0abecedar_serbare

7/28/2019 0abecedar_serbare

http://slidepdf.com/reader/full/0abecedarserbare 1/9

Serbarea abecedarului1. Limba noastră româneascăE aşa cum alta nu-i:

Limbă veche de lumină,De eroi şi de străbuni.

2. Nimeni nu mai are-n lumeGrai cum este-al ei, cu dor;Ne-a născut, ne-a dat tărie,Ne-a născut în viitor.

3. Câţi au vrut să ne-o răpeascăNiciodată n-au pututA rămas aici de veacuri

Unde viaţa şi-a început.

4. Cel care-o vorbeşte astfelCum ne este-n bătăturaÎn loc de cuvinte spuseNumai flori îi ies pe gură.

5. Este scrisă pe ulcioare,Pe ştergare şi pe iiŞi pe inimile noastreCa pe atâtea veşnicii.

6. Românimea cât trăieşteGraiul nu şi-l va schimbaSă vorbim dar româneşte:Limba noastră-i ca o stea.

7. Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundatăUn şirag de piatră rarăPe moşie revărsată.

8. Limba noastră-i foc ce ardeÎntr-un neam ce fără veste,S-a trezit din somn de moarteCa viteazul din poveste.

9. Limba noastră-i numai cântecDoina dorurilor noastre

Roi de fulgere ce spintecNouri negri, zări albastre.

10. Limba noastră-i graiul pâiniiCând de vânt se mişcă vara,În rostirea ei bătrâniiCu sudori sfinţit-au ţara.

11. Limba noastră e frunza verdeZbuciumul din codrii veşnici,Nistrul lin ce-n valuri pierdeAi luceferilor sfeşnici.

12. Limba noastră-s vechi izvoadePovestiri din alte vremuriŞi cetindu-le-nşirate Te-nfiori adânc şi tremuri.

13. Limba noastră îi aleasăSă ridice slava-n ceruriSă ne spuie-n hram şi-n acasăVeşnicele adevăruri.

14. Limba noastră-i limbă sfântă

Limba vechilor cazanii,care-o plâng şi care-o cântăPe la vatra lor ţăranii.

15. Srângeţi piatra lucitoarece din sopare se aprindeŞi-ţi avea în revărsareUn potop nou de cuvinte.

16. Nu veţi plânge atunci amarnicCă vi-i limba prea săracă

Şi-ţi vedea cât e de darnicGraiul limbii voastre dragă.

COR:Mult e dulce şi frumoasăLimba ce-o vorbim Altă limbă armonioasă



Ca ea nu găsim

Saltă inima-n plăcereCând o ascultămŞi pe buza aduce miere

Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşteCa sufletul săuVorbiţi scrieţi româneştePentru Dumnezeu

17. Mamă ai simţit cândva Toată bucuria mea?Bucuria când şcolarul Termină Abecedarul?

Ai simţit-o, ştiu prea bineCând ai fost copil ca mine !

18. Cartea e ca mama noastrăEa ne-nvaţă ce e bine, Tot ce trebuie să facemŞi să ştie orişicine:Ea dă sfaturi tuturorE-nţeleaptă, e-ajutorPentru toţi ce vor să-nveţe.

19. Ea nu doarme;Şi chiar noapteaEste trează pentru noi.Are-nţelepciune veche,E făclie-n univers.Ea ne luminează drumulPentru cât avem de mers.

20. Carte dragă, de la tineEu pot multe învăţa;Vino dar, de mă ajută

Şi eu te voi ascultaŞi voi fi în a mea viaţăPrecum mă vei învăţa:Carte, prietena mea!

21. Cu mânuţe tremurânde

Am condus stiloul,Semne multe-am învăţatCare să dea tonul.

22. Ne cunoaşte o lume-ntreagă

Cât am fost de silitori,Am tocit abecedarulŞi n-a fost uşor.

23. Azi la noi e sărbătoareLiterele aşadar ieşit-au din abecedarŞi se laudă-n gura marePrecum că fiecare are mare căutare.

24. Fără ele nu s-ar scrie nimic şi nu s-ar citiDar desigur am uitat că de n-am fi învăţat

Rămâneau neînsuşite doar în carte rânduite. N-ar mai fi fost fiecare, importantă cu I mare!

