a creării unei alte existențe decât cea proprie Lor, care e din veci plenară și necreată”. Lumea este opera iubirii Sfintei Treimi care este chemată a îndumnezeire și spre a fie Împărăție a binelui și loc al mântuirii omului. Aceasta a fost adusă la ființă din neființă din mila și iubirea lui Dumnezeu. Acest lucru este ilustrat semnificativ în următorul pasaj biblic: ,,Rogu-te, fiule, ca, la cer și la pământ căitând și văzând toate cele ce sunt în-tr-însele, să cunoști că din ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu și pe neamul omenesc așijderea l-a făcut”. Existența în sine este un mister aparent inexplicabil. Cunoașterea catafatică și cea apofatică sunt cele două căi prin intermediul cărora omul încearca să elucideze misterul existenței. Prin intermediul cunoașterii

catafatice omul are acces la raționalitățile lumii și la tot ceea ce-l înconjoară. Apofatismul este o cunoaștere ce presupune o sinergie divino-umană pentru ajungerea la cunoașterea desăvârșită. Sfânta Treime este strucutura iubirii cea își are existența prin sine și de la început: ,,Existenţa eternă, Care a avut în Sine, virtual, toate formele de existenţă, a avut numai în Sine toate virtualităţile existenţei; ea le poate cugeta pe toate, sau are conştiinţa despre toate. Ea asigură de aceea existenţa tuturor”. Trinitatea divină este cea care este sursa existenței a toate și iubirea care răspâdește tuturor o comuniune fără de margini. Rațiunea tuturor lucrurilor are rădăcina în iubirea Sfintei Treimi. Prin intermediul acesteia, fiecare om are rolul său în această lume. Sfântul Maxim Mărturisitorul ilustrează faptul că rațiunile tuturor lucrurilor au fundamentul în cadurl Sfintei Treimi. Astfel: ,, Raţiunile lucrurilor, întocmite dinainte de veacuri de Dumnezeu, precum Însuşi a ştiut, ...se văd prin înţelegere de făpturi. Căci toate făpturile lui Dumnezeu, contemplate de noi prin fire, cu ajutorul cuvenitei ştiinţe şi cunoştinţe, ne vestesc în chip ascuns raţiunile după care au fost făcute şi ne descoperă prin ele scopul aşezat de Dumnezeu în fiecare făptură... Din contemplarea înţeleaptă a creaţiunii, desprindem Raţiunea care ne luminează cu privire la Sfânta Treime, adică Tatăl, la Fiul şi la Duhul Sfânt”. Bunătatea lui Dumnezeu se revarsă până la sfârșitul veacurilor peste întreaga creație. Totul în această lumea are ca fundament iubire infinită și dătătoare de viață a lui Dumenezeu. Rolul creator al iubirii este tomcmai acesta de a reflecta în cadrul creației iubirea și perfecțiunea lucrării treimice. Sfânta Treime este iubirea personificată cea mai presus de creației care înomnește toate. Iubirea dintre Tatăl și Fiul se desăvârșește prin Duhul Sfânt și aceasta este leagănul nașterii creației. Această iubire se arată una desăvârșită, eternă și mai presus de toate nu poate să existe dacă nu este împărtășită. Referitor la acest lucru, părintele Stăniloae afirma că: ,,Dacă iubirea între Tatăl suprem şi numai Tată al unui unic Fiu ni se


Iubirea și rolul ei creator

30

descoperă în cea mai înaltă iubire, fără început şi fără sfârşit, iubirea aceasta se arată desăvârşită, existând tot din eternitate şi o altă Persoană, către Care se îndreaptă iubirea dintre Tatăl şi Fiul şi Care, la rândul Ei, se bucură cu fiecare dintre ei şi celălalt.”. Iubirea din cadrul Sfintei Treimi este una infinită ce se răspândește asupra creației pe care o face părtașă la iubirea divină necreată. Iubirea trinitară este Arhetip al comuniunii și al unei intersubiectivități până la sfârșitul veacurilor: ,,Un Dumnezeu monopersonal nu ar avea în sine iubirea sau comuniunea eternă , în care să voiască să ne introducă și pe noi”. Întreaga creație în cuprinsul ei este o reflexie a Sfintei Treimi. Lucrarea trinitară și-a pus amprenta asupra creatului pentru a-l ridica la statutul de sălăș al dumnezeirii. Rodnicia iubirea și viață infinită a lui Dumnezeu deși este constitutivă existenșei divine datorită relațiilor intra-trinitare acestea se manifestă și prin dăruirea existenței creaturilor. Existența la care fac referire nu este altceva decât materializarea iubirii lui Dumnezeu care există mai înainte de veci. Aducerea la existență a toate nu este o dovadă a faptului că Dumnezeu are nevoie de ceva ci este vorba de faptul că Treimea se bucură și participă la bucuria celor făcute. Lumea ca și omul sun opere ale iubirii divine. Cel din urmă fiind chemat să îndumnezeiască sălășul dumnezeirii pus în slujba Sa. Toate au un început un cadru de unde își începe misiunea spre desăvârșire: ,,Lumea are un început, pentru că sensul ei se împlinește în om iar neamul omenesc are un început. Și neamul omenesc are un început, pentru că se mișcă spre un absolut și duce și lumea cu sine”. În toate câte a făcut, Dumnezeu, a dovedit că este un Creator liber, iubitor și conștient. Această triadă de calități reprezintă o legătură inexplicabilă fără de care nimic în creație nu ar avea sens: ,,Lumea creată e dovada unui Dumnezeu bun, liber și conștient. Ea arată că

conștiința, libertatea și bunătatea nu sunt numai niște fenomene trecătoare și nesemnificative, totul fiind o legitatea oarbă și inexplicabilă în originea ei”. Bunătatea lui Dumnezeu și iubirea Acestuia sunt dovada vie a tot ceea ce a creat. Oamenii și întreaga natură poartă pecetea iubirii trinitare. Posibilitatea conferită omului de a tinde spre îndumnezeire este o dovadă clară a faptului că Dumnezeu în imensa Sa iubire vrea ca toată creația Sa să ajungă la desăvârșire. Lumea nu a fost creată de Dumnezeu din necesitate- nu avea nevoie de o lume care să confirme imensitatea Sa. Dacă lumea ar fi fost creată din necesitate ar fi rezultat că aceasta ar ieși dintr-un fel de existență a Lui: ,,Dacă Dumnezeu ar crea lumea din necesitate, ea n-ar fi creată din bunătatea Lui, ba nici n-ar fi creată propriu-zis din nimic, ci ar ieși într-un fel din existența Lui. ” Bunătatea lui Dumnezeu reflectă caracterul treimic al Lui și calitatea de Făcător liber și conștient. Toate au fost făcute bune prin iubire și dăruire față de creație. Referitor la acest lucru, Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă: ,,Dumnezeu fiind Făcător din veci, creează când voiește prin Cuvântul cel de o ființă și prin Duhul, pentru bunătatea Sa nemărginită. Să nu întrebi- Pentru care motiv le-a făcut acum, odată ce e pururea bun? Fiindcă înțelepciunea ființei nemărginite e nepătrunsă”. Întreaga Sfântă Treime ia parte la actul creării lumii. Toate le-a făcut Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt. Lucrea mântuitoare a lumii este realizată prin voia Tatălui de Iisus Hristos prin Duhul Sfânt. Un lucru important de subliniat este că întreaga creație a fost făcută din nimic: ,,Creare lumii din nimic de Către Dumnezeu se face azi evidentă și în limitările ei, prin care El însuși ne limitează. Dar chiar prin această limitare El ne ajută să creștem spiritual punând frână egoismului nostru, prin grija de împărți frățește cu ceilalți resursele limitate ale lumii, de a da și altora posibilitatea să se dezvolte”.


