Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

90

description

Libro di poesie dialettali dello scrittore Emanuele Castrignanò.

Transcript of Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

Page 1: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

1

Page 2: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

2

Page 3: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

3

Fracìddi ti fanòiRicurrenze, culacchi e pirsunaggi

Emanuele Castrignanò

P o e s i e i n v e r n a c o l o m e s a g n e s e

Page 4: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

4

Le poesie di Emanuele Castrignanò possiamo paragonarle ai quadri di un

pittore che ha riportato fatti e circostanze e ha ritratto personaggi particolari, registrati nella sua mente durante la prima giovinezza e l’adolescenza; un artista che utilizza alla perfezione la tecnica del chiaroscuro e che con le sue pennellate dolci e decise rende le sue opere sempre piacevoli e vivaci.Con “Fracidi ti fanòi - Ricurrenze, culacchi e pirsunaggi”, l’autore continua, attraverso il ricordo, ad emozionare noi ed i nostri padri e ad incuriosire i più giovani che, gustando le poesie, scoprono avvenimenti, storie reali o di fantasia, modi di essere e pensieri di concittadini, uomini e donne, che hanno caratterizzato la vita della nostra Mesagne.Per questi motivi, perché i versi sono vere e proprie testimonianze di un’epoca e di diverse generazioni, la Pro Loco di Mesagne ha voluto contribuire, ancora una volta, alla pubblicazione di un raccolta di poesie di Emanuele Castrignanò.

Il Presidente Pro Loco MesagneVincenzo Gatto

Presentazione

Page 5: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

5

Page 6: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

6

L’Autore

Sentivo la necessità di mettere un po’ di ordine alle diverse poesie da

me composte dal giorno successivo alla presentazione del terzo volume “Natali, Caputannu e Bifanìa”, stampato nel dicembre del 2010. Tante le poesie e di diverso genere, oltre un centinaio, canzoni popolari comprese. Non immaginavo ne avessi tante. Ho pensato, dapprima di metterle tutte insieme suddividendole per argomenti: Personaggi locali, Culacchi, Temi religiosi, Aspetti sociali, Vecchi ricordi, Canzoni. Ho scartato subito l’idea perché sarebbe venuto un librone, e poi sarebbe stato un peccato non inserire nei diversi temi altre poesie già pubblicate. Così ho deciso di sceglierne solo alcune, quelle più vive e scoppiettanti, quelle che più destano l’attenzione, se non la curiosità, e presentarle senza alcun ordine temporale o tematico. Da ciò il titolo di questa quarta raccolta “Fracìddi ti fanòi.” Ricurrenzi, Culacchi, Pirsunaggi.Continuare a scrivere in forma dialettale mesagnese mi gratifica, riesco ad esprimere concetti, in poche battute, a volte con un solo termine, che difficilmente riuscirei a farlo, per intensità, efficacia e completezza, in lingua italiana. E questo mi accade, soprattutto, quando scrivo dei ricordi di un tempo passato, dei ricordi della mia infanzia, della mia adolescenza.Involontariamente, senza la presunzione del narratore o dello storico, mi capita, ricordando il passato, ricordando una Mesagne che non c’è più, descrivendo fatti, angoli di vita ingialliti dal tempo, che quegli gli stessi episodi, completamente sconosciuti alle generazioni venute dopo la mia,

Page 7: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

7

divengano, poi per alcuni, motivo di curiosa attenzione, cui segue, spesso, la voglia di una più approfondita conoscenza. Conoscenza del proprio passato. Conoscenza delle proprie radici. Consapevolezza dell’appartenenza ad una comunità, ad un territorio, il proprio. Dalle piccole curiosità nasce, così, l’amore per le proprie tradizioni, per la propria storia. Non la storia fatta dai grandi personaggi, segnata dai grandi eventi, ma la storia di ogni giorno, la storia del bambino, dell’anziano, del buontempone, dell’uomo della strada.Storia che emerge dalle piccole cose, forse insignificanti, dalle modeste descrizioni di una vita modesta, dal modo di rapportarsi, caratterizzato da forti legami solidaristici, e di raccontarsi attraverso battute sagaci e mai volgari.Storie di fatti vissuti, spesso dolorosi e carichi di sofferenze, ma ricchi di tanta dignità. Storie semplici, piene di umanità, capaci di strappare una lacrima, un’emozione e mi auguro anche un sorriso.

