Utilizarea sistemului de indicatori sintetici în analizele la nivel...

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 201954

Utilizarea sistemului de indicatori sintetici în analizele la nivel microeconomic

Drd. Doina AVRAM ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Drd. Daniel DUMITRU ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract Indicatorii sintetici ai activităţii fi rmei în Sistemul Conturilor Naţionale

se caracterizează prin faptul că depăşesc graniţele unei ramuri, fi ind comuni

tuturor agenţilor economici, indiferent de profi lul de activitate. indicatorii

sintetici sunt grupați în: Indicatori sintetici care măsoară rezultatele activităţii

fi rmei; indicatori sintetici care evidenţiază relaţiile cauzale din interiorul

fi rmei; indicatoti sintetici care evaluează efi ciența activității unei fi rme.

Prezentarea şi analiza acestor indicatori are drept scop realizarea

unei diagnose menite să îmbunătăţească performanţele fi rmei, în calitatea sa

de sistem investigat, deschis şi adaptabil.

Factorii de management implicaţi în activitatea fi rmei urmăresc

prin cunoaşterea, măsurarea, evaluarea rezultatelor economice, îndeplinirea

următoarelor obiective: maximizarea sau satisfacerea în cât mai mare măsură

a cerinţelor utilizatorilor (patroni, acţionari, salariaţi, stat, clienţi); estimarea

corectă a evoluţiilor prezente şi viitoare a factorilor din mediu ce pot infl uenţa

nivelul rezultatelor; coordonarea tuturor factorilor ce infl uenţează acest

sistem „fi rmă” prin elaborarea unui plan fl exibil şi adaptabil de activitate;

dimensionarea corespunzătoare a resurselor antrenate pentru a obţine

cantitatea şi calitatea dorită de satisfacţie economică.

Cuvinte cheie: indicator, fi rmă, Sistemul Conturilor Naţionale,

factor, estimare

Clasifi carea JEL: C13, E01

Introducere

Indicatorii de măsurare a rezultatelor şi de evidenţiere a relaţiilor

cauzale la nivelul fi rmei sunt specifi ci Sistemului Conturilor Naţionale,

sistem de evidenţă economică caracteristic țărilor dezvoltate, recomandat

de Organizația Națiunilor Unite şi adoptat în cadrul Sistemului European

al Conturilor. Potrivit teoriei şi practicii statisticii economice şi ale analizei

economico - fi nanciare, măsurarea rezultatelor activităţii de producţie şi

comercializare se face prin utilizarea următorului sistem de indicatori băneşti:

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2019 55

Cifra de afaceri; Cifra de afaceri vândută şi încasată; Cifra de afaceri din

activitatea de bază sau valoarea producţiei marfă vândută; Producţia marfă

fabricată; Producţia marfă vândută şi încasată; Valoarea adăugată; Producţia

exerciţiului; Valoarea adăugată brută); Valoarea adăugată netă; Circulaţia

globală; Circulaţia intemă; Marja comercială; Excedentul brut de exploatare;

Excedentul net de exploatare; Profi tul. Aceşti indicatori băneşti ai rezultatelor

activităţii economice s-au omogenizat în condiţiile utilizării Sistemului

Conturilor Naţionale, devenind comuni tuturor agenţilor economici, indiferent

de ramura în care şi desfăşoară activitatea.

Literature review Anghel, Anghelache și Stoica (2019) au studiat indicatorii efi cienței

potențialului economic. Anghel (2014) a prezentat și a aplicat un sistem

indicatori utilizabili în analiza activității desfășurate de un agent economic.

Anghelache, Mitruț, și Voineagu (2013) au prezentat indicatorii utilizați în

analizele macroeconomice. Anghelache, Șerban și Ghețu (2009) au analizat

indicatorii sintetici ai efi cienței utilizării mijloacelor materiale circulante.

