A N U L V . N n . 2 5 5

17 D E C E M B R . 1931

8 REALITATEA ILUSTRATA 17 Decembrie MII

.... şi d in nou au porn it fulgii de zăpadă, — perdea ce -■ asa, — din ’naltul cerului, au îm pânzit zarea şi-au îm bră ­cat lutul şi lăcaşurile, pădurile şi parcurile, in vestm ânt alb de nea, de sărbătoare.

Crivăţu l şi-a însoţit tovarăşa de veacuri, b ic iu in d obra jii drum eţilor, stârnind talazuri de om ăt pe drum uri şi câm pii şi ră bu fn iri nervoase în hornurile caselor.

D ru m u rile s'au troenit, lopeţile şi-au regăsit m enirea si p rim ele clinchete de c lopoţe i s’au auzit pe stradă. Săniile şi-au porn it tă lpicii pe pârtiile proaspete, iar tram w ayul şi-a

w

"Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA

jiial remorca la depou, în hala căldu-

I Fotografiile pe cari le prezintăm c i- ^ilorilor noştri, reprezintă câteva aspecte ale pif.

In pag. 2-a, stânga-sus, vedem trei viitori re -wdmeni ai „ b o b ” -u lu i, antrenăndu-se vo ioşi, deocam data cu

l 'l 'n dreapta paginei, o alee înzăpezită din parcul Carol, pe . . .sre băncile aliniate, au aţipit, ca nişte babe som noroase, sub haina de

miciură.l In josul paginei vedem o vilă d in îm p re ju rim ile V ienei, noaptea, m inu L| ornamentată de zăpada proaspăt căzută.I In pagina 3-a, sus în stânga, doi cetăţeni dela periferia Capitalei, îşi fot iram prin zăpada care le -a în troenit casele.

! Stânga jos: L e m n e le : preocuparea continuă în tim p de iarnă, pentru b o ­i/iţi şi săraci.

Pe dreapta paginei sus: M ăturători ai P rim ă rie i, strângând zăpada pe o ¡radă a B ucureştilor; la m ijloc; nu e un peisagiu d in regiunea muntoasă, ci in aspect dela periferia Capita lei; jos: un m inunat colţ rom antic, d in Parcu l ■ml, fotografiat după p rim a ninsoare.

4 REALITATEA ILUSTRATA 17 Decembrie 1931

Os din neam boeresc, cu hrisoave care se coboară până in veacul XVI-lea, toată poezia aventuroasă a viţei de preţ s’a cui­bărit în acest ultim vlăstar, menit să urce trepte de înaltă artă. Bujorenii, sat situat in preajma Coziei, cu frumosul conac boeresc, i-a fost leagănul naşterii. Clinele dulci ale văii Oltului i-au adum­brit privirile. De aici a izvorît se vede toată duioşia cu care i se impregnează vocea, în clipele când în serile de spectacol, se ivesc tăceri tulburătoare. Astăzi moşia părintească s’a înstrăinat, dar noul ei stăpân, senatorul Seltea, uită de multe ori de dreptul lui de proprietate şi fiecare nouă îmbunătăţire ţine să i-o aducă la cunoştinţă.

— Şti, Iancule, că pe moşia ta am făcut cu- (yre sau cutare lucru...”

Pe buzele lui Iancovescu,¡rictusul unui surâs co­rectează lapsusul.

-— „Vrei să spui mo- ţia ta...”

Un lucru păstrează el cu sfinţenie: actele strămoşeşti. In piesa iii Yves Mirande, „O gaură in perete", care se joacă actuaimente la tea­trul Regina Maria, în pri mul act, când descope­ră testamentul mareşalului Brignolles, se serveşte de unul din aceste rămăşiţe scumpe. E o foae îngălbenită de ani şi îmbâcsită cu litere

Ion Iancovescu ş i Pola llle ry in tr’o scenă din filmul „Parada Param ount”

— „Scuză-mă te rog, nu te pot primi acum. Lasă că avem noi timp să stăm ie

vorbă la spectacolul de diseari”, Ştiam eu ce Înseam­

nă acest „diseară".Dădui busna cu pri­

virile aţintite aiurea.— „Nu te jena. So­

coteşte absentă laturi femenină din mine11.

F M E straniu joc al eredităţii a scos la lumină făptura, a că- rei ascuţită inteligenţă e filtrată numai prin filonul vapo-

ros al glumei. încerci să-i destrami liniile puternic închegate ale chipului şi te izbeşti de privirile cu surâsuri, în cari intervezi a- inuzante hăuri de exclamare.

Nici o altă meserie n’ar fi putut îmbrăţişa acest ciudat perso­nagiu molieresc. Mersul vieţii e întrevăzut de el printr’o prismă aparle. Nu primeşte impresiile ca noi toţi. N ’a încercat clipe de disperare, decât sub blânda lumină a farsei. Un tainic spiriduş ii frământă făptura, impunându-i ritmul abracadabrant al acţiuni­lor. Duce o viaţă de nabab, secundată brusc de cea a boemului fără leţcae în buzunar.

pricioş „şuete” şi atunci nu se poate să nu zâmbeşti admiraţi», in faţa inteligentelor îmbinări de cuvinte. Fuge de reclamă ca din faţa cine ştie cărei supărătoare corvezi. Dar într’un matineu tot am încercat să-l prind, să-i smulg ceva din isteţele lui idei.

— „Cioc... cioc...” bat in uşa cabinei. Clanţa împinsă fără voe, de nervozitate, lasă să se întrevadă prin deschizătură, un Ianco­vescu, pe jumătate dezbrăcat, întinzându-şi „tenul” pe obraz,

cirilice. Omul care as- vârlă tot ce câştigă cu uşurinţa, cu desinvoltura cu care aruncă fumul de ţigare, duce cu sine după ce ese din scenă, relicva care-i a- minteşte de trecutul străbunilor săi, Cunoscut în intimitate, după ce i-ai prins liniile carac­terului,^ Iancovescu e o încântare, o vecinică surpriză. Iţi procură materialul unei cărţi rare, amuzante, plină de rafinament. Încheagă ca-

I] Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 5

Văzând că nu poate scăpa şi-a meat o pijama pe um eri.

„Ce vrei Marg?”- „Un mic interview. Nu pierzi :i măcar câteva minute” .

„Uite ce e. V ino mâine sprei dejunului la mine casă. Acolo item mai în voe. Iţi servesc şi plică dela Cozia, îţi arăt şi foto- liia culei în care m’am născut.

In ziua aceia eu am fost aceea care am îmbrăţişat alte drum uri şi abia în cea următoare sunam la uşa unuia din apartamentele eta­jului doi ale „C lăd irii Româneşti” din piaţa Senatului. O apariţie tâ­nără, suplă, învăluită într’un peig­noir rose mi-a deschis: duduia Toţa, tovarăşa de viaţă a artistu­lui.

. > A.

f t * . 'I-*- ■ rx ■£ <

■\^ ^ ///*“—U K. ^ I

U n autograf rev is te i noastre.

îi doua zi, la ora douăspreze, pe* întâlnesc pe Sărindar, prin

' ;ajma cafenelei Capşa? j fc Iancovescu îmbrăcat în origi­

ni palton sosit nu de mult dela ' idra.l-„Cum ne-a fost vorba?”

„Du-te acasă că vin şi eu j- Miat”.1- „Mi-e teamă că ai să uiţi. Re­ferai fotograf poate fi prins «... şi duduia Ţoţa... şi Mouche” .

Î-„Du-te... du-te... când am spus ii. Nu mă ţin eu de cuvânt, e nt, dar nu sunt lipsit de bun

— „Iancu nu este acasă, dar tre- bue să vină la masă. Te rog aş­teaptă” .

D intr’un colţ a ţâşnit ca o sfâr- lează Mouche, căţelul adorat. Cu lăbuţele îmi îmbrăţişează braţul, trudindu-se să-mi crâmpoţească în ­tre dinţi stofa hainei. Stăpâna în­cearcă să-l îndepărteze ,dar mârâe- lile lui o intimidează. Cu un capac dela o cutie de ţigări îi ap lică co­recţia meritată, servindu-se în ace- laş timp de el şi ca scut de apă­rare. Mergem apoi prin toate încă­perile, până la bucătăria cu cimen­tul curat ca’n palmă. In sufragerie

doi porum bei uscaţi, prinşi în pe­rete îmi izbesc privirile.

— „Port-bonheurul” nostru, cum­părat din Italia. A ici nu-i încă a- ranjat. Sufrageria spaniolă coman­dată la Paris, nu ne-a sosit încă” .

încerc s’o iscodesc asupra vieţii dusă de soţul ei, asupra obiceiuri­lor lui, dar ea înalţă copilăreşte din umeri, eschivându-se în faţa oricărei întrebări.

— „Eu nu ştiu nimic. Vorbeşte cu Iancu. El e atât de drăguţ” .

D ar nici în ziua aceea n’am pu­tut prinde nimic pentru scopul vi­zitei mele şi întorcându-mă acasă surâzând, mi-am amintit de acto­rul care cu două zile înaintea p re­mierei unei piese originale, supra- veghiând jocul celorlalţi actori, când i-a venit replica, şi-a prins partenera de talie, mulţumindu-se numai să-şi mimeze rolul.

— „Astăzi facem doar arhitec­tura piesei” — a strigat el, adre- sându-se indirect autorului, — „azi mimăm... Mâine învăţăm rolul” .

Iar când un tânăr actor care-şi făcea stagiul militar, a cerut voe directorului Iancovescu, să lip ­sească dela repetiţie, acesta i-a răs­puns:

— „Eu mi-am făcut armata nu­mai la închisoare, iar când scăpăm, Jucam. Dacă pleci, te înlocuesc” .

Actorul a plecat, iar Iancovescu, chiar din clipa aceia, a uitat de a- meninţare, cum uită să-şi achite da­toriile, — cari nu-1 strâng prea pu­ternic în chingi, — cum uită să a- peleze în momente critice, la cei pe cari îi blagosloveşte cu daruri de preţ, cum uită pe cei pe cari îl bârfesc, etc. etc.

Cât de neînsemnată e suma p ri­mită la sfârşitul fiecărei luni, pen­tru omul care bea zilnic peste şai­zeci de cafele, fumează peste o sută douăzeci de ţigări, de cea mai fină calitate, cum pără peste o duzină de jurnale, face de câteva ori drumul cu taximetrul de piaţă, până la lo ­

cul unde-şi are garată maşina ! Iar dacă o întâmplare neprielnică i-a scos în cale, printre obiectele din- tr’o vitrină, un bibelou pe care -1 socoteşte operă de artă, sufletul i se leagă de el, îl acontează şi îşi scoate în grabă din casă ultima sumă de bani, chit că a doua zi în-

. cepe vechea poveste a îm prum u­tului.

Iancovescu e un prea mare ar­tist, pentruca nevinovatele-i capri­cii să nu-i fie tolerate. Nu-i place să se vorbească mult de el, pentru că tot ce spune e cu tâlc şi de spi­rit. Nu-i place să-i faci o rugăm in­te cu umilinţă sau cu respect exa­gerat.

Intr’o form ă lapidară, artistul îşi expune profesia lui de credinţă.0 redau mai jos.

5 -4 aJlf

s .? « _

:/

9 ^ -

* — ' f . '. , .

’ -i- -/r Cjî

¿ë--

<~S ;PA ’i-V. ---

O . O / , - J--- « - JUr <3^/ /

Cum joc? Fără. metodă, fă ră manieră, fă ră gust, fă ră obişnuinţă, cu uşurin­ţă — cli plăcere, ca să plac — publicu­lui şi mie.

Ce prefer? Să ţin conferinţe. Pentru ce? Pentrucă sunt sigur că după două m inute to ţi adorm. Ce nu-mi place? Criticii! M argareta Nicolan

! Oüingapu] p e m e d ín

conipa gpipÉ i A o p í- ccra í

fe] d e răceli

vrír.r.’.^ jv.«í

Şi Dv. veţi privi tot

cu a tâ ta mândr i e

lucrul de mână con­

fecţionat, dacă il veţi

lucra cu contul Bril­

iant Perle No. 8 mar­

ca „Cântar“ C. M. S.

incomparabil ca luciu

şi absolut garantat la

spălat.

S O C IE T A T E A N O N I M A

BUCUREŞTI, STR. DOAM NEI 14

• v* \ * ‘ \ | » *"**.* I*

R O M A N A

14

REALITATEA ILUSTRATA 17 Decembrie 19311

J A C K L O N D O N

În cep â n d cu num ărul viitor. „Realitatea Ilus­trată” va publica în continuare, extraordina ­rul rom an „ C O L Ţ I A lb i” , una din cele m ai reuşite lucrări ale celebru lu i scriitor am erican JACK LO NDO N . R om anul este tradus de cola­boratorul nostru, d. F. Aderca.

CÂTEVA C U V IN T E D E SPR E V IA T A ŞI O PERA A U T O R U L U I

Jack London este un Gorki american. Ca şi scriitorul rus, a cunoscut cele mai Îngrozitoa­re mizerii fizice şi morale. Când alţii s’ar fi prăpădit, el s’a ridicat şi a găsit m ijlocul să creeze o operă originală şi puternică, cu viaţă intensă, tradusă în aproape toate lim bile culte,

C O L Ţ I - A L B Iîn franceză, germană, suedeză, olandeză, nor­vegiană şi rusă.

S’a născut la San-Francisco în 187(5, din pă­rinţi săraci şi fără nici o cultură. In familia lui se afla un ciudat amestec de sânge, foarte complex, din şase popoare cel puţin: englez, francez, olandez, german, italian şi norvegian. Toţi străbunii scriitorului au fost oameni în­drăzneţi şi viguroşi, tipuri de acţiune şi aventu­ră, lipsiţi de prejudecăţile sociale ale europe­nilor.

Viaţa la ţară părea copilului o adevărată o-sândă. Asemenea puiului de lup din C o lţ i-A lb i voia să cerceteze orizontul pe care-1 zăria mis­terios, departe... Veni la oraş cu părinţii, la 11 ani, în Oakland, pe ţărmul Pacificului. Jack îşi câştigă pâinea vânzând ziare pe stradă iar

în ceasurile libere citia în biblioteca pálida oraşului. Fuge de-acasă în tovărăşia unorliai- manale, urmărit de poliţie. Găseşte de lucru)lo goeletă care supraveghea pescuitul şi c» trabanda de stridii. Ocupaţie foarte pnid loasă, căci contrabandiştii chinezi eraude-oli- drăzneală şi cruzime fără pereche. Tâniral Jack găseşte o slujbă mai bună, ca pescui foce în strâmtoarea Rehring şi pe coastele poniei. După zile de disperare înnecateini cool, se ’ntoarce acasă şi simţindu-se destul robust, se face hamal în port. Pe spatele-igol, acoperit de sudoare, cară saci de cărbunii poi intră la o fabrică de ţesătorie unde \i crează treisprezece până la cincisprezece a» pe zi.

Câtă vremea îi mai rămânea liberă, noaplti, scria.

5TR . H A L E L O R 21

Un ziar din San Francisco anunţase cn; cordă un prem iu pentru cea mai bună dts- criere. Jack London încearcă. De la miezul nopţii la cinci dimineaţi scrie Un Ulm |* coasta japoneză. Noaptea următoare, nemulţu­mit, rupe manuscrisul şi scrie încă odată. Art noroc: câştigă prem iul întâi. Premiul aii şi al treilea au fost câştigate de doi studenţi din N ew -York , pe care-i întrecuse fostul vâni tor de foce.

încurajat, Jack London mai scrie o buculi literară, care nefiind destul de bine lucrată,i refuzată. Tânărul scriitor, disperat, pleacă» de-acasă, pe jos, de-acurmezişul întregului con­tinent, până la Boston. De-aci porneşte prii Canada, unde a arestat ca vagabond. Ii având abea 19 ani, îl regăsim la Oakland por­tar la... liceul oraşului şi colaborator al Bule- tinului literar al şcolii, unde publică ini povestiri ale vieţii lui aventuroase.

Jack London desgustat de meseria de por­tar, vine la San Francisco şi şe înscrie audi­tor la Universitate. Spre a putea învăţa şi scrie intră la o spălătorie, unde mânueşte fierul cald ziua toată. După trei luni, munca de aţi d « noapte îl istoveşte şi pleacă spre Miază- Noapte, la Klondike, ţara aurului. Aci II sur­prinde o epidemie de scorbut şi face lup pe jos alţi patru mii de kilometri, până li Oakland. Aci află că tatăl lui a murit. Sarciui fam iliei rămâne acum pe umerii lui.

In singurătăţile înzăpezite de la Nord, min­tea tânărului Jack se formase. începu să-şi dea seama că nu poate fi decât scriitor. A Începi! o descriere a călătoriei în Klondike, dar (ară succes. O revistă ilustrată din California ii pu­blică o nuvelă şi îi plăteşte cinci dollari. Nu-’ vela are succes. O altă revistă îi cere colaliii-: rarea şi îi plăteşte patruzeci de dollari, In 1900, la 24 de ani, apare întâiul volum ie Jack London The son of the wolf (Fiul lupu­lu i), o culegere de nuvele din ţara aurului.S’i ferit de ispitele ziaristicei, pentru a putea scrie, numai după gustul lui. Astfel au apărut rând] pe rând: Chem area pădurii seculare, Lupii m ărilor, înaintea lui A dam, Luceafărul t/e îlj Valea Lun ii, Jerri/ , Călcâiul de fier, V a js t a - dul stelelor şi altele.

