Revista Medicală RoMână – VoluMul lXVii, suppl. 2, An 2020 21

Şcoala de endocrinologie ieşeană

Prof. Dr. Voichiţa MogoşUniversitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa“, Iaşi

În România endocrinologia a început la Iaşi. C.I. Parhon a polarizat în jurul său în “Şcoala de la Socola” o grupare de cercetă-tori care au fuzionat cunoştinţele vremii relativ la fiziologia glandelor endocrine cu cele de psi-hiatrie şi de neurologie anticipând dezvoltarea ulterioară a psihoneuroendocrinologiei. Pornind de la un impresionant volum de date clinice, au fost studiate: virilismul ovarian, acromegalia şi gigantismul, pubertatea precoce, implicaţiile neurologice ale hipoglicemiei, rolul glandelor endocrine în creştere, senescenţa, patologia di-feritelor aparate şi sisteme. Impulsionată de necesitatea comunicării rezultatelor cercetării,

a luat fiinţă la Bucureşti “Societatea Română de Neurologie şi Psihiatrie” (1905), care a avut o existenţă efemeră. În 1919, s-a înfiinţat la Iaşi o societa-te cu profil similar, al cărei buletin în limba franceză a apărut, după mai multe schimbări de titlu, drept “Memoires de la Societé Roumaine de Neuro-logie, Psychiatrie, Psychologie et Endocrinologie”, care a devenit una dintre primele reviste din lume în care au fost publicate lucrări de endocrinologie. În 1925, C.I. Parhon şi Constanţa Parhon au publicat un studiu de referinţă, “Sur les syndromes pluriglandulaires expérimentaux”, în care autorii au de-scris diferite combinaţii teoretic posibile de hipo şi hiperfuncţie glandulară, formulând ipoteze dintre care unele au fost confirmate ulterior. Până în 1934, când a plecat la Bucureşti, unde se înfiinţase prima catedră de Endocrinolo-gie din lume, personalitatea lui C.I. Parhon a dominat evoluţia endocrinolo-giei ieşene.

În 1942, s-a înfiinţat la Iaşi, din iniţiativa lui C.I. Parhon, Conferinţa de Neurologie şi Endocrinologie, preluată de dr. Maria Briese. Din 1956, Secţia de Endocrinologie a Societăţii de Medici şi Naturalişti a constituit forul ştiin-ţific care a coordonat activitatea de cercetare a endocrinologilor ieşeni în contextul direcţiilor de cercetare imprimate de Institutul de Endocrinologie din Bucureşti. În această perioadă, cercetarea endocrinologilor ieşeni s-a axat în principal pe studii de epidemiologie a „distrofiei endemice tireopate“ în regiunea Iaşi, activitate extinsă pe mai mulţi ani. Rezultatele studiilor epide-

Revista Medicală RoMână – VoluMul lXVII, suppl. 2, An 202022

miologice au fost publicate în monografia “Guşa endemică” din 1957, lucrare coordonată de acade-mician profesor Ştefan Milcu. Un număr impor-tant de studii din acest timp au abordat interrela-ţiile între sistemul endocrin şi metabolismul fosfo-calcic. Osteoporoza de menopauză a consti-tuit o preocupare majoră a colectivului de endo-crinologi ieşeni care au anticipat importanţa aces-tei patologii care avea să devină o problemă de sănătate publică şi să mobilizeze importante re-surse tehnice în plan mondial. În perioada 1965-1984 activitatea didactică, de cercetare ştiinţifică şi asistenţa medicală a fost coordonată de prof. dr. Vera Pencea. Cercetarea ştiinţifică s-a axat în con-tinuare pe screening-ul clinic al guşei endemice la copii între 6 şi 14 ani utilizându-se criteriile OMS nou apărute şi pe problema patologiei tiroidiene autoimune dezvoltate la subiecţii cu disgenezii gonadice. S-au pus bazele unei echipe multidisci-plinare pentru studiul disgeneziilor gonadice.