Anghelache (2008), precum și Anghelache și Capanu (2003) au evidențiat

principalii indicatori statistici utilizați în analizele economice. Capanu, Wagner

şi Secăreanu (2000) au considerat că excedentul brut de exploatare evidențiază

profi tul şi amortizarea capitalului. Koszegi și Rabin (2007) au examinat atitudinea față de risc. Slade (2004) a analizat modele de profi tabilitate la nivel de fi rmă. ten Raa (2004) au studiat agregarea indicilor de productivitate. White (2008) a cercetat aspecte privind tratamentul capitalului fi x.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii În accepţiunea metodologiilor Institutului Naţional de Statistică, cifra de afaceri este constituită din veniturile totale înregistrate de către întreprindere în perioada de referinţă, provenite atât din activitatea principală, cât şi din activităţile secundare exercitate de aceasta. Cifra de afaceri nu include TVA şi veniturile din vânzarea sau transferul de mijloace fi xe. Cifra de afaceri reprezintă volumul total al afacerilor unei fi rme, evaluate la preţurile factorilor de producție. Include valoarea afacerilor realizate de către agentul economic cu terţii, prin exercitarea curentă a obiectului de activitate. Indicatorul se calculează prin însumarea veniturilor realizate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, precum şi a altor venituri din exploatare. Cifra de afaceri face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico - fi nanciare, contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea efi cienţei managementului practicat, totodată permite determinarea poziţiei pe piaţă a unei societăţi, oferă informaţii


despre dinamica activităţii, şansele de extindere a afacerii sau importanţa întreprinderii în cadrul sectorului. Sursa de informaţii se afl ă în contabilitate, în documentul contabil contul „Profi t şi pierdere”, cifra de afaceri determinându-se prin însumarea rulajului creditor al conturilor din grupa 70 . Cifra de afaceri reprezintă valoarea facturilor întocmite de întreprindere în perioada de referinţă, pentru vânzarea de produse şi prestarea de servicii. În valoarea cifrei de afaceri se mai pot include: vânzarea (facturarea) energiei electrice, termice, a gazelor şi a apei; vânzarea de deşeuri şi rebuturi; concesionări şi închirieri de clădiri, bunuri afl ate în proprietate; patente, taxe, licenţe. În cifra de afaceri nu se includ: elemente de circulaţie şi consum intem; vânzarea de terenuri şi active afl ate în proprietate: vânzarea de acţiuni; dobânzi, dividende. Cifra de afaceri exclude T.V.A. facturată de producător clientului, dar include toate celelalte cheltuieli facturate. Institutul Naţional de Statistică, prin Ancheta Statistică Anuală realizată prin intermediul Direcţiilor Judeţene de Statistică, întreprinde cercetări în scopul realizării de statistici armonizată la standardele Uniunii Europene, privind activităţile industriale, de servicii şi construcţii desfăşurate de întreprinderile de pe teritoriul României. În acest sens, conform Regulamentului Uniunii Europene nr.1165/1998 privind indicatorii pe termen scurt, cifra de afaceri reprezintă instrumentul principal pentru calculul indicilor cifrei de afaceri din industrie şi servicii şi este defi nită astfel: „Cifra de afaceri (exclusiv T.V.A.) se calculează prin însumarea veniturilor facturate rezultate din vânzări de bunuri, vânzări de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Nu sunt incluse în cifra de afaceri: valoarea ambalajelor restituite după livrare;subvenţiile primite de la autorităţile publice sau instituţii ale UE; vânzarea propriilor terenuri şi a activelor fi xe.” Pentru efectuarea unei analize economico - fi nanciare aprofundate a cifrei de afaceri, se pot utiliza următorii indicatori de aprofundare:

a) Cifra de afaceri netă reprezintă, conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1802/2014, un indicator al contului Profi t şi pierdere și înseamnă sumele obţinute din vânzarea de produse şi prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri. b) Cifra de afaceri medie (CAM), reprezintă venitul pe unitate de produs sau tip de prestație / serviciu (prețul mediu de vânzare) şi se determină pe baza relaţiei:


în care Q reprezintă volumul fi zic al vânzărilor. Se poate utiliza în cazul unei producţii omogene.