Mesagne, marzo 2012Emanuele Castrignanò

Page 8: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

8

Prefazione

Troppi volti di vecchie foto, fortunosamente rinvenute o periodicamente riprese in mano, e tolte da inaspettati o improvvisati archivi domestici,

restano, purtroppo, a noi sconosciuti. E dalle labbra dei volti conosciuti fu sempre poco ciò che il tempo ci concesse di ascoltare. E, dei loro sorrisi, di godere. Questo vuoto cerca di colmare, con la poesia, la raccolta Fraciddi ti fanòi, di Emanuele Castrignanò.Ricordo vividamente il padre del poeta Castrignanò, il ben noto mestru Noè, nel negozio di ferramenta di mio padre: dopo l’acquisto, magari, di un topolino ( minuscolo congegno a scatto per l’apertura e chiusura di leggeri infissi di legno), o di qualche cerniera, o di un vetro, c’era sempre il tempo dello scherzare rievocando. Del sorridere e del ridere. Era, il Castrignanò ebanista, spiritoso affabulatore. Eppure i tempi del lavoro incalzavano, magari con un cliente in attesa del reintegro del vetro nella propria vetrina… Ma, prima, c’era il rito di quel tempo da “perdere”.La piccola, bellissima saga di Fiorentino Pignatelli è indicativa di un’atmosfera sociale salàce e costruttiva insieme. La situazione generale del paese (il fiorire di associazioni, sindacati e patronati) spingeva tutti, talora inconsciamente, a dire e, soprattutto, a fare qualcosa… di sinistra. Al di fuori e al di là di colori o tessere di facciata, una società nuova si andava costruendo tra rinunce ed estenuanti fatiche. La satira serviva allora a condire il pane amaro di chi doveva, anzitutto, pensare a sopravvivere! Per poi sperare di vivere e, -perché no?- di far filosofia. Strumento imprescindibile di ogni satira popolare è stato sempre il dialetto: sia perché, senza di esso, figure e contesti perderebbero molto della loro plausibilità, ma anche perché in ogni prospettiva di riscatto di classi subalterne il dialetto stesso ha sempre costituito il richiamo ad un’identità comune, preliminare ad un comune sentire. La poesia di Emanuele Castrignanò serva anche a ricordarlo a quanti, ancora oggi, credono che i sacrifici dei padri siano loro quasi dovuti. Che

Page 9: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

9

possa dirsi “pulita”, anche eticamente, un’energia che nasce (nasce?) dalla degradazione lunare delle nostre campagne: senza più i loro antichi profumi e sapori, e con pochissimi frutti. Avvelenati. Come si coglie ne L’Energia solari. La versatilità di Ubaldo De Girolamo, la pazienza infinita del venditore di cappelli che deve venire a patti con l’abile/amabile ricatto di Chicchinu, ad esempio, sono la cifra di un’intera categoria di artigiani; e le poesie dal tema storico, o sociale o d’occasione ( per tutte vedi quelle sull’ IMI, sul 25 Aprile, sulla Giornata della Memoria, sul Comitato delle Feste patronali, ecc.) hanno sempre, al di là della solennità formale, un po’ di veleno nella coda. Come l’Autore esplicita, nessun criterio di alcun tipo ha governato il costituirsi della presente raccolta, e il titolo ben sottolinea il dipanarsi pirotecnico di figure e gruppi. E, a libro richiuso, non si spegnerà, per questo, il grande fuoco, il grande fanòi che lo ha generato.Situazioni e personaggi, parole e musica continueranno a turbinare nella mente come fraciddi, come frammenti incandescenti di un’umanità riemersa, e che ora rifiuta un nuovo buio. Grandi fanòi, - in onore di vecchie divinità pagane che, mutato il nome, vestirono paramenti cristiani -, incendiano ancora le notti nere del Sud, là dove il Sud volle conservare lo stupore dei bambini, fermandosi all’infanzia del mondo. E bambini eravamo noi allora, quando, nelle avventurose vacanze estive, si ‘nnuttava in campagna, e, a sera, fanòi improvvisati incendiavano le tenebre, e annullavano i confini delle proprietà. Fuochi che ci accompagnavano dal sonno ai sogni, e poi li abitavano. Fino all’alba, al primo sole che filtrava.In conclusione la poesia dialettale di Castrignanò si configura come elemento illuminante nel quadro della vita di tutto un popolo a cui resta intimamente legata. “Questo rapporto costante e necessario tra poesia e vita, suggerisce di tener conto del suo contenuto come documento di psicologia collettiva, di storia, di vita sociale, pur che ci si serva di questa documentazione con avvedutezza e come integrazione delle comuni fonti storiche”(G.B. Bronzini, Lezioni di poesia popolare, 1972, p. 103).

Roberto Alfonsetti

Page 10: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

10

Le Poesie

Page 11: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

11

Page 12: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

12

Circulandu ‘ntra tutti li pinzieri,mi lu rricordu, mancu ci fo’ ieri,lu fanòi, all’incròciu ti li strati,

cu ramàgghia e cu sàrcini ‘ggiustati.

La genti, tiempu prima, priparavaquantu pi’ divuziòni si brusciava.

