Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomanieiBIRMA.'ER, MARCELO

Poverti cu btubsfi insumti/ Marcelo Birrnajer; trad.: Diana Moloc- Bucure$i: Editura RAq 2ol2

ISBN 9?8-606-609-378- I

Moloc, Diana (trad)

82r.134.2-31=135.1

Editu.a MOcrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. ll? 119, Bucuretti, RomeDiaw.Eobooks.com

www_rao.to

MARCELO BIRMAJERHbtoias de honbres catados

O MARCELO BIRMAJER, La inica autoridad que reconozcoNUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS,2OOI@ MARCELO BIRMAJER, Una entrevist! con KissingerNUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS,2OOI

@ MARCELO BIRMAJER, Tres de OnceNUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OOI

O MARCELO BIRMAIER" Un seior vietdamilsNUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS,2OOI

O MARCELO BIRMAJER, A caj6n ccradoHISTORJAS DE HOMBRES CASADOS, 1999

@ MARCELO BIRMAJER, Historias de mi hibuNUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS. 2OOI

O MARCELO BIRMAJER, En la noche dc bodlsNUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OOI

O MARCELO BIRMA"JER" Un cuento de NavidadNUEVAS HISTORIAS DE HOMBRSS CASADOS,2OOI

O MARCELO BIRMAJER, En las alturasHISTORIAS DE HOMBRES CASADOS O 1999O MARCELO BIRMAJER, El panuelo amarillo

ULTIMAS HISMRIAS DE HOMBRES CASADOS, 2O(XO MARCELO BIRMAJER, Una experiencia sindical

ULTIMAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OO4O MARCELO BIRMAJER, Un! experiencia teahl

ULTIMAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OO4Q MARCELO BIRMA.IER, El verdadero motivo de los creyentes

ULTTMAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2dO4O MARCELO BIRMAJER, La riltima

NUEVAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OOIO MARCELO BIRMAJE& Perdidos

ULTIMAS HISTORIAS DE HOMBRES CASADOS, 2OO4

TnduceE din limba spdioleDIANA MOTOC

@ Editura RAO. 2007pentru versiunc! ln limb! romena

2012

ISBN 9?8-505-609-3?8-l

SINGURA AUTORITAIEPE CARE O RECUNOSC

{ Sunt un tatat care umbll incognito. Nimeni nugtie ci suut un ratat. Probabil ci miine chipul meu

o sd apari pe prima pagini a suplimentului culturalaI celui mai important ziar din Argentina; dar astizi,sAmbiti, la douisprezece noaptea, din bancnota de

cinci pesos pe care-o am in buzuna4 numai doi pesos

jumate sunt ai mei. Nici micar sogia mea nu gtie cisunt un ratat. Am cardul la mine, dar nu i-am spus

ci nici unul din cele doui cecuri pe care trebuia sile incasez sdptimAna asta nu avea acoperire. Amfolosit cardul de credit ca si cumpdr o carte pentruo alti femeie ;i inci nu ;tiu cum o sijustific cheltu-iala cind o si'vini extrasul de cont. Nu gtiu nici cu

ce bani o si plitesc creditul, n-am decit doi pesos

jumate in buzunar, dintr-o bancnoti de cinci care

nu-mi mai apar,tine. Am ajuns la bar cu o bancnotide cinci, dar tocmai am cheltuit firi rost doi jumate

pe un cappuccino. Mi-a mai rimas suma exacte sa

cumpir ziarul, cu numele qi chipul meu pe pagina

centrali a suplimentr.rlui cultural. Daci apare. Daciapare articolul despre mine, weau si spun. Ziarul

t;

6 Marcelo Birmajer

apare sigur. Sau, poate, printr-o miscare sortitS.si-mi salveze via1a, Providenta va hotiri ca-n dumi-nica asta si nu apari ziarul. Poate va arde etajul lacare e tipirit sau a fost pusi o bombi. Sau, pur sisimplu, conducerea ziarului va decide ci, in dumi-nica asta, dintr-un motiv oarecare, n-ar fi bine siapari la chiogcuri. Poate ci a murit proprietarul zia-rului gi se scoate doar o edi$e de doliu, firi supli-ment cultural, care ar putea fi considerat prea festiv.Sau poate-o si fie publicat cu supliment culturalinclus, dar firi chipul meu si firi declaraliile mele,care ar putea fi considerate excesiv de ridicole pentrmo edi;ie de doliu.

