&* FRACURILE NEGRE "&

1,. Brasarda cu nestematea

2.Inimd. de Olelo

3. Strada l|rusalem

4. Arma nevdzutdo

5. Mama L6oa

6. inghilitorul de sdbii

7. C av alerii Tezaur uluia

B. Banda Cadet

PAIJL FEVAL

FRACTTRILE

NEGREt.

CAVALERTITEZAI.IRI.ILUI

Traducere din limba francezd de

AURELIA ULICI

&lt

Cuyr{ns

ruOWIII. Disparilia ..........223)OOflX. Camera mortului .................229

XL. in care se aude vorbindu-se despreVincent Carpentier. .............234

Partea a doua. Povestea lui Irdne..... ...................239I. Domnul si doamna Canada...... ..............24L

II. Mirturisirea lui Echalot...... ...................250III. Cavalerul Mora ....................256IV Traista cu mistere ................262V. Luneta ...............268

VI. inscenarea............. ...............274VII. Reynier prins in capcani. ....280

VIII. Camera lui Irdne ..................287IX. Scrisoarea lui Vincent Carpentier. .........294X. Contesa Marguerite .............302

XI. Trdsura ..............307XII. intre doui ape.... ..................313

XIII. Puterea Margueritei............ ...................319

XV. Plecarea lui Irdne .................332XVI. Broasci firi cheie.......... ......338

XVII. La cavalerul Mora......... .......344XV[I. Scrisoarea. .........351

XIX. Inima lui Irdne .....................357)X. Doamna Canada exploreazi. ..................366

XXI. Misterul din Pdre-Lachaise ............. .......374)frII. Doui mumii ......381

)OilII. Sfirgitul poveqtii din cimitir ..................387)OflV. Irdne gi Reynier.. ..................394)O(V. Mama lui Reynier ................ ...................400

)Oil/I. Trucul cu ursul..... ................407)OffII. Debaraua ...........41-3

)Oil/III. in debara ...........4L9)OilX. CoborArea. .........426)Ofr. Urmirirea........... ..................431-

)OfrI. Lovitura de stilet .................435)fiXII. Atacul tezaurului .................441

}oOflII. Sanctuarul .........446)OOOV. Explozia.... .........458

-ra I ra.-

S d,ndtatea fui \/ incent

Pe la inceputul domniei lui Ludovic-Filip, in inima Parisului,frimAntat de conspirafii republicane Ei legitimiste, se afla o casdaustere gi linigtit6 ca o mdnistire.

Zgomotul gi agitalia o inconjurau din toate pirfile, cici era situatinu departe de Palais-Royal, la cifiva pagi de pasajul Choiseul, unde se

str6.ngeau pe atunci, in acelagi local, o adunituri. de ,,veseli" vodeviligtigi una dintre cele mai cunoscute consfatuiri conspirative politice.

Dar nici ecoul discursurilor, nici refrenele cAntecelor nu ajungeaupAni la acest adipost, respectat ca un sanctuar 9i pe care singurdtateastrdzii Th6rdse pirea si-l ocroteasci de intreaga nebunie a comedieiumane: ricnete de furie sau tipete de plicere.

Ah! Cat de celebru era pe atunci moful regelui-cetifean! $i pilirialui cenugie! $i umbrela lui! Nu cred si fi existat suveran mai populardecit Ludovic-Filip d'Orl6ans. Portretul lui era in acelasi timp in toateziarele ilustrate gi pe toate zidurile, portret ce reprezenta minunat opari mare, ascunsi indiratul unei perechi de favorili englezegti, Eicare semina izbitor cu originalul.

Se distrau pe infundate pe seama acestui rege, firi riutate si foartedeschis. I se spunea ,,Domnul Ceva" sau,,Domnul Cutare" sau chiar,,cea mai buni dintre republici". Fiul siu mai mare nu era cunoscutdecAt sub numele de ,,PuiEorul", despre sora lui gurile rele ziceau c5-iplicea si tragi la misea. Toati lumea se bitea cu el prietenegte peburti, acuz6ndu-l ci. furi la Tuileries ca in codru gi ci, intr-o noapteintunecoasi, l-a spAnzurat pe betrAnul si.u unchi, ultimul Bour-bon-Cond6, de cArligul uneia dintre ferestrele de la Saint-Leu, pentrua-i crea o anumitd pozilie micului duce dAurnale, beiat de altfel fer-mecitor gi foarte inteligent.

