Abonamentul: Pentru 5ŞnalrjBie^

Pe an 12 cor., '/, an 6 cor.,-'/^ an 3 cor.

Penfcu ^rajnătote: Pe 1 a;n, 1 8 ^ V,

' an 9 f r c . , 'k 'an. ' è tra. 50 cm:'

Fóea apare in fle care

S â m W t â .

Fóe bisericésca-politicâ.

im* • £ Inserţinnl:

. . . R . . . . 1 ,

Cnsirgânnond -: odatt 14-fil., ftdóaù, oră 12 .fil.,, ..a, treia L

oră 10 fii. _..v; "»tt-t+n Tot ce pnresce fòia,

1 ! eă settiréWze'k ^ Bé-dacţiunea şi admini-8traţiunea „Unirel?

In ' ' >•'••''

« 3 -

limi XIV. Blaş £ 0 Februar 1904. Numéral 8.

Ciitrii 1\ 1". Cetitori! Din noa rugăm pe On. Abo-

qenţi, cari sînt încă, în restanţă eu abonamentele de pe anii trecuţi să bineyoieseă a- le .trimite iară amînare, avend şi noi eeîe inal mari lipsuri.

Admiuistratiunea.

Voinţă, mai multă voinţă! . .,: Ca o frumosă înfcegire a primului

din numèrul trecut, lăsăm să urmeze acest articol sosit de la un preot din provmţă.

Malte bunei i frumóse se scriu şi cetini intr'una de mulţi ani în „Unirea" şi tn celelalte ziare àie nostre; sfaturi, paréri' şi propuneri, cari de cari mai la locv - io • «inódele şi - ad «narile nòstre apoi nenumărate conclusi uui şi hotărîri se Iau, cari de cari mai nimerite, tòte ţintind la salvarea şi înaintarea bisericei şi neamolui nostru românesc; — dar vorba vorbă remane, părerile în ziare, conclusele în protocóle, zilele, anii trec . . . şi noi în faptă acolo am rèmas, unde am fost, dacă nu mai înapoi, când sci ut este, că, mai ales astăzi, cine nu progresézà regreseză.

De ce? — De ce la noi de loo sau abia ici colea în mic putem zice? „şi cuvîntul trup s'a făcut"? . . . Causă escusâtore, vorbă adecă îndată audim: că trăim zile grele ca biserică şi na­ţiune, că ni-s legate manile, apoi mai ales, eă sîntem un neam, o biserică seracă, poporul sărac şi în spirit, adecă mai tot fără carte şi nedisciplinabil-, cu grefi de însufleţit etc. etc. — Ore alte neamuri şi biserici n'au avut când va aceste împrejurări grele, si Unde sînt acum? Nu sînt deci tote aceste causă, ci numai greutăţi, pedeci, mai mici sau mai mari, cari se poţ delătura ca vorba să ajungă faptă, numai voinţă să fie!

Lipsa de voinţă, da, numai şi numai lipsa de adevărată voinţă este singura causă, de tot plănuim şi nu făptuim. Chiar şi un mic lucru privat nu se pote duce la bun sfîrşit dacă lipsesce voinţa de ajuns, dar apoi un lucra mare public. Mii de caşuri din istorie stau ca martori neînfrânţi ai acestui ade­văr. De ce s'a validitat biserica catolică aşa splendid în Germania între enorme pedeci, şi de ce acum domnesce pămintul poporul evreesc atât de urgisit, puţin la număr şi fără patrie?!

None ne lipsesce acuma mai mult de cât ori când: Voia de viaţă, lu­crare comună, ne lipsesce cu un cuvînt

voinţa seriósa, şi încă de sus până jos ;

în tote afacerile publice, fie bisericeşti fie civile, de linde urmézà" apoi, că şî la cel mai mic obstacol pé rînd ne retragem de la cele sfinte eoni tine la cele egoiste private. Sîntem vrednici decì i de sórtea nòstra! Sute de neamuri cu nascere mai târzie de cât noi dar cu altă voinţă, ne-afi întrecut; în cul­tură, avere, în binele moral şi material; şi nói cu o vièta de Japrópe 2 .000 ani trăim mal departe din voia întîmplăriî de pe o zi pe alta. ' . .

E dureros, dar trebue să ne cu-nóscem scăderile. nòstre, trebue să ne spunem unul altuia morbul comun lipi­cios, , ca sâ-l putem cu succes vindeca. Ne lipsesce aşa dară adevèrata voinţă, a cărei mamă dulce e iubirea, iar tată bun adevèrul sfint, şi a cărei fratini şi surori sint tòte cele alalte virtuţi, cari ridică şi însufleţesc, învieză şi nobili­terà. Spre a stirai în inima roma­nésca această voinţă a strigat bardul nostru acel : „Desteptă-te.. . acum ori nici odată!"

Acum ori nici odată e timpul deci s& cugetăm una şi să voim aceea-şi ca toţii, — şi până nu avem acesta voinţă seriósa, inzâdar scriem aşa frumos prin ziare, înzădar ne adunăm adese ori în şedinţe şi petreceri, înzădar conchiemă preoţimea sinóde preste sinóde! Când

FEUILLETON.

A B B É U O I S Y .

în t r 'un namër mal non a ziarului pa-risiatt. L'Univers abbé Ghyrand scrie ud feaileton In care poieni seză en Abbé Loisy, autorul, A cărui serterl mus cinci de tôte:

1. L a religion d ' I s raë l ; 2. L'Évangil et l 'Eglise; 3.. Ê u d e 8 Évah geifque s ; k ' Antoùr d'un peti t . , l ivre; 5 L é quatrième Ev&bgile. Au ajuns celea d imâiâ în indieile căr­

ţilor opri te sùbt actualul pontifice. Sà scie c i Loisy „laudăbiliţer. se snbjecit" supre­mului for, si aşa a fâeut în cât-va sânge rëù doritorilor de scandal , ziarişti lor flàunc^', setoşi de sensaţil. Aşteptau Dfor, — jupâui l de pe ia foile ge rmane , francese etc. că

Abbé Loisy nu se va Împăca cu sentinţa primita, şi va continua mal depar t e teoriile sale, contrare dogoieior catolice.

Pentru ca să vadă şi cetitorii noştri „cât de contrară e Roma ori cărei porniri libere, ori cârui adevèr nou," — după cnm le place duşmanilor el să scrie din inciden­tul opririi scrierilor lui Abbé Loisy, las să urmeze aici unele păr ţ i din fouiietonul mal sus pomenit, scris de un apreciat teoiog fraaces, — părţile, unde se cuprinde doc­t r ina lui Loi*y.

Al.bé Loisy e specialist în istoria cri­tică. Ei nu scrie ca teolog, el e critic is­toric, şi în cali tatea asta cercetézà înce­puturi le creştinismului, şi desvoltarea Ini, şi prin simpla erit ică istorică vrea să are te că catolicismul, biserica catolică, cn tote instituţiunile sale, e de origine autent ică creştină.

O ţintă frumosă aceasta , carea Inse nu a pntur'o réalisa, ci a ajuns — dimpotr ivă la conclu8iuch cu totul greşite, porn ind .d in premise de aemenea false. A Împrumutaţ i şi a desgropa t multe erori apă ru t e ni a

întâia «u deosebire In Germania, ca „teoria şcolel critice Tabingice" şi altele.- Loisy a şi fost sa luta t de oi uiţi duşmani ai bisericii ca un nou Renan batjocoritorul lui C'hnstos.

Dc unde începe Loisy? Din început ei negă autori ta tea is ­

torică a evangeiiilor. Zice că nici evangelia a patra , nici celea trei synoptice — Mateifl, Marc, Luca, na sint isvore demne de cre­dinţă oentru istoricul adevărat .

Evangel ia de la Ioan din capul locului e un op de doctr ină pură, un op filosofic, în care nici pomană nu e de istorie, — iiiei faptele povestite — în spec ie : minuni le ,— nici vorbirile aduse (să scie că in E v a i g . s. Ioan sîut celea mal multe vorbiri a Mân-tnitoriuluî), nu ne deşteptă încrederea în adevără ta tea şi real i tatea lor. — Un volum de filosofie religiosă e Evang . a 4 - a : Un amestec a gândiri i elene cu iu \Sta tura creş­t ină despre gra ţ ie . Autorul s'a folosit când de minuni, câud de discursuri ori de dia­loguri, — după plac, pentru espr imarea acestei doctr ine. — Ar fi dar un lucru co­pilăresc de a cerca în Evangel ia aceasta

P g. 7 4 ü S I R E A .Nr. 8

va vede massa poporului, opinca, in cele naţionale pe conducătorii săi > advocaţii, marii proprietari şi inţeliginţa de tot feliul, că nu tot vorbesc numai sthim-bându-şi ideile după împrejurări, ci ai în faptă cu poporul pentru popor jert-findu-şi posiţia, şi averea; că lupta din resputeri da, atunci vom ave voinţă, şi vom învinge! Gând în cele biseri­cesc! credincioşii vor vede pe părinţii sei sufletesc!, că nu tot sinodeză fără dânşii, ci pe Vlădica umblând din sat în sat fără alai mare, dar cu fruntea asudată, dându-şi chiar şi crucea de pe pept, unde ar fi de lipsă; pe protopop apoi călătorind, nu spre a strînge diurne ci spre a-I cerceta în Domnul şi a-I încuraja, Iar pe. preot predicând mereu, cinstind prescura sfîntă strâmoşăscă — reînoind tote în Christos, — da, atunci ya fi voinţă şi vom învinge sigur!

Această voinţă tare, continuă şi sinceră, şi numai acesta ne pote scote din impasul trist, în care sîntem ca naţiune şi biserică. — Deie Dumnezeu să ni-se incâldescă mai mult inimile!

„Voiesce şi vei pută," se zice, şi e un adevăr de când e lumea.

„Lumină, mai multă lumină!" a strigat lumei marele poet Goethe la mdrtea' sa, şi noi dacă nu voim să morim se strigăm neamului şi bisericel nostre: „Voinţă, măi multă voinţă!"

Valet.