Articolul ista mi-a dat bitaie de cap toati sdpti-mAna. Tocmai din cauza banilor. Vorbind cu ziarista,i-am spus: ,,Scriu pentru bani, e singura autoritatepe care o recunosc".

La finalul reportajului, am rimas gdndindu-mi laacest gest de bravadi. ,,Scriu pentru bani, e singuraautoritate pe care o recunosc." Nu era o declaraliesimpatici. Milioane de cititori o si mi creadi unmercenar. Multi lume, pentru care poate e de ajunssi citeasci numele unei persoane in acest suplimentcultural ca si-i cumpere o carte, m-ar respinge dincauza licomiei mele. Fraza, ieqirea mea sinceri, ne-contrclate, se transforma intr-o ironie: fiindci mi-amrostit cu voce tare dorinp de-a avea bani, o si pierdtogi banii pe care articolul ista mi i-ar putea aduce.

POVE$rr CU BARBATT irssunalr 7

Pe misurd ce treceau orele, citatul suna tot maiamar in mintea mea. M-i imaginam pe cititorii ziaru-lui ridicdnd dintr-o sprinceani la lecturarea arti-colului. inchizand brusc ziarul 9i aruncAnduJ la gunoi.

Din vina mea, in duminica asta mai putini lume vaciti ziarul. Prietenii se vor suna unii pe altii: ,,SI nucumperi'azi ziarul: a apirut un articol aberant". Se

va organiza un boicot impotriva cirlilor mele qi,

poate, gi impotriva mea. Editura nu se va implica.A doua zi, dupd ce mi-a scipat declaragia, am

{icut ceda ce nu fac niciodati: am sunat-o pe ziaristi.in cei cincisprezece ani ai mei de ziarist profesionist,intotdeauna i-am considerat laqi, prea blajini sau

vanitogi pe intervievalii care m5. sunau pentru a lepermite si citeasci interviul inainte de a fi publicat.

,,De ce wei si vezi interviul inainte de publicare?",ficeam bigcilie in sinea mea, cAnd weunul dintrecei intervievagi mI suna si-mi cear5. aceastS. favoare.

,,Crezi cumva ci-l mai citeste si altcineva in afari de

maicd-ta?" ,,Crezi ci prostiile pe care le-ai spus sunto mici problemi care se poate indrepta?"

Doar de doui ori am acceptat de bunivoie si pre-zint textul interviului inainte de publicare: unei ac-

trile de la care am ob$nut, ca prin minune, o favoare

sexuali, gi unui scriitor foarte inteligent, pe care-ladmiram gi care s-a sinucis dupi doud luni de la pu-blicarea interviului, unde mlrturisea fapte foarte grave

din via,ta lui, unele in legituri - ce curios! - cu mama

Marcelo Birmajer

sa. I-am multumit mereu lui Dumnezeu ci i-amperrnis acelui scriitor si rectifice interviul la timp gi

sub forma doriti, inainte si-l public intr-o revistifinanlati de spanioli, care-a fost editati in doar zece

numere. Daci nu l-ag fi publicat aga cum voia el,

nimeni nu m-ar fi putut convinge ci sinuciderea luin-ar fi lost din vina mea. in rest, ii permiteam oricd-ruia dintre intervievagii mei si-mi citeasci interviurileinainte de publicare, dar intotdeauna agasat, trimilan-duJe prin weun biiat neglijent ;i razind in sinea-mi

de laqitatea respectivului. Acum, eu eram cel slab de

inger. Imploram si fie temperati o declaralie pe care

o {dcusem eu insumi.Odati, un pictor inci foarte cunoscut mi-a spus:

- Din vina ta, niciodati n-am sd mai acord weuninterviu.

- N-am Iicut decit si scriu ce mi-agi relatat dum-neavoastrd, i-am rispuns gocat.

- L-ai scos din context. $i nu m-ai lisat silcorectez.

- V-am trimis articolul printr-un biiat; ceea ce

licusem.

- Nu l-am primit niciodati, mi-a zis.

- Nu gtili cdt de riu imi pare, i-am spus sincer.

- M-ai Iicut sd par ridicol. Pdnd qi prietenii mi-orepro;eazd.