COR:

Scumpul meu Abecedar Şcoala mi te-a dat în dar /: Să mă-nveţi ca să citescŞi la scris să nu greşesc

Eu am fost sârguincios Am muncit dar cu folos

/: Şi-acum ştiu ca să citescŞi la scris eu nu greşesc

25. Dragii noştrii spectatori:Mame, taţi, fraţi, verişori,Fiţi cu noi îndurători!Anu-ntreg am cercetatLumea-ntreagă-n lung şi-n latLiterele am aflat.Le-am văzut. le-am cunoscutPe hârtie le-am ţesut,

Le-am dat viaţă, le-am crescut.Acum vi le-nfăţişămŞi de n-om şti să jucămDe ne mai încurcămFiţi cu noi îndurătoriMame, taţi, fraţi, verişori!Şi acum vom asculta prima literă: pe „A”



A: Mă numesc litera ACred că ştii şi dumneataCă multe cuvinte ca:

Alfabet, abecedar,Aur, argint, anticar,Apă, ac, aţă, aluneNu se pot scrie fără mine.

B: Şi-apoi toată lumea ştieCă belşug şi bucurie,Bunicuţă sau BebeSe scriu cu litera B.

C: De vreţi să scrieţi cărţi, caiete,

Creioane, călimări şi crete,Copac, căruţă sau câmpieFără C nu se pot scrie.

D: Dan, Doru, şi cu DinuDau de două ori pe ziDura-dura prin grădinăDouă mingi portocalii.

E: Elefantul uriaşulClatină de vrea oraşul

Şi de vrea adeseoriÎşi trimite capu-n nori.

F: F e fluture, fetiţăFarfurie, furculiţă,Foarfece şi tot ce creziDoar să ştii să-l desenezi.

G: G e groapa, grebla, ghinda,Ghem, gândac, iar jos în tindăGâsca grasă îl striga:

„G te cheamă?” Ga, ga, ga!

H: H e gras şi cam ursuzCa un horn, ca un harbuzDar şi vesel dacă vreaŞi-atunci râde: ha, ha, ha!

I: I e cel mai slab se pare

N-are poftă de mâncareFiind litera cochetăVrea să ţină siluetă.

J: J mereu a fost seninDar s-a-ncovoiat puţin.I se spune bietuluiCârja alfabetului

K: Dar şi eu sunt de folosCântăresc tot ce-i gustos:Ceapa, varza, usturoiDupă gust, după nevoi.

L: L mereu vrea să ne spună

Că e cel dintâi în lunăChiar dacă-l găseşti mataŞi-n lămâie şi-n lalea.

M: m cel mic şi M cel mareSe ţin bine pe picioareMelc, maimuţă, minge, mielFiecare-ncep cu el.

N: Mai atent de ne-am uitaN cu M ar semăna.

Însă n-are nici un sporCă-i lipseşte un picior.

O: O e gura mea când strigO e roata, e covrig,O e roata caruluiŞi e gras de felul lui.

P: Pentru cine nu o ştieP e S cu pălărie.Pentru cine o citeşte

P e prună, pară, peşte.

R: R este un P cu fracRoată, râmă, raţă, rac,Rama, râu şi alte-cuvinteÎl au pe R înainte.

S: S ne este foarte drag.



S e-n soare, S e-n steag,Strugure, sanie, sapă Toate vor cu S să-nceapă.

Ş: Ş cu S de mult sunt fraţiDar tot timpul sunt certaţiŞi pentru a nu fi confundaţiS codiţă mică a luat.

T: T e cam nervos la ton: Tanc şi tun şi telefon.Dar şi paşnic când îţi spune Tren sau televiziune.

Ţ: Ţ e litera vioarăCare spune cu drag ţarăSau zice la o adică„Hai şi tu la Ţăndărică!”

U: U e foarte curios;Pare-un n întors pe dos;Ziceţi cât vă ţine guraCa să-l placă: Ura! Ura!

V: V e veveriţa care

Vara vine la plimbareVede verde codrişorulN-o vânează vânătorul.

X: Xilofonul sau claxonulCând le scrii nu te grăbiCă desigur vei greşi.Şi de vrei să nu dai chixScrie litera cu X.

Z: Z bătrân de parcă-i unchi

E ca s într-un genunchi.Dar cât de bătrân e bietulNe încheie alfabetul.

25. Mame, taţi, fraţi, verişori,Nu am fost şovăitoriPoate ne trimiteţi flori.Am trecut încet-încet

Prin întregul alfabetFără chin şi pauze:Merităm aplauze!