Si spittava lu cala’ ti la sirata,cu la folla turnu-turnu sistimata,

e ci lu jentu po’ li ‘nfumicavaallu mantàgnu nci si rriparàva

La fiamma lenta-lenta s’inn’azàvastrati e parìti tuttu ‘lluminava,

e mentri l’aria già si sta’ scarfava ogni piccinnu fermu no’ si stava.

Li fracìddi c’a tiempu scattrisciàunuli canti ti carosi ‘ccumpagnàunu.

Lu rusariu ‘na divòta po’ ‘ntrunàvae la litanìa toppu si cantava,

lu previti cu stola e acquasantabiniticìa la croscia ch’era tanta.

Po’ cu lu sicchiu o ‘ntra la frascera si pigghiàva lu fuecu binitèttu c’a casa si purtava quedda sera

pi’ divuzioni e pi’ scarfà lu liettu.

Lu fanòi

Page 13: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

13

Parlandu cu la genti, ognunu mi cuntavaca ti Misciagni nuestru nisciunu si scurdava;

tanti li furastieri, ca mancu tu li sai,ca vènunu pi’ prièsciu e pi’ scurdà li uài.

Nc’eti na giuvintùti ti masculi e caròsi c’appena si sta ‘mpìzzunu so’ pronti a fa’ li sposi.

Ci ‘ccuentri quedda giusta e sinti furtunatu,picca ni passa tiempu, ti truèvi già nzuràtu.

è terra ca protùci, è terra ricchisciàta,ddo’ cresci e truevi tuttu pi’ fari na mangiata.

‘Ccumienzi ti li fichi, cè sorta ti bbinchiàtisia ci sontu frischi sia ci so’ ccucchiàti!

‘Nci stai l’ùa turàca, nci sta’ lu necramàrusicuru ti ni faci, armenu, nu panaru;

pisieddi e favi frischi no’ cònfiunu la panza, comu li favi cuètti ‘nsiem’alla mmišculanza.

Ti zuèzi e di cirasi, ci va’ a prima matina,toppu ca t’hà buffatu, t’ìnchi la pitturrìna. Ci propria vuè cu riti, prova cu lu va’ dici,s’àcchiunu ‘ncora àrvuli, chini ti calaprìci.

Passata la foròra, ti faci chiù mangiatiti mènduli e di nuci, appena l’ha’ cazzati; pi’ li mulùni all’acqua o quiddi ti tinìri,

ci scappa nu bisuègnu, no’ lu puè trattinìri.

Li peschi bianchi e gialli, so’ tutti prufumati, li truèvi ‘ntra li chiazzi, ‘ntra tutti li marcàti.

Cucuzzi e pipaluri, ’nzalata e marangiàni fannu ‘mpacci’ l’artieri e puru li villani.

Ci sanu vuè lu stòmucu, ti tocca na bbinchiàtati ciciri o pasuli cuetti ‘ntra la pignata; ci maisia li ntrami ti sienti ‘rrivutàri,

l’aria ca spengi ‘n cuerpu, ti sotta l’ha mmullàri.

Lu paisi mia

Page 14: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

14

Stacchioddi fatt’a casa cu la ricottascanti,ti fannu tundu tundu ca nc’eti cu ti spanti.Casuricotta, a sbafu, sobbr’alli maccarrùni,

tutti si li strafòcunu, no’ sulu li terrùni.

Purpetti e panzarotti ti carni e di patàni, li ddicirisci megghiu ‘mpastàti cu li mani.

Brasciòli ti cavaddu, carichi ti pipìnu, lu fuècu ca ti làssunu, si stuta cu lu vinu.

Scarciòppuli e funùcchiu, mìgnuli,cicòri, cu l’acqua ti lu puzzu crescunu n’amòri.

Li pummitòri frischi, stannu pi’ tuttu l’annu,li frisi e l’acquessàli, cè gustu ca ti tannu!

è chinu ti chiesi antichi, culonni, monumentila villa, lu castieddu e po’ tanti cunventi.La Porta crandi tai ‘ntra lu paisi anticu,

nu mišcu ti chiazzi, strèttuli, pisùli e no’ ti ticu.

Tant’atri cosi, certu, no’ l’àgghiu muntuvàti, nu picca pi’ lu tiempu o mi l’agghiù scirràti.Na cosa agghi’àta tiri, messi ti ntra lu cori:

“Pi’ mei Misciagni resta, lu veru crand’amori”.

E iu ca votu e giru e partu allu luntanu, sentu sia na voci, mi spengi cu la manu

mi tici cu tornu e restu ’n mienzu a stu paratìsu,cu mi lu cotu ‘ncora, sinchè rumàgnu tisu.

Page 15: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

15

Si sapia ca cu stu votunc’era a sta’ nu tirramotu,già Misciagni era pajatupi’ lu votu dissociatu.