Ftaza pe care pictorul o regreta atet de mult era:

,,Nu cunosc alt sistem de referin;i in afard de mine

POVE$TI CU BARBAI'I iNSUnel 9

insumi". $i redactorul-qef o folosise pentru titlul

articolului. Me nu mi se pirea o frazi nepotriviti' dar

o revisti de tineri ticilo$ o folosise pentm aJ lua peste

picior pe pictor. Problema cu tinerii {tia ticilogi e ciintr-o buni zi trebuie si demonstreze, firi doar 9i

poate, prin operele 1or, cAt sunt de inteligenli' $i atunci

demonstieazi ci singurul lucru pe care gtiu sIJ faci

e si fie nigte ticiloqi, Iiri si aibi micar inteligen;a de

i1i bate joc de ei \igi. Dar supdrarea pictorului pe

revista tinerilor ticiloqi se transferase asupra mea'

Acum eu mi gdseam in locul pictorului, dar cu o

dozi mai mare de demnitate: am recunoscut in faga

ziaristei ci spusesern o frazi pe care-o regretam'

- Cred cd fraza asta te c racteizeaza exact Eacum etti, mi-a spus.

- F,-adevirat, i-am zis. Dar prefer sI par mai bun'

Ziarista a rAs, dar nu m-a asigurat c-o va schimba'

- Nici micar nu-1i cer s-o scofi, am spus, doar s-o

temperezi.

- Am si vid, mi-a zis.

in timp ce inchideam telefonul, mi-am smuls cu

din$i pieli;a de la degetul mic, apoi unghia mi s-a

infectat.

in plus, imi cizuse ;i-un dinte. Femeia cdreia-i di-ruisem cartea pe care nu gtiam daci puteam s-o pli-tesc urma si implineasci patruzeci de ani; frumoasi 9i

culti, imi ceruse: ,,Mugci-md, mugci-mi"' $i eu n-am

putut s-o mugc, frindci-n loc de canin am o proteze

Marcelo Birmajer

prinsi cu sArmd. Apoi n-am putut s-o invit la masi,fiindci mi-era rugine si-mi scot proteza. Am rimasslab gi qperios in ochii ei. Nu-i puteam spune ci-mi lip-se;te un dinte. Sogiei mele nu-i puteam spune ci-milipsesc banii. Cel pufn, soliei mele ii puteam spune

ci-mi lipseste un dinte. Ea spera si-mi fac unimplant cu unul din cele doui cecuri care urmau sifie creditate. Nu qtia ci nu luseseri creditate. Eraconvinsi ci lunea urmitoare aveam si merg la im-plantolog ;i-aveam si plitesc prima rate din viitorulmeu dinte f;als.

Era deja douS.sprezece gi jumitate sau trecuse

deja prima jumitate de ori a duminicii. in acel barde pe bulevardul Santa Fe, se perindau homosexuali

de toate soiurile. Mi-am zis: ,,Mai bine n-ar apireaarticolul. Fraza despre bani o si mi distrugi".

Poate ziarista incercase si scoati fraza, dar i s-a

spus ci singurul lucru carc se poate face e s5. se amAne

articolul. Poate, din cauza mea, din cauza previziu-nilor mele, n-o si apari cel mai important articol dinviala mea.

,,Nu conteazi, mi-am zis citAnduJ pe rabinulBreshler: cel mai important, cel mai important este

si nu te temi niciodatd."Dar mie intotdeauna mi-e teamd..

intr-un loc a.rume din Buenos Aires, in casa mameimele, ca si fim mai exacgi, bunica mea era pe moarte.

POVE$rI CU BARBATI irusunan 11

Nu era o moarte demn5" nici simpli. Era o agonie care

nu-ti spunea numele' Dupi aproaPe treizeci de ani

de senini viduvie 9i independenli, bunica solicitase

azil in casa mamei mele. Nu mai putea' spusese' Nu

mai suporta nici durerea de din;i, nici singurltatea'

Ca un elefant, isi alegea locul in care sd moari' Cimi-

tirul Elefanlilor este pentru mine dovada ci existi

ceva mai mult decAt instinct in ceea ce determini'

lo-porta-..tt rl animalelor. Din fericire, mama avea

bani so intregini pe bunica. Din fericire, eu nu eram

obligat s:o intrelin Pe mama. Din fericire, eu ;i so;ia

mea nu avem copii. Oricum, mi simleam un ratat'

Bunica igi petrecuse cea mai mare parte a vielii ei de

viduvi independenti liri sd deranjeze: nu ne inco-

modase cu iubi;i ciudali, nici mdcar nu se imbolnivise'

Ajunsi Ia bitrALnete, Dumnezeul eweilor, a cirui cre-

dincioasi fusese in comportament gi-n su{let, o uitase'