31

Lumea în măreția ei este destinată îndumnezeirii alături de om care este chemat să devină preot al creației.Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă faptul că Dumnezeu a adus cele create la existență pentru ca toate să se bucure de infinitate prin împărtășirea de El: ,,Dumnezeu Cel supraplin n-a adus cele create la

existență fiindcă avea nevoie de ceva, ci pentru ca acestea să se bucure împărtășindu-se de El pe măsura și pe potriva lor, iar El să se veselească de lucrurile Sale, văzându-le pe ele veselindu-se și săturându-se de Cel de Care nu se pot sătura ”. Bogăția și măreția lui Dumnezeu este atât de mare încât cuprinde toate. Crearea lumii din iubire poate fi considerată un pogorământ făcut de Dumnezeu realizat din preaplinul iubirii lui Dumnezeu și datorită forței creatoare a Sfintei Treimi: ,,(..) hotărârea lui Dumnezeu de a crea lumea și creare ei se pot numi un pogorământ, nu o necesitate. Are și El bucurie din crearea lumii, dar nu o bucurie care-i este necesară ci o bucurie care se unește paradoxal cu pogorământul benevol. E un pogorământ care se realizează din generozitate, din plenitudine, din desăvârșire, nu din silă în care caz nici n-ar fi propriu-zis un pogorământ generos”. BIBLIOGRAFIE: Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 2, E.I.M.B.O.R., București, 2010. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2013. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau la început a fost iubirea E.I.M.B.O.R. București. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol 1, E.I.M.B.O.R., București, 1996.

Prof. Gorbănescu Cristina Liceul Tehnologic Dărmănești

Omul este suprema creație a lui Dumnezeu care este chemată la ajungerea la statutul îndumnezeirii. Lucrarea omului în cadrul planului mântuirii este însoțită de ajutorul divin – ca o binecuvântare a sârguinței omenești. Căderea în păcat este momentul în care omul nu a mai ascultat de cuvintele lui Dumnezeu și astfel a fost îndepărtat din Împărăția iubirii lui Dumnezeu. Înainte de căderea în păcat a omului totul domnea în jurul iubirii divine și atmosfera era un a sfințeniei care domnea peste întreaga creație. Raportarea omului la Dumnezeu este cheia unei comuniuni depline cu Creatorul și modul prin care omul poate ajunge la desăvârșire. Limitarea omului doar la cele materiale nu face altceva decât să-l îngrădească pe om în demersul său soteriologic și să-l limiteze la o existența ce nu are ca punct de referință eternitatea : ,,Omul care provine din nimic și se raportează la Dumnezeu, nu își poate afla sensul vieții dacă îl caută înlăuntrul hotarelor lumii, care și ea provine din nimic. Câtă vreme se mărginește la lumea creată este orb necesității naturale. Prin raportarea la Dumnezeu se elibereasză însă de această necesitate și se împlinește ca persoană. Așadar limitarea la imanent-caracteristică omului epocii noastre-împiedică accesul la sensul vieții.” Raportarea omului la Dumnezeu este o condiție esențială pentru ca acesta să ajungă la statura bărbatului desăvârșit- a lui Hristos, Arhetip al umanității. Legea supremă a lui Dumnezeu este aceea a iubirii: ,,Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta din tot cugetul tău iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Acest îndemn a lui Hristos este centrat în jurul omului, care, prin iubire, poate să devină Dumnezeu după har. În perioada Vechiului Testament, Dumnezeu, din iubire pentru poporul său a dat o serie de legi prin care acesta să poată să-și găsească un echilibru al existenței sale.


Decalogul Vechiului Testament- legea morală pentru credincioși

32

Toate aceste legi sunt cuprinse însă în legea supremă a iubirii care prevede asumarea vieții tuturor ca pe cea proprie și iubire fără margini față de Dumnezeu. Decalogul din Vechiul Testament este prezentat sub forma a 10 porunci care au ca scop reglementarea poziției omului în fața lui Dumnezeu și față de aproapele. Fiecare poruncă este un îndemn și totdată o povață pentru fiecare dintre noi. Decalogul Noului Testament este o raportare deplină la Dumnezeu- de la un Dumnezeu monoteist în perioada veche la ideea de trinitate la Legea Nouă. Întruparea lui Hristos este fundament al acestei noi legislații care are o altă conotație din perspectiva în-omenirii Fiului lui Dumnezeu.

Fără actul Întrupării, umanitatea nu L-ar fi putut avea pe Dumnezeu prezent în ea. Omul nu s-ar fi putut odihni în infinitatea lui Dumnezeu dacă eternul nu se pogora la termporal. Odihna veșnică oferită omului prin Întrupare este eternizarea acestuia prin suflet și transformarea acestuia în purtător al dumnezeirii. O altă dovadă de apropiere între om și Dumnezeu manifestată prin actul Întrupării este aceea că Fiul lui Dumnezeu a decis să Se nască dintr-o reprezentantă a neamului omenesc- Fecioara Maria. Dacă nu s-ar fi născut dintr-o reprezentantă a neamului omenesc, nu ar fi oferit lumii șansa veșniciei și apropierea nu ar fi fost atât de bine conturată.

În actul Întrupării, Părintele Stăniloae vede și o ilustrare a iubirii lui Dumnezeu Tatăl față de creație și față de făpturile Sale: ,,Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi” . Un alt lucru pe care părintele Stăniloae vrea să îl sublinieze în legătură cu taina Întrupării este acela că, spațial, Hristos nu vine mai aproape de oameni ci operează prin altă putere, aceea a iubirii pe care ne-o arată, și prin intermediul căreia înlătură orice umbră de păcat și de deznădejde de pe ochii trupului supus păcatului. Prin înlăturarea amorțelii de pe ochii trupului, omul este capabil să ,,poată vedea și să poată primi conștient razele dumnezeirii care și înainte îl străbăteau.” (Ioan 15,9) Fiecare poruncă din Decalog are un alt sens privită din perspectiva iubirii nou testamentare și a Întrupării lui Hristos eveniment central în istoria mântuirii. Porunca a doua : ,,Să nu faci nici o asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunte în apele cele de sub pământ, ca să le slujești lor sau să le slăvești ca dumnezei”. Această a doua poruncă face referire la faptul că omul nu trebuie să se închine la idoli, statuete și alte reprezentări. Reprezentările iconografice sunt cele care-l transpun pe om în Împărăția lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii. Convorbirea omului cu Dumnezeu se realizează prin intermediul iconelor care sunt ferestre ale comuniunii umanului cu divinul. Porunca a treia: ,,Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert”.(Deut 5,11)

Această poruncă raportată la legea Noului Testament face referire la evlavia pe care omul trebuie să o aibă față de Cel care l-a creat. Referitor la acest lucru, Sfântul Grigorie Palama îndeamnă: ,,De aceea să nu te juri deloc, ci să fugi cu totul de orice juruință întrucât prin jurăminte vine juruința strâmbă care înstrăinează pe Dumnezeu”. Numele lui Dumnezeu este puternic peste toate întreaga mântuire a omului se poate înfăptui prin invocarea numelui divin.


