Quaderni di novecento Poesia

Mihaela cernitu aurora sPeranza cernitu

Giovanna uGolini liliana uGolini

La pasta con L’animaPASTA CU SUFLETUL

4 sorelle di due paesi diversi (Italia e Romania) si incontrano4 surori din două ţări diferite (Italia şi România) se ìntâlnesc

Traduzione di mihaela cernitu

novecento Poesia

�

Si sono conosciute Mihaela e Liliana per prime frequentando gli ambienti letterari di Firenze e da subito Mihaela, poeta, ha scelto, fra gli altri, alcuni testi di Liliana da tradurre, testi che poi sono usciti su riviste Rumene. Quando la sorella di Mihaela, Aurora Speranza pittrice, è venuta a Firenze, è stato piacevole incontrarci in quattro anche con la sorella di Liliana, Giovanna, pittrice anche lei. Subito è stato un linguaggio condiviso con doni di storie e di culture diverse dalle quali non poteva che uscire un progetto voluto da tutte e quattro: questo libro che ci terrà insieme annullando tempi e distanze in un rapporto prolungato di amicizia e di promesse già da ora mantenute per un messaggio di uguaglianza e di amicizia nell’arte, che valica ogni confine.

Mai întâi s-au cunoscut Mihaela şi Liliana frecventând cenaluri literare din Florenţa şi imediat Mihaela, poetă, a ales, printre alţii, câteva texte din opera Lilianei de tradus, texte care apoi au apărut în reviste româneşti. Când sora Mihaelei, Aurora Speranţa, pictoriţă, a sosit la Florenţa, a fost o plăcere să ne întâlnim toate patru, cu sora Lilianei, Giovanna, pictoriţă şi ea. Imediat a fost un dialog încărcat de povestiri şi culturi diferite din care nu putea să nu iasă acest proiect dorit de toate patru: această carte care ne va ţine împreună, ştergând timpul şi distanţele, într-o legătură îndelungată de prietenie şi de promisiuni deja de acum menţinute pentru un mesaj de egalitate şi amiciţie în artă, care depăşeşte orice graniţă.

�

La pasta e l’amore…con la Mezzaluna, lo Specchio, l’Unicorno e l’Ombra

Vermicelli maccheroni garganelli, fusilli ravioli fettuccine, cappelletti bucatini pàccheri, gnocchi agnolotti lasagne, trenette tagliolini linguine, pappardelle penne fettuccine…, tutta pasta: lunga, corta, liscia o rigata; e non la cucini che per amore… Allora, quanto amore e quanti fili di pasta nelle tempere su tela di Giovanna Ugolini… Fili, cui pericolosamente s’appendono dei cuochi-clown, tesi come funi ascendenti verso una mezzaluna orientale e un cielo affollato di voli, nuvole, un pallone aerostatico e un aquilone. Ecco poi, sorta di romantica circense, la fanciulla in rosso che, seduta a un tavolo con dei piatti pieni di spaghetti dinanzi a una finestra aperta sulla primavera, sembra cullare la sua luna-bambina. Volteggiante negli strapiombi del cielo, librata nell’aria, la scorgi quella massaia che tiene coi pugni, come reggendo un inusuale volante, le punte estreme della mezzaluna?… Simile al fondale dipinto d’un palco di teatro è quella tavola imbandita con la luna, la pasta e, in primo piano, ritratta in stile liberty, una dama callipigia distesa su un fianco… Osserva, inoltre, gravitante tra le stelle, la flessuosa figuretta di donna che, leggendo un libro, se ne sta mollemente distesa nell’incavo d’una mezzaluna da cui pencolano gialli fili di pasta all’uovo.

O perché non t’attacchi anche tu a quegli altri fili di pasta? Sono liane, ondeggianti altalene, cedevoli corde, forse righe d’un trepidante calepino di versi…: sono proprio le poesie di Liliana Ugolini. Lei, dolce buona gentile, le sperimenta come approntando, con tutto l’amore, “una ciotola della minestra”. Tuttavia l’amore è anche narcisistica autocontemplazione in uno specchio a volte luminoso e terso, altre volte opaco e adunco dove – scrive Liliana – balla danze selvagge una beffarda, ingovernabile marionetta fatta di luce e ombra; e sostenuta da “fili appesi alla luna”. Se, femminile entità lunare, lo specchio riflette le immagini così come la luna la luce del sole, l’amore si rivela anche ombra inquieta e mobile; un caleidoscopico, acqueo riflesso dell’apparire e scomparire di Narciso vagheggiatore di se stesso: riflesso di passione e ragione, presenza e assenza, prossimità e distanza, gaudio e delusione, vita e morte… Allorché scrivere versi è, per l’autrice, stare nel “mistero della bellezza” e perfino farsi “libera di morire” per il proprio amore: anche un amore di soggetti che, coscienti dell’incolmabilità della loro differenza, seppure in reciproca condivisione sanno stare a distanza in un’invisibile armonia.