Peşi avea o înfăţişare de viaoare fizici neobicinuită, scriitorul moarte în 1911), In vârstă de 40 de ani. Suferia de o istovire ( nervilor — consecinţă a vieţii grele pe care» dusese — şi nu mai putea dormi aproane de­loc. In ultima dimineaţă a vieţii Iul (22N'oem- brie 1916) servitorul japonez l-a găsit prea a- dormit. N ’a mai putut fi deşteptat. I j

Prin intuiţia largă a vieţii umane şi male, prin tragicul fundamental al tempera­mentului lui, Jack London este una din celi mai originale şi puternice încarnări ale geniu lui anglo-saxon. F. A.

o r ic u

e z i e

M A R E

A s o r t i m e n tP E N T R U

C a d o u q i

STR. BAZACÁ 1

fl Decembrie 1031 REALITATEA ILUSTRATA 7

î o o9 o m o fi y o9 oft'l înţeleg de ce ne p lângem cu toţii de greutăţile vieţii? ... Viaţa Ú ría fost niciodată altfel decât este — şi pretenţiile ei sunt ne - „uiibate, de când a apărut om ul pe păm ânt. M i se pare însă că p re - iMe omului s’au sch im bat şi se sch im bă m ereu . Bunăoară : viaţa îi tt să mănânce. O m ul p retin de să m ănânce cu şervet la gât, in tovă - ¡it veselă si în vrem e ce toţi m estecă furios, ca în pădurile m ile ­le, omul vrea să-i cânte o ceată de m uzicanţi, cu d iferite instru ­ite. Viaţa cere om ulu i să se adăpostească de p lo i şi frig . O m ul, p re - ijios, vrea să locuiască între m obile sculptate, la lum ină electrică şi Ihrifer _ şi când pleacă de-acasă, să fie legănat pe ro ţi de cauciuc. !f<l se simte nenorocit!...h i e o pricină pentru care ne sbatem ( î n z a d a r ): a vem p reten ­

ţii oferim o m uncă nerăsplătită, adică necerută de nim erii. Bună - :i: Voim neapărat să lecuim oam en ii ( dacă suntem m e d ic i ) când mii preferă să nu se m ai îm bolnăvească sau să zacă şi să moară i medic. Ţinem m orţiş să predăm în licee filosofía , etica şi p s ih o - lig (dacă suntem p ro fe so r i ) când ţara are m ai curând n evoe de ilhcare să pietruiască şosele ş i să taie lem ne. N e străduim să pictăm iiiţii de ariă, să scrim rom ane ( dacă suntem artişti ) când pop oru l nu n decât un şpriţ şi o placă de gram ofon .Jrebue să ne adaptăm, d o m n ilo r ! N u m ai m erge cu idealism ul de

m acum!... N ’aţi băgat de seamă că nu m ai aoar n icăeri cnn oscu - tkroşuri de orientare în viaţă: „C u m d ev ii m ed ic ” , „B u nu l con ta b il", uita perfectului m eca n ic” , „C u m se scrie la m aşină” etc.?...E nevoe urgentă să se scrie alte broşuri, m ai anroape de necesită ­

ţi ¡¡lei _ volum e ale căror titluri le recom andăm scriito rilo r şi e - kilor noştri dezorientaţi ş i pentru care nu avem n ic i o pretenţie. fi câteva:Cura ne putem găsi o soţie bogată?tele mai bune mijloace de a face case şi_ a_ nu le mai plăti. Manualul falimentului (c u aplicare la bănci, industrie, com erţ, e tc .) Cum se devine femeie fatală?Ji aşa mai departe...

■ 'NE spunea: „Ca la noi la nimeni?” ... De-o vreme încoace (de 31 fând ne-am m odernizat) pretutindeni pe suprafaţa pământului e Şlanoi şi la noi e ca oriunde. Omenirea înfăptueşte unitatea în să- jtie şi uneori chiar unitatea în comic, înainte de a realiza unitatea seriozitate şi viaţă bună.Aflăm dintr’un ziar (ş i nu unul um oristic) din Statele-Unite, cum făcut acolo o alegere de deputat, de curând. Dacă în loc de nhington am pune Bucureşti şi în loc de Hoover am numi pe d. N. ¡a, am zice că alegerea a avut loc în România.Şi cea mai caracteristică form ulă a evenimentului ne-o oferă o cu­lă, soţia candidatului, care povestea într’un cerc de prietene:

[ — Nu, scumpele mele, nu trebue să ne felicitaţi, nici pp jn in e , nici iJohn... N ’avem aproape niciun merit în această^ fericită^ alegere, ¡¡rlurisesc că’n ce mă priveşte, nici n ’am ştiut că John îşi_pusese ¡¡¿¡datura. Probabil nu voia să-mi dea un nou prilej de grijă şi în - [eli, preferând să aflu numai succesul alegerii lui — sau să nu aflu Suie. Şi cum era candidatul guvernului...— Era mai mult ca sigur că va fi ales... surâde o amică.

-Exact. Zilele trecute, în timpul mesei, îl văd pe John răsfoind e- svat un ziar, apoi ridicându-se de la masă şi desfăcând pe fotoliu ilartă a statului Illinois.— „John”, zic, „nu vrei să cauţi în hartă după ce luăm masa?” ...

■ rNu dragă”, îmi răspunde el, e ceva foarte urgent şi important...” L’am lăsat să caute mai departe.— „Ascultă, dragă, îmi zice deodată, unde-o fi Noul Westminster?...

W Westminster! Nou l-W estm inster!... II caut de-un ceas pe hartă şi s-l găsesc!”— „Ce te interesează, aşa deodată. Noul-Westm inster?”— „Cum ce mă interesează?... Noul-W esm inster m’a ales eri de-

[t«‘ cu unanimitate de voturi şi eu nici nu ştiu măcar unde e Noul- festminster!...”Í - Şi aţi aflat, desigur, soţul dv. s’a dus numaidecât la Noul-W est- inster...-N u ! N ’a aflat nici până acum. şi nu s’a dus la Noul-Westm inster.

(altfel l-am convins că nici n’are nevoe să ştie sau să se ducă: K, Hiiins să trimeată o telegramă de mulţumire. Poşta ştie unde e Noul- leslminster...

S 1 INCĂ o dovadă că tot ce se petrece la n o i se întâm plă y/ aiurea, J o avem în urm ătorul fen om en : preţul v inu lu i a scăzut în toateiilelaacelaş nivel, — adică Ia un preţ derizoriu . Taxele şi transpor- I fiind mai scum ne decât costul vinului, v iticu ltorii n ic i n u -ş i mai inii marfa. O păstrează în butoaie şi când nu m ai au butoaie, varsă ■I în stradă, la canal. _ ,In Italia s’a petrecut un fapt amuzant, care ne lăm ureşte d in tr o -

iişiamnra crizei v inu lu i şi asupra aceleia p o litice ş i asupra celei curajului.Ihmolini, „D ucele” care guvernează Italia cu voinţă dictatoriala,

iad asupra lui toate răspunderile (a d ică şi pentru cele bun e j i p en -i ede rele) îngrijorat de situaţia viticu ltorilo r d in Peninsu lă , a h o - iúsi viziteze regiunea cea m ai de seamă din acest punct de vedere, ies — nn fel de Drăqăşani d in Italia. Ş i stând de vo rbă cu oamenii^ ralul, s’a convins în tr’adevăr de greutăţile prin care trec ş i vinu l şi menii. Butoaiele stau p line şi oam en ii se usucă de sete şi tristeţe, luând de-nparle pe un v iticu ltor m ai bătrân, în o ch ii căruia

lip/a o flacără de inteligenţă, D u ce le l-a în trebat:

— D upă ideea dum itale, ce crezi c ’ar trebui să facem ca să se vândă vinul?.. ^

— O ! Signor presidente, ar fi m ulte de făcut, dar cel m ai bun m ij­loc ar f i să...

— * Spune, spune...—- X u pot Signor presidente, nu pot...— D ece?... -i— Dacă vă spun care ar fi cel m ai bun m ijloc , m ’aţi băga num ai­

decât la închisoare...— N u le tem e ! Spune!... N u ţi se va întâm pla n im ic : îţi dau cu ­

vântul m eu !— A tu n ci iată cel m ai bun m ijlo c să se vândă vinul, Signor presi­

dente: Să vă retrageţi de la putere. Bucuria pop oru lu i italian ar fi atât de m are, încât chefu rile s’ar ţinea lanţ — şi s ’ar vinde tot vinul!...

II 'signor presidente n ’a urmat sfatul bătrânului viticultor, crezând că e o glumă... Ş i n ici criza n ’a trecut ! — W .

î n p c c ţ ă jă ,

d o rm it

Dacă dormi atât de puţin încât începi să te temi că ai

pierdut exerciţiul somnului, poţi să-l redobândeşti.

Tabletele Bromural te ajută să înveţi a dormi!Ia 1— 2 tablete ziua şi câteva puţin înainte de culcare. Peste zi firea dtaie îşi va păstra acel echilibru care pregă­

teşte bine somnul. La ora cuvenită vei deveni somnoros şi abia întins în pat, vei cădea într’un somn natural şi bine­făcător. In seâra următoare acelaş fenomen se va repeta; după ce vei fi întrebuinţat medicamentul câtva timp, te vei

putea lipsi de el. Bromural este somniferul cel mai între­

buinţat şi cel mai inofensiv. — Caută să ai Ia dispoziţie

întotdeauna un tub de sticlă cu 10 sau 20 ta-?

biete. — Se găseşte în toate farmaciile şi drogueriile.(

K N O L L A.-G., L u d w ig s h a fe n /R in (Germania).

G H E O R G N I DS U C C E S O P V. A N A G N O S T E

IC A L. V I C T O R I ET E L . 2 / 3 2 6 7

A iseşti la in d iv id u l crescut în aln

_ fe ra înch isă şi monotonă ai unei loca lită ţi de provincie,

In speţa umană, gâtul preziil fieca re in d iv id acelaş numii

17 Decembrie llllfl

I

C ß L E RG R IV IŢ E I

C P l E P

ö P l V I Ţ E I 141 Gâtul cel m ai lung il au fui

num ite „flam engo”, care Mai Africa.

REALITATEA ILUSTRATA

I E V O L U T

Peştele are gâtul rigid. Aceski mate neputând întoarce capi bue să m işte întregul trup, fii

a-şi sch im ba câmpul viim

vertebre; există totuş persoam gâtul lung şi persoane cu | scurt.

In cele două grupe m a i avani ale regnu lu i an im al: păsării! m am ifere le , natura a produs si de o rem a;cab ilă lungime. AsIIJ g ira fa la care, se crede, că i luat această extraordinară te tare, pentru a ajunge înaltele m uri ale a -b orilo r , în epoci ii cetă când vegetaţia obicinuiţi extrem de redusă. Cu mii de îna inte, g iga n tic ii dinozauri aup zentat această caracteristică ¡i vem m otive să presupunem cin ce le m ai in teligen te specimene e p o c ii; ar f i ajuns departe,! un alt d e fec t al rasei lor, aia im pos ib ilita tea de a-şi meij sângele cald , nu le-ar fi împiei evolu ţia , făcându-le m a i apoi p iară cu desăvârşire.

W A N Ţ II sunt toţi de acord IC J I asupra faptului că cei mai vecni strămoşi ai omului au trăit în Oceanele preistoriei — că erau animale acuatice, aveau bronchii şi că respirau prin părţile laterale ale gâtului.

Fericită zi aceea în care indiv i­dul acestei specii a ieşit din apă, transformându-şi aripioarele în p i­cioare, când a învăţat să alerge pe uscat şi să respire pe năs şi pe gură.

Dar, vă veţi întreba poate: care

Elefantul are gâtul aproape inexistent, ceeace nu -l îm pied ică totuş să fie cel m ai inteligent animal, după om.

Natura creează după necesitate, organe pe care exerciţiul le perfec­ţionează. Ceeace stimulează cree- ru4, într’o mare măsură, e nouta­tea. In acelaş mod se desvoltă in­teligenţa unui copil. Individul cres­cut în ambianţa vie şi variată a m arilor oraşe, va dobândi o agili­tate spirituală pe care n’ai s’o gă-

e avantajul că omul nu mai respiră prin bronchii?

Iată ce ne spune în această p ri­vinţă biologul rus Menzbier:

„Inteligenţa n’a putut evolua la niciunul din animalele oceanelor, al căror gât aproape inexistent, sau mai bine zis rigid, reduce complec- tamente mişcarea capului” .

Scheletul om uhii se aseamănă mult cu al pasărei. D ar aceasta din ur­mă are gâtul mult m ai lung îji p ro ­

p orţie cu trupul.

(le mai ciudate gâturi le veţi la păsări, care în marea ma-

pte îşi întorc capul într’o ju­pe de cerc, priv ind fără difi- pte înapoi şî se spune că unele, [sunt cocorii şi flamingii,, des- tu gâtul un cerc complet.

|ra îndoială în acest caz nu [putem face uz de relaţiunile bre doctorul Menzbier încear- Ble stabilească între inteligen- flungimea gâtului. Natura face

!Decembrie IU31

E j*

■ ■ ■

ă m â

W ■■

omenesc — deşi are totdeauna j număr de vertebre , prezintă diferente. D in punct de ve - eslelic insă, gâtul lung este im elementele frum useţii fe -

m enine.

rareori ceva de prîsos şi as­ie pomenite sunt determinate abil de modul în care acesteii îşi dobândesc hrana: fla- ¡¡i se nutresc cu peştii şi mo­le apelor de mică adâncime, ir deci că extraordinara flexi-

_lte a gâtului, la aceste fiinţe, unde pur şi simplu necesităţi- pescuitului. In cazul unui gât lung, însă, alimentarea cu

eacreerului se face mai greu :e a făcut ca păsările să fie cu depăşite de animale ca omul

Mântui, ale căror gâturi, deşi mult mai scurte, au flexibili- necesară ce le permite să-şi

ircă cu uşurinţă capetele, spre imina obiectele ce-i înconjoară.

R : t « i

imi sus o fem ee cu gâtul scurt.

stimulent al creerului, e în ija umană, mâna.,Cel mai preţios factor în evo- » omului” — scria nu de mult itorul Richard S. Lull — „a I posibilitatea de-a apuca şi de

a-şi apropia, spre examinare, d iver­sele obiecte, ce-i ieşiau în cale” .

Ca şi flexibilitatea gâtului, acea­stă posibilitate e o generatoare de idei şi contribue la desvoitarea creerului. Dorinţa copilului de-a examina p ipăind şi chiar gustând, tot ce vede, nu e decât resortul pro­gresului.

De notat e faptul că elefantul, creeatura cea mai inteligentă în scara animală după om, are un al cincilea membru de care se folo­seşte ca de-o mână, şi anume trompa.

Fiziceşte, acest anim al e în multe privinţe prim itiv. Stomacul său prezintă caracteristicile specimene­lor de pe cea mai in ferioară treap­tă a evoluţiei, oasele p icioarelor şi chiar creerul par extrem de sim­ple ca structură.

Posedă totuş o inteligenţă excep­ţională şi mai ales o memorie sur­prinzătoare, reţinând loviturile re­ale sau imaginate, diversele acci­dente nenorocite, locul şi timpul când şi unde se coc fructele favo­rite.

îndeplineşte operaţiuni com pli­cate fără altă directivă decât o rd i­nul iniţial, şi se spune că presimte vremea, putând anunţa o ploaie cu câteva zile înainte.

REALITATEA

Are însă un mare defect: către bătrâneţe devine neascultător, iras­cibil şi uneori foarte prim ejdios.

Naturaliştii presupun că ceeace a ridicat această specie de animale la un asemenea grad de desvoltare intelectuală, cu tot prim itivul struc- turei lor fizice, a fost trompa, gra­ţie căreia elefanţii au putut exam i­na de aproape obiectele ce le aţâ­ţau curiozitatea lărgindu-şi astfel necontenit cercul noţiunilor.

In aceeaş ordine de idei, biologii sunt de părere că apariţia m âini­lor a determinat, în animalele dela baza evoluţiei umane, acea serie de m odificări care-au redus oasele feţei, în avantajul craniului.

Anim alele care-şi procură hrana numai cu ajutorul gurii, au boturi­le lungi, conformaţie ce lasă cree­rului un spaţiu de desvoltare foarte redus.

Doi sunt factorii principali care- au determinat evoluţia la capătul căruia se află om ul: în primul rând, flexibilitatea gâtului iar în al doflea, membrele superioare a că­ror formaţie a dat speciei posibi­litatea unor realizări, care-au pus-o în fruntea tuturor celorlalte crea-

ILUSTRATA

La i 8 D ecem b r ie crt., va avea loc in sala A theneului, un concert al excelen tului bas, d. Robert Shilţon, cunoscut publicu lu i d intr’o m in u ­nată serie de concerte anterioare şi din reprezentaţiile la O pera R o ­mână.

10 REALITATEA ILUSTRATA 17 Decembrie ii!

ri i i f p s i f f t r l i i i i i i i t ! ! ? ° "<!■ i i ° ° ï i ü l ü ü f e J ° ° i f l M < ! ‘ î " 0 '

[ M \N D se vorbia de Sergiu Gus- .t x il lavski, tânărul şi frumosul aauoator dela cabaretul „Paradisul amorului”, parisienii cari frecventau elegantul local, alergau, pe dreptate, ca la o minune din poveşti.

înalt, svelt, brun, Sergiu Gus- lavski avea înfăţişarea şi manierele distinse ale unui prinţ. Nimeni nu izbutise .încă să afle dacă.era de viţă nobilă.

Se născuse în Rusia şi aparţinea, fără îndoială, unei familii nobile, victimă ca atâtea altele a perioadei celei mai tragice a bolşevismului, fiindcă era partizan al dinastiei pră­buşite. Vorbia limbile rusă, germană şi franceză cu o uşurinţă şi corecti­tudine surprinzătoare şi făcea pe dansatorul de profesie, — fiindcă după părerea lui, nu era în stare să facă ceva mai bun şi că prin ea îşi câştiga existenţa. Femeile, subjuga­

te de farmecu-i neasemuit, îl adulau; cu toate acestea, nimeni nu-1 ştia să aibă vre-o legătură.

Jocul graţios al picioarelor lui era vrednic de pizmuit. Când o femee îl angaja la dans, nu făcea mofturi dacă era urâtă, ci arăta aceeaş poli­teţă binevoitoare, cu care obişnuise pe altele, mai gingaşe şi mai fru- .’noase. Observatorii mai atenţi no- taseiă, că atunci când lua banii cei se oferiau la sfârşitul dansului, mâna îi tremura puţin, iar privireai se umbria de o uşoară tristeţe. N e ­greşit că situaţia lui trebuia să fi fost cu totul alta. Poate că şi nu­mele acela slav, la care răspundea, nu era cel adevărat... Oricum, un tip cât se poate de atrăgător şi de in­teresant...

De câteva seri, tânărul dansator era disputat de două doamne ame­ricane, care se întreceau să pună stăpânire pe el, cu sunetul dolari­

lor. Singure amândouă, în călătorie de plăcere prin Europa, se cunoscu­seră pe bordul transatlanticului, care le adusese dela N ew -York la Cher- bourg şi acum se împrieteniseră, mai cu seamă că aveau aproape a- ceeaş vârstă, aceeaş independenţă, gusturi potrivite şi avere de-ase- menea.

Indrăgostindu-se amândouă de frumosul rus, s’au dus la început împreună la „Paradisul amorului”, dansând fiecare cu el, pe rând ; a- poi, d-na Pending începu să frec­venteze localul singură, grăbindu-se în fiecare seară, ca să se bucure cât mai multe clipe de plăcuta tovără­şie a încântătorului discipol al Ter- psichorei. D-na Ergot, prietena, pro­testă jignită şi geloasă; şi într’o bună zi cele două femei sfârşiră prin a se despărţi, devenind rivale de moarte, pentru cucerirea inimei lui Sergiu Guslawski, pe când vraj­

ba şi duşmănia aprinse de focul* bure al pasiunei, înlocuiau în itd două suflete cari nu cunosi niciodată piedici, dulcile sentisfl de odinioară.

Cearta începu într’o diminn|i hotel. D-na Ergot se pregătiasi; ce în oraş, când blonda Mr. Peio apostrofă violent...

Frumosul dansator se ostenii zadar să arunce apă peste mejdios incendiu, silindu-se an răta vre-o preferinţă; dar, târâte pasiunea oarbă ce le încătuşase, ceste două femei, vedeau ceia ce nu există. Şi, într’o contiii bănuială, fiecare în parte şi pt cuns, îl socotiau drept un „alei1,

Cei cari îşi dăduseră seama tragedia aceia sufletească se!» rau, în taină şi, cu insinuări şugite, o alimentau...