33

Porunca a patra: ,,Ziua întâi a săptănânii care se numește și ziua Domnului”.(Deut 5, 14-

15 ) Aceasta poruncă a decalogului face referire la cinstirea zilei în care Domnul Hristos a Înviat și a schimbat întreaga creație. Ziua Învierii Domnului este punctul central al planului soteriologic. Duminica este ziua Domnului

moment ce pren-chipuie ziua Învierii. Porunca a cincea : ,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Părinții sunt aceia care ne aduc la existența. Darul vieții primit de la Dumnezeu este cel mai de preț cadou făcut de Creator făpturilor sale. Darul vieții primit de la Dumnezeu este cel mai de preț cadou făcut de Creator făpturilor sale. Părinții sunt co-creatori ai noștri și cei care au fost încredințați de Dumnezeu să ne ocrotească pașii prin viață. Mama este cea care ne poartă în pântece și își duce cu demnitate maternitatea având ca model pe Maica Domnului care a adus pe lume pe Mântuitorul lumii. Porunca a șasea: ,,Să nu desfrânezi”. Trupul pe care Dumnezeu ni l-a încredințat să-l avem trebuie să devină mădular al lucrărilro lui Dumnezeu. Hristos a luat de asemenea trup omenesc pentru a-l ridica pe om din robia morții. Misiunea trupului și menirea acestuia este de a deveni templu al Duhului Sfânt. Desfrânarea nu face altceva decât să întinere trupul și să-l îndepărteze de la menirea ce i-a fost încredințată de Creator. Porunca a șaptea : ,,Să nu ucizi” această poruncă face referire la faptul că nimeni nu are drept asupra vieții nimănui în afară de

Dumnezeu. În lumina Noului Testament, această poruncă reliefează și faptul că viața veșnică ce am primit-o prin Învierea lui Hristos este cea care ne este garanția veșniciei. Omul în viață trece prin multe încercări însă nu trebuie să cadă pradă vrajmei și dușmăniei. Orice gând rău al omului nu este altceva decât o ispita diavolească pe care îngerii întunericului o transmit omului cu gândul de a-l îndepărta pe acesta de la misiunea sa. Porunca a opta: ,,Să nu furi” – această poruncă are ca substrat ideea că nimeni nu este stăpând peste cele ale aproapelui său fără acordul acestuia. Libertatea pe care o are omul de la Dumnezeu trebuie înțeleasă și raportată la Cel ce le-a creat pe toate. Încălcarea acestei porunci duce la atragerea mâniei lui Dumnezeu dar totodată și poate aduce și privarea de libertatea conform legilor civile pământești. Porunca a noua: ,,Să nu defăimezi” defăimarea nu face altceva decât să-l asemene pe om cu diavolul și să-I umbrască licărul de lumină pe care fiecare îl avem prin intermediul Sfintei Taine a Botezului. Defăimarea este cea care aduce totodată și iscarea unor vrajbe între semeni. Porunca a zecea : ,,Să nu poftești din cele ale aproapelui tău”. Respectarea acestei porunci aduce laudă lui Dumnezeu prin intermediul semenului. Fiecare este stăpân peste ceea ce are și nimeni nu este în măsură să își împroprieze ceva ce nu este al său. Respectarea acestor porunci este foarte utilă pentru împlinirea planului de mântuire și pentru dobândirea vieții veșnice pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o prin intermediul Întrupării Sale. Iisus Hristos a luat trup uman pentru a-I da omului posibilitatea de a deveni Dumnezeu prin participarea și prin asumarea planului divin. BIBLIOGRAFIE: Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și românism, București, Editura Basilica Georgios Mantzaridis, Morala creștină, Editura Bizantină , București, 2006. Grigorie Palama, ,,Fecioara Maria și Petru Athonitul- prototipuri ale vieții isihaste și alte scrieri duhovnicești” Scrieri II, Ed. Deisis, Sibiu, 2005.


Decalogul Vechiului Testament- legea morală pentru credincioși (Continuare )

34

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, luni, 2 iulie 2018, am început din nou activitățile din cadrul proiectului educațional „Cu Hristos în vacanță”.

Programul activităților rămâne același: lunea, de la 18-20, ne întâlnim la Biserica „Sf. Ioan”

Bacău, miercurea, 18-20, la Biseria Precista și

vinerea, 18-20, la Biserica „Sf. Ap. Petru și Pavel”, din Parcul Cancicov. Sunt așteptați copiii din parohiile respective,

elevii Școlii Gimnaziale „Spiru Haret”, dar și alți copii, de la alte școli sau parohii, care doresc să socializeze și să învețe să se joace și să se comporte creștinește.

Prof. coord. Teodora Plăeșu


Proiectul„CuHristosînvacanță”,

edițiaaIII-a

35


Sâmbătă, 19.05.2018, s-a desfășurat la Bacău ultima întâlnire a cercurilor metodice pentru

disciplina Religie, din anul școlar 2017-2018.

Cu acest prilej, la inițiativa PC părinte inspector dr. Alexandrescu Adrian, ne-am adunat

cu toții pentru a-l comemora pe părintele profesor dr. Constantin Leonte. Activitatea a debutat la

mormântul părintelui prin săvârșirea slujbei parastasului și a continuat la Școala Gimnazială nr. 10

Bacău.

Aici, alături de prezentarea referatului privind Anul

omagial al Centenarului de către domnul profesor dr.

Botezatu Bogdan, s-a desfășurat o activitate de cin-

stire a memoriei părintelui profesor Constantin Le-

onte. În cadrul acesteia, a fost prezentat un film bio-

grafic, realizat de părintele consilier Eugen Ciuche,

iar apoi invitații au creionat din amintiri portretul plin de bunătate al celui ce a fost călăuzitorul a

generații întregi de seminariști și profesori.

Mulțumim gazdelor noastre, doamnelor profesoare Irina

Leonte și Gabriela

Ciuche !