�

L’amore che guarisce gli amanti e non s’estingue, duraturo e inviolabile come la poesia perché non si consuma nel possesso e sa sottrarsi a ogni appropriazione o forzata prossimità, un amore che è scommessa o “gioco d’azzardo” ma “non ha paura” della gioia, anche l’amore umile che non presume di sé e viaggia “a piedi scalzi” sostiene il complessivo tema lirico di mihaela cernitu. Visionarie e insieme corroborate da una fervida volontà di comunicazione, le sincere, agevoli poesie della Cernitu, vibranti di pensieri indossati come vestiti (“Ecco, i pensieri/ […] / scelgo i migliori. // Oh! Che bene mi stanno!”), alludono all’inatteso accidentale, all’avventura dell’incontro, al dono condiviso, alla felicità che “è un gran giorno/ e non puoi fermarlo nella mano”, alle affinità relazionali e alle contraddizioni che coabitano in Eros, figlio di pòros (ricchezza) e penìa (povertà)… Eros? Oh, lui raramente è bello, delicato e pacato come vorrebbero credere gli illusi: sovente è torvo, scontento, malumoroso e rabbioso. Altre poche volte, invece, è beffatore ilare come il ‘re matto’, suonatore di violino, che nei suoi dipinti a olio su tela contraddistinti da uno sfolgorante, festoso espressionismo fantastico, aurora speranza cernitu raffigura in groppa all’unicorno, animale favoloso e spirito mercuriale, alchemico monstrum ermafrodito e anche simbolo di purezza incontaminata. Ma, per il suo ‘fallico’ corno lanciato in resta, anche allegoria del desiderio sessuale, della deflorazione e della penetrazione fecondante.

Stefano Lanuzza

Firenze, 20. XI. 2009

�

Pasta şi dragostea

Fideluţă, macaroane, garganele, şurubele, colţunaşi, năsturei, părăluţe, găurele, pacheţele, mămăruţe, lazane, trenuleţe, tăiţei, limbuţe, papardele, macaroane scurte…totul pastă: lungă, scurtă, netedă, dungată; şi nu o pregăteşti decât cu dragoste…Atunci, câtă dragoste şi câte şiruri de pastă în temperale pe pânză ale GIOVANNEI UGOLINI…Fire, ce sunt agăţate în mod curajos de bucătarii-clovni, întinse ca nişte funii ridicate spre o semi-lună şi un cer aglomerat de zboruri, de nori, de un balon zburător şi de un zmeu.Iată apoi, un soi de circar romantic,o fată în roşu care, aşezată la o masă cu farfurii pline de spaghete în faţa unei ferestre deschise spre primavera, pare să-şi legene copila-lună. Clocotitoare în consolele cerului, gospodina ţine bine strâns în pumni, ca pe un volan nefolositor,capetele estreme ale semilunei?...Asemenea unei scene de teatru este acea masă pusă cu luna, cu pasta, pictată în stil liberty, o damă aşezată pe-o parte... Se observă, de altfel, gravitând între stele, mlădioasa figură de femeie care, citind o carte, stă leneş întinsă în scobitura unei semilune de care atîrnă fire galbene de pastă cu ou.