Intr’o seară scandalul iaW D-na Pending şi d-na Ergot, ¡a|

ASPECT ÎNFLORITOR

c u / e iS & i& û i

PENTRU tN C P ijiP E A ÎE N IJ L lli Dv.

In m icile lupte ziln ice de a se eviden­ţ ia şi îna in ta în profesiune şi în viaţă, o fem ee cu fa ţa sănătoasă şi trandafirie, are neapărat preferin ţă înaintea altora, i Deaceea, principiul bazat pe experin-

;ţă, a l fem eilor inteligente, este : de a da culoare fe ţe i lor, cu ajutoru l „K H A - S A N E I-S U P E R B “ un ton viu, proaspăt si sănătos.

Crema J i H A S A N A S V B E B B “ este de un galben orange , se freacă uşor pe piele; ea se asi­milează în pu (ine secunde fie­cărei cu lo r i a pielei şi ti da a- parenţă sănătoasă şi fragedă lS imeni nu bănueşte în trebuin ­ţarea ei. îm p reu n ă cu ea se în ­trebuinţează creionul de buze J iH A S A N A S U P E H B Ş i el

are un efect individual, roşeşte buzrle delicat, durabil , discret ( f a 'ir t isant şi dă gure i delicioa­sa frăgezime a tinereţei. „ K H A - S.4.V i S l ' P E P B " nv dispare la

uiri' zrii ti sau '■■finitul.

KIH ASANASDIPIERIB ! -ei

) ........ ,age mici: Roiige de ibiaz:Lei 30; Creion de buze: Lei 26 Se obţifi£; pretutindeni.

DR. Al. A L B E R S H E lMFrankfurt a JV1. Puris şi Londra

Depozitul General pentru România: ,.l K A '—KRAYER, S. p. A. Timişoara

Arâtându-şi frumoşii dinii stelele de cinematograf suiit fericite că au putut obţine al­beaţa lor întrebuinţând pasta sau săpunul pentru dinţiG E L L Ê F R È RES

G ă s iţ i a d e v ă ra ta a lb e a ţă a d in ţ i lo r D vs.Sub piatra ce acoperă dinţii ca o pojghiţă gălbue posomorâtă dinţii femeilor cât şi ai bărbaţilor sunt curaţi — albi.Şi D-voastră puteţi să Ie redaţi în cursul unei săptămâni această albeaţă.Procuraţi-vă pasta de dinţi GELLÉ FRÈRES astăzi, Dinţii Dvs. ?or fi fildeşul şlefuiţi ca ai unui copil. întocmai cum erau în copilărie. Piatra şi culoarea galbenă sunt îndepărtate cu încetul şi sigur, dinţii vor fi splendizi.Pasta sau Săpunul pentru dinţi GELLÉ FRÈRES, fiind rigu­ros antiseptice şi germicide, vă vor proteja de asemenea, de orice pericol posibil de pyorheea.

B R I L L E M A I L ( G é l l e F r è r e s )Este azi pasta roşie pentru dinţi preferată de lumea elegantă care apreciază hygiena şi are gust în artă toaletei. Această pastă dă dinţilor o strălucire deosebită. Prin întrebuinţarea sa zilnică ea lasă pe gingii şi pe buze acel roş viu, natural, necesar pentru a pune în valoare o frumoasă dantură ca o bijuterie intr’un etui plăcut.Cereţi furnizoru'ui Dvs. un eşantion gratuit de pastă pentru dinţi' BRILLEM AIL, încercaţi-o şi veţi rămâne fidelii săi.

L a farmaci i, droguerii şi parfumerll .

p ro d ree căldură şl ccm l ale

T U S E - G R I E R E U M A l i S M E - J U ,

LUMBAGO.Therraogène &eap.ică pe piele ca o simplă Lu. ată de vată. E l înlocueşte cu succes com­presele, cataplasniele, sinapis* mele, linimeiiteie, vet-i aioa« reie şi orice aite revuls.vei căror proprietăţi le posedă, fără a avea insa şi inconve­

nientele lor.

Reprezentării, general:

I. D ILLAN Bucureşti, str. Pitar Moşu, 4

Cutia mare: Lei 33. Cutia m că: Iel22Se poate procura la toate far­maciile şi drogueriile din lume

IN S T IT U I C i ’ î iM E Î l(institut de intrumu^H

Str Ştirbey-Vodă 34. Telcf.359;h I

Dr. F. KOVACSlboli de piele şi cosmetică

Consult 11— 12 a. m.2 3p.« j I ratam en t eu ore fiw

I] Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA

S C H I r R K(WJIS-IONDON B tD tlN ’W ltN NtWVOfiK

ila culme, se luară la ceartă pe¡tepute, îşi smulseră pârul, se nară pe faţă şi-şi sfâşiarâ în bu- toaletele strălucitoare. Des-

|ite, îş i aruncară un potop de a- linţă.'i ■• Să nu crezi că ai scăpat cuil;Ai să rni-o plăteşti scumn deIiao fdcvărată provocare. Cele irivale se înţeleseră cât ai .-.l.pi och': d-na Pending scrise uu fci- j-nei Ergot, fixându-i o în tîln iri tril ora 3, în după amiaza zilei itoare, în Bois de Boulogne şi igâadu-i atenţiunea asupra acestui ¡■scriptum :hi aduce cu mine un re vo lv er” . ivala răspunse acceptând şi nota marginea biletului numai cuvin- :„Şi eu de-asemenea” . tel american: una căuta pe cea-i prin desişuri; cea dintâi care ţgper.a adversara, avea avantajul ¡deschide focul, stând ascunsă spatele unui copac. Fiecare avea uzunar o scrisoare, în care de- ică se omorîse de bună voe şi simeni nu putea fi învinuit de a- ită nenorocire. Aşa este obiceiul ara dolarilor şi a sgârie-norilor. tle două doamne se duseră în sde Boulogne, la ora hotărîtă, idouă îmbrăcate în câte un ele- icostum de sport care le asigura itatea şi o stăpânire deplină pe tari; şi acum, pierdute în tăce- pâdur'i, mergeau la întâmplare, iind fiecare umbră, tresărind la* sgomot, iar în mâna dreaptă agând mânerul revolverului, în- lat într’un buzunar.

DUELUL ÎN T R E R U P T

’[(murau oare în adâncul inimi­lor? Poate. Se căiau de atâta ab­

spre cele două americane.O exclamaţie de surprindere por­

ni de pe buzele rivalelor, cari lăsând armele să le cadă din mâini, eşiseră din ascunzătorile lor, spre a veni în întâmpinarea celui sosit pe neaştep­tate.

— D-ta, Sergiu Guslavski, în cos­tumul acesta de femee? Ce înseamnă asta ?

— Eu nu sunt Sergiu Guslavski. Sau mai bine zis, nu mai sunt. Mă numesc Caterina Carnoff şi sunt o femee, nici mai mult, nici mai pu­ţin, ca şi dv. amândouă. Nevoia de a-mi câştiga existenţa în mod onest, m’a silit să-mi iau o personalitate masculină, folosindu-mă de talentul meu în dans şi figura care, sub frac sau smocking, induce în eroare până şi pe cei mai cunoscători. Ah, mustăţile mele? Lipite, cum lipesc sprâncenele false multe dintre noi... Femee şi nu tocmai de dispreţuit, în privinţa fizicului, aş fi fost expu­să la prea multe uneltiri, la prea multe primejdii: deaceea mi-am schimbat sexul. Dar am trebuit să constat că şi sub hainele bărbăteşti, riscurile şi amărăciunile nu lipsesc, ba chiar se întâmplă să fie pricina multor nenorociri. Poate n’a lipsit mult ca să vă ucideţi pentru mine. Dintre atâtea persoane pe care le-am cunoscut, pe dv. amândouă am în­văţat să vă apreciez mai bine, pen­tru însuşirile şi defectele ce le a- veţi. Şi am preferat să renunţ la personalitatea lui Sergiu, frumosul dansator, decât să port în suflet re- muşcarea de a fi distrus o atât de bună prietenie...

Doamna Pending şi d-na Ergot se priviră ruşinate. Apoi pufniră în râs, căzând una în braţele celeilalte. A doua zi plecau din Paris.

G. B.

surditate? Probabil. D ar se căutau una pe alta, îşi întindeau curse, ho- tărîte de-acum înainte să sfârşească.

L a un moment dat, ele se văzură aproape în acelaş timp, în singură-

prinşi în friguri sălbatece se priviră, încrucişându-şi luminile ca două lame.

In momentul acela, se auzi sgomo- tul unor ramuri mişcate, ecoul unui

Cearta isbucn i în tr ’o

tatea care le înconjura şi se ascun­seră în spatele câte unui copac, în­dreptând arma una contra celeilalte. Două împuşcături răsunară la aşa de mică distanţă, în cât ecourile lor se contopiră. Apoi se aşternu tăcerea,o tăcere făcută şi mai adâncă de în­treruperea aceea. (

Prudente, cele două capete se i- viră dindărătul copacilor şi ochii a­

dim inen l'i In hotel...

galov. un nechezat; apoi o vocestrigă :

— Doamnă Pending!... Doamnă Ergot! unde sunteţi? Pentru Dum­nezeu veniţi!...

— Sergiu! exclamară împreună ri­valele.

In micul luminiş al pădurei se o- pri un cal. O amazoană sări la pă­mânt şi agitând cravaşa, se îndreptă

, [ T e n u l

meu frumos provoaca admiraţie”

, (A p

scrie o admiratoare a "Scherk Face Lotion ’ încântată de efectul neaşteptat. - Băgaţi de seamă dacă tenul Dv. nu este atât de clar si curat după cum l'a ti dori. -"Scherk Face Lotion”face să dispară punctele negre ¡ i toate defectele tenului. - ( Dom nii cari o întrebuinţează după ras, sunt pentru totdeauna scutiţi de iritatiuni, coşuri etc.)

a de f a t a ,,Scherk ‘)

Reprezentanta Generală,,Scherk

Bucureşti Str. 'Lipscani 94 ( Lupo­aica)■ De vanzare la Farmacii,

Droguerii şi Par/umerii.

REALITATEA ILUSTRATA 17 Decembrie

Vânătoarea regalădeia

„ C a s a V e r d e “

Săptămâna trecută a avut loc Ia Tim işoara, pe dom e­niul num it „Casa V erd e” , o m are vânătoare regală de ie ­puri, fazani, etc.

A u participat num eroşi invitaţi, p rin tre cari notăm pe d -n ii Ionescu -S iseşti, m i­nistrul agriculturii, H au - tecloque, dela legaţiunea franceză, M oc ion i, maestrul de vânătoare al palatului, etc.

Fotografiile pe cari le p re - zintăm cititorilor în această pagină, au fost luate de re ­porteru l nostru fotograf, tri­m is special ş i reprezintă :

1 ) Suveranul în torcăndu -se dela vânătoare, cu puşca pe urnitji cu zâm betul om ulu i m ulţum it de rezultat.

2 ) Suveranul, M arele V o e vo d M iha i şi grupul invitaţilor, îndriM tându-se spre locul unde s’a făcut vânătoarea.

3 ) Regele Carol ş i V oevod u l M iha i luând m icu l dejun pecii/, înainte de-a se în cepe goana hăitaşilor.

!i ) Suveranul, M arele V o e vo d M iha i şi invitaţii, examuieiui o satisfacţie rezultatul vânătoarei dela „Casa V erd e” . Vânatul este Mm la p ic ioa rele lor, pe categorii: iepuri, fazani...

5 ) Fotografia noastră înfăţişează încărcarea vânatului ucis, li] căruţele cu care a fost transportat la adm inistraţia domeniului.

E muntele Tapu din Bihor la o înălţime de 1470 m. dupa u n «rele urcuşuri, de câteva ceasuri, se deschide un tel de S i ş , într’o poiană, unde zăpezile nu se topesc aproape tot inul E un fel de platou înconjurat de bradet, cu cateva trun­chiuri de copaci doborâţi. Im presia de pustietate este covârşi­toare, Zăpezile întinse au teva din acea „Tăcere Albă” cum numeşte Jack London pustietatea polară.Uneori, neguri dese încep săînvălue piscurile şi ziua in amiaza mare se face întuneric ca noaptea. _ Un vânt puternic se ridică, şi

'vijelii fioroase bântuesc regiunea aceasta de munte.E dimineaţă, o dim i­

neaţă clară ca de cristal.Vântul îndoaie vârful bra- ¡¡lor flexibili şi şueră lu­gubru. Din zori au plecat ipre târgul dela Câmpeni, trei negustori de vite. Ei poartă micile sumane ca­fenii ale sătenilor din Munţii Apuseni şi în chi­mir au bănet mult, fiind ­că vor să cumpere vite.Spre miezul zilei, urca­seră muntele şi trebuiau să treacă pe acest podiş, de unde poteca scoboară spre Câmpeni. In momen­tul când ieşiră însă din brădet, şi intrară în lumi­niş, trei focuri de armă se auziră aproape simultan.Şueratul gloanţelor se pierdu în şueratul vântului... îndată însă, doi dintre aceşti negustori căzură la pă­mânt; unul cu faţa în sus, cu mâna dreaptă întinsă pe zăpadă, cu stânga sub el, cu capul puţin plecat pe umărul drept, — fusese răpus de-o moarte ful­gerătoare. A l doilea negustor, căzu în lăpadă pe o rână, cu trupul chircit mort, într’un spasm provocat de du­rerea rănii. A l treilea tovarăş, văzând drama din jurul său, o luă la fugă inapoi spre dreapta, prin brădet.De undeva, din tufişurile care-i

ascundeau, bandiţii îi atacaseră.In adevăr, după cum se vede în

fotografia care-a surprins această scenă, în timp ce trupurile ce­lor doi negustori ucişi zăceau în

•/ănadă al treilea negustor se strecoară printre copaci. In stânga, sub brazi doi indivizi, negri ca două umbre stau la panda. A- ceste două umbre nu mai avură vreme sa-şi incaice P“ ?*11®-.1.®

k m b “ d i l ‘ * c a r e Se

revolverul şi grăbit, fara să ochească în destul, des- cărcă un foc. Victima nu fu însă nimerită. Borha Mi­rón era însă foarte agil. El sări asupra fugarului, îi ajunse îndată şi-l im obili- ză. Negustorul livid de spaimă, tremura. Fratele banditului, Borha loan, privia scena dela caţive paşi. E l văzu pe negustor cuprins de o frică atât de mare încât nu crezu ne­cesar să mai intervie. Borha Miron, cel mai tânăr se răsti la victim ă: „Scoate banii” . Victima începu să bâlbâie rugăminţi. Bandi tul îi puse revolverul în p i e p t , ameninţându-1 ;

St. D upă prim ele două focuri, două din victim t cad. A l treilea negustoi (d reap ta ), fuge prin lrt brazi.

Sus: Fugind , al treilea negustor este ur­mărit cu fo cu ri de revo lv er , dar scapă ne ­atins; st.: încolţit, predă bandiţilor banii, im p loră nd u -i să -i lase viaţa; e insă împuşcat.

„Scoate banii sau trag” . Negustorul căzu în genunchi.

— „Vă dau tot, numai lăsaţi-mi viaţa.— ,,Dacă ne dai banii, te lăsăm să pleci,

dacă nu, te ucidem.Victima, cu mâinile tremurânde, scoast

toţi banii ce-i avea asupra sa, 14.000 lei, cu care voise să facă cumpărături, şi-i în linse lui Borha Miron.

r d e c e s a V A T E M E Ţ I D E

, A R N » S . D B «d e g e r a t u r i l e , petele r o ş i . '

crápátur. e P SIM O N óimineala şi seara P„,lná CREME S IM O vă (ereşle depe pielea umeda Inca P

, nemiloasele arsuri ale geiul ■

Esle CU adevăra. minunaţi

FRIZERIA I. BEERM OŞILOR . 53 T ELEFON 3-15-72

O N D U L A Ţ I U N I P E R M A N E N T E

_ TELEFONIC A N U N Ţ A Ţ I 3-7762C e r â n d q m l u i i d C L ^ z u ^ n o Ç ^ u J n a m l e a c / a a U v f ^

CONÍTRUCTII . TRANSFORMĂRI. REPARAŢII f ÎKI. ZIDĂRIE,TAMPLAAIt, ZUGRĂVEALA. IN tTALAŢIUNI ETCir C C IA L I j T I I O * A (/£■ IN L E iN / A I Í C FLATA

14 REALITATEA ILUSTRATĂ 17 D ecem brie Mit

Dreapta sus: Celei de-a treia v ictim e i se iau celelalte obiecte de valoare, pe care le avea. D r .: d. căpitan Ştefan Stănculescu, care a prins pe cei trei crim inali. Jos: C rim ina lii la reconstitu ire, ingenunchiali in tata m orm in telor ce lor trei victim e.

satul victimelor, nevesj Ie şi copiii lor, cerşeau din poartă în poarti

Tim p de doi aniaf cu neputinţă să sedeaii urma criminalilor.

L o cu l era atât de pjs- tiu şi u cigaşii au ştiut) tât de b ine să şteargă o r ic e urmă a omoruri;! săvârşite, încât toate cer­ce tă r ile au fost zadar­n ice.

D ar domnul căpitan Sfănciulescu, îmboldit ¡i de stăruinţele sătenilor, n’a avut odihnă când n’a isbutit să prin­dă pe bandiţi.

Ceeace redăm mai sus— desi­gur cititorii au înţeles — căni poate fi chiar crima. Este re­constituirea dramei, reconsti­tuire făcută în toate amănuntele ei, în faţa obiectivului fotogra­fic, al corespondentului noştri, înscenarea a fost atât de fi încât nu ne-am putut opri si n’o redăm aşa, ca şi când L, tele s’ar fi petrecut astăzi, fiind încredinţaţi că în felul acesta, voin reuşi mai bine să emoţio­năm pe cititori, scopul nostru fiind să deşteptăm cea mai pro­fundă oroare, faţă de fapte o- dioase cum e cea descrisă.

S.V.Relatarea şi fotografiile â

acest reporta j au fost trimise ii d. E ugen B ocu din Beiuş-Bikt.