Incalza, Sinducu faciapuru senza cumpagnia.Pi’ do fiati fo’ vutatu,poi a casa rimandatu.

La sinistra squintirnàtala ccappàva la minchiàta.

Mo’ stringendu culu e tientil’è capitu finarmenti:

ca pi’ vènciri e cuntàris’er’a ‘nforza rinnuvàri.Nci vulia ‘na cosa novacu si venci e cu si prova.

Si ncignàu ti lu partituvistu ca s’è cunvirtitu,

puru ‘nu dimocristianula po’ da’, ‘na bona manu.

Assìu Scoditti Sicritariuca canòsci lu rusariu.

Mancu tiempu cu si ssettae nci minàra ‘na sajetta,

“Vistu ca no’ ndi ncurdamunui a tei ti candidamu!Tu lu Sinducu puè farivistu ca sa’ cuncirtari”.

Ma ncunùnu no’ vulìue la cosa no’ gnuttìu.

“Ci Francucciu è candidaturestu a casa rripusatu”!

A Francucciu

“Rappresentu lu partitu,-tissi Francu, nvilinìtu,-propria vui m’atù priàtuch’èr’a fa’ lu canditatu”!

E ccussì tutti accittàrae li voti sa’ circàra.

Cu sta crandi cualiziònisi vincìunu l’eleziòni.

Mo’ Scuditti è statu elèttue av’a fa’ tuttu pirfèttu,cu ‘na Giunta sistimàta

ogni cosa va’ curàta.

‘Ccuminzandu ti l’aspettu,la cravatta e doppiupettu.To’ capiddi avà rranciàrie Berlusca avà chiamàri,

iddu si ch’è rinnuvatuogni piezzu s’è cangiatu,

cu la capu trapiantataogni cosa l’è ‘ntustàta.

Faci tuttu, è n’eccezionie ndi fotti ogni elezioni.

Lu secretu? Scopa e cantati sta cosa si ni vanta.

Ci tu vai pi’ ddummandari,‘ntra scupàri e cumandari,quali cosa cchiu’ li piacipi’ campari ‘n santa paci,

iddu sapi cè av’a diri,ca c’è fessa e minchiàliri?Iddu no’ nci po’ sbagliari:av’a fòttri e cumandari!

A Francuccio, Sindaco - Marzo 2010 - I migliori Auguri con un sorriso

Page 16: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

16

Mentri cu lu nipoti sta sciucàvasapi ci era ca lu sta chiamava.

Comu sempri, s’è s’ha prisintatu,comu facìa cu ciùnca l’è circàtu.

Stavota non era lu Spitali,ddo’ fucìa pi’ ci è ca stava mali.

Sulu toppu ca nd’hamu ripigghiatu,hamu capitu ci è ca l’è chiamatu.

Er’a chiùtiri putèa, era spicciàtu, era già datu e no’ s’era sparagnàtu.

‘Ncuna cosa t’iportanti era farici si n’è sciùtu senza salutari.

‘Ntra lu Spitali ‘na vita è cunzumatu,tutti è sirvùtu, tanti n’è jutàtu!

Alli cristiani ca la vita nc’è sarvata,toppu, ritendu, a loru l’è cuntàta.

No’ nc’èrunu festi, nè tinìa oràriu,mancu pi’ li Santi ti lu calindàriu.

Quru Spitali, casa sua pariaddà stava giurnu, notti e menzatìa.

E di tanti cosi, poi, s’intirissàva,e la sciurnàta sùbbutu passava.

Scienza e arti a disposiziòni,pi’ iddu, no’ nci’ stava la pinziòni.

Sempri prisenti, do’ sirvìa ‘na manu,è pi’ stu mutìvu, no’ ndi lu scurdàmu.

Certu, mancu ddà sobbra si sta rripòsa e di sicùru la sta ‘nventa ncuna cosa,

forzi ‘nu Spitali, forzi li Liònio va’ ti cretu a ncuna prucissiòni.

Quandu sarà ca sobbra ndi ‘ncuntràmu già lu vesciu cu càmusu e cu li fierri ‘n manu.

Mesagne 30 gennaio 2010

Al Prof. Mino Calògrande uomo e grande chirurgo

Page 17: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

17

Lascio il gigante d’acciaio, rientro stanco. M’appisolo e sogno che inseguo il volteggio

d’un aquilone nell’azzurro cielo infinito.

Un fragore assordante mi sveglia. Rivedo il grigiore: rifiuti, smog, polveri, fumi sputati da tristi camini

che uccidono l’aria e spezzano il respiro.

Un cupo cielo sembra precipitare minaccioso, lo stridio delle sirene, monotona colonna sonora,

accompagna larve umane in un mondo che langue.