Dar de ce nu te alături şi tu acestor şiruri de pastă? Sunt liane, unduioase leagăne, docile coarde, poate rânduri ale unui trepidant volum vechi de versuri...sunt chiar poeziile LILIANEI UGOLINI. Ea, dulce, bună, amabilă, le experimentează ca şi cum ar pregăti, cu toată dragostea, „un castronel de ciorbă”.Totuşi dragostea este narcisistă autocontemplare intr-o oglindă uneori luminoasă şi convexă, alteori opacă şi concavă – scrie Liliana- dansează dansuri sălbatice nestăpânita, batjocoritoarea marionetă făcută din lumină şi umbră; este susţinută de „fire agăţate de lună”.Totuşi, feminina entitate lunară, oglinda reflectă imaginile aşa cum luna reflectă lumina soarelui, dragostea se arată chiar umbră neliniştită şi mobilă; un caleidoscopic, apos reflex de apariţie şi dispariţie ale unui Narcis admirator de sine insuşi: reflex de pasiune şi raţiune, prezenţă şi absenţă, apropiere şi distanţă, bucurie şi decepţie, viaţă şi moarte...Atunci când se scriu versuri este, pentru autoare, a sta „în misterul frumuseţii” şi chiar a-şi pregăti „libertatea de a muri” pentru propria iubire: chiar o iubire de subiecte care, conştiente de nedepăşirea diferenţei dintre ele, cu toate că în reciproca împărtăşire ştiu să stea la distanţă intr-o armonie nevăzută.

Dragostea ce vindecă iubiţii şi nu se stinge, puternică şi invulnerabilă ca poezia pentru că nu se consumă in pasiune şi ştie să se sustragă cu fiecare dăruire sau apropiere, o dragoste care e un pariu sau „un joc de hazard” căreia nu-i e frică de bucurie, chiar şi iubirea umilă

�

ce călătoreşte „cu picioarele goale” susţine complexa temă lirică a poetei MIHAELA CERNITU.Vizionare şi totdodată corborante (susţinătoare) de o efervescentă voinţă de comunicare, poeziile sincere ale Mihaelaei Cernitu, pline de gânduri îmbrăcate ca nişte haine („Iată, gândurile/ ... le aleg pe cele mai bune/. Oh! Ce bine imi vin”!), fac aluzie la întâmplarea neaşteptată, la aventura întâl-nirii, la harul împărtăşit, la fericirea care „e o zi mare/ şi n-o poţi opri în palmă”, la afinităţile relaţionale şi la contradicţiile ce există în Eros, fiul bogăţiei şi al paupertăţii...

Eros? Oh, el foarte rar e frumos, delicat, calm cum ar vrea să creadă cei ce-şi fac iluzii: adeseori este sumbru, nemulţumit, indispus, supărat. Alteori, în schimb, este ironic, hilar „ca regele nebun” , ce cântă la vioară, aşa ca in picturile AUROREI SPERANZA CERNITU, în ulei pe pânză, deosebite de o fulgerătoare, sărbătorească expresie fantastică; artista reprezintă în crupa inorogului, animal de basm şi spirit mercurial, alchimistul hermafrodit , simbol al purităţii necontaminate. Dar cornul său aruncat înainte, poate să fie chiar o alegorie a libidoului, a fecundării ascenstrale.Operele sale compun un univers imagistic fabulos, unde fantezia inlocuieşte realitatea.

stefano lanuzza

(Traducere de MIHAELA CERNITU)

�

miHaELa cERnitU

L’AMOREIUBIREA

�

M A G I A Disegno una Parigi con il pensieroa te;la torre Eiffel ha baffi,il Louvre è pieno degli occhi tuoi.

Sei così alto che arrivisubito al mio cuore.

Vola un gabbiano e tumi regali il suo volo,ma io voglio la mia stellailluminata da te.

Disegno qui a Firenze,disegno su una gocciadi attimo piovoso…

D I S E G N O

UNA PARIGI

CON TE.

M A G I E…. Desenez in Paris cu gândulla tine,turnul Eiffel poartă mustaţă,Luvrul întreg e plin de ochii tăi.

Eşti aşa de ìnalt că ajungiuşor la inima mea.

Zboară un pescăruş si tuìmi dàruieşti zborul lui,dar eu vreau steaua mealuminată de tine.

Desenez aici la Florenţa,desenez pe un stropde clipă ploioasă…

D E S E N E Z

UN

PARIS

CU

TINE

9

OGGI SONO FRAGILE

L’immagine di levante appoggiata su leggende; creature addormentate – le ombre giocano nell’infanzia della luce.

Oggi sono fragile, sotto un sorriso apparente tu mi tradisci con un levante d’amori effimeri.

Nel villaggio crescono i frutti in modo naturale e mi scopro ciliegia sulle tue labbra.

DEFINIZIONE INCOMPLETA alla mia mamma, PUICA CERNITU

La felicità si assomiglia qualche volta con te,altre volte con una domenica. La felicità è un gran giorno e non puoi fermarlo nella mano.