IN MEMORIAM: PĂRINTELE PROF. DR. CONSTANTIN LEONTE

36

Aflat la cea de a IV-a ediţie, proiectul “Marşul Eroilor” s-a desfăşurat şi în acest an prin directa implicare a profesorilor şi elevilor de la Colegiul Naţional “Ferdinand I”. Lor li s-a adăugat Asociaţia “Cultul Eroilor – Regina Maria”, filiala Bacău, parohia creştin-ortodoxă Lazaret şi Fundaţia “Episcop Melchisedec” din cadrul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Prin urmare, miercuri, 16 aprilie, în ziua ce precede hramul Înălţării Domnului, în curtea colegiului mai sus amintit, peste 1500 de tineri de toate vârstele s-au adunat având în mâini steaguri tricolore şi flori, pregătiţi să pornească în procesiune către Biserica Lazaret. Celor de la “Ferdinand” li s-au adăugat, în acest an, colegii lor de la mai multe şcoli gimnaziale şi colegii băcăuane. Colorând în tricolor străzile din nordul Bacăului, şcolarii au mărşăluit în ritmul cântecelor patriotice, fiind acompaniaţi de fanfara Colegiului Naţional de Artă “George Apostu”. Ajunşi în curtea Bisericii Lazaret, participanţilor la procesiune li s-a alăturat reprezentanţii veteranilor de război, precum şi cadre din conducerea unităţilor M.Ap.N. şi M.A.I. din municipiul Bacău. O gardă de onoare compusă din pompieri militari băcăuani, având în frunte drapelul de luptă al ISUJ Bacău, alături de muzica militară a Garnizoanei Bacău au întregit ceremonialul dedicat Zilei Eroilor. Un sobor de preoţi băcăuani, în frunte cu

pr. protopop Constantin Busuioc au oficiat slujba de pomenire a celor peste două mii de eroi ce-şi au loc de odihnă veşnică în gropile comune de la Lazaret. Rolul maestrului de deremonii a fost asumat de către col.r. Paul Valerian Timofte, preşedintele filialei Bacău din cadrul Asociaţiei “Cultul Eroilor”. Cu patos, el le-a povestit copiilor despre semnificaţia acestui eveniment. După discursurile organizatorilor şi ale invitaţilor, a urmat un moment artistic oferit de Mădălina Partode, elevă în clasa a X-a, şi prof. Nicoleta Zărnescu, director adjunct al Colegiului “Ferdinand”. Un moment-surpriză a

fost oferit de elevii clasei I de la “Ferdinand”. Aceştia, alături de învăţătoarea lor, Maria Ojog, au recitat în cor poezia “Ziua Eroilor” de Aurel Anghel. “Eroii nu mai au nevoi/Eroii ne mai au pe noi/Cât mai suntem, câţi mai trăim/Cu dragoste de ei să-ne-amintim”, au declamat micuţii în aplauzele

audienţei. La final, cei prezenţi au depus coroane şi jerbe de flori la monumentul eroilor din curtea Bisericii Lazaret.

https://www.desteptarea.ro/lectie-de-istorie-pragul-zilei-eroilor/


MARȘUL EROILOR Prof. Gabriela Ciuche

37

Ca în fiecare an de Ziua Eroilor, elevi ai școlii noastre au depus la Catedrala ortodoxă Pogorârea Sfântului Duh o coroană pentru a

cinsti memoria celor jertfiți pentru patrie și neam. După Sfânta și dumnezeiasca Liturghie,

la Praznicul Înălțării Domnului, s-a săvârșit Slujba Parastasului pentru Eroii neamului românesc căzuți pe câmpurile de luptă în toate locurile și în toate timpurile pentru întregirea neamului, apărarea țării și a credinței strămoșești. Anul acesta, anul Centenarul Marii Uniri, elevii cls.a II-a A, însoțiți de prof.ptr.înv.primar Eugenia Sergentu și directorul școlii Prof.Otilia Anuca Bârgăoanu au prezentat un scurt moment artistic în cinstea eroilor. Recunoștință eternă eroilor neamului nostrum românesc!....

Sub egida manifestărilor în an Centenar în cadrul Primăriei Onești s-au desfășurat mai multe activități la care am fost implicați noi cadrele didactice, elevii părinții. De asemenea, în data de 22 mai la biblioteca municipală ,,Radu Rosseti” elevii Școlii Gimnmaziale ,,Ghiță Mocanu” Onești-corul ANDANDINO însoțiți de directorul școlii prof.Otilia Anuca Bârgăoanu și Prof. dirijor Aristică Vaida au concertat în cinstea eroilor patriei, aducând un etern omagiu închinat eroilor neamului în an Centenar. Aici în cadrul acestei manifestărin a

avut loc și lansarea volumului ,,Primul război mondial între realitate și ficțiune”-autor Prof.Dr. Gabriela Gârmacea. Cinste Eroilor neamului românesc! Pagină realizată de prof. Otilia Bârgăoanu


ÎNĂLȚAREA DOMNULUI Prof. Otilia Bârgăoanu

38

În zilele de 2 și 3 mai 2018, la Clubul Elevilor ,,LIVIU CARAMAN” al Școlii Gimnaziale ,,GHIȚĂ MOCANU”, s-a desfășurat concursul secțiunii ,,Armonii la Centenar” în cadrul proiectului educațional ,,CENTENAR-JERTFĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ”.Proiectul este coordonat de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, Protoieria Onești, ISJ BACĂU, și Primăria Onești, fiind în

colaborare cu aproximativ 40 de unități școlare. Miercuri, 2 mai, s-au întrecut reprezentanții gimnaziilor:11 soliști și 9 formații vocale, grupuri și coruri. Joi, 3 mai,a fost rândul elevilor din clasele primare și din licee:8 formațiuni muzicale și 9 soliști pentru învățământul primar și 4 soliști și 6 formații pentru cel liceal. Juriul a fost alcătuit din :2 profesori de specialitate-educație muzicală (prof.Alina Coitu-Colegiul Sportiv ,,Nadia Comăneci” și prof.Mihaela Vasilache-Colegiul Național ,,Grigore Moisil”), 2 profesori de religie (prof.Daniela Țopa-Șc.Gim.Buciumi și Pr.prof.Cautiș Petrică-Colegiul Național ,,Dimitrie Cantemir), 2 reprezentanți ai Protoieriei Onești (Pr.Adrian Țopa-Bis.Sf.Nicolae Onești și Pr.Mitică Dodiu-Bis.Răcăuți), și 2 pofesori pentru înv.primar (prof.Eugenia Sergentu-Șc.Gim.,,Ghiță Mocanu”Onești și prof.Diana Apreutesei-Șc Gim. M-rea Cașin). Felicităm elevii participanți iar reprezentanților noștri, elevi ai Șc.Gim ,,Ghiță Mocanu” le mulțumim și transmitem felicitări pentru munca, efortul depus și bucuria transmisă prin vibrarea sufletului.