Vorrei riaddormentarmi e sognare bimbi baciati dal sole, morbide chiome argentate accarezzate dalla luna,

il dolce ondeggiare di bolle insaponate nell’ebbrezza del profumo dei fiori.

è solo un sogno.

Ma riprendo a respirare un nuovo mondo.

Aquilone nero

Page 18: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

18

Figghiu a Pietru e Furtunata,ti famiglia sistemata,cu li frati e cu Lucia

stàunu mmèru casa mia.

Alfiu, machini ‘ggiustavae ‘ncun’una la llavavaalla strata ti San Vitu,

quando era ‘ncora zitu.

Ma la cosa li puzzavae cu cangia si fissava.

Comu pacciu ‘nnammuratu‘na Biscosi s’è spusàtu,

crandi esperta ti cucina,crandi cuoca sopraffina.La putèa, cussì, chiutìue ‘n cucina la mintìu.

Panzarotti e arancini,ti brasciòli li panini,

‘ntra lu furnu e li furnèllili fucàzzi e li pizzèlli.

Ci sti cosi t’hà mangiari,sempri cota tocca a farie ci a casa l’hà purtàri

tiempu prima a prinutàri.

Misciagnisi e furastieri,qua si fannu neri-neri,rrobba bona e ginuìnaca pripara la cucina.

Alfio-Pizzeria

Alfiu uàrda e si la spassama lu uècchi sta’ alla cassa,

ci mai sia mancà la pizzacomu tiàulu si stizza.

Sempri Napuli è tifàtu,cumu sia ca ddà nc’è natu.

Qundu venni Maratonanci mintìu la curòna

e comu santu lu priàvaogni vota ca signàva.

Pi Totò e Donnà Sufìa,ti piccinnu, già, ‘mpaccìa.

A ci trasi èssi cuntentue no’ scorda lu mumentu

quandu, toppu ch’è pajatu,senti ti’ Alfiu ‘ngarbatu:

“Lassa sta’! Tuttu pacatu”!

Page 19: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

19

Sentu ‘ncora ‘ntra li recchi miaquiddi paroli ca sirma mi ticia,

quandu ti casa la sera mi n’assìa:“Attientu, no’ fa’ tardu figghiu mia!”

Pi’ prutenza, no’ nci rispundia,mintia la capu sotta e zittu mi ni scia.

Paria na sintenza quddu ca sintìama, era giustu ciò ca mi ticìa.

Tifatti, buenu iu m’àgghiu ‘cchiàtupi’ lu cunzigliu ca sirma m’era tatu.

Ca ci nci penzu, non era ‘na sintenza,ma lu fruttu ti ‘na vita ti spirienza.

Moni, tocca a mei, ca sontu attànie mi veni cu mi mòzzucu li mani:

tìcunu ca li giuvini moternisannu ce fannu, no’ sentunu latuerni.

E, forsi, è veru, paroli no’ ni volunu,ma sulu esempi, ca picca si ni trovunu. Ci la famiglia è sana e vivi ‘n santa paci,scintrusamienti nu figghiu no’ ni faci.

Attientu e no’ fa tardu!

Li fili nuestri, mò, s’hannu ‘mparati,ti rispondunu e no’ restunu ‘mpalatie, tu à sapi’ parlari, tari spiecazioni,no’ si ccuntentunu ci tici, sulu, noni.

Prima, cu na uàrdata si ubbitia,no’ nc’era tiempu cu si tiscurria.

Mo’ no’ puè di’: “Attientu, no’ fa’ tardu!”, comu ticia sirma, a voti, cu nu sguardu.

“‘Ntra stu mundu, ccussì, malandatu,ci campi onestù, no’ faci nu piccatu,e, poi, cu no’ ti sienti mai ‘rrivatuci ciò ca tieni no’ la cunquistatu”.

Cu ‘sti ‘nsegnamenti e ‘sti valori sani,‘nu figghiu no’ si mmùca mai li mani.Ci càmpa sirènu, sculàndu ti sutori,

stamu sicuri: ti troca no’ nci mori!

Page 20: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

20

Mestru Ubbaldu se n’è sciùtusenza mancu ‘nu salutu,no’ mi pari ancora veru

c’agghi’asci’ allu Cimiteru

cu lu sentu strulicaricomu iddu sapia fari.

Crandi mestru iddu è statut’ogni cosa è mmindruddàtu,

mani t’oru iddu tinìae no’ sulu alla fatìa.Li prisèpi ti Natali

ni parlàunu li giurnali,

li lampìuni alla Matonnati pigghiàunu ‘na culonna.

Pi’ lu giustu si vattìa,do’ s’acchiàva ‘ntervenìa.

Stava ‘ntra lu Sindacatu,ti sicuru ti ce natu,

sia dda fori, c’a fatìaDelegatu si sintìa,

era comu ‘na divisacullu stemm’alla camisa,

tanta genti lu seguìaperché beni nci vulìa.