c) Cifra de afaceri marginală (CAm) refl ectă variaţia veniturilor din

vânzări, generată de creşterea cu o unitate a volumului fi zic al vânzărilor:

d) Cifra de afaceri critică (CAcr) evidențiază pragul de rentabilitate

a întreprinderii şi constituie acel nivel al veniturilor din vânzări necesar

acoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare. Relaţia de calcul este stabilită

de la ipoteza conform căreia profi tul este nul în momentul atingerii pragului

de rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se

grupează în cheltuieli fi xe şi cheltuieli variabile:

în care,

Chf =suma cheltuielilor fi xe;

Rv=rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii

la un leu cifră de afaceri, respectiv:

Un indicator care refl ectă situaţia reală a decontărilor comerciale

cu clienţii este cifra de afaceri vândută şi încasată (CAvî) care reprezintă

concretizarea bănească a afacerilor realizate de o fi rmă pe parcursul unui

exerciţiu fi nanciar.

Relaţia de calcul a acestui indicator este :

Considerăm că acest indicator este relevant pentru starea fi rmei şi că

ar fi de preferat pentru agentul economic ca şi determinarea şi virarea datoriilor

către bugetul de stat să se facă ţinându-se seama de acest ultim indicator,

care exprimă gradul de realizare a afacerilor unui întreprinzător la sfârşitul

exerciţiului fi nanciar.

Cifra de afaceri din activitatea de bază sau valoarea productiei marfă vândută (PV) se obţine numai prin însumarea veniturilor realizate din

desfăşurarea activităţii de bază a agentului economic.


Producția marfă fabricată (PM) reprezintă valoarea bunurilor realizate destinate livrării. Producţia marfă fabricată include, pe lângă cifra de afaceri, şi valaorea bunurilor constituite în stocuri, bunuri ce își aşteaptă

vânzarea în perioadele următoare, pentru ele neexistând comenzi ferme. Este

un indicator care se doreşte a fi cât mai apropiat de cifra de afaceri. El reprezintă

rezultatul direct şi util al activităţii industriale productive, exprimând valoarea

produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate în cursul unei

perioade de timp şi care urmează a fi vândute.

Pentru stabilirea volumului valoric al producţiei marfă fabricate se

utilizează informaţiile din contabilitatea de gestiune a întreprinderii, respectiv

rulajele debitoare ale conturilor 345 „Produse fi nite” şi 341 „Semifabricate” şi

rulajele creditoare ale conturilor 704 „Venituri din lucrări executate şi servicii

prestate”, 705 „Venituri din studii şi cercetări” şi 708 „Venituri din activităţi

diverse”. Producția marfă fabricată se poate determina prin următoarea relaţie:

unde )

PM = producția marfă obţinută destinată livrării;

Vpf = valoarea produselor fabricate (produse fi nite, semifabricate

destinate livrării şi produse reziduale);

Vle = valoarea lucrărilor executate şi obiective ale planului tehnic;

Vsp = valoarea serviciilor prestate, valoarea prelucrării materiei prime

a clienţilor;

(Sf-Si) sau ΔQs = modifi carea stocurilor de produse de la sfârşitul şi

respectiv de la începutul perioadei sau variaţia

producţiei stocate.

Producția marfă vândută și încasată (PMVI) (Producția marfă

livrată și decontată) reprezintă concretizarea bănească a activităţii de producţie

şi comercializare, materializată în încasările realizate într-o anumită perioadă

prin vânzarea producţiei aferente perioadei respective. Acest indicator refl ectă

fi nalitatea activităţii de producţie şi comercializare, relațiile de decontare ale

producătorului cu benefi ciarii săi.

(1.35)

în care:

= stocurile de produse fi nite la începutul (1) și sfârșitul (2)

perioadei; Sold fi nal debitor cont 345 – Sold inițial debitor cont 345 + Sold

fi nal debitor cont 341 – Sold inițial debitor cont 341.

diferenţa de stoc de facturi neîncasate de la sfârşitul

şi respectiv începutul perioadei de analiză, sold fi nal debitor cont 411-sold

iniţial debitor cont 411.