26. Când am venit la şcoală-n toamnă

Eram un ţânc sfios şi mic;M-aţi mângâiat pe creştet, Doamnă,Şi, parcă, m-am simţit voinic.

27. Nu aţi văzut în ochi de steleBobiţe calde de mărgeleSau le-aţi văzut, acum ştiu clar,Dar le-aţi închis într-un sertar.

28. Ce mână caldă mi-aţi întins!Şi-am scris şi am citit cu spor;

Nimic în viaţă nu-i uşor!Să fim destoinici ne-aţi pretins.

29. O dată, poate, aţi lipsit,Ce mult atunci ne-am necăjit,Că e uşoară truda noastrăDoar sub privirea dumneavoastră.

30. Şi în dulapuri ferecateSunt toate poznele-ncuiate,Le-aţi adunat ca pe mărgele

Dar noi... am învăţat din ele.

31. Acum când primul an s-a dusCa Soarele către apus,Pe când ne înălţăm c-o treaptă,Vă sărutăm mâna cea dreaptă,Şi vă aducem, Doamna noastră, Tot cerul într-o floare-albastră!

30. Iubite abecedar am venit să tevestim

Că de azi ne despărţim.De la tine ne mutăm,Alte cărţi să învăţăm.Şi vrem să-ţi mulţumim curatPentru că ne-ai învăţat!

COR:Şade raţa pe butoi



Numără din doi în doi1 3 5 7 9Dimineaţa mâncăm ouăCa să creştem mariSă fim buni şcolari.

Şade raţa pe butoiNumără din doi în doi2 şi 4 6 8Cozonacul este copt Dar ca să-l mâncăm Pe mâini ne spălăm.31. Nişte musafiri întreabă dacă pot să

intre-n salăLa serbare să ne vadă.

32. Fiţi bineveniţi la noi. Dacă nu-i cu

supărare,Spuneţi: „Cine sunteţi voi?”

33. Noi suntem prietenii voştri.Semnul nostru vă va spune Tot ce e mai frumos în lume.

Cifrele:0 Zero e clădirea goalăFără nici un ţânc în şcoală,Colivia ce o ţii

Fără vrăbii şi scatii;Este-acvariu fără peşteŞi balonul ce pluteşteGol-goluţ ciupit de-un cleşte.Însă numerele toateFac ce fac,Că de-l pun la dreapta lor,Cresc precum un cozonac.

1: Unu e un cârligelŞi e singur-singurel.

Una este Luna,Unu-i Soarele din zare,Una e măicuţa – buna,Una-i ţara noastră mare.

2: Doi e lebăda frumoasăPrintre trestii graţioasăDoi ochi sunt şi două mâini,

Două feţe luna are.Câte doi sunt buni amici,Doi părinţiŞi doi bunici.

3: Trei a fost un colăcel,Dar Gigel,Muşcând din el, Jumătate l-a lăsat. Trei sunt iezii mititei,Purceluşii sunt tot trei, Trei sunt date de-ncercatŞi trei fete de-mpărat.

4: Patru e un scăunelRăsturnat de Costăchel.

Anul, cât este de marePatru anotimpuri are.Carul are patru roţi,(Fără patru nici că poţi)Şi picioare, calul are,Ca şi ursul din pădure,Câte patru fiecare.Dar ca notă-n catalogZău, că nu e bun de loc.

5: Cinci e semnul de-ntrebare

Răsturnat de nu ştiu care,E o seceră de mânăPusă-n cui de o bătrână.Cinci la mână-s degeteHărnicele, frumuşeleŞi unite-mpreunăCa să facă treabă bună.

6: Ochelarii lui TănaseNiţeluş s-au rupt şi-s 6Şi acum îţi spune el

Aşezaţi în chip şi fel,Dar nu sunt ca ai lui tata,Că s-au rupt acum şi gata.Şase-zile lucrătoare,Şase feţe cubul are.

7: Şapte este ca o coasăAşezată după casă,



Fâş prin iarba de mătase.Şapte sunt pitici,Şapte felinareŞi tot şapte zileSăptămâna are.

8: Opt e împletit colacŞi cu miere şi cu mac;Mănânci mierea, mănânci maculDespletind frumos colacul.Nu doar colăcelul copt,Chiar şi ochelarii-s opt,Ba şi bicicleta-mi pareC-ar avea asemănare.Opt e colăcelul întreg,Nu-l greşesc că-i greu să-l dreg.