Pictorul Stmgefski ăpfeţîât din fflk In numărul I. dio I anua r i a a. c. a l perio­dicului din Şudapeata „laagyar ip»rnifivébz«t* L y k a Kărcily dâfid sama despre espoi i ţ i» , de ar tă decorativa a r a n j a ţ i In: Budapes ta îo Decembre 1903. scrie la sfârşit: nrmâ-tórele : „Am cutrierat cur tea cea mare cu coperiş de sticlă, d a r ă catalogul ne «ilesce, să ne gntrn şi in etaj . Acolo putem să se vedem car tóne găt i te de un profesor din Ardeal cu numele Octav Smigelski. Sint cartóne de frescuri: ormamentarea î n t r e g i a unei biserici mari în stil bizantin. P â n ă acum înc i n'am avut norocirea de a en-npsce numele auctorulul, — In da tă c e a ajuns omul acolo, aşa simţesce. că s'a suit pe o înălţ ime a muntelui Athog. într'o afintă mănăst i re , unde seifi încă numa! scrisórea uncialâ şi cu mulţime de fum de temîe venerez i până de sară pe diferiţii hagiosl. Acesta e Bizanţul. Când profesorul din Elisabetopol ne ara tă cartónele acestea de frescuri, ne-a condus într 'o lume singulară, ieratică şi împodobită cu smalţ de aur . Simţim tote cele ce tîlcuesc în limba artei epoca aceea trecută, din carea acum ne-a rămas numai sfîntă ortodoxie. Acesta t r i e s c e încă şi a c u m a , şi acesta o esprimâ auctorul cu composiţiile sale severe şi resérvate, cu mişcările ceremonióse ieratice. Gesturile şi mişcările acestea — în oposiţie cu părţ i le rele ale picturii bizantine — nu aü espre-siune înţepenită, ci dimpotrivă se a r a t ă ca nisce gesturi încetinele şi malestóse, cari îşi sfârşesc în veclnicie mişcarea sa cea mai de pe urmă. Câte o cretă de vesmînt cresce până la monumental i tate şi împrejură tru­purile acestea cu severitate sfîntă. ChriBtoşî, apostoli şl sfinţii, ţării atot puternici al ce­rului în mijlocul unei ornamentice ca acesta, carea în formele aale cele fără de isteţime anume cercată şi de o mie de ani neschim­bate tîlcuesce vecinicia bisericii. Profesorul d in Elisabetopoi a sciut. ce a re . să lucre. Numele lui mal mult nu va mai fi necunoscut."

R E V I S T E .

$jn la l ţ le . în săptămânile din urm|ibulte *eşti is'au colportat despre schiţma Rutenilor. Unii, cum e şi Szabo Jenfi, cavalerul liturgiei magiare, tni-i dă mare însemnătate mişcârei aiesteia: alţii inse — nu cu multă cumpănire — presentă lucrul ca o miş­care însemnată, carea ar aduce cu sine schisma tuturor Rutenilor din Ungaria. £ fapt, că au schismatisat cei din Iza, pentru că s'au sfădit cu preotul lor. Aceştia aii şi căpătat deja un preot serb neunit. Aite incidente s'afi mai Intimplat în Lucska şi în Bereg-Râkos. De schisma generali a Rutenilqr nu pote fi vorba. Lucrul e însemnat pentru aceea, că şoviniştii bagă de samă, că deşi inteliginţa Rutenilor e perdută pentru* neamul ior, poporul înse ţine Ia-legea şi ia neamul seu. însu-şî Szabo Jeno recundsce, că mişcarea liturgiei magiare, şi magiarisarea şcolelor e căusâ acestei schisme.

Roma. în 28 Ianuar a fost o con-feritţţă interesantă in ...Vatican, la care au luat parte pe lângă Sfinţia Sa mulţi cardinali şi nobilitâţi de ale Vaticanului. A ţinut-o părintele Pellegrini, basilit de \ţ\Grottaferata, ,o; mănăstire de lângă Roma. Conferenţiarul vorbind despre dragostea, ce aă nutrit-o tot de una Papii faţă de biserica orientală, vede un lucru providenţial în faptul că la porţile Romei se află o mănăstire grecescă.

Multe veşti s'aii lăţit despre re­formele ce le face Papa în Vatican.

cuvintele sau faptele lui Isus. î n ea esprir ma tă numai cugetarea, învăţătura, credinţa, unui autor necunoscnt, şi dacă vă place, nn moment, un studiu din evoluţiunea creş­tinismului, în decursul celor trei sferturi de veac. de la mórtea Mântuitorului , (se ş t ie c i Evang . iui loan a fost scrisă la sfîrşitul veaeului întâi.)

Eyangel i i le synoptice n'aü mai mare preţ cá a luí loan . Evg. lui Matei, Marcu şi Luca n'aü na singur autor, şi o măr tur ie nu se pote aduce că ele ar fi fost scrise Înainte de prima generaţ iune apostolică (care ţine până la jumăta tea veacului al l l - l ea : 150). Sînt nisce compilaţiunl din diferite fragmente, pe cari fragmente autori diferiţi din diferite t impuri le-aü grămădi t saü le-aü ordinat pe un fond oreşi care co­mun. De aceea în Evangelii le synoptice nu poţi afla cu s iguranţă , şi nici chiar cu uşu­r inţă ceea ce a învăţa t şi făcut Isus. Ele ne a ra t ă mal mult formele de credinţă pri­mite de biserică, p â n ă în timpul când acestea cărţ i aü fost scrise.

Adevărul istoric cu privire chiar la Isus t rebue să-l stabiléscá critica, acesta e domeniul el. Din grămada de povestiri trebue să a l eagă pe celea adevărate . Să-î a t r ibu i lui I sus aşa numai fără nici o judecată , ceea ce se spune în Evangeli î despre EI, fie î nvă ţ ă tu r i , fie faptă, nu e ştiintificesce corect. Metodul acesta îl în t rebu in ţez i omenii; cari vreau cu ori ce preţ să-l ţ i n i pe Isus de adevăratul autor al doctrinelor şi faptelor aşa cum se află în Evangeliî , — pe când în forma cum se afli acum în Evangel ie . tote acestea, sînt de p roven ien ţ i mal târzie.

Reducând aşa da ră Ev. synoptice la adevăra ta lor vălore, criticei istorice îi mai

rămâne să es t r aga din ele creştinismul pr i­mitiv, fisonomía mora l i , învă ţă tura şi opera iul Isus . Şi la ce resul tate ajunge critica în privinţa a s t a ?

Descopere c i Christos p red ic i apro­pierea şi sosirea împărăţiei ceriurilor, adecă împără ţ ia mesiană aş tep ta tă de Iudei, şi c i el vestea ca forte apropiată aceas t i împă­răţ ie , pentru că după învăţătura lui, con­temporani i 8eî, anumi t : apostolii — aveau s i fie martori , aveaü s i t ră îescă în acesta nouă domnie. Isus îşi termină predicarea, spunând că chiar el e Mesia. Mărturisirea aceas ta şî-o repeţeşce sus şi ta re şi îna in tea judecători lor săi, de cari, — pentru preten-ţiunea asta a lui — a fost condamnat la morte.

Greşala sa, (a lui Isus) cu privire la nemijlocita apropiere a împărăţiei mes-siane ne espl ic i . cum de Christos a 'a putut niel visa despre gruparea într 'o corporaţ iune a apostolilor şi înveţâceilor săi, nici despre traiul de veacuri a acestei corporaţ iunl , ne e sp l i c i pentru ce Isus n'a instituit o soci­etate re l ig ioş i şi h ie ra rch ic i (Biserica a8cultitóre cu biserica înveţătore, şi con­sti tuţia specifici a acestei din urmă.)

Tot greşa la asta, credinţa a s t a în ne­mijlocita apropiere a împărăţ iei messiane, e sp l ic i pentru ce Isus n'a fundat o religiune şi n 'a instituit un cult, pentru ce în pre­dicarea lui nu se cuprinde nici o dogmă, pentru ce învăţă tura sa nu constitue un noü codice de morală.

Tote acestea se espl ici , pent ru că după propoveduirea lui, ca să ţi-se des-ch id i porţile impărâţi î cereşti . — aşa după cum o aşteptau profeţiile interpretate greşi t de Judel în t impurile din urmă, — era de

ajuns să credi în venirea acestei împărăţ i i , iu misiunea specială a lui Isus, şi să faci penitinţă. Aşa dar la ce-s bune dogmele, principiile d e morală, h ierarchia , când tote acestea au scopul să conducă pe omeni la o ţ i n t i depă r t a t ă , care nu ne stă în ne­mijlocită apropiere . — după cum a stat împără ţ i a ceriurilor. aşa după cum a p r e -dieat'o şi înţeles'o Isus!

în chipul aces ta ni se ara tă , după Loisy creştinismul lui Isus din N a z a r e t h : o pregătire repede, vehementă pentru Îm­părăţ ia messianâ. care era în nemij loci ţ i aroi i e re : o simplă erupţiune a messianismulul judaic.

Iată de unde a pornit creşt inismul. De aici a isvorît biserica catolică cu dog­mele sale, cu morala sa, cu disciplina, h ie rarch ia şi ritul seu. — După mdrtea Miestruluî, — pe care, s i vede. apostolii l'au c r ed i t vecinie în viaţă în cali tate de Messia — învăţăcei i sei în măsura în care întârzia sosi rea ..'împărăţie?, promise, a ă simţit tot maî mul t lipsa de a organisa comunitatea, societatea credincioşilor. — De aici a rezultat o organizare h i e ra rch ic i , cu anumite prerogat ive pe sama lui Petru: ia tă sîmburele pontificatului român. De aici apoi s'a simţit şi l ipsa să se a d a u g i la conţinutul de mal îna in te a Evangeli î lor păr ţ i le cari s i referesc la constituţia bise­ricel. — Iată un esemplu de evoluţie a creş t in ismului : Ceremonia frângerii pânil, îndepl ini tă de Isus în presară pat imilor , cu ocasiunea cineî paschale . a devenit sa­crificiul nâuei religiuni, după ce creştinii au fost opriţ i din sinagogi. — In curând apoi . când 8. Pau l a dat morţii lui Isus înţelesul, că a fost un sacrificiu universal

Nr. 8 U N I R E A Pag. 75

Multe congregaţiunî, cari nu au avut aşa mare eejo de activitate, se vor şterge, şi agendele lor se vor împărţi între altele. Aşa a'a întimplat mai de curend cu congregaţia reliquelor şi a indulginţelor, ale căror agende a'au c o n c r e t congregaţiei riturilor. Se pun in rind şi plăţile, şi se stabilesce pensia oficialilor, şi acesta e d e mare moment, căci în Vatican lucră mulţi mireni, ale căror familii şi minorenî vor ave să mulţămeacă mult reformelor Papei Piti X.

Italia. în Francia le-a succes franc­masonilor să scotă catechismul din şcole (afara de celea catolice pronunţate), acesta vreau să o facă şi în Italia. Nasi ministrul de mat inainte al cultelor, şi marele „pretin" al Românilor, făcuse deja proiectul pentru treba acesta. Orlando, actualul ministru a pus tr6ba la o parte, căci se teme de catolici, şi mai ales, că are el acum alte lucruri, a aflat adecă nisce urme de defraudări în cassa portofoliului său.

Francia. S'a şters şi legea Falloux, carea indreptâţia pe ori ce Francea maîorean, capace şi de omenie, să deschidă şcole. Aici se vede ce fel de omeni sînt Francesiî de azi, ei strigă în gură mare: libertate, egalitate şi fră­ţietate, dar nu o înţeleg şi nu o prac-tiseză numai faţă cu cei ce-şî plecă capul guvernului francmason de azi — S'a adeverit mai de multe ori, oficios prin statisticele guvernului, că elevii crescuţi de călugări sint cei mai buni oficiali şi că guvernul în aceştia nu se pote încrede, căci el cred în Dumnezeu,

să tem de El şi li-e ruşine de dmeni, pe când acestea nu-s principiile guver­namentale, de aceea mai bine le în­chid tote şcolele catolicilor, de cât să crescă doue" tineriml cu idei duşmânose.

Să nu uităm, că în biserică după furtunele celea mari tot de una să cu­răţă aerul şi resufli mai bine, după cum ne dovedesce şi Kulturkampf.