Acest tânăr bandit, de-o cruzime săl­batecă, luă banii şi strigă: „Pleacă” . In acelaş timp, făcu un semn fratelui său. Negustorul surprinse acest semn şi în ­ţelesese că bandiţii voiau să-l ucidă, deşi le dăduse toţi banii ce-i avea. In- genunchiă iar în zăpadă, le sărută o- pincile gemând, se târî şi im ploră milă. Miron rămase nemişcat. Borha Ioan, se retrase la doi paşi şi înălţă puşca la ochi. Negustorul se ridică în Qicioare, cu gândul să fugă şi în timp ce Miron se adăpostia la o parte, Borha ioan, apăsă pe trăgaciu. Glonţul isbi în plin. Victima se prăbuşi în zăpadă, în- roşindu-se de sânge cald. In acest timp,o a treia umbră, asemenea lupului, ieşi în luminiş, din ascunzătoarea sa. Era banditul Boldi Nicolae, care în timp ce Borha Ioan şi Miron erau ocupaţi cu jefuirea şi uciderea celui de-al treilea negustor, scotocia banii celorlalţi doi negustori ucişi. El se apropiase de ca­davrele lor şi le scoase pe rând, din chim iruri, sumele de bani cu care a- ceştia voiau să-şi cumpere vite. Şi după această ispravă, bandiţii se afundară in pădure..._ Trecură luni, trecură ani. Crima se

săvârşise de mult, multe vijelii se des- lăntuiseră peste platoul dramei şi vân­tul şuera acum printre cele trei cruci de lemn care cereau răsbunare. Jos în

J7 Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 1#

1 3 5 o r i

P R E M I ULI

M O V A D Onu pune preţ pe fabricaţie în massă. O calitate superioară condiţionează o producţie redusă

O frumoasă colecţia de ceasornice M O V A D O găsiţi întotdeauna la :

H E I N R I C H W E I S SB U C U R E Ş T I — C A L E A V I C T O R I E I 100, ETAJ

precum şi la sucursala bijutierului B IJO UX , Bucureşti, Calea Victoriei 39

douăs ă r b ă t o r i r i

De curând a avut loc la Academ ia R o - ¡nână, sărbătorirea nonagenarilor m em ­bri 1. Soutzo şi la cob S egru zzi (in dreapta p a g in e i ). Suveranu l a patronal festivitatea, ţinând totodată un discuri- omagial, care a fost difuzat p r in radio.

Săptămâna trecută s ’au 'împlinit c in c i- ied de ani dela fondarea şcoalei poli lechnice d in Bucureşti.

Jos : Suveranul ş i m em brii guvernulu i asistând la solem nitatea com em orării.

S u s : D . Thom as Massarylc, venerabilu l preşedinte a l Cehoslovaciei, a răm as în ciuda a n ilor un sportiv convins. In fiecare dim ineaţă, d -sa călăreşte câteva ore, p e şoselele

- d in ju r u l capitalei, sau p r in p a rcu rile d in P ra ga .Jos: IN A Ş T E P T A R E A M IK A D O U -LU I. îm p ă ra tu l J a p on ie i a vizitat de curând oraşul Kum am oto, în ju r u l căruia au avut loc m a ri m anevre m ilitare. In fotogra fia noastră, un g ru p de lucrătoare ale m anufacturai de tutun, îngenunchiate p e un trotoar de p e

d ru m u l p e unde trebuia să treacă îm păratul.

Sus : R u dolf Caracciola, au foni repurtat m ari succese pentru M nează să treacă în 1932 perjii

Romeo"Dreapta: La Atena a fost î/miim activitatea societăţii pentru Ini p rin tr ’o serie de serbări pâlnii

zelos, cu asistenţa membrilor :sf num eroşi oameni potij

Stânga sus: H ig iena gurii se a- plică şi elefanţilor, după cum se vede, fără prea m are greu

tale

Sus : Un ministru fără griji. D . F landin , m in istru l finanţelor francez, la vânătoare. N u cre ­dem că m ulţi m in iştri ai finan ­

ţelor europene, şi-ar m ai p er ­m ite azi asem enea distracţii...

Dreapta: lată un nou m odel dt cască pentru p om pieri, care a fost introdus in Anglia şi care p rin d ispozitive speciale ii a-

pără de lovituri, fum şi gaze.

Sus: Cel mai lung p od d in lum e a fosi inaugurat de cu rând la N e w -Y o rk E l este construit peste fluviu l Hud son şi serveşte ex ­clusiv pentru trafi­cul de autom obile.

Dreapta: Să nu c re ­deţi că sunt torturi cu nuci pentru Cru ciun, c i m ostre de asfalt pentru pava je, d in toată lumea adunate în tr’un m u ­zeu d in N ew -Y o rk .

care <i iltn ţio -

I „A lfu -

liu râ n il.¡m n icu,

fVeni fi a

i

A

Panait Cantilli Bacău

D Brätänescu Tighina

Tonn Petrovici Iaşi

V asile T r i fu Storojinet

Constantin Ifrin i Orhei

h'lerca Sprânceană Teleorman

Ct-rat C.nntncuzino Grănicerul Tulcea

Rutehiu Popovici N. Marinescu V. TJimitrescu-Bräila

Dr. Manfred Reifer Câmpulung

Horca V. Dimitriu Tr. Michelsohn

C. Spânişteann Vlaişca

Constantin Xeni Arad

Niculae Tifon Kălcin

( ostin C. Sturdza Cpvnriui

F O T O -L U V R U (V A U R M A )

17 Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ 19

- Î L r» “ S i 4 hT „ r .nu fost depuse la tribunalul internaţional dela Haga. eare va

rezolva diferendul.

DE'

UUDSON

c .rm rv m

YKYAWIK

Eric avea un fiu, Leif. Acesta se rătăci într’o zi pe mare şi acostă mai departe, în America de Nord. Când se întoarse în Groelanda, vorbi, du­pă cum era şi natural despre descoperirea sa şi Gudrid, sora lui Leif, porni o expediţie împre­ună cu cel de-al doilea soţ al său, Torfinn Karl-

sefini, care trece drept primul colonizator al Americîi de Nord şi căruia i s'a ridicat în amintirea acestui fapt, o statuă la Filadelfia.

Către 1360 Groenlanda fu considerată teritoriu norvegian şi intra astfel, împreună cu Islanda, în uniunea Norvegiei, a Suediei şi a Danemarcei. Ra­porturile acestor ţări europene cu izolata insulă, durară până în 1410. Apoi timp de mai bine de 160 de ani, Groenlanda fu dată uitării.

In 1579, patria mamă încercă în zadar să restabilească legăturile cu aceartă insulă şi Groenlanda recăzu în uitare pentru mai bine de 140 de ani.

D ar această îndelungată perioadă de totală neglijenţă, a fost luminata de prof. Luis Ulloa, directorul bibliotecii naţionale dela Lima, capitala Perului, care cercetând în archivele Madridului, a descoperit că Christofor mai fusese în America înainte de 1492, dată oficială a descoperirei.

Columb, declară prof. Ulloa, a călătorit prin Irlanda unde a cunoscut na­vigatori norvegieni, apoi prin Islanda, Groenlanda, T e rra -N o v a şi pe coastaLabradorului. . .

Revenind în Spania, a obţinut dela Regele Ferdinand şi dela Regina Isabela mijloacele pecuniare, necesare unei expediţii în Lumea Nouă.

Groenlanda e uitată cu desăvârşire de Europa până’n secolul al X lX -lea La 1814 prin tratatul dela Kiel, regele Danemarcei renunţă la Norvegia, pe care o cedă Suediei, păstrându-şi însă coloniile norvegiene,

ad'CDar ’ în ’o!)11 Norvegia T e des^artTde Suedia şi-şi oferă tronul lui Charles, fiul mai mic al regelui Danemarcei, care mai guvernează încă Norvegia, sub numele de Haakon V II.

Reo-ii Norvegiei şi ai Danemarcei sunt deci fraţi. . „ „ _După cât se pare, nu se prea iubesc. Adesea au survenit între ei neînţelegeri, care au rămas insa totdeauna fara urman.De data această, regele Norvegiei reclamă Groenlanda, pretinzând că a fost colonizata de supuşii sai, pretenţie la care regele Dane­

marcei răspunde că îi aparţine, în baza tratatului dela Kiel, din 1814. . . . .• , , ,. , , , , Tribunalul internaţional din H aga este forul care va hotărî cui revine Groenlanda. Acest tribunal internaţional va studia tratatele

şi revendicările. . . , .. „Vreţi să ştiţi însă din ce cauză cei doi regi nu se iubesc, deşi sunt fraţi ? _ , ^ . . . . . .Pentrucă regele Norvegiei s’a căsătorit acum 30 de ani cu vara sa, atunci cand nu era decât prinţ al Danemarcei, fara voia mamei tf»nini,.; os,, __ „romna aoppa nrint moştenitor al acestei tări.şi a'fratelui său“ — pe vremea aceea prinţ moştenitor al acestei ţări. Iată cum iau naştere conflictele:Cherche.z to u jo u rs la f e m m c ! A . W.

H A A K O N V i lD O I P £ G I T O A T I

Să facem acum puţină istorie.... sau mai bine zis, legendă. Bătrânul Eric care a descoperit şi colonizat Groenlanda

Islanda, o insulă ce se află sub stăpânirea DanemarceiO luă spre Vest şi descoperi un ţinut îngheţat. E ra o

insulă imensă. Coborând coasta spre Sud, ^ţărm care primavară şi vara se acopena cu puţina vegetaţie. Dădu astfel întregii insule numele de Groenlanda şi se sta

blh Revenind în Islanda, îşi anunţă descoperirea şi numeroşi colonişti îl urm ară în noua ţară. Groenlanda prospera cura , graţie bogatului pescuit.

către anul 893, fusese isgonit din

Citiţi excelenta publicaţie „ M A G A Z I N U L ” No. 12

R E A LIT A T E A ILU ST R A T A 17 D ecem brie 1931

Frecventează regulat cinemato- A ■grafele. Artiştii săi favoriţi sunt Ho- *• ? bert Montogmery şi Clark Bable; cu acesta din urmă a turnat nu- meroase filme.

Dineurile ei au loc in localuri publice, unde angajează de obiceiu .o masă de 10 până la 50 de tacă- M m muri. Personal, ea nu se amuză I V M niciodată Ia aceste petreceri, pen- trucă îndatoririle de gazdă îi sunt S t » prea grele pe umeri. ţjj|

Se simte nespus de obligată faţă de cei cari o admiră pe ecran şi caută să apară aşa cum o cred. Din cauza asta, oridecâte ori apare înpublic, o expresie de ingenuitate 1| H -M t ^exagerată îi mulează trăsăturile.

La micile ei reuniuni intime însă, jJanet e adesea sufletul petrecerii.In cursul numeroaselor sale vacan- * »*ţe petrccute în Honolulu, a învăţatsă cânte din „ u k u le le ” — instru- j f l rment cu coarde — câteva din cân- jjjL 'tecele băştinaşilor şi interpretează ■ f cu multă graţie „Hula” sensualul H Hdans al insulelor. sBRP» ■»

Janet Gaynor Peck are astăzi multe preocupări necunoscute vedetei din „Seventh Heaven” . Conside­rând mai întâi capitolul toaletelor, remarcăm că actriţa obişnuia în mai toate ocaziunile, un sweater simplu şi o pereche de foi. Astăzi, gar­deroba ei ar face cinste celei mai exigente elegante. A învăţat că maron-ul se îm bină de .minune cu arămiul părului ei, îi plac mult pijamalele al­bastre şi galbene, iar albul e culoarea pe care o preferă la toaletele de seară.

Janet nu mai e drăguţă, e delicioasă...

In studio îm bină în mod ciudat artista, cu obiectivitatea spectatorului. Regisorii dela Fox se luptă pentru privilegiul de a lucra cu ea. Pentru ei e o instinctivă.

Franz Borzage spunea odată în această privinţă:— „Sesizează intenţiile în tocm ai ca o vioară extrem de sensibilă, ce

uuâ sub degetele artistului” , ară de anta, Janet nu suferă de imnie atât de frecven tă la sta­ţi anume: am biţia d irective i mul turnării.alrem de docilă dar şi foarte divă când e vorba să judece Mele. Dacă film ul are succes, latribue In în tregim e regisoru - iar dacă ese prost, îl p riveşte m/iii celui m ai aspru critic , ind pomeneşte despre sine ca M, spune sim plu „G a yn or” . ittrles Farrell e „F a rre ll” . ,Gaynor a făcut asta” vă va

.. ea.■ ,farrell a vo rb it atunci ast-

, priveşte film ele cu im parţia - ra cu care ar considera p ro - |id Grelei Garbo sau a lui Joan ¡¡ord. Dacă realizarea e bună, ■moaşte franc, fără să afecteze falsă m odestie, c t caracteri-

i o mare parte d in vedete. In il unui insucces, e tot atât de m şi nu încearcă să se cruţe” .

CEL MAI A SPR U CRITIC

iul din ultimele filme ale Jan- „ a stârnit atât în presă cât şi public, adevărate valuri de en- ism. Manifestări de felul acesta pentru majoritatea vedetelor

ixponent al succesului şi ori- ! altul în situaţia lui Lydell k şi-ar fi ridicat soţia în slăvi, insă a găsit film ul slab.„Ce-mi pasă de critici?” spu- (1 într’o seară la cină. „Reali- ae palidă şi jocul Jannettei nu iernai la înălţime” , orice alt menaj aceste cuvinte ¡înveninat raporturile, distru-1 iremediabil armonia. Janet mul{umit să ridice din umeri :■ „Principalul e că rulează cu pline” a replicat ea râzând.Ire ambiţia să placă nu ca fe­ri ca femee şi câteodată când toane bune, flirtează puţin

tal constă la ea în a dansa dei ori într’o seară, cu un invi-

1 Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 21

Budha si Metempsichoza. . u . — 1 — 1 ■■ — . . .. nnnnrtn î tA r « Jî îm

respectă legile, practică învăţătuII M l VA dintre religiile cele m ai rile, face bine aproapelui, e*C-> e^ -[■2JJ răspândite în India şi China trece totdeauna într’un corp desa-esie budhism ul, un fel de reform ă vârşit, după care, purificat de toa-a brahm anism ului, care însă nu te păcatele — intra in intimt.recunoaşte „Veda” (cărţile sfinte Dacă dim potrivă, duce o viaţa de-ale brahm anilor) nici alcătuirea sordonată şi plină de greşeli, se în-specială a claselor sociale. toarce în corpul unui ticălos, unde

Gotam, sau Budha, . Ilum inatul” , reîncepe rătăcirile, până ce şi-adin seminţia Sachia, a trăit cam purificat toate păcatele, cu vre-o cinci secole înainte de In decursul veacurilor, budnis-Christos. La 29 de ani el se re- mul suferi mai multe m odificări :trase în singurătate, unde cugetă ia început, nu avea^ nici zei şi niciîndelung şi compuse doctrina care cult; apoi Budha însuş fu socotit

_ J î i fnK! tn __ _ ; „n \Timmno GOII nil 1 li n îl ves-iiiuv/iuxQ y* --- r -----_----------- —#a predicat-o în diferite locuri.

O statuă a lu i Budha

z e u / iar N irvana sau odihna veş­nică fu schimbată în paradis. In China, în Japonia şi Tibet, cultul deveni fastuos şi se creiară nume­roşi zei, buni şi răi, ai căror preoţi luară numele de „bonzi” în China şi Japonia şi de „lam a” în Tibet.

Populaţiile budhiste din India şi China, statornice în credinţa trans­miterii sufletului dintr’un corp în- tr’altul, nutresc un astfel de cult pentru animale, încât pentru nicj un motiv în lume n ’ar îngădui sa fie ucis un anim al; ei cred atunci că suferă sau moare sufletul vre­unui strămoş...

Intr’un sat din India, s’a văzut într’o zi, în preajma unor case, o movilă de pământ surpat, care in­dică deobiceiu vizuina unui Cobra, înfricoşatul şarpe cu otrava gro­zavă, care-1 ucide pe om în cateva minute. U n asemenea fapt nu se mai pomenise şi stârni în popor 0 mare uim ire şi emoţie. Făra îndo­ială, spuneau ei, — sufletul vre­unui strămoş cumsecade a intrat în Cobra şi acum s’a statornicit pe lângă noi, ca să ne apere satul.

Cel mai in vârstă dintre locui­tori, urmat de popor, se îndreapta spre movilă, aducând mâncare şi

>a vorbit adesea de căsnicia sa Lydell Peck: dacă sunt într’a- r fericiţi, asta o ştiu numai ei. «enţele indică profunde afini- ispirituale între cei doi. Lydell ¿¡tratează femeea ca pe un co- răsfăţat, ci ca pe un om. Nu a- in public ţinându-se de mâini u se fotografiază sărutându-se, îşi respectă reciproc părerile

individualitatea.înd e tare obosită, Janet se jnueşte pe genunchii lui Lydell tare-1 numeşte tandră „Pecky” raprinzându-i grumazul cu bra-i adoarme.stfel e Janet... astăzi.

JAMES CRAY

scena aceasta înspăimântătoare.— Dacă aş ucide şarpele, mulţi­

mea ne-ar omorî de am ândoi! Ei cred că sub pielea animalului se ascunde protectorul lor sfânt...

— Straşnic protector ! mormăi misionarul printre dinţi.

— Şi eu tot aşa zic, — confirmă servitorul.

U n fost m isionar în China, po­vesteşte că într’o zi, s’au înfăţişat m andarinului doi ţărani chinezi, cerând să li se facă dreptate.

Unul vânduse celuilalt, cu con­tract în regulă, o fâşie de pământ, care trebuia să i se plătească în rate. Credincios obligaţiunei lua­te, cum părătorul plăti la termen prim ele două rate, dar după a- ceea... uită obligaţia.

Vânzătorul interveni de mai mul­te ori la el, reamintindu-i datoria, însă debitorul nici nu mai voia să audă: cu cât unul stăruia mai mult să fie plătit, cu atât celălalt se încăpăţână să nu plătească, Lu ­crurile se tărăgăniră astfel aproa­pe patru ani, până când vânzăto­rul, pierzându-şi răbdarea, îl che­mă pe cumpărător înaintea manda- rinului-judecător.

Acolo se contraziseră o bună bu­cată de timp, fără să ajungă la nici un rezultat; în cele din urmă, de­bitorul găsi calea înţelegerii:

— Ascultă, vorbi acesta, eu ştiu că trebue să-ţi plătesc, şi chiar vreau să-ţi plătesc, dar nu pot., şti bine că nu pot, crede-mă!

— Şi mie îmi trebue bani....— Uite, să facem atunci aşa M u

ştii că sunt sărac şi nu pot să-ţi dau nim ic; şti de-asemenea că sunt bătrân, chiar mai bătrân decât tine... Mai îngădue-mă câtva timp: după ce voi muri, am să renasc în corpul unui cal şi te voi servi cu credinţă toată viaţa mea!...

Vânzătorul rămase un moment pe gânduri; făcându-şi socoteala, văzu că propunerea îi convenia, fiindcă debitorul lui, deşi mai în vârstă, era sănătos şi robust, ast­fel că se învoi...