La felicità c’è… La felicità sembra….

AZI SUNT FRAGILĂ

Imaginea răsărituluisprijinită pe legende;făpturi adormiteumbrele se joacăìn copilària luminii.

Azi sunt fragilă,sub un surâs aparenttu mă trădezicu un rasarti de iubiri efemere.

In sat se coc fructeleìn chip naturalşi mă descopăr cireaşăpe buzele tale.

DEFINIŢIE INCOMPLETĂ

mamei mele, PUICA CERNITU

Fericireaseamănăcâteodată cu tine,alteori cu o duminică.

Fericirea este o zi imensăşi n-o poţi opri ìn palmă.

Fericirea este….Fericirea seamănă…

10

VIAGGIO DELL’AMORE

Una ciliegia senza gambo, un raggio di sole sulla mia mano, un bacio, un abbraccio e domando il mio presente: “Mi aspetta un bel futuro?”

Il mio amore, il mio amore va a piedi scalzi nel prato, viaggiando da secoli.

AMORE…

Realità viaggia più veloce Del mio cuore pieno di tanti ricordi.

Mi manca il coraggio di guardare la nuova primavera.

Sono un sentimento azzurro, dimenticato qui, nella terra, di una fanciulla ribelle.

CĂLĂTORIE DE DOR

O cireaşă fără codiţă,o rază de soare pe mâna mea,un sărut, o ìmbărţişareşi-mi ìntreb prezentul :“Mă aşteaptă un viitor bun?

Dorul meu, dorul meumerge desculţ prin iarbă,călătorind de secole.

DRAGOSTE…

Realitatea călătoreşte mai repededecât inima mea plinăde atâtea amintiri.

Imi lipseşte curajulde a privi primăvaranouă.

Sunt un sentiment albastru,uitat aici, pe pământde o copilă rebelă.

11

Amore…. è soltanto un gioco d’azardo; perdiamo, giochiamo, di nuovo perdiamo con la speranza che arriva il gioco FORTUNATO.

Amore non ha paura, ha soltanto sorrisi dolci come il miele, più dolci non si sono.

Invece, ho tanta paura del buio chiuso in me, ho bisogno dell’amore per guarire.

VORREI

Vorrei fermare la notte per finire il pensiero con te.

Ma le stelle sono già stanche.

Dragostea …e doar un joc de noroc;pierdem, jucăm, din noupierdem cu speranţacă vine joculNOROCOS.

Dragostei nu-i e teamă,are doar surâsuridulci ca mierea,mai dulci nu esistă..

In schimb, mi-e teamăde ìntunericul ìnchis ìn mine,am nevoie de dragosteca să mă vindec.

AŞ VREA

Aş vrea să oprescnoapteaca să termin gândulcu tine.

Dar stelele suntdeja oboiste.

1�

LE ABITUDINI QUOTIDIANE

Comincia il giorno con un suono bianco. l’erba è nel suo attimo di carezze, è in fretta, si rotola oltre di noi, vivace come una piuma nel vento.

Se non esistessi io tu terresti il giorno a chiacchierare fino… tramonta il sole fra noi.

SCENDE LA SERA…

Scende la sera piano, piano e vado – nuda dai pensieri, solo con una sciarpa azzurra, azzurra.

Ecco, i pensieri tornano di nuovo; scelgo i migliori.

Oh! Che bene mi stanno!

OBIŞNUINŢE ZILNICE

Incepe ziua cu un sunet alb,iarba e ìn clipa de răsfăţ;se grăbeşte, se rostogoleşte peste noi,ghiduşe ca o pană ìn vânt.

Dacă n-ai fi eutu ai ţine ziua de vorbăpână…apune soarele ìntre noi.

SE LASĂ SEARA…

Se lasă seara ìncet, ìncetşi eu plec –goală de gânduri,doar cu o eşarfăalbastră, albastră.

Iată, gândurilese ìntorc din nou;le aleg pe cele mai bune.

O! Ce bine-mi vin !