Bavaria. Am fost amintit cetito­rilor noştri despre proiectul contelui Moy, care vrea să deie afară din par­lamente pe preoţi. — Proiectul acesta a ajuns şi la urechile Împăratului Wtt-helm, care vrea sâ-l iee de la ordinea zilei, chiar prin faptul, că în scurt timp va numi de membru pe viaţă în senat pe cardinalul din Koln, Fischer.

RéSUOiul Ruso-Japones. Pregătirile pentru lupta decisivă, ce se va da pe uscat, decurg cu o grăbire uîmitore. Cu deosebire Japonia face tote, ca se grâbescâ lupta, ca ast fel rusul să nu aibă destul timp de a se aduna şi pre­găti. Lupta va fi în Corea in apro­pierea rîului Ialu. Japonesiî şi-au dus în Corea până acuma 120.000 de omeni.— Flota japonesa de résboiü lucra într'un chip admirabil. în 14 c. aü atacat cu torpedele nâile de résboiü ruse, cari aü fost părăsit portul şi s'aü re­tras în spre larg. Atacul a venit pe neaşteptate, a ţinut puţin şi aü stricat ruşilor numai o naie de résboiü. J a ­ponesiî nu aÜ8uferit nielo perderé. Acest atac al Japonesilor aü pus în respect nâile rusesc!. Flota rusă ce se află la Port-Artur ascéptá nal nóué ca ast fel unite

să facă apoi ofensiva. Puterile euro­pene, interesate în părţile unde de­curge rSsboiul, s'afi declarat de neu­trale. China încă s'a declarat de neu­trală, înse pe ascuns îşi pregâtesefc boxerii. Chinesiî Însufleţiţi de succesele de până aci a japonesilor, cred că a sosit timpul să atace şi ei Rusia şi pe toţi străinii Dacă se va mişca China; se vor mişca şi puterile europene, şi ld caşul acesta se va nasce rin resboifi general. Resboiul ruso-japonez aduce cil sine un nou resboiu lângă noi, — un resboiiî între Turci şi Bulgari.

CORESPONDINTE. DIN D I E C E S A O R Ă D l f M A R f .

27 lan. 1904.

„Un mic episod de Bobotează" publicat !n unul din nnmeril preţuitei nostre „Unirea* me înduplec i a descrie s tăr i le abnormale din tractul protopopesc al Holodulnl can-sate şi esistente şi aici prin diferinţa de procedură a confraţilor, pe cum şi cores* pondentul „ P " conclude în plânsdrea sa din 20 1. c.

încep şi eu cu concnbinatele pe ea r l după iupta a lor mal mulţi ani încă nu le*am putut e s t i rpa .— Folositu-m'am de tote modalităţile şi me folosesc şi azi pe c u m : predici şi sfaturi părintesel la tote ocasinnile binevenite, iar faţă de cel renitenţf: dene­garea sfinţirel de casă la Bobotează, sârn-tăr i i Evangeliei la Mânecat. împărţiri) a n a -foreî la finea Liturgiei . ne împăr tăş i rea en 88. Sacramente ale viilor, neadmiterea de naşi la botez şi cnnunil, denegarea rugă ­ciunii la 40 zile după nascere agupra con-

pentru iertarea păcatelor tu turor ómenilor, comparând mórtea lui cu mielul pascal — cerem mia frângeri i pânil s'a schimbat în misterul presenţeî reale a lui Isus pe pă-mint. Când evoluţiunea primei ceremonii a ajuns până aici. necesar a trebuit să se adaugă povestirii Drimitive evangelice despre cina cea din urmă Dărţl şi cuvinte cari să espr ime mórtea mânta i tore a Iu! Isus. ver-sarea sângelui pentru isbâvirea păcătoşilor, şi să esprime mal depar te inst i tuţ innea unei preoţi!: „Acesta să o faceţi întru amintirea mea." — Aşa dar că e evoiuţ iunî ace s t a?

Dar separaţ iuni ie tot mai pronunţate dintre Iudei şi ludeo-creştinl. i-aü adus ne ceşti din urmă în tot mai mare contact cu Grecii, şi ideile aces tora aü influinţat mult asupra creştinismului primitiv jnda ie . Mesia Iudeilor a devenit „Logos^ul Alexandrin.

Isus n'a afirmat nici odată că el e Dumnezeu! Credinţa creştină grecisată a dat nascere acestei dogme, pe cnm şi dogmei trinităţi i , ea urmare a celei dintâiu In Evangel ia a 4-a se pote vedea începutul acestei evoluţinnl, ce s'a luntat cu mnlre pedeel şi a ţ inut mal multe veacuri . în synoptice abia se află urma acestor dogme.

Botezul, de ori gine j uda i ca , a fost ales să fié ceremonia prin care să face in­t rarea în biserica, In nnmërnl credincioşilor. Dar forma t r i n i t a r â : „boteză-se. . în nu­mele Tată lu i şi a Fiului şi a Spiritului sfint" e cn mult posteriora timpurilor apostolice

Din ceremoniile botezului s'a născut mai târziu, coufirraaţiunea rit şi ea.

Peni t in ţa . pe care a predicat 'o Isus a devenit cu t impul sacramenta lă . Tot aşa pe încetul s'a cristalizat l i turgia, din r i turi , şi ceremonii deosebite.

Dacă urmăreşt i pas de pas istoria, şi-ţi imaginezi tote sbucinmările. tote rece-rinţele şi aşezâmintele diverse a diverselor timpuri, dacâ-ţi închipui tote înt împlări le u rmate după t ragedia Calvarului, ca într 'un tablou vel pute să vedi biserica catolică, cnm să schimbă, sau mai bine. cum să desvoltă în diferitele împrejurări , şi vei reeunosce că. biserica catolică de astăzi e urmarea natnralâ . logică şi legitimă a creş­t inismului propoveduit de Isus. O evoluţie ra ţ ională .

Catarina Varga. — Istorie adevărată de Wolfner Păi. —

(Finej.

Femeia tăcu un pas înaJDte . — î ţ i voi espiica. ce am zîs. Liniştit ,

calm fără nici o revolta. Apoi Spectat D-ta de sigur me vei înţelege, dor eşti ungur. Nn voiesc a vorbi despre persona mea. Te rog a nu me' întreba, cum am aJHns aci. Aceia-i indiferent. Stau singură şi în t rega mea viaţa o am petrecut în munţi. Aşa cunosc poporul de la munte ca pe mine îusa-ml. ÎI cunosc neajunsurile, speranţele, bucurii le. Sein ce-1 dore. de ce se bucură, în ce se încrede. Şi binevoiţi a crede, că muntenii sint dmeni buni şi liniştiţi. Iubesc pacea, şi se îngrozesc de pirl şi discordie.

— Rămâi la obiect. Catar ina Varga. — î s la obiect. Am vorbit despre popor ;

despre poporul român de la munte . în mijlocul căruia am trăit . Spectatul meu

domn, acel popor este de ani de zîle grdz-nic de întăr î ta t .

— E adevărat . Tu 1-aî întărî tat . î s calvină şi nu jor . Dar aşi pute depune

ju rămîn t sfint că cn toiul alţif sînt aceia, cari îl în tăr i tă . Vrei Spectat D-ta să scil cine-s e i? O să-ţi s p u n : erarul regesc şt oficianţii guvernului.

— Cum eutezi a vorbi ast fel? — Cu dreptul adevărului. Căci am drep­

tate. Poftim a esamina causa buciumanilor. Vechea lor diplomă de privilegiaţi nu-I deo-bligă de cât la o contribuţie anuală de trei mă­suri aur . Ei an făcut mai mult. Afi p lă t i t done-zăcî. Dar nici cu a tâ t nu s'a mulţumit erarul . Voia să silescâ comuna la robotă. La acea robotă, care pe tote domeniile erarial i o pretind în măsură ne ier ta tă şi ne mai pomenită, călcând dreptatea în pi-ciore. în loc de o zi de lucru. îi impune trei şi în loc de o pâreehe pui, îi pret inde cinci. Iar poporul îndură tote acestea cu o desperare înfuriată. Şi dacă se opune, pâ-ţeace ca bncmmsni) Şi fac proces Iar soectata tablă regescâ îl judecă pe sărma­nul popor ignorant , fiindcă nu cundsee for­malităţ i le dreptului procesual. Comitatul esmite brachinl, ca să deţină şi să Încarcereze pe matadori

— Comitatul stă Î H serviciul dreptăţi i . — Nu-i adevărat spectatnl meii domn.

Comitatul »erve8ee neamţului, care bine scie ce face. Să nu vă fie cu plăcere a crede, că acei mulţi oficianţi germani , cari stau în frnntea oficialul erar ia l . voiesc a despoia numai. U r r o ă n s c ei şi alt scop când tor-tnrezâ poporul D că merge la el poporul să se plângă, da fi din umer i ; el nu pot face al t fel, pentrucâ ia ordinul guvernului

Pag. 76 U N I R E A Nr. «

cabinei . , Dar în zădar .căci ce? n î m p ă r t ă ş i ţ i prin daruri le bisericii, a cărei poruncă o câ lcaa , 8 N B picjore, se duceaţi, la preoţii nenniţ l din vecinătate, cari fără considerare, c ă aceia na aparţ ineau confesiunii şi turmei lor. ÎI măr tu r i seaă . ş i cuminecaţi . Ana spe­ranţă I n s e că de acum înainte acest râu se va îndrep ta ;In spre mai bine, de ore..ce doi dintre acest! preoţi s'afi ntutat la cele eterne. Inse nici confraţii nu purced faţă cje concubinărl în conformitate. — Un coleg a ă fost naş ca domna sa împreună şi au part icipat la a u u t a aşa numită „învelită." fără ceremonii bisericesc!, a unui minorean şi aşa au sancţionat, au aprobat prin pre-senţa lor coneubinatul acelora.

Nu edte conformitate uicî în ţ inerea sărbătoi ilor, unii confraţi, după esemplul neqti i ţ i lw, ^vestesc dd sftrbătorî. cari nu sînt sărbători legate, rafi cel puţin trec eu ve­derea ţ inerea acelora pe cum: Sân-T6der , 40 de sfinţi, Constantin şi Elena, Pantilie, P r e c u p ; apoi mal ţin sărbători de ghiaţă . Urmarea e. cây ,nu este pa te re omenesc*, care să-I pată îndupleca pe credincioşi ca în aceste zile să-ş! vadă de lucru şi să nn serbătorescă, pentru că vedj bine şi In celelalte sate ţin serbătore. numai el să nu serbătorescă? Iar sărbători le legate, mal a les eele de vară. nn le observ.

Nu este conformitate mai depar te în s t î rpirea moravuri lor şi dat inelor rele. In jurnl acesta este dat ina de a umbla în ziua Nasceril Domnului cu „ turca" chiar şi sub serviţ iul divin Eu după ce m'am convins de imorali tatea ce respândesce această da­t ină păgână, neputând alt cum, prin între-venirea autorităţi i civile, am oprit acest umblat în paroehia mea. da r tot atunci spre mai marea mea mirare un confrate In pa­roehia sa a Invitat pe turcaşl la casa sa

şi í-afl ospétat . Am pă ta t aud i apoi de ia nnii credincioşi de al mei c ă : „ren ne-an bătut Dumnezeu cu popa nost. că ăs ta nu ne lasă s i facem ce fac şi al te sate ."