Ce timpuri! Gazetele La Mode, Le Charivari, La Caricature cA.gti-gau bani cu grimada. Iarna, copiii ficeau tirticufe din zipadi care

- Pau[ fiy6f

-infigigau chipul regelui gi pe care le impodobeau cu celebra inscripfie:Mare-gras-prost.

Nu-i asta culmea popularitifii?Nu exista in Paris decit un singur om mai lingugit, sau mai de-

faimat, decAt regele. Era un anume filantrop, cunoscut sub numelede ,,M5,ntilu!i albastri" gi pe care cei mai mulli il luau peste piciorpentru cd impirlea supi siracilor in cartierul Halelor.

Faptul de a impirli supi si fi fost oare o crimi sau o lipsd de

respect? Nu gtiu, dar am observat mereu ci cei care dau sunt sus-

pectafi, pugi sub semnul intreberii gi, pAni la urmi, executafi de cei

care nu dau.E foarte simplu. Cei care nu dau alcituiesc marea majoritate'Dar si vede$ totugi puterea adeviratei, a inaltei virtuli: in aceasti

casd linigtiti din strada Th6rdse locuia un bitrAn aproape sfAnt, care

ficea bine qi altfel decAt si imparti supi. infiinfase, de unul singur qi

datoriti averii sale nemisurate, un agezimAnt de ajutorare, care

funcliona cat se poate de legal, Ia fel ca birourile de asistenfi pu-blici. Numai ci func{iona mult mai bine, gi cred ci oricui ii va fi usor

si mi creadS.

incetul cu incetul, cAteva persoane importante, dar discrete, se

alituraseri bitr6.nului, pentru a intemeia o minunati societate de

binefacere.Era o societate bine organizati, care avea oamenii ei, insircinati

cu controlul, angajalii ei, care primeau gi puneau in ordine cererile.Aici, de dimineafa pXni seara, se muncea pentru a ddrui, ata cum

in alte locuri tofi se striduiesc s5. primeasca. $i totul se ficea firapompi qi firi si se laude, insi in vizul tuturor.

Ei bine, spre lauda Parisului, trebuie spus ci, departe de a-l defiimape colonelul Bozzo-Corona, patronul acestui minunat stabiliment,Parisul il cinstea gi-l respecta, la fel ca pe inteligentul siu secretargeneral, domnul Lecoq de la Perridre. Parisul avea bunitatea de a nuse opune lucririi lor, cu atAt mai utili cu cit se adresa, se spunea, uneiclase de oameni siraci pe care nenorocirea ii indemna mult prea des

spre crimi.Colonelul Bozzo gi ajutorul lui activ, priceput ca un angajat al

poliliei, cercetau strifundurile marelui orag pentru a ajunge pAnd

acolo cu faptele lor caritabile.Parisul nu primegte intotdeauna ajutorul cu plicere, dar, din

intimplare, de data asta Parisul se lisa ocrotit fere sd se supere, iarcasa din strada Thdrdse era peste tot priviti cu resPect si venerati.

o()

-

Cavaferii fezaurufui

in sAmbita de 2 octombrie a anului 1835, pufin dupi ceasurilecinci din seari., un bitrAn inalt, slab si zgribulit, infiqurat intr_omantie groasi, ciptusiti, pirisea parterul palatului unde eraubirourile gi urca incet si anevoios scara care ducea la apartamentele dela primul etaj.

Se sprijinea de bralul unui birbat inci t6nir, cu infi;igare indrdz-neafi gi vioaie, care purta cu mAndrie un costum croit dupi ultimamode, din stofi foarte bund, dar in culori combinate cam tipitor.

Erau colonelulBozzo 9i fidelul sdualter ego, domnul Lecoq, care toc-mai terminaseri treaba pe ziua aceea, fiecare dintre ei putand spune,desigur, asemenea lui Titus: ,,Ziua de astizi n-a fost una pierduti...

Colonelul pirea si fi ajuns deja Ia limita pe care o putea atingeviata unui om: spunem deja fiindcd avea si mai triiasci inci multde-acum inainte. Dar mai trebuie sd adi.ugim gi ci aceia care il cu-nosteau de douizeci de ani nu-I vizuseri deloc imbitranind. inci dintimpul Restaurafiei i se didea mai mult de optzeci de ani.