Considerăm că, pentru un agent economic şi pentru o economie

efi cientă, ideal ar fi ca între cifra de afaceri şi producţia marfă vândută şi încasată

să existe o relaţie de egalitate, iar producţia martă fabricată să depăşească

valoarea primilor doi indicatori numai atât cât să asigure o continuitate

a activităţii comerciale, în condiţiile în care pentru restul producţiei există

comenzi ferme.

Producția exercițiului sau producția globală (brută) (PE sau PG)

este indicatorul care dimensionează întreaga activitate a fi rmei şi anume

producţia vândută adică cifra de afaceri exprimată în preţuri de vânzare,

exclusiv T.V.A., creşterea sau descreşterea producţiei stocate, în care se includ

stocurile de produse fi nite şi semifabricate şi producţia imobilizată, respectiv

imobilizările corporale şi necorporale realizate în regie proprie. Producţia

exerciţiului este un indicator care refl ectă în expresie valorică, volumul

total al activităţii de producţie desfăşurată de către fi rmă pe perioada unui

exerciţiu fi nanciar. Acest indicator prezintă importanţă în analiza activităţii în

întreprinderile cu ciclu lung de fabricaţie unde producţia neterminată are un

volum însemnat, iar fi nalizarea produselor se realizează după o perioadă lungă

de timp.

(1.36)

în care:

= producția vândută, Total sume creditoare cont 701+Total sume

creditoare cont 702;

= variaţia producţiei stocate, Sold fi nal debitor cont 345- Sold

iniţial debitor cont 345 + Sold fi nal debitor cont 341 - Sold

inițal debitor 341 +Sold fi nal debitor cont 331 - Sold ini~al

debitor cont 331;

= producţia imobilizată, Total sume creditoare cont 721+Total

sume creditoare 722.

= Total sume creditoare cont 704 +Total sume creditoare cont 705

= Total sume creditoare cont 708.

Producţia de imobilizări reprezintă costul lucrărilor şi cheltuielilor

efectuate de o unitate economică pentru ea însăşi, care se înregistrează ca

active corporale sau necorporale.

Variaţia producţiei stocate şi producţia imobilizată sunt evaluate

în costuri de producţie, potrivit cerinţelor principiului prudenţei, ceea ce

distorsionează comparabilitatea datelor, datorită faptului că producţia vândută

este exprimată în preţuri de vânzare, exclusiv T.V.A. Specialiştii în domeniu

propun înlăturarea acestui inconvenient prin evaluarea tuturor elementelor în

costuri standard sau prestabilite.


De aici rezultă că producţia exerciţiului se utilizează pentru

determinarea capacităţilor de producţie, a numărului de utilaje, a volumului

resurselor de muncă şi a normelor de muncă, a dimensiunii activelor circulante.

De asemenea serveşte pentru determinarea şi analiza dinamicii volumului

de activitate, precum şi a mutaţiilor structurale care au loc în activitatea de

exploatare industrială a fi rmei. Producţia exerciţiului evidenţiază corelaţiile

cu alţi indicatori valorici ai activităţii de producţie şi comercializare a fi rmei

şi serveşte la calculul productivităţii muncii.

Producţia globală (brută) este defi nită ca fi ind indicatorul ce măsoară

volumul rezultatelor din activitatea industrial desfășurată într-o perioadă de

timp de o întreprindere.

Relaţiile de calcul sunt:

sau

în care:

produsele fi nite livrate și destinate livrării;

semifabricate;

= semifabricate consumate productiv;

= semifabricate livrate pentru terţi;

= diferenţa de stoc de semifabricate;

= diferenţa de stoc de producție neterminată;

= diferenţa de stoc de matrițe, dispozitive, verifi catoare;

= lucrările cu caracter industrial executate pentru terți;

L = lucrări industriale executate;

= lucrări industriale executate pentru sectoarele productive;

= lucrările de cercetare ştiințifi că;

R = reparații capitale şi periodice;

a = reparații curente;

= contravaloarea prelucrării materiilor prime, materialelor

aduse de clienţi;

= valoarea materialelor clienţilor aduse pentru prelucrare.