Despre d ispar i ta tea ce se obse rv i in diferitele funcţiuni sacre nn fac vorbă căci 8-aü ventilat acesta de mal multe cri în colonele acestei preţui te foi. ci mé măr­ginesc a constata, că câte sate , atâte datini, sîntem prin urmare vrednici de apostro­farea maliţiosă a la t ini lor : „greci sine re­gula vagantur.* — Ar fi de dorit deci si în acesta privinţa un îndreptar iu sau for-mulariu. care să fie apoi strict şi în con­formitate observat de toţi, pentru-că poporul forte bine pbservâ deschil inirea ce se ivesee la funcţiuni săvârşite în diferite locuri şi de că t ră diferiţi preoţi, ceea ce apoi îl face indiferent, nepăsă tor faţă de ori-ce funcţiuni sacre.

Datinele. obiceiurile şi moravurile întrun tract protopopesc s înt aprópe aceleaşi , prin urmare conferinţele preoţesc! ar puté face forte mult pentrn îndreptarea moravurilor, păs­t rarea dat inelor bune şiet i rpirea celor rele; aici prin sfătnirl . propuneri şi desluşiri reciproce băgate pe studii şi e spe r in ţ e ş i-ar pute în­suşi fiesce eare preot tracfual o procedură , cn care în caşuri ana loge ar puté purcede în conformitate cu cela ialţl colegi şi nu s-ar ivi cazuri de acele. în cari unul nrmă-resce chiar contrariul celui alalt . Aici s-ar puté t racta -chestiuni vitale şi de o impor­tanţă nespus de mare pentru turma Conere-4uta păstoririi , pe cam :modul de a înfiinţa g rânare , reuniuni de îniuormîntare. de consum, de temperanţă . de înzestrarea bi­sericilor 8 . C. 1

Eü aşi Invita la a u r i conferinţe ' şi inteliginţa laică şi pe înveţâiori i cin trr. t ba şi câte un ţăran de frunte şi eu i'nfluinţâ.

din fie care paroehie. -î- -Am esperiat eà ia unele locuri chiar inteliginţa laică 'Ort ţeranul mai cu stare e cél nuli mare con­trariti preotului şi untnrof temrintelor şi nizuinţelor ,«ale bune ;— Atragerea acestora în conferinţe preoţesc! a r puie folosi mult causel. pentru-că ţeranul acela s-fer ştiuţi măgulit şi cinstit că »-aù aflat vrednic dte a fi invitat şi a par t ic ipa la aşa onorifice conferinţei — co chestiunile per t racta te acolo *-ar indentifica şi a r face acelora propagandă in satul sen. şi prin aces ta ar fi a dóua mână a preotului. — Un esemplu dot aduce din paroehia mea. — Pe un fruntaş al parochiel in zece ani de zile nn lam vécjut l a biserică, zadarnica mi-au fost tote ademeniri le , aù rèmas. în îndără tn ic ia sa, se scusa mai cu una mal ca al ta, iar pe la. spate vorbea in contra mea şi a bj« sericei.—JAcum doi an! l-am ales de c u r a ' tor pr imaria , şi de atunci nn a fost Du­minecă saù serbatóre ca să fie lipsit de 1« biserică, şi în ori-ce causa bisericesc* sau comunală mi-e propta cea mai mare , pentru-că pe cum se z ice : „honores mutant mores,"

Dar durere , tractul nostru încă nu a ajuns până colo ca să p u t e m ' ţ i n e nici maoăr preoţii a rar ! conferinţe, sfatnrl bune nu putem primi unul de la altul, pentrn aceea lucră fieşte care dupà thibzuéia sa şi de aici obvin apoi a tâfe abnormităţî .

— ». — p.

invitare. Casina română i n v i t ă cu tot onorul pe

toţi membrii săi l a . a VIII. adupa re gene­ra lă ordiuarâ. care să ya ţine Duminecă în 28 F e b r u j r a. c. la orele 10 a. m. în şalele casinel.

maghiar ast fel t rebue să purceadă . Causa la tote este magiarul. Dacă hrâpesc o mul­ţime de avere, dacă espioteză poporul şi-I calcă 'n piciore drepturi le — totul să face la ordinul magiarilor. Magiarul este acela, pe care poporul trebue să-1 urască. Magiarul eşte acela, în eoutra căruia nemulţămirea t rebue să erescâ până la estrem. Magiarul va fi acela, care va trebui să răspundă şi 8Ă plătescă pent ru tote acestea.

Catar ina Varga deja nn mai era li­niştită. Vorbia i r i t a tă ; cu faţa aprinsă, şi ap rope s t r igând cont inuă :

— Eu nu me pricep la înal ta politică, spec ta te domn. Eu nu ştiu. că din ce cauae în tă r i t ă oficialii erariall poporul în contra magiari lor . Eu numai a t â t a văd, că ei o fac acesta. Eu numai aceea o ştiu, că ei înfurieză pe fie cine în contra neamului meu, în cont ra magiari lor. de şi s în t ne­vinovaţi, după-ee abia este vr 'un oficial magiar la erariu. Mal înainte am spus-o, că s taă singură. Bă " ".tul meu a fost preot calvin, — pe el Pa .aehis înaltul guvern pent ra agitare. A murit în închisore. Şi nu mi-a testat altceva, de cât marea dragoste , cu care -jî-a iubit neamul. M'am reîntors aci, şi când am văcjut ce să petrece. — am decis, să me opun cu modesta mea pu­tere. Lasă să vadă poporal , că nu ma­giarul este duşmanul şefi. Efi, magiară , am mers în mijlocul lui, i-am îndemnat, l-am încuragiat — da. l-am şi agitat . Dar pentru aces ta consciinţa nu me mustră. Am avut d rep ta t e .

Judele făcu din cap. — Intenţiile pote ţl-aft fost bune în

fapte înse ai greşit.

Catar ina Varga îşi r idică capul. • — Spectatul meu domn. — zisă apoi, j

— POTE. că vor fi, în contra cărora am greşit. Azi când Şaguna , vicariui general al episcopului român de la Sibiă, a venit în persóna să mă deţie cu un şiretlic şi le­ga tă să mă târască in sanie până aici. — gândeam pe caie, că acest domn puternic nu 8 ' a r fi espus pericolului, dacă nu avea causă. Şi am cugetat, că de sigur vor fi de aceia, pe cari îi dorè, că pentru d rep­turile sermanului popor român se luptă o femeie magiară. Se POTE, că am vătămat interesele acestor domni. Dar în contra bietului popor, în contra intereselor naţiunii magiare nici când nu am greşit, aceasta una o scia.

Judele instructor se lupta cn un sen­t iment neplăcut. Apoi făcând din cap bol­boros i : g ă r g ă u n i !

Catar ina Varga care s tă tea chiar în­aintea lui îl audj.

— Nn-I aceea, — zisă. Vorbia lin> aprópe solemn. — Nu-I aceea, spectatul meù domn. Tot atât . Bine sciù, că în curând nu o să Ies din închisore. Sortea mea niei nu mă neliniştesce. Puţin îmi pasă, de mă voi şi p răpădi . Dar ce am zis mai înainte, să nu uite spectatul domn. L a comitat ai mare inflninţă. Poţi face mult şi ajutora mult. Nu uita, în potriva cui în tăr i tă poporul era-riul şi oficialii guvernului atunci, când îl mal t ra tézà pe nedreptul. Şi te gâudesce , că tòte acestea cine va trebui să le plătescă când va.

A tăcut. Nici judele n'a mai zis o vreme nimic. î n FINE a sunat.

— Duceţi Ìndérépt acusa t a în cella sa, voia continua mâne interogatoriul.

Şi o reconduserâ. I a r jude le a s ta t mult, la masă în nemişcare. In fine s'a ri­dicat şi păşi cătră fereastâ. Afară totul era acoperit de o întunecime orbâ. numai de pe dealuri se reflecta licărirea focurilor îndepăr ta te .

Catarinaf Varga nnmal la anul 1849 părăsi îuchisorea. Pe atunci deja se sbicise sângele magiar vărsat pe pieţele Aiudului , Abrudului, a Zlatnei. şi în multe alte locuri.

Mlis.

Pe-o cumpenă... Pe-o cumpănă de-am pune noi

Iubirea nostră, dragă — Eu jumătatea ei s'-o pun,

Iar tu s'-o pul întregă! Şi tu eu inimă eu tot

S-o pul, mai grea să fie Numai iubirea singură,

De-ajuns îmi este mie. ;

Că numai ast fel ai vedea Copilă, şi ai şti-o:

Iubirea mea — iubirea ta, , Ce tare-ar cumpăni-o!!

(Din volumul „Cântece" de Emil Sabo.)

•'Nr, 8 U N I R K A- Pag. 77

Program.

1. Deschiderea adunai!£ . ; 2. Rapor tu l comi te tu lu i ; . 3. Raţiunile anului 1903 şi proiectul

de budget pe anul 1904; ; 4. Alegerea ' alor 2 combin ni pentru

censurarea raportului generah a raţ iunilor şi a proiectului de budget ;

5. Completarea comitetului ; 6. Eventuale propuneri . Blaş ia 20 F e b r u a r 1904.

Dr. Arg. Bunea, preşedinte.

Flayiu C. Doinşa, iiotar.

Nr. 5—1904.

C o n v o c a r e . Membrii, şi alţi binevoitori a! Rennin-

nel femeilor române g r - ca t . din BUş. 8e convocă In adunare generală pe Duminecă. In 28 Febraa r 1904 la orele 3 p. m. în localul Casinel române.

Ordinea de zi.

1. Desch iderea adunâre l . 2. Raportul Comitetului. 3 . Rapor t despre raţiunile an. 1903. 4. Alegerea comisiuni or : a) pentru

censtirarea raportului p resenra t de comitet ; b) oentru censorarea raţiuuilor de pe anul 1903; c) pentru înscrierea membrilor noi şi Î n c a s a r e a taxelor.

5. Ranortele comisinnilor. 6. 'Even tua l e propuneri . 7. închiderea adanârel .

Braş din şedinţa Comitetului ţ inută în 31 Ianuar 1904.

E. Nestor, presidenta.

Dr. À. Cheţan, secretar.

N o u t ă ţ i . Sânţii Trei îerarchl au fost sărbători ţ i

şi anui aces ta eu cuvenita solemnitate . L a sf. liturgic celebrată de membrii corpurilor profesorale a căuta t chorhl studenţilor din Internatul de băieţi. A urmat o frnmosă şi interesantă şedinţă publică în sala de gim­nastică, la care au luat parte, în frunte cu Escelenţa Sa Mitropolitul, câţiva capitula­r ă ţ i , profesori, domni, dame şi elevi'! de la tote insti tutele. Şedinţa a ftwt deăchîsă de preş. societăţ i i studenţilor Iuliă Hăţegan, cl. VIII. care a t rac ta t forte bine şi cu deniin succes greaua t e m ă : iofluiuţa culiuntlâ a şcolelor din Blaş . Profităm de ocasie spre

Hotelul „Univers" trecut în proprietatea dlul

C A R O L N A G Y , reparat şi aranjat radical şi iluminat cu

— - lumină A u e r — se recomandă atenţiunel publicului, ce

cerceteză oraşul nostru.