Din 1984, când activitatea disciplinei Endocri-nologie a început să fie coordonată de către Prof. Dr. Eusebie Zbranca, s-a realizat un adevărat revi-riment al cercetării ştiinţifice facilitat de accesul larg la literatura de specialitate şi aplicarea achizi-

ţiilor tehnice moderne, dublat de diversificarea serviciilor medicale. În această perioadă, s-a reali-zat un amplu studiu epidemiologic asupra preva-lenţei guşei la copii prin determinarea ecografică a volumului tiroidian, desfăşurat sub egida Acade-miei de Ştiinţe Medicale. S-a introdus evaluarea sistematică a patologiei nodulare a glandei tiroide prin aplicarea puncţiei cu ac subţire, tehnică me-nită să crească selectivitatea deciziei terapeutice şi să permită forme alternative de rezolvare a patolo-giei nodulare a tiroidei: injecţia percutană cu eta-nol în adenoamele toxice, evacuarea şi sclerozarea chisturilor tiroidiene. Rezultatele confruntărilor cito-histologice în patologia tiroidiană au consti-tuit materialul mai multor lucrări de doctorat şi comunicări la manifestări ştiinţifice interne şi in-ternaţionale. O altă direcţie de cercetare începută încă din anii 1980 a fost patologia reproducerii umane, vizând în principal aspectele neurocom-portamentale ale acesteia. Disciplina de Endocri-nologie a polarizat un colectiv interdisciplinar com-pus din endocrinologi, psihologi, psihiatri, având drept obiectiv studiul disfuncţiilor sexuale. La Iaşi a fost introdus pentru prima dată în România stu-diul sexualităţii umane normale şi patologice sub

Şcoala de Endocrinologie Iaşi. Generaţii…

Revista Medicală RoMână – VoluMul lXVII, suppl. 2, An 2020 23

Şcoala de Endocrinologie Iaşi – realizări care vor rămâne pentru generaţii

Revista Medicală RoMână – VoluMul lXVII, suppl. 2, An 202024

forma cursului de bio-psiho-patologia reproduce-rii umane pentru medici şi apoi pentru studenţi. De remarcat faptul că aceste cursuri ofereau şi no-ţiuni de contracepţie, ceea ce constituia o atitudi-ne curajoasă într-o perioadă în care diseminarea noţiunilor de contracepţie era prohibită. După 1990 activitatea de cercetare ştiinţifică şi asistenţă medicală desfăşurată în Clinica Endocrinologică Iaşi s-a dezvoltat pe noi coordonate datorită acce-sului larg la informaţie, posibilităţilor practic ne-limitate de participare la manifestări ştiinţifice de prestigiu şi optimizării dotării tehnice a clinicii. Unele cadre didactice au efectuat stagii de pregăti-re în diferite ţări europene (Prof. Dr. Carmen Vulpoi – Franţa, (Prof. Dr. D.D. Brănişteanu – doctor al Universităţii Catolice Leuven (Belgia) şi la întoar-cerea în ţară au implementat în clinică noi direcţii de cercetare şi practică medicală. S-au amplificat direcţiile de cercetare incluzând tulburările de creştere, patologia tiroidiană nodulară şi autoi-mună, patologia paratiroidiană şi osteoporoza, pa-tologia comportamentului sexual. În perioada 2009-2018, clinica a fost condusă de Prof. Dr. Voichiţa Mogoş, iar din 2018 de către Conf. Dr. Cristina Preda, care au continuat aceleaşi direcţii în cercetarea medicală.

Cadrele didactice ale disciplinei pregătesc anu-al câte nouă serii de studenţi la Medicină (în lim-bile română, engleză şi franceză) şi două serii de

asistente medicale în domeniul endocrinologiei, câte 1 serie – Metodologia cercetării ştiinţifice, co-ordonează cursuri opţionale de Sexologie Medica lă şi Hormonoterapie în Oncologie, pregătesc rezi-denţi în endocrinologie (câte zece nou veniţi în fiecare an începând din 2007) şi rezidenţi din alte specialităţi care efectuează modulul de endocrino-logie. Profesorul Eusebie Zbranca şi profesor Car-men Vulpoi au condus doctorate, iar în prezent prof.dr D.D. Brănişteanu are conducere de docto-rat. Din 1992 până în 2010, Clinica Endocrinologi-că Iaşi a organizat anual Simpozionul Francofon de Endocrinologie Clinică, cu o largă participare internaţională.

Activitatea de cercetare ştiinţifică a colectivului Clinicii de Endocrinologie din Iaşi s-a materializat în articole originale publicate în reviste cotate ISI, tratate, cărţi de specialitate apărute în edituri re-cunoscute CNCSIS şi monografii. Au fost publica-te 91 articole originale în reviste cotate ISI din ţară şi străinătate, trei tratate în edituri recunos-cute CNCSIS, şapte monografii, la care se adaugă colaborarea la alte douăzeci şi una de cărţi apărute în edituri recunoscute CNCSIS.

Actualul colectiv este tânăr, cu o contribuţie ştiinţifică şi editorială meritorie, garanţie a faptu-lui că şcoala ieşeană de endocrinologie va rămâne pe un drum mereu ascendent.

i