Ti parlari culurìtuiddu mai si n’e pintìtu

cu chiarezza si spiecàva,la jastèma no’ mancava.

A Ubaldo De Girolamo

Ci accòrtu non nci stavicu lu sienti ti spisciàvi,ti ‘gnincosa strulicàvae cu tutti battagliàva.

‘Ntra la menza e l’officina‘ccuminzàva ti matina

e turàva sin’a serapuru intr’allà currièra.

Cu tant’anni maturatiscìu ‘ntra li pinziunati,tièmpu picca ni passau

e all’amàbili turnàu.

Cu la stazza ca purtavabuenu no’ si strascinava,

e cu la bici iddu assìapi’ la spesa ca facìa.

Mo’, no’ vàu cchiu’ annànti li rricuèrdi sontu tanti,

ma pi’ mei, Ubbaldu è statu:FIM e CISL Delegatu.

Mesagne20 gennaio 2011

Page 21: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

21

‘Na palla ‘lluminata ‘mpisa ‘n cieluscarfa li vasi ti to’ ‘nnamurati,

ca si sèntunu cupierti ti ‘nu velucu li stelli ca s’hannu ‘rritiràti.

Stasera, la luna no’ sta’ cuntignòsa,voli si stuta, sta’ totta virgugnòsapi’ do’ giùvini beddi ‘nnamuratica ‘mbrazzàti no’ vòlunu uardàti.

Jàt’a loru, frischi e spinzieràtica tanti uài si l’hannù scirrati

si scàngiunu prumessi e sintimènti,la luna riti e serra li battenti.

Po’, pi’ rèndiri cchiù doci la siràtaallù pizzùlu nci sta’ ‘nu cuncirtìnu:

voci, chitarra, ‘na bella sirinàta,pircè sta notti…. è Santu Valentinu.

La luna ti l’innamurati

Page 22: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

22

‘N mienzu allu Sitìli, lu tiempu si sbarriàvasintèndu li culàcchi ti ci è ca li cuntàva.Patrùni, cuntatìni addàni s’incuntràunuddà si prummitìunu e toppu si pajàunu.

Nicòzi cu putèi ti sarti e di barbìeriapierti pi’ signuri e puru pi’ l’artièri.

Rròbbi, capiddi, barba, tuttu si tagghiàva,puru sobbr’a ci ti ddà pi’ càsu sta passàva.

Ti costi allu spiziali, vindìunu cappieddi,coppuli e cuppulini cu scarfi li cirvièddi.Tuttu ddà truvàvi, Panizza e Borsalini,sia pi calantuèmmini e sia pi’ cuntatini.

Nc’era ‘ncuna capu, ti gnanda o ti cummìnu, ca prifirìa alla coppula lu bascu a pirulìnu;‘n capu si lu stringìa, cu forza lu ffangàva, lu gelu ti lu ‘nvièrnuti ddà no’ trapanàva.

‘Na sera friddulòsa, Chicchinu ddà trasìu,cu prova e menti coppuli tre ori si futtìu;mintèra sottasobbra nicòziu e ripustigliu,‘ncazzatu jastimàu lu Santu cu lu gigliu.

‘Na capu cussì grossa, nisciùnu la purtàvaChicchinu cu la copri lu mundu rrivutàva. Ci sapi comu fòi, lu mestru nci l’acchiàu,Chicchinu cu surprèsa, miràculu! critàu.

‘Rrivàti allu pajàri, Chicchìnu no’ sintìa,prièzzu saciràtu e mancu scontu avìa.

“Difficili cu truèvi, ‘na coppula cchiù grandiva’ giriti lu mundu, vàni a tutti vandi”,

tissi lu cappiddàru, nirvùsu comu scia,mentri carmu e doci Chicchinu rispundìa:

“Ci iu no’ mi la pìgghiu, tu la jàticari,‘na capu com’a questa, ddo’ è ca l’ass’acchiàri”?

Chicchinu e la coppula

Page 23: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

23

Sta mangiàumu ‘na seraa ddò Ucciu Barbanera,

ntra ‘nu piattu e na bivandafistiggiàndu “La Locanda”,

fo’ ccussì ca iu m’azàinanzi a tutti declamai:“Onarariu cittadinu

sav’a fa’ Sergiu Rubinu”!

Lu Cunsigliu Cumunalimancu fossi ‘na cambiali,ccuminzàu l’incartamenti‘ntra lu priesciu ti la genti.

Propria, no’ mi lu critìaca Misciagni ticitìa

cu cuncèti veramenti,senza fa scintrusamienti,

a ‘nu Mestru priparàtuca ti tutti è rispittatu,st’onorànza cittatina

ch’è ‘na cosa propria fina.