Mâncări gustu6se, Beutură. bună,

serviciu prompt, = = preţuri moderate. ss=s 5 4 ( 5 - 1 0 )

al esprinia şi aici felicitări. S'a declamat Şooi in» limbile . r o f n â o ă ^ G f r m a * ^ mag ia râ , Pr*gototr)i l a tUă ( T i b i l u 4 g f a c i (HoAtf şi ge rmană (Domşa) şi s'a cântat cu vocea şi orchestra. Sara s'a ţjnut balul in frumâsa sa l ă a Otelului „Univers ."

„Patria* inst i tutul de credit din loc şi'-» ţ inut la 16 crt . a X V I I I adunare ge­neral*, sub preşedinta Ifusth Sate "I . M. Moldovanu. Aii fost de faţă 22 acţionari, cari aii depua, 576 aejiunl ş i ,« , ţ ava t 296, voturi. Din rapor tul direcţiunii iţi din cifrele, biUaţuluI ne-aui câşt igat o nouă convicţiune de soliditatea şi continuul progres ce Ia acest insti tut î n semnăm câteva cifre: De­puneri le ut fost de peste 1 mii: 664 mii cor. a r ă t ând o crescere de aprope 330 Wil, fondul de res r rvă de 307 mii care a mal fost dota t acnm co 13243 62 cor. Rees-comptul de 220 mi ' , efectele 100 mii. i m p r n » . de cambii . 1736137 cor. hipotee. 335 mii lombard 206 mii..oblig, 7419 casa societăţii şi alte real i tăţ i 78 roii. Profitul ,cniaţ a ..fosl de 55057,79 cor. Iar î n t r eaga cireulâţ innea de pete 14*/ 3 mii. cor. Din veni ml cara t se dă dividendă 14% swre «Copuri de binefacere 2 2 0 2 6 0 a s u m e : 1500 spi tainlul 8tnd. câte 150 scolei d e fete, ca«inel...şi in tern, p reparandia! câte 100 -Ţ- asilulul si scolel de industr ie şî 5 2 6 0 soc . mese­riaşilor, în direcţiune ari fost realeŞî vecbil membri i : Oeorge Bărbat, Dr. Aug. Bunea, şi Dr. Ales. Pop. : ;

Pentni arşii diaSaiomir. Zelosul preot Ioan Albon, din DosjAt, nera t ranspus s^ma a e 21 cor. colectate în comună sa pentru cel păgubiţ i de foc în comuna Balomir. Banii aceş t ia stau la dispoziţia acelora pentru cari sînt destinaţi ş* de odată av i ' săra pe cetitorii noştri, că primim bucuroşi ori ce colectă destinată spreaQest scop nobil şi umanitar.

De 6llb Meseş. Arii primit doue cores-pondifiţe lungi despre decursul framdseTşi succesel petreceri ţ inute în Buciumi, tr. Almaş. de c ă t t ă corpul tnveţât»fceVc. î n arnîndoue se Undă zelul neobositului pro­topop Vas. Pop. care a deş tepta t viaţa socială din acele părţi şi a deşteptat ,1a viaţă adurmitele sentimente naţ ionale . Se aduc lande ds. Gozoman, Silvia Marian şi Annţa Maripcas. apoi diui Ştefan din Recea, Timbuş şi Vas. Idn. Cuviniul.de deschidere la rostii protop. "Vas. Pop, iar la urmă a mulţumit publicului present Inliu Maxim, preotul local. A fost de faţă rdnlt public deşi cu regret s'a constatat- absenţa încă a multora. „Masa studenţi lor" din Blaş încă a beneficiat de 30 corone din venitul realisar,

Cine îşi Iubeşte grădina şi voiesee se aibă cele mai frumoee flori şi mal bune legume, acela se cumpere seminţele de la Edmund Mauthner furnisorul curţeî împ.

şi reg. în Bndapest str. Rottenbil ler 33 La, carerese trimite grat is şi franco un ca­t a l o g siltMstrat: i le iJ26 pag. Catalogul con­ţ ine afară de ce le mal renumite şi bnne 8emlnţurl, şi o neîntrecută abundată in ce le mai none flori şi l e g u m e .

Bymen. Dlu Nicolae Crăciun vice-notar in Toh nul-veishiu s'a logodit în 11 F a u r c%I>iş6ra R ^ f f S j % i a Ung j^ l f i ea co-

A l i i f e ^ I % f l ^ : ^ 1 | i l a n , a şa scrie de8ţfr|, E I « ă - F l o « i l M l Fesier, că in-fluinţa a ^ e ^ 'pe^feSfe emfeeoţe întrece o r i c e a ş ^ t a ' r V ' ş ' î . Alteţil "'sale? îati făcnt serviţii mari , şi din eausa acesta o şi reco­mandă cu totă căldura ca un medicament neîncunjurat de l i p s i la fieicarSs/fcasâ. Elsa Fluidul Iul Feller pe cum o sefm acuma deja prin tote. pâîţilft, ajuta Codată»)şi sigur la c e l e mal multe bole aşa d. e. la jun­ghiuri, vâtemâthrâ.* «durere de ose, scrinti-turâ . influinţâ. fierbinţfill. aprinderi , durere de ochi. la debili tatea vederii, lipsa apet i ­tului, r&găiaia acYfi. arstlr}, degerâtt trl ş. a. deja dnpâ o frecare de câte, va ori se în­tăresc ş i se vindecă părţ i le morbosâ a cor­pului. Pentru 5 corone, trimite scutite de t a î ă 12 sticle safi 6 sticle duole «îngttrnl pregăti tor Fel ler V. Eugen apo teca r de cur te . Stubica, Centrale Nr. 8% (Com. Zâgrâb). Să n e ; ferim de ori ce imitaţ iune şi nime se nu întrelase de a nu face probă cu acest medicament de casă.

Economii cari doresc se albă o recoltă grasă teă-al procure semînţele de lipea de ia Edmund Mauthner furnisorul cnrţei imp. reg. în Budapesta str. Rottenbil ler 3.3 F i rma trimite, la cerere, gra t i s şi franco catalogul sefi de 226 pag. Pre ţur i le şi a seminţelor celor mal alese sînt moderate . Cn deosebire sînt de amintit nanii de nutreţ! şi diferitele săminţurl de cereale.

Mulţumită. Curatoraţul bisericel din Mahacifi. a d u c e mnlţumite Spect. dr. ad­vocat Dr. George PopeOcu, din Turda , care în un proces a bisericel a seări ţat la 100 cor. nretensiunea sa de 353 90 cor. l icuidată judecătoresce. — Mâhacifl 10 F a u r n. 1904. Gavril Pop. preot. Vas. Bărbat , curator .

l i a s a studenţilor a i primit următorele s u m e : colectă în Dates, cor. 10-20 de la şcolarii din Bistra, cor. 2. — coleetaţl de studenţi i din Blaş, cor 30 20 Ioan Serbac, Vama. cor. 2. Ales. Tirnăvean, Hodac. col. 20 cor. Gavril Pop, canonic Blaş, 20 cor.

Necrolog f George Boer preot şi vice-protopop onorar gr .-cat. în Ciugndul-inferior ş î -a dat nobilul sefl suflet, în manile Crea­torului, la 7 Februar st. n. după scurte, da r grele suferinţe împăr tăş i t fiind cu sfintele taine ale nionbun^ilor, în anul 75 al etăţ i i si 48 al preoţiei şi fericitei căsător i i .

Odichniscă în pace!

Bani! Bani! Bani! Subsemnata întreprindere de credit stă în legătură cu cele

mai mari bănci din ţară şi esopereză

~ = împrumuturi pe pămînturî şi edifici» cu cele mai favorabile condiţii şi ou cele mai ieftine interese, şi

anume pe termin de 10—70 ani cu 2 ° / o — 5 V / o .

Credit personal cu garanţi şi obligaţie pe 5—10 ani. La funcţionarii de stat, comitat şi oraş, precum şi la oficerî,

eredit simplu şi fără giranţi.

La dorinţă servim cit informaţiunF, rugând marcă poştală. ,

„PECUNIA" întreprindere de credit Sibiiu (Nagyszeben).. 53 ( 8 - ? )

+§4

U N I R E A N r . 8

PARTE SCIINTIFICĂ-LITERARĂ. &m

Motu proprio despre musica sacră.

PIÙ PP. X. (Continuare).

II. Felurile musicii sacre. 3. însuşirile acestea le aflăm în mă­

sura cea mai mare in cantul gregorian, carele în urmare este cantul propriu al Bi­sericii romane, singurul cant, carele 1-a moştenit ea de la vechii părinţi, carele 1-a păzit ea cu rîvnă în decurgerea veacurilor în codiciî săi liturgici, carele-1 îmbie ea ca al său propriu credincioşilor, carele-1 prescrie ea în unele părţ i ale l i turgie! în chip es-clusiv, şi carele cercetările cele maî nouă l-au reconstruit în chip aşa de fericit în în­tregimea şi curăţenia lui.

Din îndemnurile acestea cantul gre­gorian a fost socotit în tot de una ca mo­delul cel maî înalt al musicii sacre, aşa că cu tot dreptul se potè statori următorea lege generală: O composiţie bisericescă e cu atât maî sacră şi mai liturgică, cu cât ea în privinţa clădirii, a inspiraţiei şi a gu­stului se apropie mai tare de melodia gre­goriană, şi e cu atât mai puţin vrednică de biserică, cu cât se abate mai tare de la mo­delul acesta suprem.

Vechiul cant gregorian tradiţional va ave deci, să se restituăscă pe basă largă în funcţiunile cultului dumnezeesc, aşa că va trebui să se ţină tare din par tea tuturor, că o funcţiune bisericescă nu perde nimica din solemnitatea sa, dacă nu va fi însoţită de nici o altă musica, fără singur numai de acesta.

In deosebi să se pună silinţă spre a o introduce din nou în folosinţa poporului, pentru ca credincioşii să iea din noii parte mai activă în cultul dumnezeesc, în ce chip se obicînuise în vechime.

4. însuşirile amintite mai înainte le are în măsura cea mai bună şi polifonia classica, mai ales cea a Şcolii Romane, carea în veacul al XVI-lea ajunse culmea depliniriî sale prin Pierluigi da Palestrina şi continuă apoî a produce şi după aceea compositi! de bunătate liturgica şi musicala alesă. Polifonia classica se apropie forte bine de modelul cel mai înalt a tota musica sacră, carele e cantul gregorian, şi din causa acesta s'a aflat a fi vrednică de aceea, ca alâturia cu cantul gregorian să fie admis în funcţiunile cele maî serbătorescî ale Bisericii, pe cum sînt cele din Capela Pontificelui. Ea încă va trebui deci, să se restituăscă pe basă largă în funcţiunile bisericescî, maî vîrtos în ba­siticele cele maî de frunte, în bisericile ca­tedrale, în cele ale seminarelar şi ale altor institute bisericescî, unde de-a rîndul nu psescl mijlócele recerute.

5. Biserica a recunoscut şi părtinit în tot de una înaintarea artelor, primind în slujba cultului dumnezeesc tote cele bune şi frumóse., cari geniul a sciut, să ie afle în decurgerea veacurilor, păzind înse în tot de una nevătămate legile liturgice. în urmare música mai modernă încă e admisă în bi­serică, după ce ea încă îmbie composiţiî de o bunătate, seriositate şi gravitate ca aceea, cât ele de loc nu sînt nevrednice de func­ţiunile liturgice.