Domnul Lecoq avea intre treizeci qi patruzeci de ani, era bine ficutsi purta pe umerii pitrifogi o figuri destul de banali, dar deosebit decircumspecti. Ochelarii de aur ii veneau atAt de bine, de parci ar fificut parte din insigi figura lui, si te-ar fi mirat si-l int6.lneqti fdrdgrimada de brelocuri care ii atarnau la pantalonii ecosez, umflati lamijloc de un inceput de burti.

-Astizi am impirtit 4329 de franci, spuse Lecoq, in timp ce colo-nelul iqi trigea sufletul intre primul gi al doilea palier.

- E sAmbata, observi betrAnul, ca un fel de scuzi.- Nu conteazi, consider ci e prea mult. in timp de pace nu e nici o

plicere si pliteqti soldi armatei.- in timp de rdzboi, amice, cAgtigi dublu dintr-o singuri lovituri.- Nu zic nu, dar treburile bat pasul pe loc. Sunt mai bine de doud

sute de mii de franci care s-au dus de la ultima afacere.- Ultima afacere ne-a adus dou6 sute de mii de franci.Lecoq aprobi din cap.

- Nu zic nu, repeti el, dar timpul costd. bani, gi sunt cel putin saseluni de cAnd pierdem. $omim.

BitrAnul puse pe treapti piciorul incilfat intr-un papuc imblinit.* Bla, bla, bla! ficu el. Timpul! Eu o si triiesc pAnA la adAnci

betranefi, lAmiti6, gi tu la fel. Nu e nevoie si ne gribim. in momentulista rumeg o afacere... Ultima mea afacere!

Lecoq izbucni in ris.- De ce rAzi, prietene? intrebi colonelul.

Pau[Fdvaf-

-Pentru ci, rdspunse Lecoq, de cAnd am vArsta de a pricepe ceva,

toate afacerile pe care le rumegi sunt mereu ultima dumitale afacere.

Ai ficut-o de doui sute de ori pAni acum.

- PAni la urmi vine gi ea, lAmiti6, murmuri bitrinul cu melancolie,

vine gi ultima mea afacere. Toli suntem muritori, pAni 9i eu! Si urcim,amice, gi susline-mi cum trebuie. Md preocupi 9i mica mea Fanchette,

e la vArsta miritigului. Ce copili incintitoare! $i atAt de bunilLecoq nu risPunse.

- Cum o gisegti? intrebi colonelul.

- Bine, ficu Lecoq sec.

- O detegti, gi ea la fel pe tine. Altfel gi-ag fi dat-o de nevasti.

- Mullumesc! mai spuse Lecoq. imi place viala de burlac. De altfel,

nu sunt decAt pe planul doi, tati. Favoritul este acum fanfaronul de

Vincent Carpentier, arhitectul ratat, cdruia abia i-ai scuturat haina

minjiti de ipsos. Oare el va alege floarea de limiili pentru domni-goara Francesca Corona?

Colonelul il privi pe Lecoq. Ochii lui, cu pupilele care nu mai

aveau decAt transparenta tulbure a chitinei, capitari dintr-odati o

sclipire bizard'- Nu trebuie si-l invidiezi pe prietenul meu Vincent, murmurd el.

Prietenul meu Vincent are o sarcini grea.

in acelagi timp, rlsuci mAnerul ugii.

La zgomotul pe care-l ficu soneria de alarmi cAnd se deschise uga,

o tAndri fatd cu ochi strllucitori gi mari, ce pireau aproape exagerat

de mari, cu talia de pe acum formati 9i de o mlediere ugor lascivA, cu

fruntea senini gi scildati de o revirsare de bucle miti.soase mai negre

decAt abanosul, nivili dintr-o cameri aliturati Ei ajunse la bitrAnulcare se preficu speriat de atAta impetuozitate'

- intr-o buni zi ai si mi zdrobegti, Fanchette, scumpa mea!

- Domnigoara Francesca e sprinteni gi frumoasi ca tigroaica din

Jardin-des-Plantes, addugd Lecoq, salutAnd.

- Te-am lovit, bunicule? intrebi fermecitoarea creaturi, clreia i se

spunea cAnd Fanchette, cAnd Francesca.

- Nici gind, fetilo. MAinile tale, ochii tii, vocea ta, zXmbetul tiu,totul Ia tine e dulce Ei catifelat.