Ţinând seama de legătura dintre producţia globală şi producţia marfă,

precum şi de notatiile utilizate în exprimarea producţiei globale, s-a propus

următoarea relaţie de calcul pentru obţinerea producţiei marfă:

(1.45)


Legătura dintre producţia marfă şi producţia globală poate fi refl ectată

şi prin relația:

în care:

produsele fi nite livrate și destinate livrării

= semifabricate livrate;

lucrările cu caracter industrial executate pentru terți;

= lucrările de cercetare ştiințifi că și recepționate;

= contravaloarea prelucrării materiilor prime, materialelor

aduse de clienţi.

La nivel naţional, potrivit metodologiei Institutului Naţional de

Statistică, valoarea producției industriale totale reprezintă, în expresie

valorică, producţia executată în perioada analizată, indiferent de destinaţia

acesteia. Acest indicator evidenţiază pe totalul activităţilor industriale,

resursele inteme de care dispune economia, precum şi modul lor de utilizare.

Valoarea adaugată (VA) este indicatorul valoric care exprimă

măsura bogăţiei realizate de activitatea fi rmei, ea dimensionând capacitatea

întreprinderii de a produce avere sau avuţie prin utilizarea factorilor de

producţie.

Valoarea adăugată se poate determina de regulă, ca diferenţă între

valoarea producţiei exerciţiului şi consumurile intermediare, adică producţia

obţinută (globală sau a exerciţiu lui, exclusiv subvenţii de exploatare) minus

totalul consumurilor de bunuri şi servicii furnizate de terţi.

Valoarea adăugată prezintă importanţă atât pentru aprecierea

performanţelor economico-fi nanciare ale întreprinderii, cât şi pentru

calculul indicatorilor în· sistemulfi scalităţii. Astfel, asigură legătura dintre

contabilitatea întreprinderii şi contabilitatea naţională, însumarea tuturor

valorilor adăugate formând Produsul Intern Brut. Valoarea adăugată se poate

determina prin două procedee:

a) VA=Producţia exerciţiului - Consum intermediar + Marja

comercială

Consumul intermediar reprezintă totalitatea consumurilor provenind

de la terţi: materii prime, materiale,energie, combustibil, apă, servicii externe.

b) VA=Cheltuielile cu personalul+Cheltuieli cu impozite și

taxe+Cheltuieli fi nanciare +Dividende plătite+ Capacitatea de autofi nanțare

Prin acest din urmă procedeu se explică faptul că valoarea adăugată

remunerează participanţii direcţi şi indirecţi la activitatea fi rmei : personalul,

statul, creditorii, acţionarii. Deoarece valoarea adăugată reprezintă surplusul

de încasări peste nivelul consumurilor provenind de la terţi, obiectivul oricărei


fi rme este de a crea valoare adăugată cât mai mare , ca expresie a potenţialului

productiv al unei fi rme. Valoarea adăugată prezintă două variante. Valoarea

adăugată brută (VAB) reprezintă aportul brut adus de agentul economic la

obţinerea bunurilor şi serviciilor executate de el. Valoarea adăugată netă

(VAN) exprimă valoarea nou creată într-o perioadă de timp şi se determină

deducând din valoarea adăugată brută cheltuielile cu amortizarea.

unde:

VAN=valoarea adăugată netă;

VAB=valoarea adăugată brută;

Am=amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale.

Circulatia globală (CG) reprezintă indicatorul care măsoară întregul

volum determinat de activitate al întreprinderii, considerând fi ecare secţie sau

sector de producţie ca o entitate. Pornind de la acest aspect, circulaţia globală

se calculează prin însumarea volumului de activitate exprimat valoric de la

toate verigile componente ale întreprinderii:

în care:

Ci = circulaţia internă

Circulatia internă (CI) este formată din consumul intern productiv.

în care:

s = valoarea semifabricatelor consumate productiv;

1 = valoarea lucrărilor industriale executate pentru nevoi proprii.

Coefi cientul de combinare al producţiei (K) se determină astfel:

,

Acest coefi cient este mai mare în cazul fi rmelor cu un fl ux tehnologic

complex, în cadrul căruia sunt necesare mai multe secţii tehnologice, ceea

ce înseamnă că au loc numeroase înregistrări repetate pentru a se ajunge la

produsul fi nit.