Cu tote acestea fiind că isvorul musicii moderne este lumesc în rîndul cel dintâiu, va trebui, să se pună grije mai mare pe aceea, ca acelea composiţiî musicale de stil modern, cari se admit în biserică, să nu cuprindă nimica lemesc, să nu aibă remi­niscenţe de motive obicinuite în teatru, şi sa nu fie făcute nici în formele sale esterne după mersul pieselor profane.

6. î n t r e feluritele genuri ale musicii moderne acela, carele e maî puţin potrivit spre a însoţi funcţiunile cultului dumnezeesc, este stilul teatral, carele în decurgerea vea­cului t recut s'a răspândit forte tare mai ales în Italia. El de la firea sa se opune în măsura cea mai mare cantului gregorian şi polifoniei classice şi prin acesta şi legii celei mai de frunte a totă música sacră bună. Afară de aceea structura internă, ritmul şi aşa numitul convenţionalism al stilului acestuia se acomodăză forte reü pre-tensiunilor adevăratei musicî liturgice.

III. Despre textul liturgic.

7. Limba proprie a Bisericii romane este cea latinescă. E deci oprit a cânta ore ce în vre o limbă a poporului în funcţiunile liturgice solemne, şi în urmare cu atât maî vîrtos a cânta în limba poporului respon-soriile şi părţile ordinare ale liturgiei şi ale slujbei.

8. Fiind că pentru ori ce funcţiune liturgică sînt statorite texturile, cari pot, să se cânte, şi rîndul, în carele aü, să se cânte, nu e permis, nici să se turbure rîndul acesta, nici să se schimbe după plac textu­rile rînduite, nici să se omită acestea întregi ori şi numaî în parte, fără numai dacă ru­brícele liturgice permit, ca să se suplinăseă cu organele unele stichurî mai mici ale tex­tului, în vreme ce acestea aü, să se reciteze simplu în chor.

9. Textul liturgic trebue să se cânte aşa, pe cum se află în cărţi, fără de schim­bare şi adaugere de cuvinte, fără de repeţiri necuvenite, fără de a dărâburi silabele şi în tot de una într 'un chip, cât să-1 pricepă credincioşii, cei c e l ascultă.

IV. Despre forma esterna a com-posiţiilor sacre.

10. Singuraticele părţi ale liturgiei şi ale slujbei trebue să păstreze şi în privinţă musicală idea aceea şi forma aceea, carea le-o a dat tradiţiunea bisericescă, şi se află aşa de bine esprimată în cautul gregorian.

V. Despre cântăreţi.

12. Afară de melodiile proprii ale celui ce slujesce la altariü şi ale miniştrilor, cari aü, să se caute iu tot de una singur

numaî în cant gregorian fără de nici o în­soţire cu organele, totă ceealaltă parte a cântării liturgice e proprie a corului şi a Leviţ.ilor, şi de aceea cântăreţii bisericii, chiar şi dacă sînt lumenî, se ţin în sens propriu de corul bisericesc. în urmare cân­tările, cari se propun, aii cel puţin în partea sa cea maî mare să păzescă caractărul de musică a corului.

Prin acesta nu se intenţionezâ a eschide de tot solo-urile. Dară acestea nu trebue să stăpânescă în funcţiuni aşa, că partea cea maî mare a textului liturgic să se propună în acest chip; ci ori ce solo trebue să aibă maî mult caractărul unui signal simplu orî al unei melodii maî pronunţate şi să fie strîns legat cu ceealaltă composiţie in formă de cor.

13. Din acela-şî principiu urmeză, că cântăreţii au in biserică slujbă adevărat li­turgică, şi că de aceea femeile, fiind incapa­bile de slujbe de acestea, nu se pot admite, să facă parte din cor orî din capela musi­cală. Dacă totuşi ar fi să se aplice vocile înalte de soprano şi contralto, acestea să le cânte pruncii, conform obiceiului străvechii! al Bisericii.

14. în sfârşit să nu se admită a tace par te din capela bisericescă fără numai omeni, a căror evlavie şi viaţă curată e cunoscută, cari cu purtarea sa modestă şi evlaviosă în decurgerea funcţiunilor liturgice să se dovedescă vrednici de slujba cea sfîntă, carea o deprind. Ar fi asemenea cuviincios, ca cântăreţii, în vreme ce cântă în biserică, să fie îmbrăcaţi în haine bisericesc! şi dacă se află într 'un loc prea espus ochilor popo­rului, să fie osebiţi de acesta cu gratii.

(Va urma).

Cele doue feţe ale lumii. Povestire prelucrată după L. Wcsskirch.

(Continuare.)

Asta a fost în ziua întâia. A doua zi începu îară-şî a se minuna. Aşa o bunăta te de femeie nu era nici morăresa, pe cum creduse Iova. Şi ea avea adecă două feţe, una de sărbători şi pentru ospeţi, şi alta de zilele de lucru şi pentru casă, şi faţa din zile de lucru nu era aşa de frumosă, ca cea alaltă. Şi apoî se maî minuna Iova de dra­gostea orbescă, ce o arăta morăresa nepoteî sale din ţară. „Ce păr frumos pote să aîbă fată asta! Uită-te numaî la el. Curat ca de aur!" Iovei i-se părea, că maî mult ar să-mena cu arama prospetă. „Şi cât de înde­mânatică e în gospodărie, în cusut şi în tote lucrurile!" Iova vede înse, cum lăudata scapă, cât zîcî, vasele din mână şi le strică, şi cum i-se rup tdte acele. Cu tote estea morăresa o lăuda mereu în tdte, fără mă­sură şi sfîrşit, chiar aşa cum făcuse odinioră cu Iova în calea cătră biserică şi de la bi­serică, şi Iova şi-ar fi potut închipui, că lu­crurile ar sta ca şi atunci, numaî cât acum vorbele frumose sunau alteia şi nu eî. Asta o rodea la suflet,

Onea era tot cel de maî înainte, uşu­ratic şi drăguţ. întelnindu-o prin grădină ori pe podilă îî şoptia: „Iovă, staii să mor de bucurie, că tu te afli la noi. Nici t re i

N r . 8 U N I R E A Pag. 79

pahare nu am mai beut în „boul roşu," de când v'aţi dus voi de acolo, pe legea m e a ! Şi aici acasă încă nu-î, nu sciü ce bucurie, de când şî-a adus mama pe paliţa 'aeea lungă la casa, şi poftesce, ca eü sa-i fac frumosul. Muncă amară li asta, Iova, şi mama mă tot sfădesce, că aşa de réü mé pricep. Scii, a face frumosul, trebue să vină de Ia inimă, nu-î a şa?"

Aşa dară Onea are să iee pe Lina? Pagubă de el! Un băiat aşa de frumoşel, şi ea aşa de neîndemânatică! Iova dormia cu Lina la olaltă într'o chilie. Vrénd îova să-î arete câte ceva frumos şi fin de cusut, saü cum să împăture albiturile, saü cum să as­tupe vre-o spărtură fără a se cunósce, pe Lina o umfla rîsul şi încolăcindu-şî braţele macre deasupra capului, zicea: „Mai dute, ce umbli tot cu as tea? Bărbat tot capăt io şi aşa."

Şi Iova începu să viseze, cum ar fi, dacă ea mai înainte ar fi dat mai multă ascultare la vorbele morăresei. Pentru-ce numai nu l'a vrut ea pe Onea? Nu e el un băiat curăţel ? Adevărat, că el are per blond, şi ochi mici albaştri, şi ea e ra de părerea, că bărbatul ei t rebue să fie negru la cap, cu ochi mari, plini de foc şi negri ca mura. Şi de ce Domne, numai aşa? Dacă cine-va e om bun şi brav, ce aü a face ochii şi perul lui? Şi ore peste tot află-se unde-va aşa faţă, pe cum îi umbla ei pe dinaintea ochilor? — Şi fără veste o apucă un t re­murat, cât aşa de tare trînti vasele din culină, de se făcură tot hârbe. Pe Lina o bufni rîsul. „Până acum credeam, că numai io am luat în arendă facerea de hârbe, dar acum văd, că şi Iova cea îndemânatică se pricepe la aşa ceva."

„Aşa de tare m'am spăriat," zice Iova şi î-şî puse manile la inimă. Firesce, că se află o aşa faţă, pe cum visa ea, numai cât acela, care pur ta faţa asta, nu întreba de densa, şi ea nu putea întreba de el. „Ar fi trebuit, să îeu pe Unea," se gândia ea, „şi acum aşi fi căpătuită şi io şi tata. Prostă am fost. Dar pote-că încă nu-î prea târziu."

„Fetelor," strigă în clipa aceea morăresa de pe pragul casei, „Aduce-ţl în sus o glajă de vin, că ved pe Petru Haleul venind la feciorul meü."

Iova fugi în pivniţă. Venind cu glaja de vin, află pe morăresa în culină. „Mî-aî face o mare plăcere, Lină, când te-aî repedi în sat până la cusătoresa."

Dar pe Lina o umflă rîsul. „Trimete pe alt cineva, mătuşă, că io chiar acum vreau să rămân aici."

„Pentru ce?" „Lesne de închipuit! Uite, mătuşă, la

tine la moră nu vine nime, aşa cât 10 me aflu aici ca într'o mănăstire, La noi acasă am fost dedată cu mai multă veselie. Acum, când calcă un bărbat peste pragul casei tale numai nu m'oiü lăsa, să mé trimeţi de la casă?"

Aşa de prostă dar tot nu era străina. Luă din mâna Iovei glaja cu vin şi se duse în casă. Morăresa de mânie îşi făcu palma pumn.

„Ce caută acum bădăranul ăsta pe la noî? Mai înainte nu sciea, pe unde-î calea cătră moră. Dar, vedî bine, unde simţesc vre-o fată cu bani, acolo se adună cu gră­mada, ca muscele la fagurul de miere." Apoi, se socoti. „Iovă, du-te şi tu în casă."

Iova n'avea voie. „Nu cum-va m'a-şi pute ţipa io în sat până la cusătoresa?,,

„Dă-Î pace. Când îţî spun, du-te în-luntru! Adevărat, că nu maî sciu, cum sînt fetele în ziua de astăzi, dar dacă zice Lina, că nu se află nice o bucurie fără flăcăi atunci, du-te în casă, să ai şi tu o bucurie."

Numai cât pentru iova nu era nice o bucurie, a face în casă pe pânditorea, pe cum vrea morăresa. Apoi ea să şi temea acum de Petrea Haleul. Câte nu avea ăsta să cârtescă asupra eî, când toţi ceî alalţî stau să o nebunescă cu laudele lor? Câte nu-şî va căpăta acum de audjt de la ăsta, când acum toţi de tote părţile o ciocnesc? Dar morăresa îî vîri în mâni ta ţa cu aluatele (prăgiturile), fala moreî şi o înfundă în casă.