Elevi ai Școlii Gimnaziale ,,Ghiță Mocanu” Onești alături de tineri din ATOR (Asociația Tinerilor Ortodocși Români) și împreună cu 1000 de pelerini din Eparhia Romanului și Bacăului, însoțiți de Arhiepiscopul Ioachim au participat la un pelerinaj istoric în orașul Marii Uniri-Alba Iulia. Credincioșii costumați în port popular tradițional românesc, specific zonei Oituzului, Cașinului și Măgurii și purtând steaguri tricolore, au participat la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Reîntregirii de Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei și Arhiepiscopul Ioachim. Cei doi ierarhi au oficiat apoi o slujbă de pomenire pentru eroii români care s-au jertfit în luptele din Primul Război Mondial de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Pagină redactată de Prof. Otilia Bârgăoanu


Armonii la Centenar Centenar la ALBA-IULIA

39

Situat geografic exact în centrul României Mari, municipiul Onești a fost timp de două zile, 26 și 27 martie, locul în care la Centenarul Unirii Basarabiei cu Țara a bătut inima românismului. Mai exact, la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”, dar și la Biblioteca „Radu Rosetti” și la obiective culturale și istorice din Oituz, Borzești și Bogdana (comuna Ștefan cel Mare). Aici a fost derulat Proiectul „Centenarul

Marii Uniri. Români au fost, români sunt încă”, patronat de Primăria Municipiului Onești, la care au participat oficialități, profesori și elevi din România, Republica Moldova și Bucovina. Luni, 26 martie 2018, la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” s-a derulat prima parte a proiectului. „În prezența primarului Nicolae Gnatiuc – unde a avut loc un simpozion care a abordat problema sensibilă a unității de neam și a demnității naționale. Elevii de la Chișinău și de la Onești au demonstrat în fața adulților, printr-un înalt nivel științific și prin talent, după caz, că în adâncul ființei lor este deja imprimată o convingere: mândri că suntem români, dar conștienți că trebuie să luptăm pentru demnitatea noastră”. Înaintea simpozionului de la Biblioteca „Rosetti”, marți, 27 martie, elevii cantemireni și delegații de la Chișinău au participat la plantarea de stejari în parcul municipal, acțiune desfășurată sub egida primăriei, pentru ca dragostea de frate să crească și să înflorească odată cu stejarii. Din delegația de la Chișinău au făcut parte profesorii Corneliu Solomon, director al

Liceului Teoretic „Ion Creangă”, Ala Bârlădeanu (Liceul Teoretic „Ion Creangă”), Vitali Cobzac, director adjunct al Liceului Teoretic „Ștefan cel Mare”, și Eugenia Ghitu (Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare”). De la Colegiul „Cantemir” acțiunea a fost coordonată de directoarea Aliana Ifrim și de profesorii Dana Sticlaru, director adjunct, dr. Bogdan Romandaș și dr. Emilia Boghiu. Un partener important în proiect a fost Școala Gimnazială „Ghiță Mocanu”, care prin activitățile coordonate de prof. Otilia Bârgăoanu, directoarea școlii, și prin prestația corului pregătit de prof. Aristică Vaida au adus un plus de veselie și un conținut de înalt nivel programului artistic din proiect. Și contribuția lor este o garanție că Unirea fraților români nu se va opri aici! Acțiunea s-a desfășurat la nivelul Primăriei Onești având ca invitați și primari din 12 localități ai Moldovei și Basarabiei, localități ce s-au înfrățit cu Municipiul Onești și

comunele limitrofe. Aici s-au încheiat parteneriate durabile. Invitații au beneficiat și de o excursie prin împrejurimi Cașin, Onești, Bpgdana, Oituz, Poiana Sărată, având obiectiv și vizitarea Așezământul Social Filantropic ,,Ștefan Cel mare și Sfânt” Hârja.

Pagină realizată de prof. Otilia Bârgăoanu


La Centenarul Unirii Basarabiei cu Țara, inima românismului a bătut și a Onești

40

În Onești, Județul Bacău, la începutul Anului Omagial al Marii Uniri 2018, s-a lansat Proiectul Eparhial

Centenar - „Jertfă şi Recunoştinţă". roiectul cultural-educativ derulat la nivelul instituţiilor de învăţământ din spaţiul canonic al Protoieriei Oneşti cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, şi la iniţiativa părintelui Ioan Bârgăoanu, Protopopul de Oneşti, proiectul reprezintă o ofrandă a recunoştinţei tinerei generaţii faţă de jertfa contemporanilor actului Unirii din anul 1918.

În colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău, Primăria Municipiului Onești și 43 de instituții de învățământ primar, gimnazial și liceal, proiectul acoperă pe parcursul anului Centenar numeroase activități care au scopul de a sensibiliza la patriotism și credință tinerii dar și membri iadulți ai comunității și de a recupera trecutul într-un mod afectiv. Cele mai importante activități din cadrul proiectului sunt: Desfășurarea unui Concurs care a întrunit sute de reprezentări artistice şi cultural și participarea aaproximativ 1300 de elevi, creații împărțite pe şase secţiuni(eseuri, poezie, desen, colaje artistice, prezentări power point și muzică) dedicate Centenarului Marii Uniri;

Premierea talentelor și lucrărilor participante la Concurs la Biserica Monument Borzești pe data de 1 iunie 2018

—

Organizarea de expoziții cu lucrările premiate în cadrul Concursului; Pelerinajul a 1000 de membrii ai comunității la Alba Iulia; Concert extraordinar de muzică istorică și religioasă a Coralei “Armonia”; Activitate de premiere a Instituțiilor participante la Concursul din cadrul Proiectului Centenar - „Jertfă şi Recunoştinţă"; Toate aceste activități vor culmina la sfârșitul anului cu lansarea uneicărți album ce va întruni lucrările premiate, un CD cu intrepretări muzicale, o lucrare de căpătâi a regiunii Văii Oituzului, o zonă atât de bogată în istorie și credință și care va constitui o punte peste generații – de la o Românie Unită prin Jertfa eroilor, la o Românie unită prin artă și Recunoștința noilor vlăstare ale Neamului românesc. Aici o mare implicare au avut-o profesorii de religie din tot protopopiatul Onești fiind implicați în mai multe sarcini, aceștia fiind atât coordonatori de proiect, cât și reprezentanți ai școlilior dumnealor ca personae de contact, membri ai juriului, membri în echipe de lucru, etc. Proiectul Centenar - „Jertfă şi Recunoştinţă"prin activitățile cultural - educative extinse, adresându-se unui grup de peste 3500 de membrii ai comunității cu preponderență tineri, este un eveniment de anvergură dedicate Centenarului Marii Uniri în Județul Bacău.



Centenar - „Jertfă şi Recunoştinţă"

41

Bucuria comuniunii a fost deplin simțită în ziua de duminică, 8 iulie, în cadrul Sfintei Liturghii. Tinerii au fost cei care au dat răspunsurile la strană, sudând, astfel, și mai mult, comunitatea mică întemeiată de ei, zilele acestea, pe plaiurile oneștene.