Fanchette il siruti pe amAndoi obrajii 9i spuse, intorcAndu-se

citre Lecoq:

-il faceqi si munceasci prea mult. Luali masa cu noi? Nu cred, cicidomnul Vincent Carpentier e in salon. Jin mult la el pentru minunea

lui de fetili, Irdne. Ce nume frumos!

10

-

Cavaferii fezaurufui

Lecoq ii cedi fetei brapl colonelului, care murmufi.rizdnd:-Ai un fel de a invita care di oamenii afari pe usi, micuto, dar ai

dreptate: lAmiti6 n-ar fi putut rdmine astizi la mas5.- Gonit de doui ori! exclami acesta cu o veselie forfati. N-ai sA-mi

spui nimic, patroane?

- Nimic, buni searal... Ah, de fapt, ba da! relui colonelul, pirisindbrusc bratul lui Fanchette. Du-te, micufo, qi cere si se serveasci cina.I-ai putea line loc de mami acestei mici Irdne, dacd... daci...

Rosti de doui ori acest ,,daci". Fanchette se opri, cu ochii ei marifixati asupra lui.

- Sunt unii oameni, relud bitrAnul pe un ton compitimitor, carepar perfect sinitosi, avAnd totusi boli ucigitoare.

Sprancenele incruntate ale lui Lecoq se destinseri. Colonelulschimbase cu el o privire. Fanchette strigd, impreunAnd mAinile:

- Cum aqa! Ce boala? Scumpetea mea o s6 rimAnd orfani!...- Nici un cuvant lui vincent! porunci colonelul cu gravitate. poti

ucide un nefericit dezviluindu-i starea in care se aflr. Fii prudentii!De indati ce Fanchette plec6, Lecoq zise:* Patroane, iti multumesc. Bine ai ficut ci m-ai linigtit. Eram doi

sau trei care credeam cd acest vincent ne va tiia craca de sub picioare.- Ingratule! spuse colonelul. Tu, care esti copilul meu! Tu, care esti

prezumtivul meu mogtenitor, cdci testamentul meu este ficut.- Vrei si md faci si plAng? il intrerupse Lecoq, nu fAre ironie. Ar

trebui sd vini moartea ca si fie vorba de mostenire, dar noi vrem site avem mereu printre noi. Am dori totugi sd fim limurifi asupra cifreicapitalului social...

- Comoara? intrerupse la randul lui colonelul, iar ochii inexpresivicipitari pentru a doua oari o strilucire stranie. Vefi fi bogati, bogafi,bogali! Nu cheltuiesc nici un cent pentru mine. voi face o afacerepentru a o inzestra pe Fanchette a mea. Totul e al vostru, totul. Buniseara, lAmiti6!

- inci un cuvAnt, fi.cu Lecoq. Vincent ista e condamnat?- Mi tem cd da, fiule. se va lumina de ziud intr-una dintre aceste di-

mineti si voi avea nevoie de cineva care sa pldteascd legea. La revedere!Domnul Lecoq, care deschisese usa, ii trimise o bezea si iegi,

spunAnd:

- Tati, egti o comoarilColonelul trase zivorul in urma lui. Era singur in anticameri.

se indreptd de spate si fizionomia i se schimba. un nor de meditatie

ll

gauf tr6va[

-profundi, care era in contrast cu bonomia senili din care alcituiamasca lui obignuiti, ii intuneci gi-i increfi fruntea'

CAnd porni spre uga sufrageriei, mergea cu un pas sigur 9i aproape

berbetesc. Dar, inainte de a trece pragul, firi si se gandeasci 9i doar

prin forfa obignuintei, care face geniul actorilor, se indoi din nou de

mijloc, reluAnd atitudinea tremurAndi a centenarilor'in sufragerie il asteptau doi comeseni: Fanchette gi acel Vincent

Carpentier, despre care s-a mai vorbit de cAteva ori'Vincent era un berbat in jur de vreo treizeci 9i cinci de ani, cu

figuritfrumoasi, dar purtAnd semnele unei lungi suferinfe morale'

Fanchette stetea de vorbi cu el in dreptul unei ferestre care di-dea spre o gridini ingusti, dar plantati cu copaci frumogi, aproape

desfrunzili.Fanchette sPunea:

- Bunicul nu-mi refuzd.niciodati nimic, stii asta. vreau ca Irdne sifie mica mea prieteni. $i cAnd se va face mare, ii vom face doti,bunicul e atAt de generos 9i atit de bogat, astfel incAt si se poatimirita cu Reynier, beiat bun, 9i care va fi atunci un tAnir in toatiputerea cuvintului.