Mandarinul ticlui contractul.

spre iiiuviirt, auuvunv* # *_ ------------- --- ---------- daruri; o femee, cea mai fanatica

Budha spunea că floarea de lo- din partea locului, agita in taţa tus, floarea sfântă, este baza unui deschizăturei vizuinei cu o cadei- tot imens, format dintr’o infinitate niţă cu tămâe jji arome, facand în­de lumi, cari odată cu sfârşitul chinăciuni adânci, evlavioase, timpului, ciocnindu-se între ele — întărâtat de mirosul înţepător, în marea revoluţie a astrelor de Cobra se aruncă iute ca unpe firmament, — vor fi nimicite, asupra femeii, o muşcă cumplit ae _______ __________ ________ ________Intre multe teorii extravagante, faţă şi se ascunse iarăş in vizuina. Bătrânul salută şi se pregătia săBudha predica şi metempsicosa, Nenorocita se svârcoli^ pe pământ, pjece_sau transmiterea sufletului dintr’un pierdu cunoştinţa şi începu ime- _ _ staj pUţjn ţ |ţ 0 p ri vânză-corp într’altul; după ce s’a purifi- diat să se umfle, luând un colorit toruj ; care avea pe umăr o fru-cat de păcate în cursul unor nes- vioriu, care cu progresul efectului moasj pereche de ghete noui. Tufârşite peregrinări, sufletul e ab- otravei, se făcu negru. In mai pu- e^ . jjgţr^n) jar drumul ce trebuesorbit apoi într’o stare de nim i- ţin de o jumătate de oră, sarmana străbaţi, până acasă, e nisiposcire totală, sau N irvana, în Infinit, femee era un cadavru._ tfi vor durea picioarele: ia as-

Budiştii cred că omul înainte de Poporul o contempla uimii , aa se naşte, a mai trăit un număr m irând puterea zeude existenţe diferite, în corpul u- corpul şarpelui. . , sml_nui animal sau sub aspectul unei — Ucide animalu j U11flori. Sufletul omenesc, dacă în s e credinciosului . * martor lacursul acestor existenţe succesive, m isionar, care iu___________ _________

sa-i an tiuciii, c*v,c*om, v. —t—şi te vor durea picioarele: ia as­tea, — şi-i dădu ghetele — aşa că atunci când vei renaşte cal, vei avea copite sănătoase şi sdravene şi vei putea să m ergi mai mult...

B.

Q u ţta ţ i% ad w ărc ittU

f c â ¥ b n u r iO M IT Ă

O FIC IU L Of D E S FA C E R E

VIILE O M IT ĂM U tE lT I , S T R .P O P A T A T U 6 1

SLABI, vă puteţi ingrăşa rapd!O braji plini, roşii, sănătoşi, conside’-aH'ă sporire a greutăţi', poftă de mâncare şi lucru, fo me pline

Si frumoase obţineţ în scurtă vreme cu :„FETTO *.“ p ra f de îngrăşat vienezprodus dietetic, proba' în mii de cazur de slăbi" _ ^ cune ¡n ţara »i -trăin tate. A>lmir»b I împotriva: _ » .slăbiciunii corpului, lipsa de sânge, et;;. i’entru femei, barbaţi, bătrâni, copii, pla ut de luat. Lace la femei un co p> cu forma, sâ­nii etc plini şi frumoşi. — Numeroase scrisori de mulţumire.

Cartonul lei li"0.— 3 Cartoane lei 300.Depozit: „C P A C * ' , str. M. Blank 7 (Gastile Bluzei) Bucureşti I.

De vânzare şi la Farmacii, Droguerii, etc.

Doctor B. L A S Tlela Universitatea din Viena MAMOŞ — BOLI DE FEM EI OPERAŢIUNI, D IATHERM E

Consult. 3 — 5 şi 6 — 8Moşilor 88, colţ Ca omfires-u 1

i oi 1 9 c Crepe de Chine * uL C I I Z 3 mătase pură calitate n * » . « f f f t f A k f|

incom parabila Jj Q îl IVidiCiîB■ p. 21Q Voile GeorgetteL u i fc I II m^tase pură superioară L ip s c a n i 72

CREMA SI A MU U R A

n e î n t r e c u t e p e n t r u t e n

PEPINIERELE SA.AM B IROSI. FISCH ER &C0.

A l UD, JU D ALBACEREŢI CATALOGUL GENERAL

?„REALITATEA”DE CRĂCIUN?

22 REALITATEA ILUSTRATA Í7 Decembrie 1)

m^e/rr e U A s â Z ă

p ie le a D v . p e n tru ca să nu d e v ie aspră şi c ră p a fă , tre b u e tra ta tă cu d e o s e b ită ingrijirei

CREMA-NIVEA

Din cauza nuniăralul prea mare de solicitatori de analize grafologice, ru­brica „D e vorbă cu cititorii” , riscă să-şi piardă caracterul ei, de generalitate, privind un număr restrâns de inte­resaţi, faţă de marele număr de cititori ai revistei noastre, ocupând în acelaş tJnp un spaţiu prea mare, de text. Pentru acest inotiv, delà 1 Ianuarie 1932, nu se va mai răspunde la între­bările grafologice, ci numai ia întrebări de ord n general. Spaţiul nu va mai fi sacrificat astfel în folosul câtorva citi- toii, ci va constitui o rubrică instructi­vă, de interes general.

Rosita. — F ire de spaniolă! E xpan­sivă. Grăbită, mândră, cochetă. T răeşti numai pentru a f i admirată... la cursele de tauri. Sufletu l ţi l-ai cunoscut în- tr ’un tango voluptos... şi naţional.

Sylvia. — Dum neata n ’ai ajuns încă cu alfabetu l până la Y , îm i pare, findcă nu sti să te foloseşti de el. Apelez şi eu la bunătatea...

Traviata. — M ărturisesc că mi-a fost fr ică de scrisoare, să nu-mi transm iţi ceva din bacilii lui K och şi am ars-o. Aşa că mă spăl... pe mâini... de toată chestiunea.

Bébé. — P ărin ţii dumitale s’au oste­nit degeaba pentru dumneata. Nu e yi- na lor, dar nici eu nu sunt v inovat să-ţi suport... talentele.

R ichard Valentin Botoşani.— V ă sfă- tuesc. dacă a ve ţi un capital oarecare, să nu-1 p lasaţi în volum e de poezii, pen­tru că nu mai sunt la modă. In tot ca­zul m inimum de tira j, 3 000 de exem ­plare, trebue să coste circa 200.000 lei.

Oclii căprui fu ră inima oricui. — Dacă Ivan M ousjoukine e peltic? După anumite; versiuni, sè zice c ’ar f i afon. A s tfe l că face film mut, fă ră să vrea. Charlie Chaplin se a flă actualm ente la Hollywood. Ce trebue să faci ca să f i sim patizată şi adm irată? Da de trei ori pe săptăm ână acatiste şi unge-te pe obraz cu a lifie de pupăză turm entată. Secretul sim patiei, dudue, e să nu con­trazici, vele ită ţile altora, sim patiile şi antinătiile sale. A te face sim patizată e o chestiune de adaptare.

Bunătate. Indecizie. V o in ţă slabă. Oarecare sentimentalita,te nelămui'i|tă Si încolo vid.

Lorica . — Sentim entalitate. Sensua- lita te acută. M ult optim ism. Voin ţă destul de bine întreţinută. Neîncredere în oameni, susceptibilitate. Oarecâre naiv ita te inerentă vârstei. In te ligen ţa bine desvoltată, Loerică, bun simţ.

E !n Tango fu r d:ch. — In terpreta din „C illv ’ f M arillyn M iller, de numele a r­tistului, nu-mi reamintesc. Acelaş f i ’m a fos t iucat în versiune mută, de Col- leen Moore.

M ilia lcea Traian. — Regretăm , nù posedăm adresa domnişoarei M ary Cho-îet

M-lle Corniche. — Ceeace caracteri­zează scrisul dumitale, este im pulsivi­tatea. deci şi capriciu. M ultă sensuali- tate, f ire bănuitoare. V o in ţa puternică, însă interm itentă. In p riv in ţa bunătă­ţii nu prea păcătuiţi. S im ţ estetic.

M ilpet. — Caracterul dum itale e im... petuos. O sensibilitate puţin comună pentru un bărbat. Bunătate, aş putea spune ch iar su flet eteric. Depresiune sufletească.

Cri-Cri. — In vers cazului dumitale, eu încep greu analiza dar o sfârşesc foarte repede. Inconstanţă, am biţie care se transform ă adesea în încăpăţânare, capriciu. In tu iţie sufletească. Depresiu­ne, sp irit de adaptare, in tu iţie critică.

Tabu. — Ca orice sfat, n ’ave ţi obli­ga ţia să-l urmaţi. Vi-1 spun totuş: sunt de părere să nu contraziceţi sentim en­tele dv. In general, orice inhibiţie de aoest gen e inutilă. Cu a tât mai mult dacă ideea a devenit obsedantă. Să ce­dezi înseam nă să în lături oboseala. B i­ne înţeles dacă şi dumneata te bucuri de o reciprocitate de sentimente.

Baby. — Caracterul dum itale se con­turează p rin tr ’o g ingăşie excepţională, in term itentă însă (nu-mi pot explica lipsa totală a semnelor bunătăţii). E go ­centrism. Puneţi p reţ pe persoana dv. O arecare m elancolie străbate în treg scrisul: tim iditate. Sinceritate. Spirit critic, poate chiar gâ loevitor. Preoiziu- ne în idei, spirit de dominare.

Pusi. —1 Scrisoarea dumitale îm i face im presia unei sonorizări din grădina zoologică. B rr! Zât M iau! Uhu! A tâ tea puncte şi semne de exclam aţie, încât n ’a mai rămas nim ic din text. T o t ceea­ce not deduce, este o expansiune care poate deveni uneori supărătoare, sau dacă nu ai să mi-o iei în nume de rău, un fel de aiureală... simpatică.

Lemica din tren. — Eşti obsedat de ideia de a-ti duce v ia ţa în mod raţional, oeeaee nu poţi să obţi din cauza unui sentim entalism pronunţat, pe care vre i să-l reprim i, melancolie, pesimism. V o ­inţa lipseşte aproape complet, accen­tuând senti-nentajismul dumitale, d!e o rig ină erotică, destul de puternică. E şti o iubitoare a form ei, a conven ţii­lor. deci în tr ’o oarecare măsură plină de prejudecăţi inutile. In tu iţia salvează lipsurile unui raţionam ent dus până la u lt'm ele consecinţe.

F. S. P. cititor devotat. — Vârsta dum itale de adolescent îm i explică idea­lismul aiuns aproape în tr ’o fază bol­năvicioasă. tim id:tatea şi chiar modes­tia dumitale. Vei f i un om subîueat sim ţurilor, lipsit de voin ţă şi încl'nat spre teorii defetiste. Oarecare am biţie nepusă la punct: însă. din cauza lipsei totale de voinţă. In te ligen ţa nu-ţi lin­s e «^ în=ă nu-1 destul de precisă actual­mente. Pari mal mult înclinat spre o carieră litera ră sau de profesor, unde

contribuţia sentim entală şi im aginativă trebue să joace primul roi.

Regina ecranului românesc. — '< Unui reg isor dela Berlin, scrieţi-i pentru si­guranţă... în nemţeşte. F r itz Lan g, W il l­mersdorf, Hohenzollerndam m 58. Cât priveşte am orul dum itale pentru Ivan Petrovich, probabil că a i insp irat mai puţină încredere decât dom nişoara

. Th inelle Anys. în ţe leg e ţ i motivu,1)! Am intirea dumitale scrisă în versuri, n ’are n ici m ăcar savoarea unei brân- zoaice învechite. D acă ai să perseve­rezi în poezii culinare, ve i a junge în cu­rând cea mai form idabilă p lăcintareăsă. pâetă.

S. B. R. 101. — îm i menţin părerea din răspunsul precedent. M ai pot să-ţi adaug, indiferent de sex, cei născuţi în ziua de M iercuri. Ianuarie 1915, nu sunt gratogem ci.

P . O. R. — Cum acesta eate ultima dată când mai răspund la analize g ra ­fo logice. sunt fo rţa t să mă abţin dela orice aprecieri, ca să nu te pierd de muşteriu.

Dolores L . — Cartea cea mai bună de gra fo logie , în româneşte, este aceea a lui Stahl, iar în frn ţuzeşte a lui Cré pieux Jamin. P re fe r să studiaţi singură g ra fo log ia şi să vă apreciaţi în conse­cinţă.

Dorina S. — Caracteristicile scrisu­lui dum itale sunt: am biţie alternând cu încăpăţânarea, superficialitate, expan­siune. V ă supra-apreciaţi. Sunteţi o f i ­re erm etică, care încearcă să-şi inhibeze toate sentim entele, astfe l că prezentaţi în treaga gam ă de reţineri, dela discre­ţie până la ipocrizie. N u triţ i idealuri, care rămân însă în fa ză de concept. M ultă încredere în sine.

Birell. —■ Eu nu sunt prezicător, a- dresaţi-vă Pyth ie i, lui Săvescu,'sau fa i. m oaşei indiene dela Bariera Moşilor. In scrisul dum itale există atâta încâlcea- lă, deprim are, naivitate, şi simplicitate, în cât întunecă toate celelalte calităţi. In consecinţă, trebue să m ă mai abţin încă odată...

T ilda. — Stim ată solicitatoare ,,gra- f ilo g ă ” , înain te de analiza grfo log ică , fă ră să vreau am făcut analiza o rtogra­fică. E detestabilă. Să continui ar f i ab­surd.

S im fon ia durerii. —- Pentru dumnea­ta sau pentru mine? M i-a transm is atâta durere, încât m i s ’au anchilozat degetele şi nu mai pot continua. O ceaţă de lacrim i m ă opreşte să văd fru ­mosul dum itale scriă.

r»ouă curioase — N u e nevoe de nici o a ltă adresă, decât New-York- Am erica.

Helsinger. — Scrisul am icei dum itale denotă, capriciu, o fire inconstantă pli-

r.onvwKvut (donj: şj neplăceri); sensualism. M ult optim ism. In general însă o fiin ţă cam buclucaşe. Scrierea

dumitale denotăţ bunătate, Îngădui oarecare nem ulţum ire sufleteasd pare însă că posedaţi o doză suliSi de , optim ism şi încredere în sine.

fi.ovan n i Papini. — Fire impuW de o susceptibilitate bolnăvicioasei orgoliu, tendinţă de predominaşi perfic ia litate, proven ită din prean grabă, raţiune neprecisă. Oarecare] tuiţie. sensualitate -care poate mţ până la trivia l.

Colonel Savu. — Cartea de cărei in teresaţi o găsiţi la orice librărie cărţi franţuzeşti.

M etty. — Scrisul în chestie den un sp irit superficial cu o intellga sporadica, vioaie, însă incapabilii reţine şi de a asim ila. Inconstanţi sentimente, probabil din cauza tem ramentului p rea expansiv. Mai ni încăpăţânare decât ambiţie. Inegal,! ceptib il do oscilaţii brusce dela. un | tim ism pueril, la un pesimism iii vânt. E zistă un element de spectilift care întunecă logica. Intuiţie de m» fată. Bunătate.

N u ţi dela Cozia. — Defectul din* lo cel mai im portant, este sensualittn brutală, şi o sentimentalitate vagii senzaţii imediate. L ipsă ,de coeziune4; idei, am biţie fă ră substrat real. Iul* tii totuş o bună dispoziţie plină deţ tim ism . In toată fiin ţa dumitale exişti ceva îmbâcsit, ca în tr ’o casă neaerlă Neglijen ţă .

Spirt prost. — E nevoe de cometi rii? Scrisul îm i face însă impresia* o m inte isteaţă, de o logică strâns!, m ultă voinţă, o energie declanşată Uri economie, spirit clar văzător, iii»

câtva caustic, sincer. Cireumspeefc un egocentrism nu în sensul rău ala vântu lui. c i în sensul bun, acela an conturează o personalitate. Orlglşl tate. E nergia dv. poate lua adesea!» ma violenţii. F ineţe, diplomaţie, '. '

Tudorică Ce. — 'N u vreau săvipii lejuesc deziluzii, care ar putea si ti aducă... ştiu eu, Ia sinucidere! Pte ţi-vă in tegritatea anonimatului,

Lum iniţa. — N ici ung. din ele n este măritată. Cu prima ocazie am ară t şi sim patia mea, (bine înţeleşii, tre artistele de cinema).

BOLILE DE FEMEIvindecă repede, metode m o d ern

D -ru l V IR G IL IU MOSCOVIC! MAMOŞ, SPECIALIST DIN PARIS

Diathermie. Eleotroterapie, Const. 3— 6, STR. REC,ALA No,!

Telefon 335 74 Miercuri g at >it pentru

C re m a N iv e a : L e i I 6 .00— 7 2 .00

C e i m a i re c o m a n d a b il esfe d e a se u n g e b in e in f ie c a re seară o b ra z u l ţ i mâinik

D a r şi z iu a in a in te d e a eşi la a e r l ib e r , p u ie f i in fre b u in fa C re m a N iv e a , fiindcă o

p ă fru n d e cu desăvâ rş ire in p ie le , n e lă sâ n d n ic i-o u rm ă de lua

C re m a N iv e a vă d ă un te n d e iin e re fe , o in fă jiş a re p lină de vi

g u a re şi sănătoasă. D e o s e b ire a faţă d e C re m e le d e lu x corolă«

fa p tu l că „ N iv e a " este fo a rte e ftin ă , d a r d e ce l m a i p e rfe d efecl

Beiersdorl & Co. S. A . R ., Braşov, Strada J u liu Manîu 3 9

■-ÖDecembrie 1931REALITATEA ILUSTRATA

2S

\ m u r i t R o m e oUNT n en orocir i care te ulu ­iesc, le copleşesc, pe care ai

lisă le desm inţi, să le d obo ri cu urlet, şi in faţa cărora rămâi } mut 'de consternare, mrocirea viteazului nostru a- Hr, pilotul căpitan R om eo P o ­ţi face parte d intre acestea. iul aşilor, erou l care a în regis - cele mai fo rm ida b ile succese via!iei rom âneşti, s ’a prăbuşit ic, dupăce s’a înălţat străluci­ta o rachetă.a tea s’a răspândit cu iuţeala tmhri, coborin d tristeţea in su­ie noastre.irnise pe un av ion rom ânesc, tiileagă pentru ţara lui un nou ird, acela de viteză, pe distanţă ¿00 de km. T re i sferturi d in I, erau efectuate, până la acel ici recordul m ond ia l fiin d in ­ul cu 20 km pe oră.¡pană de m otor stupidă, l-a si­li aleriseze p e câm pul acope - ie zăpadă, pe m antia albă în - iloare, care ascundea h opuri şi liliţe viclene. D up ă ce-a rulat in, roţile an dat de -un dâm b, ut de zăpada adunată de vânt, unul s’a răsturnat şi a prins ii aviatorului ca ’n tr’un cleşte, ie carlingă şi păm ântul rece. lomeo Popescu a m urit ca un III, CU 15 m inute înainte de a in ­ii o nouă victorie în bogatu -i ta res.îndrăzneţul, care s’a prăbuşit la ii două săptămâni după colegul loslu-i elev Oculeanu, îşi îm p le ­ti biografia cu întreaga evoluţie pi/ei noastre. N ’a fost in iţiati­ve curaj, care să nu în registre - in frunte num ele căpitanului mo Popescu ; cele m ai tem e- •t încercări au fost executate de ni excelent pilot.Imoscut atât în ţară, cât şi în Miale, drept cel m ai strălucit iiior al Rom ân ie i, R om eo P o ­

pescu avea la activ perform anţe care il clasau defin itiv , m ai ales având în vedere calitatea m ateria ­lului de sbor.