La masă şedeau ceî doi flăcăi, cel negru şi cel alb, unul în faţa celui alalt. în t re eî, rezimată de masă, jumăta te şecjînd, sta Lina, şi chicotîa veselă la complimentele sărate, cu carî o necăjîa Oanea. El îşi re-zimase cotul pe masă, şi perul seu blond se strecura printre degetele sale grose şi albe, şi a tât de ocupat era, cât nici nu băgă în samă intrarea in casă a Iovei „Asta se în­ţelege," gândîa îova, „el adurmecă pe riva­lul şi vrea acum să-1 prevină," şi ceva ca o amărăciune se furişă în inima eî. Rivalul înse şedea liniştit şi serios, cum îi era obiceiul, cu pipa cea scurtă în gură şi nici nu zimbîa măcar. El o zări şi o salută, şi asta iarâ-şî era lesne de înţeles, pentru că moştena cea bogată nu-1 băga în samă. Dar ciudat lucru! Maî înainte salutările luî i-se păreau cele mal răci dintre tote câte le primîa ea, şi acum salutarea luî o află aprope căldurosă. Asta de bună samă venîa de acolo, că salu­tările celor alalţî întraceea.se reciser binişor.

(Va urma).

3J3 .¡aéiuM 1 2 S\l

De la fraţii români istrianl, (Fiue).

U. ucide = ucide, io am ucis ieri un ljepur

ku ureklji lunge, ugocii = a face pe voe. uita = uta, io am utat se gauesk frauceski. umer = umer a umbla = nina, asiru pote mua cude, umbră = hlad. nnghie = unglja. unglja ie otrovne. unt de lemn = ulje. unghiţă = udică, ku udica se kaee (prinde)

ribe, unde = iuve. urs = medvid. niedvidu j e maî tare nego

lumi, ureche = urklje, Ijam taljat ureklja ku

sabija. uret = grumbo. fata grunibe nu nie piaze. uşă = usa. uscat = uskat , mai bire ie pe uskat nogo

pe ape . uşor = lăkko unt = unt . untu se face din lapte,

Vacu == vaka. vaka daie cude lapte varga = varga, varcjă = varsă, varsă kind se face bire

ie bure vapor = vapor, vaporu de la Lovrana va

par t i la 7,

vent = vint. bora, mâre va fi vint, a vedea = vede a veni = veri. vinja veit, fratele meu a verit de la soldacl verde = verde, kodrnl ie verde, a se veseli = veseli, mire me piaze se me

veselegk ku fete. vârf = vSrh. io si fratele meu am fost în

verhu de kodru venet = blav vin = vir viru negru de cude sânze, violinâ = violinâ. vicb = vics. pat ină , viorele — viole, violice, violicele disesc

(mirosă) musat. vicel = vieel. karna de vicel âî bure a vorbi = gauei musat âî cire stie cude

limbe ganei, voe = volje. io c dau volie se vinzi vicelul voce = glas, io am bur glas za (pentru)

k i u t a . vrulje = locul de unde isvoresce apa in o

pădure. vrutăk = isvor, noi aren bure ape race

din vrutăk , vulpe = lisică. ne poide (mănâncă) cude

g a l j ' r -

Z .

zato = pentru acea zar = kl jucanică, zenunchin == zerunklju rer = zer. io beu rada zer ziua = zi. sa făcut zi. meren lnkra a zura = j o r a , io inke n'am zurat . a zuka = juka . la noi toc fecori stivu

r n \ m

Adeveratul tatăl nostru istro-român.

1. Ta tă l nostru = Cace nostru, (cet. Ciaee) 2. Carele estî în cer = kare ieşti in cer, 3. Sfinţască se numele teu = neka se

posvete-(ea) numele tev, (tea) 4. pe cum e in cer, aşa şi pe pămint =

kum ăî în cer, asa neka fie şi pe pamint, 5. pânea nostră cea de tote zilele = pâra

nostre ca de tote zilele 6. dă ni-o astâz = de ne o astez, 7. si ne eartă noue păcatele nostre = şi

ne oproste pekatele nostre . 8. pe cum şi noi ertâm greşiţilor noştri ===

kum şi noî oorostim kari ne uredesk. 9. şi nu ne duce pre noi în ispită == si

nu duce pre noî in napast, 10. Ci ne mânuieşte de cel reu = «kape

ne pe noî de cel rev, (cet. reâv). amin = amen.

P.S. Datica şi Catica = a da şi a lua. frasa acesta românii o ţin ea şi un pro­verb vechia şi o folosesc la un ast fel de om, căruia î-î place să promită ssu se dee, dar ceea ce dâ, o şi cere iar înapoi, de aceea se zice; dai şi ie-i (înapoi). Se folo­seşte şi ca batjocură. — mai cu samă se pote afla la copii espresiunea acesta, înjură românii istrienî încă de presinte în limba română ca: Draku va fi în tire, Drakar fi în t i re . Draku ca maia la (lua), strela (fulgeru) bate în tire saeta (fulgerul) în tire, prokijet ar fi (se fii afurisit), dute la draku, filju Ini draku, draku tar la (lua) etc.

AndreiH, Glavina, român-istrian.

P a g 8 0 Ü N I R E A Nr. 8

BIBLIOTECA UNIREI.*)

1. Benhur sau zilele luî Mesia, de Levis Valace, 2 v. . . 2 9 0

2. M. Eminescu. Studiu critic . —.90 3. Câte-va momente din înce­

puturile bisericei rom. de C. Auner . . . . —.20

4. Nume de familie la români! din Ungaria, de A. Viciu. . —.12

5. Din vièta Iul I. Micul de M. Străjan .

6. Albertina. Povestire de Dr. V. Bojor.

7. Cesţiunî din dreptul bis. unite p. I. I I 3 40

.16

.30

publica ceva în numerul viitor. Tot nu putem, căcî celea 18 pag. ne-ar ocupa întreg numărul şi tot n'ar duce la nici un resultat: aramă sunat ore şi cimbal resunător. Cetiţi cu atenţiune articolul prim scris de un preot de la sate, gândiţi vfi şi la aceea ce ar mal fi putut să scrie şi apoi ve aduceţi aminte, că ori ce edificiu solid începe de la fundament. Zelul şi energia ne lipsesce, şi lâncezala ne stăpânesco de a binele.

| * ohuomJ o ni [t Ir .IvePj al w-flfi .havu ! o s iu *•!*•» ou tfvil injfl'jq if/j fcmnVî j unii» eq ,n"'V}iibi'!&fi 9<i Sftfes nl soat & r?>nnr>!k

Editor şi redactor respundetor:

Aurei C. D o m s a .

*) Aceia, cari vor comanda de odată toţi 7 Nriï, ii primesc cu 5'50 cor. în loc de 7'98 cor.

P o s t a r e d a c ţ i u n î .

Mijlâcele antiseptice, le găsim de neeficacl şi grea de réalisât. Avem durerosă esperienţă în obi­ectul acesta.

N.B. Articolul e scrisîntr'un ton prea vechement, nu-'l putem publica, de cât subscriindu-1 Aşteptăm avis. l)e altcum posiţia nostră e precisată în afa­cerea de sub întrebare.

Ilie. Esc! nedumerit de unde atâta nedreptate şi însuţi descoperi mal târziu miseril grozave, pe cari dacă le-am scris noi, păr. A. din I. ne-ar fi certat şi mal rëfi. Crede-më că e sfîntă vorba: Pe-rirea ta din tine! De celea laite rîndurl sînt forte vesel şi încântat. Simt alăturea cu tine. La revedere cât mal curênd.

D. P. în Buc. Continuarea o aşteptăm. G. T. în forma în care aţi scris, afacerea nu

va interesa pe cetitori, de aceea nici n'o publicăm. I. Ţ Nimic noù, de cât repeţirea acelor pos­

tulate scrise şi rescrise acum de ani. Totuşi vom

Cărţi ce să pot c M in Librăria Seminarială Roua şi Bruma C. Scrob . . . 1.50

al iiBnijTfir o ţa [91001 £lm ,(9lmiais j Poveşti, I. Creangă 1 5 0

Vorbe înţelepte I. Popoviciii. . 1 5 0

Vatra Pă răs i t ă Slavici . . . 2 —

Din Bătrâni . . „ . . . . 2 50

Drumuri şi o raşe Iorga . . . 2 5 0

Poesii de Alexandri 3 .—

Teatru II. III. Alexandri â 1.50 . 3 —

Vers şi proză Alexandri . • 1 2 5

Novele A. Brătescu-Voinescu . . T50

Liter. pop. Eminescu 1 5 0

CiOCOiI N. Filiman 1-50

Legende şi basme Isperescu. . 1-50

Biblioteca Minervei 22 nr. fie care

numer 15 fii.

, uf iutHţ ifiiit ma un äiadaq • •

Comunicarea trenurilor prin gara ţffEM ( B l a ş )

ol èia (valabil din 1 Octobre 1903).

cătră g a r a de la

T e n ş - T 8 v i s

226 persöne persóne 102

1246 mixt mixt 2 '5

735 acce lerat acce lerat 904

2Ş2 acce lerat acce lerat 1228

C o p ş a — K i s - K a p n s

104 persone persóne 22J_

216 mixt mixt 1243

905 acce lerat acce lerat 7Ş4

1229 acce lerat acce lerat 251

4OS S i v ă r a d

826 248 mixt mixt 248

650

,1/riur

..ir !:'U.'ii

55 (8—10)

A V I S

Subscrisa societate comercială vrend să-şi desfacă depositul seu de vinuri bune şi veritabile de pe Ternave şi ŢAureş, aduce la cunoscinţa On.

Public, că vinde en g r o s şi cu preţuri moderate vin de masă din 1900 risling, şi vin de desert

din 1898.

i B l a s la 1* Decembre 1903.

m au . taisi

::'.iih hi

„ C O N S U M " s o c i e t a t e c o m e r c i a l ă pe a c ţ i î .

U N I R E A Pag. 81

Dinţi* 60.000 epistole de mulţumită,

p r e t i r t lea primit Feliei* V. Eugen apotecar, Stubica, Centrale (eoni. Zâgiàb) referitor la Fluidul Eisa, d in l ipsa de spaţiu numai câte-va

putem comunica.

St. Domn Eugen Palier apotacar Stubica (cora. Zagrab) Centrale Nr. 32.

Fii bun şi Imî trimite din renumitul Eltfă-Fluid a D.-tale cât să pôto de îngrabă 30 buc. cu sticlă duplă, pe care de 2 ani o folosesc cu succes eminent. — Më rog a le trimite cu rambursa.

cu deosebită stimă Med. Dr. Kittsl Perencz m. p., Praga.

S. D. Palier V. Eugen Stubica Centrale Nr 82.

în tote foile poţi publica, că Eisa Fluidul D.-tale e o medicina eminentă, care şi mie şi cunoscuţilor mei le a făcut mari servicii aşa d. e. in contra sgârciurilor la degete, durere de cap, durere de spate, osteneală, durere de ochi s. a.

Eisa Fluidul D.-tale îl recomand orî şi cuf şi lţî sunt mulţumitor pentru medicina acesta eminentă.

£ Iîuziăs. Creramb batonesă.

Soţia mea, inaî mult ca de 8 anî a suferit de picidre, pe mine mau durut ces­tele şi după ce ne-am frecat de vre-o câte­va-'-ori ne-am viudeeat.

I î i n Duluz, Şopron.