Avea spatele acoperit de rdni din cauza unei boli stra-

nii gi-avea probleme de memorie- Bunica mea fusese

crescuti intr-un orfelinat. Era rodul unei iubiri neo-

biqnuite: stipinul casei se indrigostise de servitoare 9i

fugiseri impreuni. Din aceasti impreunare s-au nis-

.rri b..rri.. -.", sora ;i fratele ei. Vreme de trei ani,

se bucuraserd de viala pe care le-o oferea instiritul

Ior tatd. Dar cAnd bunica a implinit trei ani, mama

ei a murit. Era o eweici sefardi pe care o chema

Maria gi care, dupd ce supravieguise scandalului 9i

bArfelor din cartierul Once, murise de gripi' Dupi

12 Marcelo Birmajer

moartea Mariei, fosta solie a inceput siJ revendicecu insistenti pe tatil bunicii mele. il iertase pentru cifugise cu servitoarea; ii cerea doar si-i lase pe bastarziintr-un orlelinat si si. se intoarci. la ea si la copilullegitim. Insistenla devenise hirtuire. Se oprea_n,fataporgii ;i, cAnd il vedea iesind, incepea si se vaite. incele din urmd, tatdl bunicii mele a fugit de toti; de ceitrei copii pe care-i a!'usese cu Maria, de copilul dinprima cisdtorie si de prima lui sogie. Bunica, de treiani, fratele ei de patru ani si sora ei de cinci au rimassinguri in casa goali. Bunica nu mi-a povestit nicio_dati nimic despre acele zile, chipurile, nu_si amintea;dar sora ei mi-a spus ci ea-si aduce perfect amintecum invadaseri casa rubedeniile ca sd fure. Nimeninu s-a ingrijit de copii. Actorii lolosesc o tehnici. nu_miti ,,memorie afectivi,,, care constd in amintireaunui fapt tragic din viata lor pentru a-;i compune unpersonaj. Atunci c6nd weau si-mi ilustrez mie insumigroaza, compun imaginea pe care mi_a povestit_omitusa mea: un du-te-vino al rubedeniilor cu mutrede rozdtoare, pitrunzdnd intr-o casi. unde triiaudoar trei copii, furdnd podoabe si bijuterii, ciutAndascunziguri in care ar putea fi ceva de valoare, firi sise ingrijeasci si-i hrineasci, nici si-i spele, nici si-iconsoleze, nici si le poarte de griji. povestea asta m_acondamnat la o dezamigire permanente cu privirela rasa umani., nimic nu ne leagi: nici apartenentala aceeasi religie, nici la acelagi popor, nici la aceeasi

POVE9TT CU BARBATT iuSUnelr 13

famiiie. Nu suntem condamnali in chip fatal si ne

facem rIu, dar nici nu suntem binecuvAntagi si avem

grijn unii de algii.

in slhr;it, bunica gi fragii ei fuseseri luagi din casa

in paragini, ei ing\i fiind o ruini, de asistentele de laun azil evreiesc, un orfelinat. in orfeiinat, fuseseri

tratali cu uri gi nepisare. Nu weau si mai stiruiasupra acestei drame, sunt insd doui lucruri pe care

mi le-a povestit bunica gi care definesc cei zece anipetrecuti acolo: directoarea orfelinatului ii bitea firAmotiv gi spunea: ,,E pentru cAnd ai si faci ceva rdu".Celilalt fapt e ci nu li se didea api. intr-o crizd de

sete, intr-o dupi-amiazi, in orlelinat, bunica a biuto inghitituri dintr-o sticli in care nu stia ce se afle tis-a dovedit a fi le;ie. CAnd a ie;it din orfelinat, s-a

angajat ca lesitoare intr-un atelier de imbriciminte,si patronul o luat-o de sogie. Patronul, bunicul meu,igi pierduse {iica, sogia, pdrinlii gi pe cei ;apte fragi aisdi in Polonia, fiind to$ asasinagi de nazisti. Eu suntnepotul acestor doui povegti. Au ar.ut doi copii: pe

mama 9i pe unchiul meu, care s-a sinucis la nou5.-

sprezece ani. Apoi, n-au mai fost alte drame care sile-ntreaci. Nici n-ar fi putut. Moartea unui copil lasicortina asupra tragediei umane: nu poate exista

nimic mai riu.Acum, numai piele gi os ;i coplegiti de dureri, cu

spatele acoperit de rini, bunica delira. Era un delirdiscret gi sporadic. Se lirnita la triirile ei din orfelinat.