La Pro locu lu primiàue la Parma nci assignàu.Ma sta cosa no’ bastavapircè chiùi si mmiritàva.

Lu paisi nd’è ‘nnuràtucu do’ filmi ch’è giratu.Sotta sobbra lu mintìapi’ fa’ ciò ca li piacìa.

Al Maestro Sergio Rubini

Pari sia ca nc’era natue cu tutti scìa mbrazzatu,

a ci cchiui lu salutava,si firmava e strulicava.

Stu paisi marturiatu,scia ti tutti mmurmuràtu,terr’amara e marfamàta

e di tanti javitàta.

Comu sia è risuscitatuquandu iddu qua è ‘rrivàtu,

strati, chiazzi ‘lluminatipi’ li sceni ch’è girati,

è simbràtu all’impruvvisuc’amu sciùti ‘n paratisu;

ti Misciagni si parlavapi’ li filmi ca girava.

Nienti cchiu’ cronaca neranienti spari né calèra,

ma ‘na festa pi ’ li straticu cumpàrsi maschiriàti

Pi’ li filmi ca è giràtucrand’artista è divintatu,e la terra ddò nc’è natucomu si l’è cuscitàtu.

Quera terra mai scurdata,puru ca l’è ‘bbandunàta, intra lu cori l’è purtatae cu l’arti è riscattata.

Page 24: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

24

Quandu rèciata e cumpòniresta ancora ‘nu terroni,‘n’omu ti princìpi sanicu li caddi ‘ntra li mani.

Lu sapìri, è risapùtu,faci l’omu pruvvitùtu.

Non si conta ddò si’ natuconta ciò ca t’a ‘mparàtu.

E non c’è’ ti virgugnàrici cu mangi tu à sutàri,

onestàti e dignitàtiiddu qua è rapprisintàti

Qustu è lu mutivu veru,ci ‘nu buenu furastièru

Misciagnesi è ddivintatupi’ l’onori ca ndè datu.

Mesagne 22 dicembre 2010conferimento della

cittadinanza onoraria

Page 25: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

25

Ci pi’ sbagliu, ‘nu mumentututtu lu Risorgimentua ‘na Reggia s’atunàva

ti ‘nu bucu po’ smirciàva,

pi’ uardàri sti casini:er’a chiangiri Mazzini,

Caribbaldi, puvirieddu,er’a tòrciri lu cuèddu,

e tant’àtri a ddummandari ci nci l’era fatt’a fari,

pìgghia Carlu Pisacanica si mòzzaca li mani,

e li tanti carbunàri,toppu tanti casi amari,

c’hannu muerti senza gloriae scurdati ti la storia.

Carciaràti, turturàtiziti e giùvini spusati

hannu tatu cori e vitapi’ n’Italia totta unita.

Mo’ vitendu sta Nazioni‘ntra Dalema e Berlusconi

‘ntra Maroni e ‘ntra Bocchinu no’vi pari ‘nu casinu ?

Ti ‘na vanda nc’è Di Pietrucu Brunetta “mienzu metru”,

a critàri ddò Santoru,mancu stannu a casa loru,

parulacci pi’ dispiettuti ce fannu ‘ntra lu liettu,

cu caròsi strapaiàtie pi’ Feti ddà purtàti.

150° Anniversario Unità d’Italia

Loru vannu alli fistini,addo’ stann’ àtri velìni,dda si stutia sin’a notti

ma no’ fannu li mignotti.

‘Ntra ‘nu ballu, ‘na puisìafannu puru economìa,

e no’ manca lu cummèntupuru allù Risorgimentu.

Ninu Bixiu, Maruncelli,e Bandiera, cè fratelli!

Silviu cu ”Le sue prigioni”,nienti a vètiri cu mòni,

cu ‘na jàmma Erricu Toti,e tant’atri patrioti,pupulàni e littiràti

pi’ la patria fucilàti.

Ti sti cosi si parlavaa ci scia cu sa mangiava,bunga-bunga si ballavae cu la manu si ttantàva.

Toppu po’ lu Prisidentitàva busti e ’nu prisenti

alla bella frusculònilaureata alla Bocconi.

Cu la tromba e cu li squilli,Caribbaldi arriva a milli

qustu già l’è supiràtitutti quiri ch’è jutàti,

er’a fa’ ncuna mascìac’a ci cchiu’ vulia trasìa.

E iddu stancu comu stava:“Obbidiscu” e si tunàva!

Page 26: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

26

Mo’ ca nc’è sta crandi crisie no’ girunu turnìsi

sacrifici s’hann’a farie li Festi hann’a spustari.

So’ li Festi Nazionalimancu ci èrunu cambiali,

ti Tumènaca si fannupi’ cupri’ stu crandi tànnu.

E l’esempiu l’av’a dariquddu c’av’a cuvirnàri,ccussì Silviu e li velìnista rinvìunu li fistìni.