De ziua învățătorului pe data de 5 iunie anul acesta la noi la școală a fost forfotă mare. Elevii noștri alături de învățători și diriginți s-au întrecut în concursul de creație cu capace de PET intitulat ,,Școala pentru noi”, din cadrul proiectului ,,Artă și Ecologie”coordonat de directorul școlii Prof.Otilia Anuca Bârgăoanu, consilier educativ Prof.Laura Mihaela Ghiorghiu și Prof.Elena-

Gabriela Fornica –Livada.

Munca juriului nu a fost ușoară, dar în urma evaluării copii și cadrele didactice au mărturisit cu entuziasm că a fost o provocare chiar și pentru părinți deoarece și ei s-au implicat în achiziționarea capacelor.cu toții ne-am simțit din nou copii, participând la această activitate ,,multidisciplinară” am rămas cu o experiență frumoasă.



TÂNĂRUL ONEȘTEAN ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI

42

În ziua de vineri, 20 aprilie 2018, prin sprijinul Domnului Dragoș Ciprian Pahonțu, Director General al Romsilva Bacău și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, la Parohia Grozești Oituz, a avut loc acțiunea de plantare de arbori în cadrul proiectului general ,,Iubim viața, iubim natura”, implementat pe plan local sub denumirea de ,,1000 de arbori pentru 1000 de eroi”. Proiectul s-a desfășurat în colaborare cu: Protoieria Onești, Parohia Ortodoxă Grozești Oituz, Școala Gimnazială nr.1 Oituz, Școala Gimnazială ,,GHIȚĂ MOCANU” Onești, Poliția Locală și Ocolul Silvic Oituz, împreună cu asistenți sociali ai Comunei Oituz. Peste 250 de elevi, însoțiți de cadrele

didactice și reprezentanții intituțiilor partenere amintite mai sus au plantat aproximativ 2000 de puieți de molid. Prin această activitate civică s-a urmărit responsabilizarea elevilor și adulților pentru protejarea naturii, în scopul creșterii calității vieții șia mediului înconjurător. Din partea Școalii Gimnaziale ,,GHIȚĂ MOCANU” Onești coordonatori au fost director profesor Otilia Anuca Bârgăoanu și secretar Liliana Mihalache.

De la început aş preciza că Tabăra „Floare de Colţ” se deosebeşte de o tabără obişnuită prin faptul că spiritualitatea creştină, arta şi educaţia se împletesc în mod fericit cu distracţia şi voia bună. Copii care participă învaţă lucruri noi şi frumoase pe parcursul a 7 zile, învaţă să se cunoască mai bine, să se cunoască pe ei înşişi, descoperă noi talente şi participă la jocuri şi concursuri ce le pun în evidenţă inteligenţa şi creativitatea.

La „Tabăra Floare de Colţ” au participat şi fiii Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului din Protopopiatul Oneşti în număr de 64 de elevi împărţiţi în două serii – prima serie 1– 7 iulie 2018, iar seria a doua 26 august– 1 septembrie 2018. Copiii au fost însoţiţi de Prof. Otilia Bârgăoanu, şcoala „Ghiţă Mocanu” – Oneşti. Practic pe parcursul a 7 zile copiii petrec într-un cadru natural, cu totul feeric, la Poalele Ceahlăului departe de zgomotul şi praful oraşului şi se bucură de odihna locului şi se distrează învăţând lucruri noi prin intermediul aşa numitelor ateliere la care participă, precum: atelierul de comunicare, dans, tiroliană, tir cu


PLANTĂRI DE PUIEȚI Tabăra „Floare de Colţ – Durău” –

43

arcul, orientare turistică, modelaj, panou de cățărat, caiac, jocuri sportive, construirea echipei, village bound. O zi de tabără era structurată după următorul program: Ora 800 – trezirea şi pregătirea pentru ziua respectivă Ora 830 – înviorarea Ora 845 – rugăciunea de dimineaţă Ora 900 – Micul dejun 9..30 – 13.00 – Ateliere 13.00 – 13.30 – Masa de prânz 13.30 – 15.30 – Siesta 15.30 – 1745 – Jocuri, întreceri sportive 1800 – 1900 – Grup de reflecție 1900 – 1930 – Cina 1930 – 1945 – rugăciunea de seară 1945 – 2000 – pauză 2000 – 2200 – Serate Seară de seară au fost organizate surprize : filme educative: „În numele meu”, „Ultimul dar”, „Steluţe pe pământ”, seară de Karaoke, dans, disco, dans popular, seara micilor talente, unde copii au demonstrat ce

ştiu să facă mai bine. Fiecare serie a fost împărţită în echipe, iar fiecare echipă avea nume de Sfinţi: „Sf. Stelian, Sf. Nectarie, Sf. Arhangheli, Sf. Nicolae”.

Toate aceste echipe au fost însoţite de

profesori şi psihologi care însufleţeau atmosfera grupului. Animatorii taberei sunt persoane pregătite care au pus suflet şi s-au jucat cu copii, iar unii copii spuneau: „Ce păcat că nu pot să mă joc aşa cu familia mea”.

La atelierul de comunicare organizat de personal pregătit în domeniul psihologiei, copiii au avut discuţii de taină şi au putut comunica în voie dorinţele lor interioare şi părerile lor privind sfaturi sau pilde şi istorioare de folos sufletului., că pictarea unei icoane presupune mai mult decât talent, trebuie să ai o stare de linişte şi să dai suflet şi lumină icoanei pe care o pictezi.


tabăra prieteniei şi a bucuriei

Prof. Otilia Bârgăoanu

44

Atelierul de orientare turistică a avut drept scop deprinderea orientării în expediţie plecând în echipe de câte 4 persoane folosind busola şi găsind obstacole ce erau pregătite de coordonatorii atelierului cu o zi înainte. Atelierul de tir cu arcul a avut drept coordonatori campioni şi vicecampioni mondiali la tir cu arcul, aici au învăţat tehnica de a folosi arcul şi si-au dezvoltat atenţia solicitând îndemânarea, concentrarea şi exersarea tehnicilor specifice acestui sport. Atelierul de teatru şi dans a fost mult apreciat de copii şi unii dintre ei s-au remarcat ca talente şi aptitudini deosebite pentru această artă. Atelierele tematice au scopul de a le stimula imaginaţia, creativitatea şi spiritul de echipă, fiind ajutaţi să se exprime liber, să comunice unii cu alţii să lucreze în echipă şi să dobândească cunoştinţe utile. Dragostea pentru frumos, răbdarea şi meticulozitatea le sunt dezvoltate copiilor în cadrul atelierului de pictură icoane, un loc în care i-am regăsit pe cei mici într-o atmosferă de evlavie, extrem de concentraţi şi serioşi. Am

înţeles, spunea o fetiță, Bianca Vrânceanu.