Marja comercială (MC) este un indicator specifi c agenţilor economici

care vând produsele în starea în care le-au achiziţionat. Marja comercială se

determină astfel:

(1.55)

unde:

CA = cifra de afaceri;


C = costul de achiziţie al mărfurilor; PC = preţul de cumpărare al mărfurilor vândute; CHA = cheltuieli de achiziţie aferente: DS = variatia stocurilor. În practica economică, marja comercială are corespondent adaosul comercial, care trebuie să acopere cheltuielile de circulaţie şi să asigure fi rmei

o profi tabilitate normală. Excedentul brut de exploatare (CEBE) exprimă care sunt sumele care rămân la sfărşitul exerciţiului fi nanciar la dispoziţia fi rmei pentru a achita

impozitele directe, a plăti dividende şi a reinvesti o parte din profi t sau din

sumele recuperate din amortizare. Se calculează scăzând din valoarea adăugată

brută exprimată la preţurile pieţei (include impozitele indirecte), cheltuielile

cu remunerarea personalului şi cu impozitele indirecte.

Relația de calcul este:

sau

Excedentul brut de exploatare se poate calcula şi cu formula:

Când valoarea sa este negativă, EBE se numeşte insufi cienţă brută

din exploatare. EBE ne arată mărimea resurselor de fi nanţare rezultate din

activitatea de exploatare. El pune în evidenţă fl uxurile de numerar implicate

în activitatea de exploatare, mărimea lui fi ind dată de diferenţa dintre fl uxurile

pozitive (intrări) şi cele negative (ieşiri). Formula de calcul este:

Excedentul net de exploatare (ENE) reprezintă diferenţa dintre

excedentul brut de exploatare şi amortizare.


Profi tul (P) net aferent activităţii de producţie se determină scăzând

din excedentul net de exploatare cheltuielile aferente impozitelor, dobânzilor,

taxelor.

)

Profi tul net, respectiv brut, se poate determina pe baza documentului contabil care furnizează informaţii pentru calculul „rezultatului exerciţiului

fi nanciar” şi care se numeşte contul „Profi t şi pierdere”.

Profi tabilitatea poate fi defi nită ca fi ind capacitatea unei întreprinderi

de a genera profi t, acesta urmând a servi la dezvoltarea întreprinderii şi/sau la

remunerarea capitalurilor investite.

Etapele formării rezultatului unui exerciţiu fi nanciar, precum şi

modul de folosire a resurselor materiale, fi nanciare şi umane în activitatea

întreprinderii sunt evidenţiate de Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

(SIG). Analiza contului de rezultate prin analiza soldurilor intermediare de

gestiune este o analiză sugerată de modelul continental de contabilitate, model

practicat şi în România.

Indicatorii solicitaţi lunar de Institutul Naţional de Statistică prin

Direcţiile Judeţene de Statistică, întreprinderilor din domeniul industrial,

servicii şi construcţii pentru elaborarea de statistici armonizata la standardele

Uniunii Europene, privind indicatorii pe termen scurt sunt:

- Industrie: Cifra de Afaceri; Valoarea comenzilor pentru bunurile şi

serviciile livrate, inclusiv cheltuielile de ambalare şi transport facturate

clientului,chiar dacă acestea sunt înregistrate pe o factură separată;

Producția realizată în luna curentă reprezintă cantitățile totale fabricate

în perioada analizată, indiferent de destinația lor. Sunt considerate

realizate acele produse a căror prelucrare a fost terminată în unitatea

industrială care le-a fabricat şi care corespund condiţiilor tehnice

prevăzute în normele interne sau în contractele încheiate cu benefi ciarii;

Număr persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi

câştigul salarial; Investiţiile nete se solicită trimestrial şi includ: lucrările

de construcții; utilajele cu şi fără montaj; mijloace de transport; lucrările

geologice şi de foraj; alte cheltuieli de investiții: achiziții de animale de

muncă, producție şi reproducție, a obiectelor de inventar, plata studiilor

de cercetare şi proiectare pentru obiective de investiţii.