O m ul care a aterisaţ, planand prin tre catarge, pe cheiul d in G e ­nova, silit tot de o pană de m otor, eroul care a sburat în circu it în ­chis, tim p de 49 ore, fără a lăsa manşa de com andă o singură clipă, sburătorul îndrăzneţ, care aterisa silit în plină viteză, intre două la ­nuri, pe un petec de loc, a căzut victim a în cred erei in sine.

D o liu l nostru se m ai augm en­tează cu un elem ent. A m anunţat anum e de curând, că aviatorul R o m eo Pop escu trebuia să realize­ze raidul transatlantic Bucureşti— N e w -Y o rk , în care scop am ănun­tele technice fuseseră puse la punct.

In tim p ce specialiştii discutau „posib ilită ţile” acestui raid naţio ­nal, căpitanul R o m eo Pop escu s’a dedicat cu trup şi suflet dintru în ­ceput acestui scop , pe care l-ar fi dus la bun sfârşit, după cum ne-a ob ic in u it p r in toate perform anţele sale.

Căci R om eo Popescu avea o mare calitate: încrederea . C redea în p o ­sibilităţile acestui neam , credea în p rieten ie ş i în sine.

Ţara p ierde cu R om eo Pop escu pe unul d intre ce i m ai bun i fii ai ei, aviaţia rom ână pe cel m ai re ­prezentativ as şi „Realitatea Ilus­trată” pe unul d intre ce i m ai p re - ţioşi colaboratori şi prieten i.

In m om en tu l apariţiei revistei noastre, corpu l erou lu i se od ih ne ­şte de mult în păm ântul pe care-l sfida, d in înălţim ile unde se s im - tia atât de bine. D a r spiritu l lui R om eo Pop escu va sălăşlui tot­deauna între noi, — pentru^ cama­razi un îndem n la m uncă şi abn e ­gaţie, iar pentru p rie ten i o înaltă pildă de d evo ta m en t

F ie -i ţărâna uşoară.

Cadavrul aviatorului R om eo Pop escu , p rin s sub avion .A v ion u l capotat fotografiat în noaptea accidentului.

Voiajul este o plăcere?Cine nu va afirm a aceasta ? In majoritatea cazurilor, voiajurile de

iacere şi recreiare sunt concentrate pe un scurt anotimp, care ne (eră o recreiare şi plăcere după o muncă obositoare de un an de ac- iiitate. Aşa trebue să şi fie! După săptămâni de munca şi griji trebue ¡urmeze distracţii, zicea marele scriitor german Gothe. Voiajul otera iceri. Aceasta trebue să ştie fiecare care se urca in tren pentru a ¡răbate ţări îndepărtate unde poate avea plăcuta ocazie de a adm ira himuseţiile ţărilor şi ale localităţilor despective.

Suntem în plin sezon al voiajurilor şi cand soarele in oraşe se nală tot mai rar şi — acei ce pot — îşi îndreaptă paşii spre ţari în­

depărtate cu poziţiuni pitoreşti. U n ii întreprind voiajuri_ mai scurte, alţii mai îndepărtate, aceasta după dorin ţa şi puterea fiecaruia.

' Aci nu poate fi vorba de vreun voiaj obişnuit, ci de o călătorie care să satisfacă gusturile cele mai rafinate. Deci, poate fi vorba nu­mai de o călătorie de plăcere pe Mare. Aceasta e şi acum ca şi iri ve­chime în timpurile medievale o dorinţa a tuturor acelora cari urmă­resc , frum osul” în plinul înţeles al cuvântului. Astăzi are toata lumea posibilitatea de a participa la voiajurile de plăcere organizate de Ham-burg-Am erika-Linie cu luxoasele sale v a p o a r e , fie spre frumoasele po­ziţiuni ale Norvegiei — Spitzbergen, fie spre ţinuturile M ani ^dnatice Scoţia, Islanda sau spre pitoreştile poziţiuni ale Insulelor Atlantice sau chiar la un voiaj ,în jurul lum ii” . Fiecare dorinţa in acest senz poate fi satisfăcută de către biroul de turism al soc. Ham burg-Am erika- Linie Bucureşti, Calea Victoriei 84 care sta la dispoziţia publicului şi a acelora cari încă nu sunt convinşi că „a voiaja este o pJacere .

84 REALITATEA ILUSTRATA 17 Decembrie M

O d u z i n ă d e g e n i a l i d e m e n ţ iH i t T i t “ J“ - » > P av ,l_ l, tarii RuSl,U L u d . , «

i legătură poate fi între ge-______ niu şi demenţă? Sau poate a-' c‘> ooala mintală vreo înrâurire asupra puterii creatoare, asupra calităţii producţiunii artistice ? Fireşte, la o mulţime de genii cre­atoare nu există această legătură, iar la altele, desordinea spirituală survine tocmai când se află în cul­mea succesului, spre a le paraliza brusc forţa creatoare şi progresa paralel cu îm bolnăvirea lor.

D ar pe de altă parte e fapt cert,— afirm ă şi exem plifică doctorul Hans Schlosser, — că mulţi oa­meni geniali obţin o încordare profundă şi o considerabilă putere creatoare, chiar din maladia lor mintală şi că forţa demonică sau chiar himerică, le procură motive care-i îm ping spre creaţiuni noui.

O p ildă a acestui tip m aladiv genial, o avem în pictorul Vin- cent van Gogh. Acest om cu totul original, însufleţit de o iubire ar­zătoare pentru societatea umană, pribegeşte fără ţintă în căutarea realizărei vreunei speranţe, fără ao ajunge însă. Capătă deodată o criză _care-i dă o putere de muncă febrilă şi-l înzestrează cu o deo­sebită posibilitate de revelaţie ar­tistică. După ce stă mai bine de un an de zile în ospiciul de ne­buni, este eliberat în Mai 1890, dar rămâne încă multă vreme în observaţia unui medic. La 27 Iu­lie 1890 se împuşcă,. E l lasă pos­terităţii o operă considerabilă, profund înduioşătoare, prin pute­rea de necrezut a coloritului, prin forţa genială a expunerii.

Această soartă de bruscă schim­bare, în urma căreia demonul ne­buniei stoarce din sufletul artistu­lui acorduri uriaşe, înainte de a-1 distruge de tot, van Gogh o îm ­părtăşeşte cu poetul Holderin, cu singura deosebire că Holderin e condamnat de soartă să mai ducă decenii de-arândul o existenţă pur vegetativă, într’o desordine sp iri­tuală sterilă, pe când van Gogh se sinucide tocmai când ajunsese la culmea creaţiei sale. La Holderin care s’a născut în 1770, procesul m aladiv începu să-şi arate simpto- mele prevestitoare, pe la finele se­colului, încât în vara anului 1802, nebunia îl stăpâneşte cu totul. O- perele sale dintre anii 1800-1805, datează desigur dintr’o vreme în care starea lui de nebunie era fapt cert. Şi aceste flori literare, cari vădesc în multe locuri că sunt dic­tate de demenţă, sunt de mare va­loare.

Altfel se produce procesul ma­ladiv la Strindberg. Psihoza înce­pe la el în mod lent. Nu are crize care să grăbească desnodământul fatal. Mai curând avu loc în el o luptă grea şi disperată care l-a răpus abia după ani de zile de lun­gă suferinţă, paralizându-i orice sforţare. D ar această luptă n’a fost neproductivă. Aceste sforţări eroi­ce îi datorează literatura operele de seama scrierilor „ In fe rn o ” , „Spovedan ia unui nebu n ” şi altele similare. Tocm ai cazul lui Strind­berg ne învederează că starea ha­otică în om, nu înseamnă neapă­rat chiar nebunie şi că o persona­litate poate păstra aparenţa per­fect ordonată, deşi forţele demo­nice pot face înăuntrul ei pustiiri funeste. Strindberg suferea de ma­nia persecuţiei şi a geloziei. A- ceasta din urmă ne şi explică îna­inte de toate desele lui procese de divorţ; iar de persecutori credea că putea scăpa prin schimbarea do­m iciliului, pentru care scop pri­begea din loc în loc. De chinul

lăuntric^ al nebuniei sugrumătoare căuta să se elibereze prin descri­erea suferinţelor sale.

Un alt lite ra t de va loa re, Gon- rad F erd in a iiu iUayer, a lost şi ei toata v ia ţa u o iiiav su iie ieş ie ; ps i­hoza lu i era insa ue ana natura, nu ca la ¿>iriiiui>erg. i i i cop ilă r ie era aoatut, pana ia m elancolie . Ceva m ai târziu, trecea când p rin laze de vo io ş ie , cana p r in înuis- p o z iţ ie şi uezgust ue viaţa. In pe- r ioau a ue m elan co lie era descura­jat şi stăpânit m ai m uit de ganuul s in u c id erii, iip o ca de c lum inare a p u te r ii saie creatoare, corespunde exact cu o p erioau a m ai lu iiga de m elan co lie , in tr o asu el de stare b o ln a v ii p s ih ic i sunt in sp ira ţi de m otive şi îa e i, de care nu se pot pazi. lViulte p rogrese cu ituraie şi c iv il iz a to r ii , m u iie op ere artistico- lite ra re îş i datoreaza o r ig in ea a- cestei faze iiypom an ice , a unui m are gen iu , tn 1892, iviayer cade în tr o atfancă m elanco lie , in urm a căru ia e dus în tr un sanatoriu un­de m oare în 1898.

Alta e natura psihozei la Rous- seau, care e bolnav sufleteşte din copaărie. Suteria de un „sistem” de nebunie, pe care l-a „rid icat” singur în cursul vieţii. Psiiioza persecuţiei şi jign irei ne expncâ reiaţine sale cu lumea înconjură­toare şi mai ales, aversiunea sa pentru relaţiuni amicale ca şi pă­rerile sale despre lume.

— „înapoi la natură ! Fugiţi de societatea umană, urâtă, care vă produce numai conflicte ! Totul degenerează sub mâinile oameni­lor I etc.”

Acest întreg „sistem” al său îşi are obârşia in laptul că în urma felului sau m aladiv de a privi re­laţiile dintre oameni, el nu putea să se îm pace cu lumea. Şi cazul lui Rousseau, care căuta să scape de presupuşi persecutori refugnn- du-se dintr'o localitate într’alta, ne învederează că stările de maladie psihică pot fi prom otorii unei su- praproductivităţi de creaţiuni ge­niale.

Şi mai enigmatică este psihoza lui Guy de Jkaupassant. Era foarte agreat ca scriitor. Cărţile, nuvelele şi articolele sale de gazetă erau citite cu însufleţire şi marile sale venituri scriitoriceşti îi dădură posibilitatea să se lase în voia în­clinărilor senzuale, a desfrânării. In 1880 se îmbolnăveşte de o boa­lă de ochi, boală ce trebue luată drept simptom fizic al sdruncinu- lui spiritual. Operele sale din anii următori reflectează cu prisosinţă starea sa de depresiune. D in rân­durile bonvivantului de odinioară, vorbeşte teama şi neliniştea, ca şi evenimentele m aladive interne, încercă să alunge demonul cu di­ferite narcotice, ca morfină, coca­ină şi eter, narcotice care sunt tocmai cele mai bune aliate ale nebuniei şi care accelerează ruina şi prăbuşirea completă.

Paralizia a distrus şi pe cel mai mare spirit al secolului trecut, pe Friedrich Nietzche. La acest filo­zof e surprinzător marele avânt explosiv al puterii sale de produc­ţie, tocmai înaintea ruinei sp iri­tuale. Fireşte, această ultimă is- bucnire „vulcanică” a geniului său, înainte de moartea-i spiritu­ală definitivă, nu e un incident cronologic. Va fi fost probabil vor­ba de o fază de manie, drept pre­ludiu al paraliziei, care explică activitatea febrilă, supra-omeneas- că, prin caracteristica ei şi prin marea putere vitală. De când lu­

mea, cel mai mare 0111 11'a creat în tr’un timp atât de scurt, opere valoroase atât de colosale.

Svedenborg, vizionarul, ajunse la mare celebritate. Avea o nu­meroasă pleiadă de adepţi, cari credeau în stările sale vizionare, în care vedea fiinţe suprapămân- teşti cu cari avea oarecari legă­turi. Putea v o rb i şi cu m orţii şi prim ia dela ei veşti ş i com un i­cări ( ? ) Halucinaţiile şi iluziile au mai curând fond religios, iar întruchiparea proeminenta a vi­ziunilor sale trăite, îi asigură a- cestui dement un loc de frunte printre intelectuali.

Deosebit de geniile mai sus des­crise, istoria intelectualilor e bo ­gată şi în psihopaţi productivi, cari au ajuns la o forţă artistică sau poetică superioară, tocmai prin alienaţia lor mintală, ca; Le- nau, Otto Ludw ig , Lenz, Dosto- jewsky, Eminescu, iar în viaţa po­litică dăm de-o sumedenie de con­ducători psihopaţi, ca: T ibenu , şi Nerone ai Romei, Petru III şi

Hi

Pavel 1, ţarii Rusiei, Ludovici gele Ravariei şi alţii.

In altă ordine de id^i, rapc: dintre geniu şi nefeuh motivul multor opere de arii literatură (Shakespeare, Hauptmann, etc.) E vorba, firi de descrierea unor vieţi sli netrăite, oferit de măreţul şi niosul dar de pătrundere al» tor oameni geniali

In timpul din urmă, gemi modernă se ocupă de preferi de operele geniilor bolnave s[ tualiceşte.

Gustul modern s’a dus în: mai departe, arătând e mare dilecţie pentru tot ce poartă cetea neobişnuitului, exotici sălbatecului: muzica şi dansul grilor, cultura chineză şi indii! au dobândit la noi ca şi’n ni Europei un interes deosebit,' e o „m odă” efemeră ! Stima 1*1 tru marile genii şi operile lor rămânea veşnică, oricât aceste nii vor fi fost chinuite de de» nul demenţei. I. SHAR

Un raport originalA. intrarea în portul Alexan­dria, — din cauză că toată

coasta de Nord a Egiptului din a- cea regiune are iundul mic şi pen- truca vapoarele să nu se pună pe uscat, — funcţionează acolo un serviciu de pilotaj, astfel ca vasele să fie îndrumate dela distanţă pe canalul nav.gabil, însemnat cu geamanduri şi puncte de reper.

îndată ce se zăreşte vre-un va­por, piloţii arabi cari aşteaptă în larg într’un vas cu pânze, numit pilotina, îi iese înainte, acostează, îi dă un pilot care se urcă la bord pe scara de pisică şi conduce vasu] pe drumul navigabil, până în in- c.nta portului, de unde un alt piloi îl ia in primire, spre a-i trage la cheiu.

De fapt comandantul vasului secondat de ofiţerii săi, conduce vasul orientându-se după harta de punct mare a intrărei portului, iar pilotul înlesneşte operaţia de con­ducere, dând indicaţiile asupra fundului apei şi a celorlalte ele­mente necesare.

Astfel că se navigă cu foarte mare prudenţă, mai ales când sunt valuri mari.

Căpitanul trebue să fie neapărat pe puntea de comandă, la intrarea în porturi, fiind obligat de lege.

Odată un vapor rusesc după ce îşi ambarcase din larg pilotul a- rab, pe când intra în port pe fur­tună, neţinând canalul navigabil, a lovit fundul şi în câteva clipe,

rupându-se în două, s’a înecai, Pilotul arab salvându-se, s’a ii

la căpitănie, spie a rapoita caii obicei ce vase a pilotat, precum ce evenimente s'au petrecut in Iii pul serviciului său.

Administraţia oficiilor din pi: ca şi din tot Egiptul, o iac eajk zii şi ei se înţeleg cu subaitiiii indigeni mai mult în limba iialit nă, pe care şi unii şi alţii o m besc cum dă Dumnezeu.

Arabii vorb.nd italieneşte, pn toate verbele la infinitiv.

Când a intrebat căpitanul port lui cum s’a înecat vaporul rus, p.' lotul arab şi-a dat astfel raporli numerotând pe degete:

— „1) Comandante ... dormlr, I secunda ... bibir, 3) timonieie an sapir, 4) bastimento ... pirdir.

Ceeace se înţelege că in acdi grele împrejurări, comandaalil dormîa, în loc să fie la comanil secundul care înlocueşte pe c când acesta ar fi bolnav sau ost nit, era beat, iar timonierul cin era Ia cârmă, neînţelegându-sttt pilotul, manevrând cârma eroul a eşit din canalul navigabil, Mi vasul de fund şi pricinuind an fragiul.

Exceptând partea comică a la» nicului raport al pilotului ani concluzia acestui eveniment nii este că pe orice vapor, in toate în prejurările, echipajul trebue sS lit la posturile regulamentare.

TONECOH

A A P A R U T

TO A TE T A IN E L E RADIOFONIEIde Ing. I. C . Florea

Manual com plet de T. F . F, cuprinzând iodrumări practice pentru înţelegerea, rea­lizarea şi în treţinerea aparatelor de rad io precum şi 42 m ontaje m oderne, în descriere com pletă. D e vânzare la administraţia ziarului Rad io şi Rad iofon ia , şi la principa le le librării

Depozit general A gen ţia Hachette

Bucureşti, 1. Lipscani 26

235 clişee 3 5 0 pagini

— Lei 120 -

I Decembrie 1H31 REALITATEA ILUSTRATA " »

Cadouri utile pentru Sfintele Sărbători găsiţi cu preturi excepţional de eftine la vechiul

ŞiM A R E L E

MAGAZIN GENERAL

Calea Moşilor No. 1Telefon 326-02

NUIRIT-Q'PltLEfi

x e s o i n - O 40T H I «MAtMIC COMMMV U M lT If t kOMOON. IN C L A N i.

Un prepara t pentru îngrijirea di 'ţ ilo r , curat, plăcut, p re ­

v en tiv care pătrunde p re ­tutindeni înlătură p ia­

tra sunăiătoa/e d epe d nţi, îm prospă 'ea^ă şi cnrăţa gura, lasă

d n ţii alb i şi strălucitori.