În această vacanţă am avut să merg în tabăra ,,Floare de Colţ’’organizată la Durău, de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Acolo m-am îmbogăţit cu prieteni. Eu personal m-am îndrăgostit de animatori.Tot acolo am învăţat să mânuiesc busola, să folosesc tiroliana cu preţul unei julituri pe nas, încât, a doua zi, arătam ca un clovn. Tot acolo am învaţat să dansez şi am învaţat să cânt şi să joc teatru. Aş fi vrut să stau triplu acolo, fară TV şi fară calculator, doar natura şi oamenii frumoşi. A fost prima oară când am mers într-o tabără de acest gen cu multe ateliere. Singurul regret pe care îl am este că a durat prea puţin. Nu am mai avut o experienţă atât de frumoasă, dar atât de scurtă. Am încheiat cu un foc de tabără uriaş, am avut şansa să participăm la un concurs de talente şi într-o seară am vizionat un film interesant iar în altă seră am participat la o activitate numită ,,Orientarea de noapte”prin pădure. Din pacate, la despărţirea de animatori şi de tabără mi-au dat lacrimile. Lacrimi de tristeţe

dar şi de bucuria unui vis împlinit ! Manolache Alexandru clasa III-a Şcoala ,,Ghiţă Mocanu” Onești


Tabăra ,,Floare de Colţ-Durău” Un vis împlinit!

45

Rolul taberei școlare în viața elevilor Prof. Otilia Bârgăoanu a răspuns la întrebările pe care reporterul de la ziarul „Deșteptarea” i le-a adresat cu privire la rolul taberei școlare în viața elevilor: 1.Ce simte un cadru didactic atunci când merge cu copii într-o astfel de tabără? -Ce să simt decât bucurie. Îmi aduc aminte de fiecare dată când merg într-o excursie sau tabără cu copiii de grija cu care mama mea mă ţinea de mână când mă ducea la şcoală sau mă plimbam cu ea, atunci simţeam căldura dragostei din mâna mamei mele. Asta simt şi acum când merg cu copiii în tabără: îi ţin de mânuţe pe fiecare pentru a le simţi dragostea şi emoţia lor. Copiii sunt de o candoare şi o puritate extraordinară. Eram la Durău şi seara făcând rugăciunea de seară cu toţi copiii, mă simţeam în mijlocul unor îngeri ai lui Dumnezeu şi credeţi-mă nu spun aceasta fără rost. Când un copil vorbeşte cu Dumnezeu se simte că Dumnezeu îi atinge sufletul cu harul Său. Tabăra „Floare de Colţ” de la Durău a fost o experienţă frumoasă pentru toţi copiii şi cei ce i-au însoţit, o stare de bucurie sub atmosfera plăcută a umbrei Ceahlăului, într-o atmosferă incendiară de bucurie, joc şi veselie în jurul focului de tabără. 2. Ce beneficii sunt din punct de vedere comportamental şi comunicativ? -Tabăra creştină de la Durău a fost şi este un mod plăcut de a participa recreativ în vacanţă, dar şi un mod plăcut de a intra în dialog cu celelalte grupuri de tineri şi cadre didactice. Fiind prezenţi acum copii de la Oneşti, Iaşi, Suceava, Braşov, Roman, Piatra Neamţ. Copiii au receptat cu multă atenţie programul de zi cu zi al taberei, anume un program liber bazat pe activităţi ludice cu scop informativ. Animatorii, coordonatorii atelierelor fiind deosebit de bine pregătiţi, ştiau să fie aproape de sufletul copilului învăţându-i şi educându-i într-o manieră creştină. Atelierele de muzică, dans, teatru, comunicare, jocuri, concursuri şi seratele organizate dinamizau foarte mult pe copii şi îi motivau în cunoaştere şi comunicare. Prin atelierul de comunicare se realizau

discuţii libere şi sincere pe tema multor teme din viaţa copiilor iar atelierul de comunicare în imagini îi ajută pe copii să schiţeze pe foaie ce ştiu şi ce gândesc. Copiii erau împărţiţi pe grupe, pe categorii de vârstă, astfel încât implicarea lor să fie cu ușurință și fără temeri că nu vor reuși ceva anume. Seratele în care toţi copii se întâlneau şi se jucau, cântau sau dansau i-au apropiat şi chiar s-au împrietenit. Benefică a fost şi vizionarea unor filme derulând apoi discuţii pe diferite teme. Cel mai mare beneficiu pentru noi este că tabăra „Floare de Colţ” ne-a rămas în suflet ca o amintire frumoasă iar copii s-au împrietenit şi au îndrăgit mănăstirea Durău, iar acasă ajunşi, continuă ceea ce au învăţat, dând dovadă de buni creştini şi rostind rugăciuni de dimineaţă şi seră, părinţii observând schimbări în comportamentul copiilor. 3. Cu ce impresii s-au întors copii şi cadrele didactice după această activitate? - Impresiile au fost deosebit de bune şi chiar îşi doresc reîntoarcerea la vară și la iarnă. Tabăra nu este scumpă şi condiţiile sunt foarte bune. Programele au atras copii prin multitudinea atelierelor şi a activităţilor recreative. De aceea aşteptăm la vară să ne reîntâlnim cu mănăstirea Durău dar şi cu personalul taberei. Mulţumim d-lui Director Pr. Mihai Barna şi echipei sale , care au fost aproape de copii şi cu organizarea, și cu sufletul dar şi prin grija asigurii echipei medicale. Felicităm această iniţiativă, iar şcoala „Ghiţă Mocanu” din Oneşti doreşte să deschidă un parteneriat cu organizatorii acestor tabere creştine. Acum ne luăm angajamentul să învăţăm foarte bine în următorul an școlar pentru a lua note cât mai bune spre a putea primi drept recompensă tabăra „Floare de Colţ” de la Durău-vara lui 2019. Profesor Otilia Bârgăoanu –director al şcolii „Ghiţă Mocanu” – Oneşti, participând în tabăra de la Durău cu un efectiv de 32 elevi.


46

M-a impresionat ın mod deosebit marturisirea unui

copil, „Am muncit la lemne ın padure ca sa adun banuţi şi sa

pot veni aici sa ma bucur alaturi de colegii mei nedorind sa-i

implic pe parinţii mei �inanciar”, iata dorinţa de comuniune

şi prietenia care aduce pe copiii ıntr-o relaţie creştina

laudabila.

„Ceea ce am ınvaţat ın Tabara „Floare de colţ”, aş

vrea sa continui acasa”, spunea o alta fetiţa. Rugaciunea, sa

merg la Biserica, drumeţiile ımpreuna cu parinţii şi niciodata

nu voi uita pe cei care m-au facut atat de fericita la Durau.

Totodata un alt copil la desparţirea de Tabara a

marturisit: „Aş �i vrut sa iau animatorii, maicile şi ıngeraşul

meu pazitor şi sa-i aduc ın familia mea şi sa nu mai plece

niciodata”.