9: Nouă-i şase răsturnat,Dar cu atât n-am terminat,Că din astă întâmplareS-a trezit cu trei mai mare.Când zici nouă, vezi, drăguţă,Şi o haină nou-nouţă.Dar şi nouă ca şi vouăMult ne place nota nouă.

10: Uite, nu ştiu cum să zic

Dintr-un 1 şi... nimicŞi prin nu ştiu ce-ntâmplareIese nota cea mai mare.Iată-acum prin gând îmi treceSă fiu un copil de 10.

Un copil sădeşte-n zoriDoi meri mici cât doi bujori,trei caişi cu rădăcini,Patru trandafiri cu spini,Cinci gutui cu flori rotate,

Şase nuci cum sunt prin sate,Şapte peri, opt piersici cruzi,Nouă mici şi tineri duzi.Cât numeri până la zeceÎi udăm cu apă rece,Mari să crească, să se vadăCea mai tânără livadă.COR:

10 negri mititei au mâncat la ouăUnul s-a intoxicat şi-au rămas doar 9.9 negrii mititei au mâncat porumb copt Unul s-a înecat cu-n bob şi-au rămas doar 8

8 negri mititei au băut la lapteUnul s-a albit de tot şi-au rămas doar 77 negri mititei s-au dus la plimbareUnul s-a pierdut prin praf şi-au rămas doar 6.6 negri mititei aveau şi opinciUnul s-a împiedicat şi-au rămas doar 55 negri mititei au plecat la teatruUnul s-a făcut actor şi-au rămas doar 44 negri mititei au mâncat ardeiUnul s-a iuţit de tot şi-au rămas doar 3

3 negri mititei au plecat la oiUnul s-a făcut cioban şi-au rămas doar 22 negri mititei s-au dus la războiUnul s-a-mpuşcat cu tunul şi-a rămas doar 11 negru mititel s-a-nsurat c-o fatăŞi-mpreună au făcut 10 negri o dată.

ANOTIMPURILE:

Am un pom deşi e mare

Numai patru ramuri are.Una florile-nfloreşte;Una fructele rodeşteAlta frunza-ngălbeneşteIar a patra-i friguroasăPrinde strai de-argint să ţeasă.

Anotimpuri zboruri fermecateCe rotiţi cu vremea-n calendarVoi ne-aduceţi dorurile toate

În panere de mărgăritar.

Martie-i plin de ghioceiAprilie naşte mieiMai ne-aduce numai floare.

Cântec despre primăvară



Primăvară, tu pahar de rouăCât vom fi copii te vom cântaFiindcă tu cu braţele-amândouăVieţii noastre dai suflarea ta.

Eu sunt fiica cea mai tânără şi ceamai frumoasă. Pe mine mă mângâiesoarele cu razele lui călduţe şi luminoase.Eu trezesc la viaţă întreaga natură. Aiciflori, dincolo verdeaţă, pomi în floare,zumzet de albine, ciripit de păsărele.Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor.Câtă frumuseţe! Câtă viaţă şi veselie în totlocul!

Iunie-i vacanţa mare

Iulie-i cuptor cu soareAugust cară în hambare.

Cântec despre vară

Vara aurie ca o rază Tu eşti fruct al soarelui din noiŞi din calda patriei amiazăBucurii ne dărui în şuvoi.

Eu sunt cea mai strălucitoare.

Soarele mă iubeşte cel mai mult. Razelelui fierbinţi îmi coc grânele şi fructele. Câtvezi cu ochii spice de aur, livezi îmbelşugate şi pajişti odihnitoare. Aici seseceră şi se treieră, dincolo se coseştefânul, se culeg cireşe vişine, piersici şicaise.

Septembrie cheamă la carteOctombrie rodul împarteNoiembrie e tare noros.

Cântec despre toamnă.

Toamnă tu crăiasă a naturiiCât vom fi copii te vom cântaCăci pe frunza galbenă a păduriiCânturi despre roade ne înveţi.

Niciuna dintre voi nu mă întrece nici în bogăţie nici în frumuseţe. Nu vedeţi căpeste tot pe unde trec pământul îmidăruieşte totul? Am din belşug struguri,mere, nuci, zarzavaturi şi legume.

hambarele sunt pline cu porumb.Decembrie naşte pe Hristosianuarie e luna receFebruarie iute trece.

Cântec despre iarnă

Şi tu iarnă plină cu colindeCât vom fi copii te vom cânta.Stea ne eşti pe bradul ce ne-aprinde

Încărcat de mere şi de sori.