Mama mea de mal mulţi ani a suferit de:, piciore, să uniiau şi coceau,.- am probat medici ni destul, dar fără résultat. De când tnşe folosim Elsa-FluidiiI d -tale s'au vin­decat., formal.

Henrioh Tiirjung, Kis-Ôsz (Com. Torontal).

* De mal mulţi ani am avut o buba mare In obraz (faţă) şt ochii îmi eraù forte debili şi acuma după folosirea Elsa-Fluiduluî steiţefic vindecare totală. La alţii le-au fo-lotit tn contra tusei şi a dureri i de dinţi.

• Pél (Comit Poşon) loan Borş.

Amicii şi cuuoscuţil meî iţi laudă emi­nenta D.-tale medicină. Eu am simţit prima oră inrluinţa el, eu am pătimit de durere de mijloc şi junghiuri , aii dispărut după ce mam frecat de 3 ori.

Ludovic Kie, Szentes.

îmî era forto reu, in tot trupul simţiam osteneală şi durere, am şi cugetat să abzic de postul, de ore ce me temeam că nu voî pute suporta iarna, dar după ce am folosit 3 sticle din Elsa-Fluid, mam trezit la viaţă nouă.

Ştefan Parsang, Vep.

Nu pot *' ••o'psa, ca să nu me pro­nunţi în mod măgulitor asupra efectului eminent şi admirabil a Klsa-Fluiduluî.

în reuma mea de 30 ani mare efect am observat, ceea ce până acuma cu nici un feliu de medicină na putut ajunge, cu Elsa-Fluidul inse am ;ijuns.

CismadJa Imre, Kanişa-mare.

Adeueratul Elsa-Fluid aiul Feller. (Pluidul de esen-

ţie de plante cu miros plăcut ciul PelleO, provenit cu marca „ E l s a , " pe orî ce sticlă şi pe orî ce instrucţie trebue să fie marca alăturată cu numele „ E l s a " şi subscri­erea „ F e l l e r . " în timpul din urmă după ce E l s a -F l u i d u l se bucură de o trecere forte

s'au pus In circulaţie din partea unor speculanţi fără consciinţă diferite imitaţiuui sub numirea de G o l d - E I s e - F l u i d , L u i s a - F l u i d etc Să ne ierim de ast fel de imitaţiunî pentru că numai cel provet}ut cu marca „ F e l l e r " este Elsa-fluid veritabil. C o m i s i u n e a s a n i t a r ă a e x a m i n a t - o şi a p r o ­b a t - o . La esposiţiile din B e r l i n R o m a ,

L o n d r a , P a r i s şi N i z z a F l u i d u l -E l s a aluî F a l l e r a fost premiat cu medalie de aur, mal pe urma a fost de­corat cu medalia de argint a ordulul crucea roşie din Spania.

Se spedeză cn rambursa ori trimeţind banii Înainte dimpreună cu instrucţia, spesele de

postă şi ladă:

sau 6 st. duple « 1* s » ,, ~ t O « n

12 sticle 24 „ 36 „ 48 „ 60 „

24 30

o.— cor. 8.60 „

12.40 » 1 6 . - „ 20.— „

Mai puţin de 12 sticle nu se spedeză

G r a t i s primesc tot la 12 sticle o sticlă de E l s a F l u i d .

Numai Elsa-Fluidul lui F e l e r e b u n . E consult să se comande recomandat.

La Elsa-Fluidalse recomandă, ca cel maî bun mijloc laxativ p i l u l e l e E l s a R e b a r b a r a de F e l l e r . Cu totul ne-stricăciose. Efect sigur şi iute. Nu [roduce dureri, face poftă de mâncare, ajută mistu­irea, curăţcsce stomacul. O legătură (6 tegulo) cu instrucţiunea 4 c o r . franco. Nenumerate epistole de recunoştinţă.

Adeveratul prav de insecte cu marca „ E l s a . " Acest prav omora insectele stri-căcidse de prin case, gradine grajdlurî, vii cum îs d e. muscele, purecii, moliele, păduchii, stelniţcle, fumicele etc.

Prin folosirea acestui prav să cruţă forte mult şi fiind efectul lui admirabil să recomandă cu totă căldura. 1 tegulă 1 c o r . dacă se comandă de odată cu E I s a - F i u i c l , la din contră singur costă 5 c o r . franco.

S. D, FELLER Y. JENO, farmacist In Stubica, C e n t r a l e 8 2 . e o t . Z a g r a b .

noua este numele unei fol indispensabile pentru ori ce damă si a cărei lipsă s'a simţit de mult.

: ! z Conţine numeróse Gravuri de cele mai nóué toalete, z Rochii", pălării, corsaje, mantile, broderii, costume de bal, de visita, modele de toalete

pentru dame, domnişore si copiî, £- — — — — —i ! i-—-

EBfig Precum şi diferiţi articlil despre îmbrăcăminte, croire etc B a a w •

$i frumose părţî din literatura uşoră: novele, poesiî : Costă pe an 12 cor, pe 1

2 an 6 cor, pe 1 « an 3 cor. Apare in Bueureseî Calea Victoriei Nr. 51.

Abonamentele se pot face şi la

M s _ 5 ) Tipografia Seminarialâ din Biaş (Balâzsfalua) Trimiţindu-se banii înainte.

Pag. 82 U N I R E A

u

N o u! Lampă, electrică, de

busunar cu mechanism american

indiiptntatlli ptatn oii ct iconomli casnici. = S e p6te purta şi in busunar, e durabilă,

comodă şi corispund6t6re.

£a fie care e de lipsă pentru luminarea chjlielor, treptelor, ambitelor Şi loca­

lităţilor laterale.

Pentru oficerl la esereiţiî, pădurarilor şiivenătorilor pentru fseryiţiu de nopte e tare acomodată; pentru turişti sunt indispensabile, pentru medici şi mdşe cu ocasiunea visitelor de nopte. In fabrice, mori, pivniţe şi deposite unde se păs-tre^ă materii esplosive, sunt de mare însemnătate, pentru căritorl ce sosesc n6ptea sunt nepreţuite. Pentru econome «ste o bucurie. Nu sunt în urma ei picături de lumină pe padiment şi covore. Pe proprietari şi economi îl păzea.e ¿3 atacuri şi foc ; cu acesta te poţi sui şi noptea in pu<. un o se păstreză nutreţul. — E sigură contra focului. Se pote lotosi de mai multe mii de ori şi dacă cu timpul arde stratul, pentru 1 2 0 cor. subministrâm altul nou. P r e ţ u l 4 c o r .

Ga reflector şi linte măritore eseoutată forte fin ou 5 c o r . r = S t r a t d e r e s e r v a c o r 6 n e 1*20. '

Se trimit cu rambursa de Stabilimentul Central aiul IOSIF AUFFENBERG

B U D A P E S T , S t r a d a P r 6 f e t a 5 . (66) 7 - 1 0

®©©©Q©©S

Cumpgrare -ocasionalăl4 i r : ^ ^ 32 bucăţi'numaî,6 JI.

în nrma preamarelui depoajt »; unei fabrici de -obiecte-' de jMtal, I M » ••• încredinţat se vlnd marfa acesteia în 1 , preţul cu care se fac. Speder dară» până când depositul susta, contra ramburs:

6 bucăţi linguri de supă din cel mai rin argint de gloria, 8 fbrcuţe (furcuţa Intr'o bucată) dh> cel mai fin argint de gloria, 6 cuţite din cel mai

fin argint de gloria, 12 linguriţe de cafea din cel mal fin argint de gloria; I sittţa de străcurat laptele şi I sitiţa de străcurat supa.

32 bucăţi cari costă numai 6 fl., tote noue şi bune şi frumos poleite. Acestea mai de mult au costat 25 fl.

Argintul de gloria este un metal cu totul alb, care se inlocuiesce cu cel mai scump argint, şi ca unul fie-care să fie convins despre adevăr, me oblig a remite banii numai de cât dacă marfa nu ar conveni.

Garnitura e cel mai potrivit dar de cununie, şi nu trebue să Iipsescă din nici o casă.

Singurul espeditor este:

Iosif Auffenberg's Centrale B u d a p e s t a VI., S t r a d a P r d f o t a 6 .

flp» Comande!* Mi trimit sped&nd banii înainte «a ţ e tn t ra raabor» . « 67 7—10 .

©

©

© © . ©* w "i

w © : ( » *

© y-© ©.; w w w

(44) 18-20 8 zile ie lasă apr e

probă.

Numai 2 7 5 K

&& trimite cu ram­

bursa ori auticipâu-

(iu-se preţul*

Un escelent «cas de bn*unar

S ; Bemontoir. d t nichel sistem j ,P*teBf

g Roskopf." Se vinde cu gărăaţ* de 3 ©

w ani. — Se d ă gratis şi o trumosa

g catenă aurită şi alte articole de reclam.

I Celor ce uq le coiYiue li se retrimit Hanii. ©

| M. I. H O L Z E R

g mare deposit de ceasuri fi juvaere.

g (Austria) Srftkovia Dietelsgasse 66. X * Liferantni oficialilor de stat.

» P r e ţ c n r a n t n r i s e t r i m i t l a c e r e r e

• g r a t i s s i f r a n c o .

* —"** Se cânta agenţi. • -£r A n u n ţ a i se pate reproduce. zzr~ 9

© © © © ©

© © © © ©

© © © © © © ©

© © © © © © © © © © © © © © © © © © © © © © i©

I •

Banca de asigurare

. .TRANSILVANIA" —= internet la anul 1868 = ~

in Sibiiu, strada Q0t&kl ural 5 i ^ | w l t A o U | ă jpioprii), asigttreTţă | ă cele mal « ^ Ş a g i d s e condiţii:

d b n t r a p e r T c o l i l l i i r c f i toceittiiu ş i e s p l o s h i n e ,

edificii de ori c e ^ , ^ t e â r f y l r l , ni i lbn^ vite şi producte economice etc.

î n t o t e c o m b i n a ţ i i l e , c a p i t a l e p e n t r u c a ş u l m o r ţ i i , z e s t r e , d e c o p i i , r e n t e , p e v i a ţ ă e t c . e t c . *

u r ă r i d e

Asigurări poporal* fără oeroetare medioală. Asigurări pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a eapitattriHl scadent

F o n d u r i d e r e s e r v ă ş i d e g a r a n ţ i e s p e c i a l ă , ...

cu finea anului 1900: 1,303.572 cor. 15 bani. Valori as igura te contra inoendiulul . ^ Capitale as igura te asupra v ie ţ i i :

72,420.299 oorâne. ^ 9,24%543 oorono. Peotn tomwi de imnt 3,003 550 c centra capitale w a t e pe îiatâ 2,738-793 c

O f e r t e ş i o r i c e i n f o r m a ţ i u n î s e p o t p r i m i d e l a :

Direcţiune în Sibiu, str. Cisnădieî nr. 5, et. I,, curtea I. precum şi de la subagenţii din tote comunele mai mari.

A g e n t u r i p r i n c i p a l e : î n A r a d , B r a ş o v , C a ş o v i a , C l u ş , T i m i ş o r a ş i F ă g ă r a ş .

(6) 43-62

Wft-Tipografia Seminariuluî arcliidiecesauf