Un copil ne-a impresionat cu un alt cuvant de su�let

spus la desparţirea de tabara: „Niciodata nu mi-a fost mai

dor de parinţi ca aici deoarece nu am fost plecat niciodata de

langa ei, dar nu voiam sa merg la ei, ci ei sa vina şi sa se

bucure de ce vad eu aici. Aş �i vrut sa le mulţumesc ca au

muncit pentru mine şi m-au lasat sa ma bucur de prietenii

mei şi de animatorii aceştia minunaţi”. Am avut ın tabara şi

doua fetiţe care şi-au ţinut un jurnal ın cele 7 zile şi din el voi

cita cateva aspecte: „M-am trezit ınt-o dimineaţa cu gandul ca

voi merge cu caiacul. Nu stiam ce este acela, dar mi-era

rusine sa ıntreb, deasemeni despretiroliana stiam cum arata,

dar mi-era greu sa-mi imaginez cum poti zbura, asa spuneau

copiii ,,cu tiroliana mergi prin aer...!”.Nu-mi imaginam cum sa

tin un arc ın mana, cum sa ma catar pe un panou, cum sa

instalez un cort, etc... Era o atmosfera de poveste aici...cu

oameni minunati si priceputi la toate. Asa petreceam timpul

zilnic, dar cu folos, unde puteam vedea frumuseţile naturii şi

simţeam adierea vantului...şi tot aşa se facea seara

numaidecat şi seara ne bucuram de o serata sau seara de

�ilm”. Tot ın jurnalul celeilalte fetiţe vom reproduce un pasaj

referitor la jocul I�ngerului Pazitor:

„Nu ştiu cine este ıngerul meu pazitor şi abia aştept sa a�lu.

La sosirea ın tabara am tras un bileţel cu numele altui copil şi

ın deplin secret va trebui ca pe toata perioada taberei sa �iu

ıngerul pazitor al lui Bogdan P.

Am pus o iconiţa ın plic cu un mesaj : Sa-l iubeşti pe

Dumnezeu …”.

Este un joc extraordinar care dinamizeaza viaţa

taberei şi creeaza sentimentul de protecţie şi grija pentru

aproapele. Jocul transmite emoţia iubirii creştine şi dorinţa

de a ne bucura de tainele lui Dumnezeu şi ın acelaşi timp are

ca scop

continuarea lui acasa, atunci cand vor ajunge permanent sa

aiba grija de cineva deoarece ın acelaşi timp şi pe el ıl are

cineva ın paza.

Liturghie în „tabăra �loare de colţ”

Sfanta Liturghie o�iciata de Pr. Ioan Puiu si Pr.Mihai Barna,

directorul taberei a apropiat mult pe tineri de comoara cea

mai de preţ a Bisericii care sunt Sf. Taine. Dupa ce seara s-au

spovedit copii au participat la Sf. Liturghie unde au fost

ımpartaşiţi cu Sf. Taine şi au fost ındrumaţi printr-un Cuvant

de ınvaţatura, aratandu-le marea importanţa a participarii la

Sf. Liturghie duminica şi ın sarbatori şi de rolul Sf.

I�mpartaşanii ın viaţa copiilor.

Drumeţia, o călătorie pe cărare cu prietenii aproape

Astfel spunea un copil despre drumeţiile organizate la

„Cascada Duruitoarea” şi „La copacul singuratic”, drumeţii cu

colegii aproape pe drumul spre cascada sau sus la stejarul ın

jurul caruia s-a cantat, dansat şi jucat o hora a prieteniei şi

am aniversat ziua de naştere a unor colegi. Aceştia a�irmand

ca niciodata ın viaţa lor nu le-au mai cantat 100 de copii „La

mulţi ani!”

Lumina focului de tabără – o lumină a prieteniei

O seara minunata este seara „Focului de Tabara”,

atunci se organizeaza mai ınainte ınchiderea o�iciala a

taberei unde directorul taberei face o retrospectiva cu tot ce

s- a ıntamplat ın saptamana respectiva, multumind

ınsotitorilor si parintilor pentru sansa ce au dat-o copiilor de

a participa aici. Copiii primesc diplome de participare si

vizionam ımpreuna un �ilmulet pregatit de fotograful taberei

cu poze selectate de la toate atelierele de vacanta. Apoi

urmeaza deplasarea pe partie pentru aprinderea

focului.

I�n jurul „Focului de tabara” ne adunam cu toţii ca

un ultim ramas bun şi ca o amintire luminoasa ın care focul

prieteniei şi al bucuriei dorim sa nu se stinga nicicand. De

aceea cantecul şi voia buna ışi dau mana ın jurul focului de

seara, urmand ca sub „arti�iciile” focului sa facem o hora şi sa

cantam cantece ınvaţate ın Tabara, sa ramana ca amintiri vii

pentru ca acolo s-au ıntalnit sub cerul liber cu muntele şi cu

Dumnezeu, acolo ın Tabara unii au descoperit cat de

frumoase sunt Bisericile şi au gasit Comorile Cerului. Aici şi-

au facut prieteni din Iaşi, Neamţ, Braila, Braşov, Bucureşti

sau Ploieşti, aici au hotarat sa ţina o prietenie frumoasa şi

aici s-au rugat ın �iecare seara ımpreuna.


(Prof.O�lia Bârgăoanu)

Tabara un loc al prieteniei şi iubirii creştine I�nsotesc copiii de noua ani zile mergand an de an ın acesta tabara

47

Asociaţia Profesorilor de Religie “SF. PARASCHIVA” Bacău este o asociaţie cu personalitate juridică, neguvernamentală şi non-profit, cu caracter profesional, desfăşurându-şi activitatea în conformitate cu legile ţării şi cu prevederile prezentului statut. Scopul constituirii Asociaţiei Profesorilor de Religie “SF. PARASCHIVA” Bacău constă în crearea cadrului organizatoric de acţiune în vederea îndeplinirii următoarelor obiective: a) promovarea statutului orei de religie ca disciplină obligatorie în trunchiul comun şi a profesorului de religie în cadrul şcolii româneşti; b) definirea rolului şi afirmarea orei de religie în existenţa şi evoluţia societăţii româneşti; c) promovarea interdisciplinarităţii ca principiu al teoriei şi practicii în prezentarea şi sustinerea orei de religie; d) realizarea unei stări de echilibru între interesele publice şi cele private, colective şi individuale, în domeniul educaţiei religioase; e) reprezentarea judeţeană şi naţională a profesorilor de religie şi a intereselor legate de promovarea orei de religie; f) sprijinirea financiară a promovării orei de religie în societate, în mass-media şi în faţa instanţelor de judecată sau a altor instituţii ale statului.

ASOCIAŢIA PROFESORILOR DE RELIGIE “SF. PARASCHIVA” BACĂU REVISTA “DIACONIA”: ISSN–L 2458-1011

DIACONIA AN IV, NR. 6/ 2018 PROFESORILOR DE RELIGIE “SF ...€¦ · profesorilor de religie...

Documents

Transcript of DIACONIA AN IV, NR. 6/ 2018 PROFESORILOR DE RELIGIE “SF ...€¦ · profesorilor de religie...