Eu nu mă laud nici cu frumuseţeanici cu bogăţia. Deşi am inima de gheaţăeu ţin de cald semănăturilor. Le înveselesccu covoare albe de nea. Eu le pregătesccopiilor cele mai multe bucurii: zăpadăpentru schi, gheaţă pentru patinaj, pârtiepentru săniuş. Le aduc vacanţa cu brad împodobit.

Printre dealuri şi vâlcele,Pe potecile cu stele,Printre ramuri, printre flori,Printre bănci şi călimări,Zboară vestea şi s-audeCă-ntr-un loc, pe nu ştiu unde,O persoană de onoare

A văzut VACANŢA MARE.

A văzut-o, zău vă spun,Zice-n frunză şi-un lăstun,Şi-un dovleac a auzitŞi-a strigat pân-a plesnit;dar dovlecii, dimprejur,L-au cusut uşor cu şnur



Din păstăi şi din verdeaţăŞi a prins dovleacul viaţă.Acum strigă iar, s-audăBarza de-o ureche surdă,Ca să spună dumneaei

Unor ţânci de la Carei,Iară ţâncii cei poznaşiSă dea veste-n Călăraşi,În Constanţa, Timişoara,Că VACANŢA e cât ţara.

Saltă dudele pe ram,Corcoduşii bat în geam,Două ciori şi un cârsteiŞi-au pus din cireşi cerceiŞi şi-au pus şi vişine

Câte trei pe degete.Cucii şi-au cusut papuci,Şi bursucii, prin lăptuci,Dau de-a duraMere dulci.

Veveriţele-n crenguţeScriu cu cozi şi cu lăbuţe,Pe la rude, prin pădure,Cu cerneală de la mure,Să dea vestea, chiar acum,

Că VACANŢAE pe drum.

Vreo trei piticiCu păr de-arici,Cu pistrui pe obraz-furnici,Fără ifose şi fală,

Toţi în clasa întâîi primară,Se întreabă şi se miră,Dau din umeri,Nu respiră,(C-au găsit, ba n-au găsit)Se sfădesc şi iarSe-opresc,Că răspunsul nu-l găsesc.

-Cum e cu vacanţa oare?-Ce, ţi-o dă în buzunare?Sau ţi-o toarnă în ghiozdanDomnul „la sfârşit de an?”- E un măr? O piersică?

- O furnică harnică?- Sau, de nu e,E-o gutuieCe pe-o creangă-soare suie?Îşi bat capul tot pe locFiincă nu pricep deloc.

Vine să explice-ndatUnul mare, mai moţatŞi mai răsărit cu-n cap(Ifosele nu-l încap)

- Păi, începe el uşor,Păi, VACANŢA, fraţilor,E aşa...ca o pădureCu nopţi vesele de mureŞi cu zile de căpşuni,Seri cu aripi de lăstuni,Dimineţi cu susur lin,Şi cu greieri care vin,Guguştiuc şi pitpalacŞi o mierlă în copac.Şi mai are... Ce mai are?

Mers uşor de căprioare,Mâini frumoase de mătase...Spune ţâncul firoscosFără să privească-n jos.Şi tot scoate cu lopataBa şi una, ba şi alta...

Picii noştri, de vreun ceas,

Îi fugiră de sub nas...C-au găsit o coţofană,Mai decisă.Şi sopranăŞi concisă;Şi pe loc le-a dat, se pare,Un câmp de VACANŢĂ MARE!



Că şi-au pus tustreiUnde vrei – nu vrei:Şi în ghete, în sandale,Şi-nciorapi şi-n buzunare,Şi-n ghiozdanele din cui,

Şi pe vârful nasului, Şi în şapcă,Şi pe clanţă,Se umplură de VACANŢĂ!Uite-aşa au luat o ROATĂ,Ca să dea la CLASA TOATĂ.

COR:Clopoţelul sună ultima oarăSe încheie încă un an de şcoală

Lăsăm în urmă griji şi probleme

Vacanţa vine cu alte temeTeme de joacă şi teme de visOrice dorim ne e permis.

Mergem la plajă, în pomi urcămŞtim noi ce-nseamnă să ne jucăm.

COR:

Copilărie bună-dimineaţa Ani de fericire tu ne-ai dăruit

Plină de lumină ne e viaţaNe e astăzi visul fericit.

0abecedar_serbare

Documents

Transcript of 0abecedar_serbare