1�

aURoRa spERanZa cERnitU

L’ UNICORNOUNICORNUL

1�

AURORA SPERANZA CERNITU

opere eseguite con olio su tela

Trio cm. 25x40La gioia cm. 25x55L’abilità cm. 30x55Il sognatore cm. 50x75Con il violino cm. 50x75Insieme cm. 40x75

AURORA SPERANŢA CERNITU

opere executate în ulei pe pânză

Trio cm. 25x40Veselia cm. 25x55Abilitate cm. 30x55 Visătorul cm. 50x75Cu vioara cm. 50x75Împreună cm. 40x75

1�

1�

1�

1�

19

�0

�1

GioVanna UGoLini

LA MEZZALUNASEMILUNA

��

GIOVANNA UGOLINI

opere eseguite con tempera su tela

Salire cm .40x50Il pranzo è pronto cm. 30x40L’attesa cm. 30x40Leggerezza cm. 30x40Doppia faccia cm. 30x40Gusto e pasta cm. 40x50

GIOVANNA UGOLINI

opere executate în tempera pe pânză

A urca cm.40x50Prânzul e gata cm.30x40Aşteptarea cm.30x40Uşurinţă cm.30x40Dubla faţă cm.30x40Gustul şi pasta cm.40x50

��

��

��

��

��

��

29

LiLiana UGoLini

LO SPECCHIO OGLINDA

�0

Mă atrage sacrul. Impregnă misterstofa cu lemnul. Aur. Ornamente.Arta are mausoleul ei şi se clatină doar sus.Iadurile au guri intrigante.Un cotidian e reprodus.

Dacă privesc un câineìn ochi mă văd copilăşi laba ce mi-o dă la pipăiteste educată şi totdeauna un ìnceput.

A SCRIE ca o căprioară ìn codrumai ìnainte de toate ca vânător de cuvinteìmpuşti bucuria. Ce-ţi pasădacă nu-ţi seamăn? Opinia tanu-nlătură mirosul păduriiroua descopeririisă crezi ìn ceea ce faciliberă de a muri.

M’attrae il sacro. Impregna mistero Il panno col legno. Oro. Ornamenti. L’Arte ha il suo mausoleo e svetta solo su. Inferni han bocche intriganti. Un quotidiano è ritratto.

Se guardo un canenegli occhi mi vedo bambina e la zampa che m’accosta al suo tatto è civile e sempre un inizio.

SCRIVERE come cerbiatta nel boscoprima che cacciatore di parole spari alla gioia. Che t’importa se non ti somiglio? Il tuo giudizio non toglie l’odore del bosco la rugiada della scoperta credere in quello che fai libera di morire. .

�1

Cine ştie dacă sub casa meamai sunt zidurile altor casedacă răzuind beciul vecinuluiapare un burduf. Suntem sub straturi aşadarnedsescoperite că sub picioareumblă istoria mărilor.Despre acest pasaj minordovedesc cu urmape care vântul o şterge de noroi.posibilitatea martoruluistă ìn castronul cu ciorbă.

(Constat că nimic nu merge.Fluxul anilor pe mâinieste apa cristalinà din care văddigul de unde timpul picurăìn vârful degetelor a indica).

VORBA bate pânzaadâcul desnoadă mobiusìn universul său e umbracare decolorează privirea trecătoruluice intact rămâne misterul frumuseţii.

FOTOGRAFIILE ce pantomimă de absenţecare doar la final s-au ştiut!Suntem suma a ceea ce nu se ştie(nici nu se vrea ştiut).Ce risipă cele o sută de mii de poveşti miciale martorului! Mă gândesc la cărţilecare ţin poveştile ìn rafturişi las peniţa şi fotografiilesă povestească singurepe marginea ziarului.

Chissà se sotto la mia casaci sono mura di altre case se raschiando la cantina del vicino appare un otre. Siamo su strati ormai mai scoperti che sotto i piedi cammina la storia dei mari.Di questo passaggio minimo testimonio con l’orma che il vento cancella dal fango. La possibilità del testimone sta nella ciotola della minestra.

(Niente trattengo che vada.Il flusso degli anni nelle mani è acqua cristallina da cui vedo l’argine che il tempo goccia in punta di dita ad indicare).

LINGUA batte la telail fondo snoda il mobius nel suo universo e l’ombra che c’è scolora a chi passa lo sguardo che intatto resti il mistero della bellezza.

LE FOTO che pantomima d’assenze che solo alla fine si sono sapute! Siamo la summa di ciò che non si sa(né si vuol sapere).Che spreco le centomila storie minute al testimone ! Penso ai libri che tengono le storie sugli scaffali e lascio la penna e le fotoa raccontarsi da sésull’orlo del giornale.