Reprezentanţa generală p. România:

P A R F U M E R IA E L IT E I

Jn d a r tu tu r o r c it ito r ilo rPENTRU DINţI FRUMOŞI

Şl ALBI

E R & S M I C

S Ă P U N

PENTRU ÎNGRIJIRE*» DINŢILOR

E R A iM ICSAVON

DENTIFRICE

Î| EALITATEA IL U S T R A T A ” s’a străduit totdeauna să se m enţină i in ritm ul publica ţiun ilor occidenta le ş i p u blicu l c ititor a înţeles mblinieze cu sim patia sa, eforturile noastre, care ne-au asigurat p r i - I loc în rândul revistelor.Concursurile „R E A L IT A Ţ II IL U S T R A T E ” , dotate cu p rem ii m ari, am şi anchetele pe care le -am instituit, cerând părerile cititorilor ta/e chestiunile, au cim entat legăturile d intre massă şi conducerea «lei.Cel mai recen t efort al d irecţiun ei noastre, a fost achiziţionarea^ ii maşini rotative de fo to -ro togravură (T ie fd r u c k ) cea m ai m odernă |fes/e a techn icei tipografice, graţie cărei inovaţii, „R E A L IT A T E A JSTRATA” apare identic, — atât ca form ă, cât şi cuprins, — cu re - Itle similare d in O ccident.In continuarea sa crific iilor pe care le facem , pentru a da c itito ri- noştri cât m ai m ulte în lesn iri, trebue să atragem atenţiunea lor a- pro numărului nostru de Crăciun, care va f i o m inune a techn ice i fice, cu un conţinut extraord inar şi tipărit în în tregim e la fo to -ro lo - mră.In afară de revistă, însă, c ititorii v o r găsi în tr ’un p lic două supli-

Ile: un volum conţinând un bogat mmterial be letristic : schiţe, nu - i anecdote, jo cu r i de societate, versu ri um oristice , etc., p recum şi ml nostru de Crăciun, un calendar orig inal de perete, tipărit în şase iri, a cărui înfăţişare în m ic, o dăm m ai sus.Esle un calendar în form ă de ceasorn ic, care poate f i întrebuinţat

Jearându-l f iin d un ornam ent elegant pentru o rice casă.Calendarul este prevăzut cu două lim b i m obile de metal, una mai

irlă şi cealaltă m ai lungă. L im ba scurtă se aranjează în dreptu l lunei curs, iar cea lungă încon joară cadranul în cursul unei luni, ind icând Iile consecutive. D in ilustraţia noastră se poate vedea aranjam entu l: mbrie (l im b a scu rtă ) 17 (l im b a lu ngă ) data de azi, adică aceea a uri/iei noastre.Dupăcum am spus, num ărul nostru de C răciun va f i o m inune şi

Micul cititor este rugat a -şi reţine d in v rem e exem plarele la ch ioşcu ri i librării, pentru a nu se m ai repeta cazurile din anii trecuţi, când loate cererile insistente, am fost puşi în im posibilitate de-a m ai ijeo ediţie, după prim a, care s ’a epuizat com plet.

Pomul de Crăciun a! „Realităţii Ilustrate“ ¡avea loc Ia 20 Decembrie, intr’o sală care !va anunţa prin ziare.Daţi in numele copiilor voştri obolul,

întru ajutorarea copiilor săraci.

E N GRO S

Bucureş t ' iv , Str. Labir int, 5 4-

Editura „CUG ETAR EA“ a pus în vânzare noul volum

A t e n t a t u lla Pudoare

de P IT IG R ILL I

DE RAS

Pasag iu « Pom ân , 17 Tel. 308159

PULOVEREBărbăteşti

din lâ n ă englezească

Costume şi pulovere din lână,

pentru

D o a m n eultimele modele aduse din

străinâtale, execută după

comandă cu preţuri

sfidând c o n c ur e n ţ aRemaillează ciorapi de mă­

tase cu 15 lei.

2 6 REALITATEA ILUSTRATA 17 Decembrie i!î

Marele concurs distractivorganizat de

„Realitatea Ilustrată” ziarul „Dimineaţa” şi revista „Rebus"

P R E M I I

5.000 LEI, în numerar

UN APARAT DE RADIO cu 3 lămpi direct la priză, marca

„Lorenz”.

5.000 LEI, în volume literare.

O BICICLETA elegantă.

1.000 kgr. lemne de foc.

UN PATEFON marca „Odeon".

O LADA de şampanie „Rhein”.

UN COSTUM tricotat „Mo- nica”.

6 LINGURIŢE DE ARGINT.

TREI STYLOURI „ HARO” , cu

peniţă de cristal.

UN ABONAMENT pe un an la

ziarul „Dimineaţa”.

UN ABONAMENT pe un an la

„Realitatea Ilustrată”.

UN ABONAMENT pe un an Ia revista „Rebus”.

N. B. — Toate aceste prem ii sunt oferitfe de cele trei publicaţii de mai sus, cari au dat o deosebită atenţie acestor distracţii instruc­tive.

Concursul constă din deslegarea tuturor problem elor propuse, pe rând, în cele trei publicaţii spe­cificate. Dăm acum:

PR O BLEM A lX-a

(Silabele misterioase)

(Problem a V III-a o găsiţi în zia­rul „Dim ineaţa” , din 12 D -brie )

In fiecare căsuţă se află — (în funcţie de capriciile săgeţilor) — • câte o silabă, dintr’un orăşel, sau staţiune climaterică, din România.

După cum observaţi, mersul de la o căsuţă la alta, este indicat de câte o săgeată.

Orientându-vă după ele, veţi afla orăşelele de mai sus ale căror iniţiale — aşezate într’o anumită ordine — vor da titlul celei mai m ari publicaţii artistico-literare, dela noi.

R. R. •— Deslegările se scriu nu­mai pe o carte poştală, pe care se vor lip i şi bonurile. Cartea aceas­ta poştală va trece direct în ur­nele noastre, fiecare deslegător participând, deci, cu atâtea şanse, câte cărţi poştale a trimis.

T im pul trim iterii nu-1 determi­năm, deoarece fiecare e liber să le înainteze oricând, singura con­diţie fiind aceea, de a trimite toa­te problem ele apărute într’o săp­tămână.

N. R. P rob lem a X -a o veţi găsi in ziarul „D im inea ţa” , de Sâm bă­tă crt.

Magta amuzantăAria de a te face piăcut în

societateTe'epatia. hipnotismul. prez;căto- ria, ghicirea gândului, fachiris-

mul, s -amatoria.In douăzeci de minute învăţaţi toată mag a modernă cu apa itii şi dispariţii de obiecte, pâsărt. ş rpi. fiori, cărţi de jo ", porumbei. Bagheta magică cu care se prinde monede, batista şi ţigfiri din aer. Cereţi gratis catalogul ilustrat.

P R O F E S O R , M I R A S “ Cal. Moşilor No. 332, Bucureşti

Bon de premii No. 9Numele

Adresa

Almanahul„Realităţii Ilustrate’’

va marca un progres din foaie punctele de vedere.

Un record a l librăriei răm ân e

„MEDICUL NOSTRU”Un volum de 600 pagini cu 210

ilustraţii în text, legat în pânză, cuprinzând, sub form ă de dicţio­nar, o descriere a tuturor boale- lor cu mecanismul, simptomele, cauzele şi tratamentele cele mai moderne.

15 specialişti fruntaşi ai medi- cinei române au colaborat la a- ceastă enciclopedie care pe lângă bogatul material medical conţine şi adevărate studii de psicholo- gie, sociologie, asistenţă socială, pedagogie şi psychoanaliza.

Volumul a fost redactat sub în ­grijirea generală a Doctorului YGREC.

Preju l 150 lei ex.

„Miss România 1 9 3 2

, Realitatea Ilustrată” , iniţiatoa- rea concursului de frumuseţe în România, organizează şi pentru anul 1932, elecţiunea celei mai frumoase domnişoare.

Se vor găsi desigur unii cari să creadă că — fată de situaţia eco­nomică atât de critică, în lumea în­treagă, — s’ar cuveni să îmbrăcăm doliu şi să nu ne ocupăm de un concurs care nu e destul de grav.

Am arătat întotdeauna că profe­sia noastră de credinţă este alta, că noi credem că numai printr’un optimism neînfrânt se poate ajunge deasupra necazurilor.

Iată pentru ce, tocmai cu inten­ţia de a mai uita grijile, vom or­ganiza şi în anul acesta concursul

de frumuseţe pentru alegerea României 1932” .

Este însă probabil că, dat crizei tot mai acute, american nu mai poată ţinea în anul ai concursul lor internaţional, lipsă de m ijloace materiale, consecinţă, noi vom proclam „Miss România 1932” şi ii vo corda un prem iu de 25.0f mânând ca în cazul când, sit schimbându-se, cei din Statele nite, vor ţinea totuş concurşi! ternational, această „Miss Ri nia 1932” a noastră, să plece ii merica.

In numărul viitor al noastre, vom publica condiţii şi modul cum va decurge cursul.

Monumentul uriaş dela Rio de Jane

S ATEVA telegrame scurte ne-_____ au adus vestea inagurării u-nei impunătoare statui a Mântuito­rului, ridicată pe unul din cei mai frumoşi munţi, cari înconjoară gol­ful Guanaraba, la Rio de Janeiro. Guglielmo Marconi inventatorul cu renume universal, apăsând pe un buton al instalaţiei sale de la Roma, în noaptea de 12 Octombrie a. c. a luminat din depărtare acest colos de m armură şi piatră.

Ideea de a ridica o statue m ă­reaţă lui Lhrist Mântuitorul, pe un munte din preajm a oraşului Rio de Janeiro, datează încă din anuí 1921. După oarecare şovăire în privinţa alegerii locului stâncii Pau de Assucar (căpăţâna de za­hăr) i-a fost preferat muntele C o r ­covado. Odată hotărît locul unde trebuia să se ridică, Comitetul

porni la strângerea fondurilor. Se poate spune, cu drept cuvânt, că toţi locuitorii au contribuit la sub­scripţie: dela bogat la sărac, în ra­port cu starea fiecăruia; şi, în ar­chívele bisericilor din Brazilia, — scriu ziarele de acolo — există dovezi impresionante de adeziu­nea plină de dragoste, cu care a fost prim ită iniţiativa aceasta, pâ­nă şi de clasele cele mai m ai u- mile.

Princip iu l adoptat pentru mo­nument a fost acela de a înlocui atributele mântuirii, cu înfăţişa­rea lor simbolică. Crucea o for­mează însuşi corpul lui Christ, cu

braţele deschise orizontal, Ij depărtare de aproape douăzeci kilometri dela intrarea în ji Guanaraba, şi cu mult înainti a se putea distinge ceva mail sebit, monumentul se detaşa pictat par’că pe fondul imn al cerului.^

Tunica lui Christ, mânecile li şi mantaua strânsă în jurul j pului, au fost studiate într’ai spre a da o impresiune cât isbitoare ochiului cercetător,

Abia din oraş se distinge pi cularităţile, desluşindu-se căi gură omenească formează cri aceasta uriaşă. Lumea, după i butele mântuirei, stă la picioai lui Christ şi e reprezentată di raşul Rio, de stânci şi de păi Din înălţimea muntelui, Mânii rul se înfăţişează omenirei intri cu brafele larg deschise, ca s’o| mească sub ocrotirea lui sfânti

Monumentul, unul din cele] mari din câte se cunosc, e înalt 30 de metri. Capul are o inii de 3.75 metri. Deschizătura!» lor 3.20 metri. Distanţa între tremităţile degetelor unei mani degetele celeilalte este de 28 mi Lărgim ea mantalei la picioarei de 6 metri. Lăţimea mâneciloro metri. Greutatea capului este 30 de tone. Greutatea fietl mani de 8 tone, iar statuia inln ga are impresionanta greutate 1600 tone.

Baza uriaşului monument n danosti un templu, menit si! prindă aproape 1000 de pers«

Sărbătorile,- bucuria copiiCel mai bun cadou penlm i

este o carte bună. Deaceealiil tuim pe părinţi ?ă le emp noua lucrare destinată celor o de către scriitorul

ION PAS

Păsărică, draga meiPOVESTEA UNEI FETIŢE !1 RACE CARE S’A RUGAT SJFIl|

SCHIM BATĂ IN PĂSĂRICĂ |

Volumul, împodobit cu n!ll| roase ilustraţii de către pietonii Dem şi tipărit în condiţii delii,} a apărut în ed. „Adevărul" U I

De vânzare la totate libriâ} Un exemplar 40 lei.

INDIICUTABtl»A i n m

CCEAM • BUNA ]

/? Decembrie PJ31 REALITATEA ILUSTRATA 27

SHERDAN

„ŢESATORIA MĂTĂSEI”F O N D A T A IN A N U L 1903

vinde en detail direct cortepma- ton lor ni tasuri n a t u r a l e şia r t i f i c i a l e ___________

| V O ÎL ^ G E O R G E T T E , C R F P E iD E C H IN E , C R F P E M ARO- C AI\T. C R E P R M O N G O L ,C R E P E PATTN. M Ă T Ă S U R IP E N T R U C Ă P T U Ş E L I ‘ TO; E xpoziţia de M ătăsu ri, CU P R E Ţ U R I D E F A B R IC Ă Str. Deceba 5 (Sf. Gheorghe)

Medicamentul Nr. IS1 1 J ^ o r’ se schimbă co- I*— mandanţi i de pe vapoare rar se întâmplă ca cel nou venit să lase lucrurile la locul lor, aşa cum au rămas de la predecesorul său.

Odată un comandant fiind mu­tat pe un vapor mai mare, după ce a preschim bat multe lucruri şi a reînoit mai tot echipajul, s’a a- găţat şi de medicul vasului, care — după părerea şa — era inutil Ia bord.

A făcut deci un raport, prin ca­re cerea înlocuirea rttedieului cu o ladă-farm acie, însoţită de o listă recapitulativă, în care să se spe­cifice la ce anume boală să se a- plice cutare doctorie din borca­nele numerotate, spre ex.:

No. 1 durere de cap,No. 2 scabie.No. 3 nevralgie.No. 13 influenţă, etc... înaltul consiliu de control şi

administraţie al societăţii căreia îi anarţinen vaporul în chestiune, în tr’o şedinţă plenară, — având în vedere econonra ce se fă^ea prin suprimarea postului de me­dic, — - a aprobat în unanimitate cererea bravului comandant.

Vre-o patru-cinci luni, dună suprim area doctorului, serviciul la vanor mergea strună, coman­dantul era măgulit de efectul pro­punerii sale, iar veniturile acelei societăţi de navigaţie erau snori- te, eu salaHui] nnotui"! d" mpdic sunrimat din rolul de echipaj.

De câte ori îns^ se( im ^olnăvia câte un om dirr echinai. abilul co­mandant îl întreba ce-1 doare, că­uta pe listă boala şi apoi din reci­pientul cu numărul corespunză­

tor boalei, îi dădea să bea docto­ria.

Intr’o zi îm bolnăvindu-se un marinar, după ce i s’au dat me­dicamentele respective, a fost scutit câteva ore de serviciu şi tri­mis să se culce.

Pe seară comandantul trecând prin postul m arinarilor şi văzând că pacientul său încă doarme, l-a lăsat în pace, pentru ca doctoria să-şi facă efectul.

Toate acestea se petreceau Ia bord, pe când vaporul scoţând nori de fum, străbatea marea Me- diterană, mergând spre Anglia.

A doua seară comandantul ve­nind să se intereseze din nou de m arinarul său şi găsindu -1 dor­m ind tot pe aceeaş parte, a dat ordin să-l scoale.

In zadar l’au zgâlţâit ei în toa­te părţile, căci bietul om de mult era rece.

F iind bolnav de gripă, ar fi tre­buit să i se dea medicamente din

borcanul No. 13, după cum indica lista. Pentru că au mai fost însă la bord şi aite cazuri similare, şi doctoria din acel borcan isprăvin- d u - s e , comandantul neavând alte leacuri de rezervă, pentru ca să reînoiască conţinutul borcanului cu No. 13, a luat jumătate din borcanul No. 7 şi jumătate din No 6 — din care nu prea se consu­mă, — le-a amestecat şi le-a pus în borcanul No. 13.

Şase şi cu şapte făcând tocmai treisprezece, problem a era rezol­vată.

Cu toate formalităţile şi după o ceremonie impresionantă, a avut loc înmormântarea în Mare a bie­tului m arinar.

Fan rlia decedatului, acţionând in judecată societatea, a obţinui despăgubiri, iar consiliul de ad­ministraţie al societăţii a hotărît în unanim 'tate şi cu precădere reîm barcarea medicului la bord.

CONST. T O N E G A B U

Reţineţi din vr°m e rum ăru l de Crăciun al „ R E A l l T A Ţ I I I L U S T R A R E «

ITERATUBă

Domnul B im birică , cel m ai mspăt exporta tor de grâu cu rimă, nu prea este versat in - 'ule literaturei. U n prieten îl ireabă în tr ’o z i:- „ A i citit ,,In trigă şi A m o r " ! Schiller?”-„ N u , am ice, n ’am citit de - il „Intrigă” ... A m atât de pu­ii timp” ...

I BINE

■ Iţi place lucrul aici în în- »are ?■ Nu tocmai, dar totuş mai ! ca afară. A ici cel puţin nu in fiecare moment:Te dau afară ! sau „peste 14 eşti liber” .

Ir’o gară mic'ă trenul se o - ¡le şi nu m ai vrea să p lece, isagerii în cep să se agite şi să i informaţii:■ Domnilor, exp lică cond ucto - ie tren, şeful gării e amator ţuj şi întrebuinţează totdea- lumina roşie a locom otive i, ca i developeze clişeele.

Li SISTEMĂ ?

■Domnule doctor, când mă a- puţin înainte, întind .braţele

lături şi fac cu ele o mişcare «Iară, simt o durere puternică măr.-Dar ce-ţi trebue să faci miş- li atât de bizare cu mâinile.- Cunoşti poate d-ta o altă lodă ca să-ţi îm braci paltonul ?

lilică are frică de triehine. In - |:i a intrat în tr ’o m ezelărie să upere o pereche de cărnaţi de t şi se adresă vânzătoarei:-iVu cumva au trich ină în ei iiie ?- Exclus. Cârnaţii sunt doar fes legaţi la am bele capete.[---------— ----- ---------— ------------ —

D r.: D IF E B E N Ţ Ă

—- „Dacă bărbatu - m eu nu vrea să -m i sa­tisfacă toate capriciile , îl am eninţ că p lec şi..."

— „B ine , asta poate m erge acum, cât eşti tânără. D ar m ai târziu, când ve i îm bătrâni?”

— „A tu n c i îl v o i a- m eninţa că răm ân” ...

St.: E X E M PLU L .— „C u m le -a i de ­

cis pentru cariera de box eu r ?”

— „ P r in exem plu l ta­tălui m eu, care era d en ­tist...”

Dreapta: D U P Ă BA L.Com isarul. — „Allo,

madam Popescu? Am arestat un individ, care susţine eă-1 chiamă Bu­suioc şi că locueşte la d-tră.”

— „Cum e îmbrăcat?— ,,Ca paşă turcesc” .— „Atunci el e, de-

âseară îmi lipsesc două covoare” .

St.: LA D B E SO B U L D E CÂINI.

— „.„da, da, coniţă puteţi ven i să-l luaţi. Căţelul dv. e atât de b i ­ne dresat, încât m ănân­că direct d in mână...” :

I p l O A M N E LE din înalta socie- s s s i tate şi tinerele fete rom an­

tice sau sportive, sunt extrem de triste: Majestatea Sa Alfons al XlII-lea a fost scos de sub scutul legii de către „Cortes”-ul (pa rla ­mentul) spaniol. Oricare cetăţean al Spaniei, întâlnindu-şi ex-suve- ranul în ţinutul care a fost odată — nu tocmai de mult, —- regatul său, va avea dreptul să-l ucidă. A- ceastă hotărâre a Cortesului a fost primită de către mulţime cu ur­lete de bucurie, ceeace dovedeşte că norodul nu prea ştie ce vrea.