Era femeie prin staturd gi prin frumusete, dar avea o inimi de copil.

Numai citeva luni mai tdrzi:u, avea s6 poarte numele de contesa

Francesca corona gi si invele semnificagia nenorocirii odati cu sem-

nificatia vieqii.

- Cunosc povestea lui Vincent! strigi ea alergAnd spre bitrAn ca

si-l conduci pAni la masi. $tiu tot. E o poveste tristi si induioqdtoare.

Tati, bunule tatd, de ce intirzii si-i dai mai mulli bani?

Colonelul aritd cu degetul spre Vincent, care se inroqise'

-Fiindc6, rispunse el, Vincent face parte dintre cei cirora nu li se

diruiegte nimic, mai ales bani. Preferi si-i cAqtige'

Lui mAna lui Vincent, care il saluti cu un respect plin de recu-

nogtinfi, gi o scuturi cu Putere.* Nu-i asa, camarade? adiugi el. Suntem mAndri ca Artaban! Pi-

puqa asta e tot atAt de inqeleapti ca un tati sau o mami, dar inci dd

cu piciorugele ei frumoase in strichini. Haide, comoara mea, ser-

-r"gt"-.ru supa. Agazi-te, Carpentier, bitrAne! Din arhitect ai ajuns

zid.ar, d.ar ili vom line scara, ca sd o urci din nou ca arhitect' Mi-e o

foame nebund astirzi.Fanchette ii dedu un sirut usor pe crestet, cum numai fetileIe 9i

pisirile gtiu si le dea, apoi turni o jumdtate de polonic de supi pe

iundul unei farfurii, pe care colonelul o lui din mAinile ei, spunAnd:

t2

Cayaferii t'ezaurufui

-- Se vede ci vorbim de zidarl imi pui o farfurie plini ca la birt!-Yezi, domnule Carpentier, spuse la rAndul ei Fanchette,

intinzAndu-i farfuria cu supi, bunul Dumnezeu a vrut sd-l intAlnestipe bunicul. Va face el pulin haz de dumneata, asa cum face gi de minegi de toati lumea, dar cAnd se amesteci. el, nu mai e loc de riu...

- Mai lipsegte sd spui ci sunt Providenla insisi, o intrerupsecolonelul cu gura plini. Supa e bund, dar nu ne pune s-o plitim preascump. Ei! Vincent, motinag, vrei s-o gonim de aici pe pustoaica asta?O si ne deranjeze cAnd discutim despre afaceri.

Vincent Carpentier, care era intr-adevir o simpli calfd de zidar,dar care nu avea nici hainele, nici infi;iqarea de zidar,incerca in acelmoment o mare emofie.

- Domnule, spuse el, dacd mi veli ajuta si-mi recapit pozitia pecare am pierdut-o, n-o voi datora oare si acestei scumpe domnigoare?

- Deloc! Dar deloc! spuse bitrAnul. Nu fac niciodatd ce vrea ea...- Mai int6i, il intrerupse Fanchette, care-i cuprinse gAtul cu bratele

ei fermecd.toare, nu vreau s6 plec. $i apoi, tati, dumneata esti un riu!Si pe deasupra, minli cu nerusinare, cici toati lumea gtie ci te ducde nas!

Colonelul o trase spre el si o tinu o clipi strAns la piept.-Ai 9i dumneata o scumpete de fetip, domnule Carpentier, spuse

el cu o emotie care pirea ci-l cuprinde fi.ri voie, gi gtii cAt de mult iiiubim noi pe drd.cusorii igtia!

Fanchette, care avea gura lipitd de urechea bitrAnului, murmuri:- Bunicule, privegte-l bine. Nu pare bolnav.- Dracel exclami colonelul. Nu suntem aici ca si ne induiogim. Si

mAncim, dragii mei! Sper ci prietenul nostru Vincent va fi multumitde mine la desert.

Fanchette, pe deasupra capului alb al colonelului, avea ochii afintiliasupra fefei oaspetelui.

,,Bunicul nu mi-a rispuns", gAndea ea. ,,Mie mi se pare ci domnulCarpentier arati bine, ins6 tata gtie mai bine decAt mine... Biata lrdne!"

13