��

Podea plafon capătal penei ce adunăperfectibilitatea sufletuluioglinda, capàt sculpturăimaginea răpită dispariţiade a ìnşuruba amintirea, sunt-ul (eu)obiectului de sunete.

Umbra

Oglindeşte doar

Puţine

Elemente

Cu

Cunoştinţa ce

Am

Eu (şi noi) ìn această

Oră.

Palco soppalco punta della piuma che raduna perfettibile d’anima lo specchio, punta scultura immagine rapita la scomparsa d’avita rimembranza, il sono (io)dell’oggetto dei suoni

L’

Ombra Specchia solo

Pochi

Elementi

Con la

Conoscenza che

Ho

Io (e noi) in quest’

Ora

��

Nu este VRAJĂ ìn oglindăştim totul despre refracţiesau altceva dela minevorbeste ca o umbrăşi de reflex surâde ìn VRAJAnecunoscută.

Uşoară oglindazboară ìn imaginigoală / plină de culoriclar de lespede dulce/săratşi lucioasă de aer. Inăuntrune dansează marionetaìn refracţia sforiloragăţate de lună.

Oglinda

Scena timpuluischimbă deja obiceiurilefirului de iarbă.

Transparent evălul dubluluice se lasă ìnvins de soare.

Lung pasulconcava rezervàdeja cade frunza

Boabàcuvântseminţe de veşted caldstau eterne

Vom fi aziceea ce reprezintă ìnceputulìn lumina anilor

Non c’è MAGIA nello specchio tutto sappiamo della rifrazione eppure l’altro da meparla come un’ombra e di riflesso sorride in MAGIA inconoscibile.

Leggero lo specchio vola in immagini vuoto /pieno a colori liscio di lastra salmastra e terso d’aria. Dentro ci balla la marionetta in rifrazione di filiappesi alla luna.

Lo Specchio

Scena del tempo cambia già i costumi a filo d’erba.

Trasparente èil velo del doppio ches’arrende al sole.

Lungo il passo la concava riserva già cade foglia

Granoparola semi dal vizzo caldo stanno eterni

Saremo oggiciò che rappresenta l’inizioin luce d’anni.

��

FANTEZIA lucrează realitateaşi opera imită mitul.Cine priveşte uneşte ìn fotografietimpul ìn afara finaluluiTunetul e siluetăşi umbra roşul felinarului.Palid ìn scenăse-ntoarce oglindaìn care eu proiectez imaginile operei.Convinsă de vidul său şi de plinul săula Paris masca o ìnnec ìn micul lac Luxemburg

LA FINZIONE lavora la realtà e l’opera imita il mitoChi guarda accoppia in fotoil tempo fuori fine.Il tuono è siluette e l’ombra il rosso del lampione. Pallidamente in scena torna lo specchio in cui proietto immagini dell’opra. Convinta dal suo vuoto e dal suo pieno a Parigi la maschera affogo nel laghetto Luxemburg.

��

Biografie

mihaela cernitu è nata in Romania, il 23 settembre 1951, è laureata in lettere, ha diversi libri di poesie in lingua romena. In Romania è stata insegnante di francese e romeno, ha collaborato alla radio e televisione, con diversi articoli e con le sue poesie.Dal 1996 vive a Firenze, immersa nel fascino fiorentino…Ha conosciuto il meraviglioso gruppo letterario “Pianeta poesia”, una vera guida poetica per la sua integrazione nella cultura italiana, qui ha fatto le amicizie con i poeti fiorentini e ha avuto l’opportunista di tradurre le loro poesie in lingua romena, per le riviste romene “Vatra”, “Lamura”, “Ramuri”, ecc. Ha pubblicato, in lingua italiana, i libri di poesie “Ancora” (Polistampa, 1998), “L’arco di trionfo” (Montedit, 2003); è presente in varie antologie di poesie italiane e romene.

mihaela cernituMihaela Cernitu este născută ìn România, ìn 1951. Are diverse volume de poezii ìn limba română. In Ro-mânia a fost profesoară de franceză şi română la gimnaziu, a colaborat la radio şi televiziune, cu diverse articole şi poezii. Din 1996 trăieşte la Florenţa, cufundată ìn farmecul florentin.Aici a cunoscut minunatul grup literar “Planeta poesia”, un adevărat ghid poetic pentru integrarea sa ìn cultura italiană, a strâns prietenii cu poeţi florentini şi a avut ocazia să traducă poeziile lor ìnlimba română, pentru diverse reviste.A publicat, ìn limba italiană: “Iarăşi” (Polistampa,1998), “Arcul de triumf” (Montedit, 2003); este pre-senta ìn diverse antologii de poezii.