- Servicii de piaţă prestate populaţiei: Cifra de Afaceri; Număr

persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi câştigul

salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial).

- Servicii prestate în principal întreprinderilor: Cifra de Afaceri;

Număr persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite

şi câştigul salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial);


- Construcții și investiții: Valoarea lucrărilor de construcții realizate;

Principalele grupe de materiale de contrucții intrate în operă; Număr

persoane ocupate şi timpul de lucru; Sumele brute plătite şi câştigul

salarial; Investițiile nete (se solicită trimestrial).

Pentru realizarea de statistici comparative, pentru analiză se solicită

nu numai indicatori de rezultate precum cifra de afaceri, producţia realizată,

ci mai ales factorii cu infl uenţă asupra cantităţii rezultatelor (valoare contracte

şi număr persoane ocupate şi timp de lucru) şi calităţii acestora (salariile

personalului şi investiţiile nete).

Concluzii Descrierea statistică a activităţii economice a unei ţări se bazează pe

date care evidenţiază activitatea desfăşurată de agenţii economici (subiectele

economice).

Subiectele economice sunt sistematizate după criterii riguroase, care

să permit sintetizări şi generalizări ce facilitează obţinerea unor indicatori care

satisfac cerinţele analizelor macroeconomice şi desprinderea unor concluzii

cu privire la starea economiei naționale.

Pentru efectuarea unei astfel de sintetizări, activităţile economice sunt

separate în patru grupe fundamentale: crearea veniturilor prin producerea de

bunuri (materiale şi servicii), care contribuie direct sau indirect la satisfacerea

necesităţilor economice; folosirea veniturilor pentru consum; folosirea

veniturilor pentru creşterea patrimoniului (acumulare); acordarea, respectiv

angajarea de credite.

De asemenea, subiectele economice (agenţii economici) sunt grupate

pe ramuri (unităţi cu producţie omogenă), deci pe tipuri de activităţi. Prin

utilizarea acestui criteriu, S.C.N. permite alcătuirea unui tablou intrări-ieşiri,

pe baza căruia se analizează legăturile dintre ramuri. Pentru analiza fl uxurilor

de venituri şi cheltuieli în Contabilitatea Naţională, activităţile agenţilor

economici sunt grupate pe sectoare: sectorul fi rmei, sectorul gospodării,

sectorul public, sectorul străinătate.

Bibliografi e

1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Stoica, R. (2019). The concept and indicators of

the economic potential effi ciency. Romanian Statistical Review, Supplement, 3,

58-69

2. Anghel, M.G. (2014). The System of Financial Analysis Indicators Applying to the

Activity run by an Economic Agent, Romanian Statistical Review Supplement, 7,

75-83

3. Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V. (2013). Statistică macroeconomică.

Sistemul Conturilor Naţionale, Editura Economică, Bucureşti


4. Anghelache, C., Şerban, G., Gheţu, A. (2009). Indicatorii sintetici ai efi cienţei

folosirii mijloacelor materiale circulante. Revista Română de Statistică Supliment,

9, 181-184

5. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura

Economică, Bucureşti

6. Anghelache, C., Capanu, I. (2003). Indicatori macroeconomici: calcul si analiza

economica, Editura Economică, București

7. Capanu, I., Wagner, P., Secăreanu, C. (2000). Statistică macroeconomică, Editura

Economică, Bucureşti

8. Koszegi, B., Rabin, M. (2007). Reference-Dependent Risk Attitudes. American

Economic Review, 97, 1047-1073

9. Slade, M. (2004). Models of Firm-Level Profi tability. International Journal of

Industrial Organization, 22, 289-308

10. ten Raa, T. (2004). Aggregation of Productivity Indices: The Allocative Effi ciency

Correction, series Discussion Paper , Tilburg University, Center for Economic

Research

11. White, G. (2008). Growth, Autonomous Demand and a Joint-Product Treatment

of Fixed Capital. Metronomica Journal, 59 (1), Blackwell Publishing

Utilizarea sistemului de indicatori sintetici în analizele la nivel...

Documents

Transcript of Utilizarea sistemului de indicatori sintetici în analizele la nivel...