In ziua când suveranii spanioli părăsiau ţara, nimeni n’a încercat să le îm piedice exodul, nici un strigăt de ostilitate nu s’a ridicat. Intre popor şi Coroană erau in­

compatibilităţi. Coroana nu ceda. Un capitol istoric se încheiase, un altul începea.

In câteva luni mentalitatea popo­rului s’a schimbat. Fără îndoială că aruncă asupra celui care a fost regele său, vreme de atâţia ani, vina grevelor, a ciocnirilor dintre poliţie şi mulţime, şi a tuturor a- vatarurilor, prin care trece Spania in momentul de faţă.

Am spus că doamnele din înalta societate şi tinerele domnişoare sportive sau romantice sunt acum nespus de triste: suveranul ras, e- legant, amabil, care dădea mereu în contravenţie de viteză, pe şo­seaua delà Saint Sébastian, care juca polo ca un zeu şi astru al Deauvilte-ului şi al Biaritz-ului, — câştigase inim ile tuturor. In Septembrie n’a apărut pe această plajă a Atlanticului şi sezonul a fost astfel ratat !

Fiecare se întrebă : dar însfâr- şit, ce a putut face Alfons al X III- lea, pentru a-şi atrage ura poporu­lui şi a elitei sale nearistocrate? Ce i se impută? Care sunt învinuirile ce i se aduc? Cum se face că acest suveran încă tânăr, care a dat a- tâtea dovezi de cavalerism şi de sânge rece, mai cu seamă cu oca­zia atentatelor în care era să-şi piardă viaţa, a devenit ca să spu­nem aşa, victima opiniei publice?

Un jurnalist, anume André Ger­main, a vizitat Spania în mai multe rânduri, a_ stat luni la rând în a- ceastă ţară, a văzut revoluţia, a auzit părerile multor persoane marcante, şi a ascultat rechizitorii şi înflăcărate discursuri de apă­rare.

Cităm din dările sale de seamă eâteva din cazurile care frapează mai mult:

„Regelui îi place să uzeze oa­m enii” spunea un aristocrat. „A dovedit-o cu Prim o de Rivera. A- cum doi ani, dictatorul a vrut să

Alfons X I I I ş i regina M aria a R om â n ie i la M adrid .

se retragă singur, în plin triumf, cu gloria intactă. Regele îl îm pie­dică însă. Vroia să-l micşoreze, să-l disolve, mai înainte de a-1 lăsa să plece” ...

Şi cu aceeaş elocvenţă, interlo­cutorul d-lui André Germain im­pută lui Alphonse al X lII-lea că ar fi trădat pe toţi cei cari s’a încre­zut în el, şi anume pe parlam en­tarii, apărători ai unei constituţii pe care jurase, pe ofiţerii de arti­lerie, pe cari, — ca şef suprem al armatei — era dator să-i protejeze

şi însfârşit, chiar pe dictator.D ar gazetarul ne redă mai de­

parte declaraţiile celor ce iau apă­rarea suveranului, şi în special pe ale doctorului Pittaluga, un politi­cian de stânga, care afirm ă că ne­norocirea suveranului stă în aceea că a avut de-aface cu voinţe prea timide, cu colaboratori prea şterşi.

Avea însă marele merit că res­pecta şi aprecia pe m iniştrii, cari ştiau să-i reziste cu curaj şi con­vingere. A îm pins uneori liberali- tatea până la a se consulta cu re-

t»

publicani, cum era profesorul carate, eminentul jurist şi a să culeagă informaţiunile ce-1 ficau asupra adevărului, şi si mească sfaturi înţelepte, indii« din ce sursă porniau.

D ar e evident că Alphons X lII-lea era născut să guvern mai curând în genul dictatei sau al strămoşilor săi. Ii lips maleabilitatea necesară unui modern.

Iată ce spunea despre el Mi| de Unam uno:

— „Regele? un om fără cap, tuaţia sa se agravează delaoi alta. M işcarea actuală e mai« antimonarhică, decât republic Chestia Marocului în special,f care i-a atras antipatiile. In [ tica externă lucra ignorându-ji vernul. Lui îi datorăm dezasli noastre” .

In rezumat, opiniile emise a lui A lphons al X lII-lea sunt atil divergente, încât e cu ne putini tragi vre-o concluzie precisă.) calităţi îi echilibrau defectele;! care e principala cauză a i sale? Ceeace i se impută, e i gerea dela Annual în Maroc.

Această înfrângere se data generalului Silvestri, care fărâi dinul şefului său direct, gend Berenguer, s’a aventurat intrt din cele mai hazardate mau contra marocanilor, cari aveai) ziţii excelente şi muniţie suliti tă. Părerea generală în Spanin că Silvestri, — care s’a slin imediat după dezastru, — nul această iniţiativă fără ordin ¡ii acest ordin pornise dela rege,c l ’ar fi trimis telegrafic dela Dn viile.

Trebue să recunoaştem însi această gravă acuzare, n’a fost finitiv stabilită, că încă nu s’au, sit dovezi precise în acest D ar opinia publică bine instig! a fost mai tare. Un suveran adi până acum doi ani, e astăzi! de sub scutul legii. Spania, I de puţin pregătită pentru blică, pe cât era pentru monarhi se află acum în dificultăţi i inextricabile.

Şi acum, înainte de a lncht micul nostru curs de istorie, vorbim puţin de Primo de Rit! al cărui rol nu e încă bine cu* cut. In câţiva ani, acest om „«¡li să satisfacă m ulte din maritim ale Span iei” , această ţară arzăla şi totuş rigidă, care a făcut atil# revoluţii şi atât de puţine refora Marele lui merit stă în aceea, a întrevăzut necesităţile poporuluift a îmbunătăţit soarta lucrătorii«

— „Era un om cu multă Iml vo in t»” au sdus adversarii său.

I,

17 Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 29

CE ESTE 1NOCHENTISMUL

U T O R IT Ă Ţ ILE au descoperit de curând numeroase „cui-____ buri"’ ale sectanţilor inochentişti In Basarabia, Bucovina şiMoldova. Se pare că noua sectă religioasă, prin modul cum se a- firraă, este un pericol pentru moravurile publice.

Secta „inochentistă” a fost fondată de călugărul Grigorie Efimovici Rasputin, fostul geniu rău al ultim ilor Romanovi.

Venind dela locurile Sfinte, părintele Grigore afirm a muji­cilor creduli că i-a apărut în Vis Sf. Inochentie, care l-a însărci­nat pe el, ascetul sdrenţăros, să mântuie lumea.

„Păcuteşte ca să te poţi pocă i” , i-ar fi spus sfântul şi pe baza acestora, părintele Grigore a fondat secta inochentistă, care a constituit la un moment dat, o plagă socială în Rusia ţaristă.

Milioane de oameni, orăşeni şi mujici, au căzut pradă răului

şi zeci de rom ancieri internaţionali s’au ocupat de practicile re­ligioase ale sectanţilor.

Intr’adevăr, desfrâul la care se dedau m em brii sectei, — des- frâu care să le dea posibilitatea de a se pocăi — întrece orice margini. Poruncile rele sunt exaltate în asemenea mod, încât după scurtă vreme, „penitenţii” ; bărbat sau femee, sunt distruşi fiziceşte şi-şi primesc locul în galeria sfinţilor „inochentişti” , de­sigur numai după ce-au donat o sumă destul de importantă pen­tru fondurile comunităţii. Odată extenuaţi, înseamnă că s’au pocăit...

Organizaţiile din România erau conduse de „părintele” Co- tlear, pe care-1 vedem în fotografie, în rolul Arhanghelului Ga- vril, înconjurat de mucenicii săi, cari şi-au plătit mai bine bea­tificarea.

BAR BE TRâTiUN

IITATEAi l u s t r a t a

K o ţV U jt

PURGATIV IDEAL

D E

C I O C O L A T A • f ® .LAXATIV P IÂ C U T K O P R O

REALITATEA ILUSTRATA

T o tu l p e n t i° u v o i is r a e l f r u m o a s e !

17 Decembrie 1931

P A L A T U L C IC L O PBulevardul Take lonescu

12 D E C E M B R IE -10 IA N U A R IE 1932

sub patronajul Uniunei Camerelor de Comerţ şi de Industrie, organizată de

Rudolf Mosse S. A . pentru prima oară

în România

Iii. două etaje special amenajate, indus­

tria, casele de m odă şi firmele de primul

v 'ţ L Ş Ş * rang în legătură cu m oda vor expuneo,V / \ « ---- -

ultimele creatiuni şi modele, menite să

îndrum eze femeia elegantă şi modernă,

care ar vrea să fie în curent cu moda.

ExpoziţiaModeila Palatul „Ciclop“

Vor avea loc şi demonstratiuni ale

modei, al căror program îl vom anunţa

la timp.

EU PĂ form idabilul succes_____al expoziţiei „Cum să fiecăminul meu?” ,— căreia mai a- Ies doamnele i-au subliniat im­portanţa, p rin tr’o afluenţă neo­bicinuită, — s’a deschis în Ca­pitală o nouă expoziţie, care prin felul aranjamentului şi al obiectelor expuse, constitue o adevărată revoluţie contra tra­diţiilor bucureştene, care ne-au obicinuit cu tejghele şi vitrine stereotipe.

E vorba de minunata „Expo­ziţie a m od e i” , care a fost inau­gurată de curând în palatul „C ic lo p ” din Bucureşti.

Am vizitat standurile şi fără să exagerez cât de puţin, pot a- firma, — ca una care am vă­zut diferite expoziţii similare în străinătate, — că marile Ca­pitale. europene ar putea lua „E xpoziţia M o d e i” din Bucu­reşti, drept model pentru vii­toarele lor manifestări în acesi gen.

Tot ceeace a lansat geniul m arilor couperi, în materie de modă, dela mantouri la pantofi, dela pălării la ciorapi, dela co­liere la încălţăminte de iarnă, tot, dar absolut tot este repre­zentat în stil grandios.

Rămâi uimită de varietatea culorilor, de luciul mătăsurilor, de infinita măreţie a modelelor expuse, îţi scalzi privirile în visul dantelat pe care-1 repre­zintă vaporoaselfe piese de lin- gerie, te extaziezi în faţa sute­lor de nuanţe de ciorapi şi Aiu­ritoarea obicinuită rămâne per­plexă, privind ultimele modele de coliere, strasse, brăţări şi bucle.

Departamente speciale sunt rezervate pentru coafură, pen­tru blănărie, pentru articole de galanterie, pentru pălării şi croitorie de ultimă expresie a rafinamentului.

E drept că la reuşita acestei adm irabile expoziţii au contri­buit în mare măsură şi casele de modă şi comercianţii de specialitate cari au dovedit în­că odată înaltul lor simţ al rea­lităţii veacului în care trăim.

Intr’adevăr, la „Expoziţia Mo­d e i” din palatul „C ic lop ", atât mondena exigentă, cât şi bur­gheza cu p rincip ii tradiţionalis­te, găsesc tot ceeace le trebue, pentru încântarea ochiului şi pentru desăvârşirea frumuseţii lor naturale.

„E xpoziţia M o d e i’’ marchea­ză un succes extraordinar şi senzaţia pe care a stârnit-o in lumea m ondenelor noastre, este perfect îndreptăţită.

De altfel o afluenţă enormă subliniază minunata idee a or­ganizatorilor, cari s’au străduit să ofere graţioaselor noastre elegante, o expoziţie excepţio­nală din toate punctele de ve­dere.

O plim bare printre standuri e o poezie, un vis, din care-ji pare rău că te trezeşti.Părere personală: Toate mon

denele, dela cele mai modeste, până la cele mai exigente, tre­bue să viziteze „ Expoziţia Mo­de i” din palatul „Ciclop”.

A LB E R T IN E RAY

17 Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA 31

r ilr r r o lilo liiGala de drum î Deslegâtorii jocurilor din

N-rele 248-249D-na Am elia J. Georglade (Loco,

40), D ragoş Pctroşanu (Mihăeşti- Vâlcea, 40), Pau lina Florescu (B ră i­la, 40), Arm ând Lebas (Loco, 40), Şt. Gh. Ştefănescu (P iteşti, 40) R . H . Sim ion (Loco, 40), Au re lia Căpitan E ota (Tim işoara, 40), George B rân­ză Gecab (Câmpina, 40), M ârzea A- drian (Bocşa Romana-Caraş, 40), N . Gh. Stănescu (Constanţa, 40), E lena Rădulescu (Dediuleşti-R .-Sărat, 20), R. Le ibov io i (Loco , 30), M elanie Volanda N . Cristescu (Brăila, 30), A lbertina Muscalu (L u go j,40), E u ­gen C h iroviei (Verneşti-Buzău, 30), V ictor Buescu, (Loco, 40), Lo lo G rtinberg (Ploeşti, 40), Andrei N . Stroilescu (Băicoi-Prahova, 40), Na- co D. N aeov (Silistra, 20), Mundy Boniowsky (Câmpina, 40), T . Cons- tantinescu (Verneşti-Buzău, 40), Oc- tavian I. M anta (Constanţii, 40), I. Dodon Iaşi, 40), P etre Popescu- student (Loco, 40), E liza T . M arin (L u go j, 40), M arioara Rapaport (P ia tra Neam ţ, 40), N icu Leon (Ploeşti, 40), Sorel Avram escu (Cons­tanţa, 40), N icu Panoga (Constanţa, 40), M ircea A. Popovici-student (Brs- zoiu-Vâlcea, 50), Andrei N . Sandu

(Loco, 40), V . L . Lupan (Cluj, 40), N ie. M oşor (G alaţi, 40), Au re l Mol- dovanu (B istriţa, 20), S. şi M. Brei- man (Drochia, 40), Duduia M arga­reta (Arad, 40), Ionescu Gheorghe (Focşani, 40), Spiru Teodoreanu (Cluj, 40), Zum m er Ioseph (Focşani, 40), P ilu Bucşan Loco, 40), M ath il­de R u fe i (Dărmăneşti-Bacău, 30), Boris A ron ov (Chişinău, 30), V ir g i­nia M arinescu (Loco, 30), M arcu Iancu (Loco, 40), Gheorghe Cârstea (Codlea-Braşo v , 30) Simon Segall (P ia tra Neam ţ, 20), M ircea Frâncu- lescu (Câmpina, 40), Sublocotenent G. Rom beanu (Tecuci, 40), Stanis- lav, G. M ihail (Brăila, 40), T raianG. Rom an (U rzicen i, 40), N ata le M auriciu (Dărmăneşti-Bacău, 30), Ionel L ază r (Codlea-Braşov, 30), M a­ria I. Măinescu P loeşti, 40), M inei Văduvescu-student Craiova, 40), A- nişora L ivad a Loco, 30), D oia Io ­nescu (Econom at F ilaret, 40), Aneta R évélan t (Loco , 40), L ică Nisipeanu (Tg.-Jiu, 30)> Renée M ălăeru (Loco, 0), D aniel (Bacău, 10), M arioara şi locotenent N . Nicosescu (Loco, 30), T onell Zidaru şi W illy Christescu (Cosmesti-Tecuci, 20). (Va urma)

Punând in fiecare căsuţă câte o literă, veţi avea:

Circular: 1— 2 ~ F ilo zo f român. ! - 3 = Colecţie de hărţi geogra fice. j—4 = Pătură. 4— 5 — Rezultatu l unei adunări. 5— 6= P lăc in tă tu r­tească. 6—7— în ţepă tor (fig .) 7— 8= Affait 8— 9— R ege din Creta (M it ). s—1 — Distrug.

Radiar (L ite ra din centru rămâ-

Om onymSunt un arbore, sau p lantă deco­

rativă, şi mă găsesc în gu ră şi dea­supra pământului. M ai sunt şi pa­radis, precum şi providenţă...

Ca să f iţ i mai siguri, vă garantez c&sunt şi verb

R .

LogogrifCu şase picioare insuflă groaza,

intr'o fam ilie, ia r cu cinci, i«espec* tul!

(Prin picioare se'nţelege literele dintr’un cuvânt).

AtenţiuneIn numărul de Crăciun, vom în­

cepe un concurs special, pentru compunători

R E B U S

Cupon p e n tru jo c u r i

No. 2 5 5

Numele şi pronum ele

ne aceeaş, pentru toate cuvintele): 1) Sărbătoare. 2) Uoigaşu l lui Xerxe, 3) Strămoş. 4) Părin te le lui A iax . 5) Una dintre cele cinci bazilici pa­triarhale din Rom a. 6) Scriitoraş ro­mân. 7) Stăpânul unui m ăgar cele­bru. 8) Iub itor de muzică. 9) Oraş în Rom ânia.

REBUS

Nouiie noastre premiiC o n c u rs u r i b ilu n a re

Deslegările problemelor în nu­merele 254—255 se primesc timp de două săptămâni dela apt riţia primului număr, adică până Marţi, orele 6 seara.

Tragerile vor fi bilunare.De fiecare tragere se vor acor­

da următoarele premii, propor­ţional ci) numărul jocurilor des- legate :

PREM IUL I: 1000 lei în nume­rar.

PREM IUL Ill-lea: Două apa­rate de radio cu galenă.

PREM IUL Ill-lea: i volume din operele literare renumite.

N. B. — Deslegările vor fi în­soţite de cuponul respcctiv, pur­tând menţiunea: pentru jocuri.

Fiecare categorie va avea şanse egale în categoriile infe­rioare.

Femeilecele mai p re ten ţioase» sfârşesc prin a întrebuinţa

CadumSunt atâtea săpunuri în co­merţ încât femeile sunt ispi­tite să încerce multe. Cele mai pretenţioase sfârşesc prin a întrebuinţa Cadum, căci e săpunul care le mulţumeşte într’adevâr.

Incercaţi-1 şi veti înţelege de ce Cadum se vinde mai mult decât toate pro­dusele de toaletă.

C a d u m reînvio- rează delicat tenul. El c u r ă ţ ă pielea fară s 'oirite vre-o- dată. Mamele îl gă­sesc atât de dc- licat şi de curat

EMBLEMA DE PURITATE

pentru ele însele încât îl întrebuinţează cu toată în ­crederea pentru copiii lor. Parfumul său e gingaş şi uşor.

Tare şi durabil, Cadum e nespus de economic. Fiind pus mult timp la uscat, el nu mai are nici un fel de

umezeală. Fabrica­rea lui e atât de modernă şi de i- gienică încât nu-i atins de nici o altă mână decât a D-v.

Adresa

Un săpun foarte tare, folosit până la u l t i m a bu efiţ ică.

Săpunul Cadum„R E A L IT A T E A IL U S T R A T Ă - — D irec to r N ie. Constantin.

Redacţia şi A dm in istra ţia : Str. Const. M iile 7— 9— 11, T e le fon 359/99.Preţul abonam entelor: U n an le i 450; 6 luni lei 230, 3 luni lei 120. Pen tru străinătate lei 600 anual.

LI TATMA N U L V. N r . 2 5 5 trată 1 7 D E C E M B R . 1 9 3 1

B E Ţ I A P R I M E E Z Ă P E Z I