aurora speranza cernituè nata in Romania, il 9 aprile 1956, ha studiato le belle arti e la giurisprudenza, ma si è dedicata alla pittura, da giovane, attirata del miracolo dei colori con quale ha creato nuovi universi artistici.Fa parte dell’Unione degli Artisti Plastici di Romania, filiale Craiova, è socia nella Società delle Belle Arti – circolo degli artisti “Casa di Dante” di Firenze dal 2002, dove ha partecipato alle mostre collettive. I suoi quadri sono stati esposti anche alle gallerie fiorentine “Pergola”, “Florence Art” e alla villa Caruso di Lastra a Signa.In Romania ha più di venti mostre personali, in importante città romene; le sue opere si trovano nelle collezioni private di Romania, Italia, Francia, Grecia e Canada.Nella stampa romena sono tanti articoli sulle sue opere, sulla sua attività ricca di colori e fantasie, un mondo meraviglioso che, a volte, sostituisce la realtà, oppure la ricarica di simboli ed emozioni.

aurora speranţa cernitu este născută ìn România, ìn 1956, a studiat pictura şi dreptul, dar s-a dedicat picturii, atrasă de miracolul culorilor din care a creat noi universuri artistice.Face parte din Uniunea Artiştilor Plastici, filiala Craiova, este membră a Societăţii de Belle Arte cenaclul artiştilor “Casa lui Dante”din Florenţa din 2002, unde a participat anual la expoziţiile colective. Operele sale au fost espuse şi la câteva galerii fiorentine: “Pergola”, “Florence Art”, la vila Carusso din Lastra a Signa, la Hotelul Florence West din Calenzano.In România a avut peste douăzeci de expoziţii personale, ìn oraşe importante, operele sale se află ìn co-lecţii particolare din România,Italia, Franţa, Grecia şi Canada.In presa românească sunt numerose articole despre lucrările Aurorei Speranţa, despre activitatea sa plină de culori şi fantezie, o lume minunată care, uneori, ìnlocuieşte realitatea, sau o ìncarcă de simboluri şi emoţii.

��

Giovanna Ugolini è nata a Firenze nel 1940. Nella stessa città lavora da oltre 30 anni usando le tecni-che del disegno, del collage, dell’incisione, del Batik, dell’olio e dell’acrilico. Sue opere si trovano in collezioni private e all’estero. Ha esposto in diverse città italiane. Si interessa della multimedialità par-tecipando a performances, a libri d’arte e a scenografie.Le sue opere sono visibili sul sito Internet www.giovannaugolini.it - info@giovannaugolini.itPubblicazioni: Espressioni, Il Candelaio, 1993; Flores, Gazebo; Bestiario, Gazebo; La fuga ferma, Po-listampa 1995; Errare e stare, Vannini 1999; La malinconia dicevi, Gazebo, 1999; Erranza, La Soffitta �001; Oasi ludica, Vannini �00�; Mater, Antologia illustrata, Morgana Edizioni �00�; Le forme del-l’assenza, Corte Arte Contemporanea 2005; Delle Marionette, dei Burattini e del Burattinaio, Genesi Editrice 2007; Elegie dell’assenza e altre storie, Monografia, Nicomp Edizioni.

Giovanna Ugolini s-a născut la Florenţa ìn 1940. In acelaşi oraş lucrează de peste 30 de ani, folosind tehnicile desenului, colajului, gravurei, uleiului şi acrilicelor. Operale sale se află ìn colecţii particulare şi ìn străintate. A expus ìn diverse oraşe italiane. Este interessata de multimedialitate, participând la per-formances, la cărţi şi la scenografie.Operele sale sunt vizibile pe internet www.giovannaugolini.it – info@giovannaugolini.itPublicaţii: Expresii, Paracliserul, 1993; Flores, Gazebo; Bestiarul, Gazebo; Fuga oprità (nemişcată), Po-listampa 1995; A greşi şi a sta, Vannini 1999; Melancolia spuneai, Gazebo 1999; Erranza, Soffitta 2001; Oaze jucăuşe, Vannini2004; Mater, Antologie ilustrată, Editura Morgana 2005; Formele absenţei, Curtea de Artă Contemporană 2005; Despre marionete, despre păpuşişi despre păpuşari, Editura Genesi 2007; Elegia absenţelor şi alte poveşti, Monografie, Nicomp 2008.

Liliana Ugolini nata a Firenze nel 1934 dove abita. Ha pubblicato 12 libri di poesia, Il punto, La Bal-danza scolorata, Flores, Bestiario, Fiapoebesie/vagazioni, Il corpo e gli elementi, L’ultima Madre e gli Aquiloni, Celluloide, Marionetteemiti, Pellegrinaggio con eco, Imperdonate, Spettacolo e Palcosce-nico, (ediz. Gazebo, Masso delle Fate, Polistampa, Stelle Cadenti, Esuvia, Morgana, Campanotto) 2 in prosa La Pissera con Rosaria Lo Russo e Maria Pia Moschini Delle Marionette, dei Burattini e del Burattinaio (Ripostes, Genesi) e uno di teatro Tuttoteatro (Joker curato da Sandro Montalto). Da questi sono stati messi in scena 6 spettacoli. Cura da 16 anni per “Pianeta Poesia” con Franco Manescalchi per il Comune di Firenze, la poesia performativa e la scrittura in scena. Per la poesia contemporanea ha curato con Franco Manescalchi l’antologia “Carteggio”, Polistampa e “Pianeta Poesia Documenti” edito dal Comune di Firenze. In uscita “Pianeta Poesia Documenti 2”, Polistampa. Sul lavoro di scrittura e di teatro Sandro Gros-Pietro ha scritto un saggio antologico: Liliana Ugolini Poesia teatro e raffigurazione del mondo, Genesi. Partecipazioni a performances e mail art. lilianaugolini@interfree.it - info@lilianau-golini.it www.lilianaugolini.it

Liliana Ugolini s-a născut la Florenţa ,ìn 1934 unde locuieşte. A publicat 12 cărţi de poezii: Punctul, Curajul decolorat, Flores, Bestiarul, Corpul şi elementele, Ultima Mamă şi Zmeii, Celuloidul, Marione-temituri, Pelegrinaj cu ecou, De neiertat, Spectacol şi Scenă (editori Gazebo,Stănca Zânelor, Polistampa, Stele Căzătoare, Esuvia, Morgana, Campanotto) 2 ìn proză Pissera (Femeia şireată) cu Rosaria Lo Rus-so şi Maria Pia Moschini, Despre marionette, pàpusi şi pàpuşari (Ripostes, Genesi) şi o carte de teatru Totulteatru (ìngrijită de Sandro Montalto). Din aceste cărţi au fost puse ìn scenă 6 spectacole. De 16 ani conduce cenaclul “Planeta Poesia” cu Franco Manescalchi pentru Primăria fiorentina, ìngrijeşte poesia performativă şi arta teatrală. Pentru poesia contemporanà s-a ocupat ìmpreună cu Franco Manescalchi de antologia “Carteggio” ed. Polistampa şi Planeta Poesia documente editate de Primăria din Florenţa. In pregătire Planeta Poesia Documente a doua ediţie.Despre operele ìn proză şi teatru Sandro Gros-Pietro a scris un eseu antologic: Liliana Ugolini Poesie teatru şi reprezentarea lumii, editura Genesi. Adeziuni la performances e-mail art. lilianaugolini@intefree.it –info@lilianaugolini.it www.lilianaugolini.it

��

collana di novecento Poesia - PoesiaMario Pagnini - Per un mondo migliore, �00�Chiara Caruso - The tunderboldt, �00�Clotilde Vesco - Primavera europea, �00�Clotilde Vesco - Fascio d’erba varia, �00�Silvia De Zordo - Voci, �00�Alberta Bigagli - Il sentimento della storia, �00�Clotilde Vesco - Infanzia, �00�Giuseppe Favati - Ma noi ci conosciamo, �00�Clotilde Vesco - Cor cordium, �00�Lucia Visconti - Dietro i vetri, �00�Guerino Levita - Il vulcano trema, �00�

collana di novecento Poesia - saGGiClotilde Vesco - Gian Battista Niccolini, Eroe nascosto, �00�Clotilde Vesco - Massime memorabili, 2009

Finito di stampare da Sidicopy in Firenze nel gennaio �010 per conto dell’Associazione Novecento Poesia Centro di Studi e documentazione

Via Edimburgo 10 – 50126 Firenze tel. 055 687594