Non è qustu ca vulìa ogni fìgghiu ca murìa.Atru ca tulòri ostellu,

qustu è sulu ‘nu burdellu,

Ce av’a di’ lu Conti Benzu,ogni vota ca nci penzu,alli muerti ch’è cuntati senza fa’ li Deputati?

Mo’ sta Bossi ca sciarpèsciama l’Itaglia sta stumpèscia:

“Nienti Roma Capitalica si fotti tuttu e mali,

Ministeri nui spustàmualla patria ti Giussanu,e spaccamu sta Nazionicu ‘na santa secessioni”.

Berlusconi ca s’incrìna,mentri Bossi si strascìna:

“Ce l’ho duro”! Non è veru!Resta sulu “Va pensieru”.

Contr’a nui meridiunàlitici ca simù carnàli:

“Voi del Sud, voi terroni,vi crattati li Maroni”

e mai nci veni n’imbaràzzucu li ciònca lingua e razzua stu buenu cucumbrazzu

ca vulìa cu lu scrafàzzu

sulu a Nord fannu il mazzu,mentri qua si faci un..nienti?

E lu Rrei, mai si pinzavaca n’erèti sua ballava,e cu Pupu ca sĉamàva

a Sanremu sci’a cantava.

Porta Pia, pari ieri,a ddo’ tanti birsaglieriscunfiggèra lu Papatu

pi’ furma’ lu nuovu Statu.

Chiesa - Statu ‘ndipendentia sirviziu ti la genti;

‘nu Trattatu si firmàuca ognunu rispittàu.

‘Ntra la Chiesa, cumandàvaa ci Papa ddivintàva.In Itaglia, cuvirnàva

n’atru Papi ca s’acchiàva.

Mo’, nu Papa hannù ‘rristatuca facia lu Diputatu,

no’ pi’ Messa o ‘na funzionima P4 e concussioni.

Page 27: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

27

Ci Mamèli mo’ s’azàvae Apicella sà ‘ncuntràvacu chitarra e sintimentu,a cantà Torn’a Surrientu,

‘ntra li stanzi ti puteri,er’a di’:” So’ casi seri!

Iu’ pi’ st’Innu Nazionalim’àgghiu chinu ti cambiali,

pi’ li strati, tu cantàvie ‘nu sordu no’ ccucchiàvi !

no’ si’ Verdi nè Puccinima li poti puèrti chini “.

Prima, stàunu li bricanti,si ticìa ch’èrunu tanti,ca rrubbàunu pi’ dari

alla genti ti sfamari.

Mo’ li ‘mbruègghi, li tangenti fannu ricca tanta gentie a pajà è lu tisgraziàtu

ci ‘nu pani è s’à rrubbàtu.

‘Ntra nu pòpulu ti fessi‘ntra cunflitti t’intaressi

ncuna cosa sav’a farino’ putìmu cchiù campari!

‘Ntra culacchi e do’ risati,cosi vi n’ agghiù cuntati,fistiggiàmu finarmenti

cu stu crandi Prisidenti

ca parlàndu al Quirinali,nanz’a tutti li giurnali:“E’ l’Itaglia triculori

ca tinìmu ‘ntra lu cori !

Tre culùri già stampàti‘ntra li carni marturiàtiti ‘nu populu ch’è datu

sangu e vita pi’ lu Statu”.

Nci sta l’Innu Nazionali,ca cantàmu puru mali,

forsi, mo’, l’hamù ndrizzatuca Benigni l’è spiecàtu.

Pi’ rispettu ti li muèrtisuppurtàmu cosi stuèrti,

ca ci noni veramentipirmittìumu a ‘nu pizzenti

e vavùsu pulintònia sparla’ ti nui terròni?

Quandu s’aza la bandierafaci finta ca no’ nc’era,

àza tìsciutu e la manuperché tici ch’è Patànu.Ca ci sa tinìa ritegnu,la bandiera ti lu regnu

er’a usa’ pi’ pulizzàri quandu spiccia ti…parlàri?

Ci pirdìmu la paciènzae lassàmu la prutenza,

nienti cchiu’ stretta ti manucomu fècera a Teànu,tutti qua ndi ribillàmu

e ccussì po’ la spicciàmu!

E non èti pi’ dispièttu,ma la sera scend’a liettupenzu a ci è datà la vitapi’ avi’ st’Itaglia unita.

Page 28: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

28

Osci è natu Tony Crusi,ti lu mangi cu li musi,la Bifana l’è purtatu

pi’ lu nonnu ch’è ‘nnuratu.

Ci nu màsculu nascìanomi e tuttu si sapìa,

ca ci qua mo’ s’er’acchiatu,sotta e sobbra scia bagnatu.

Tici, ca l’è ‘ssumigghiatu,pi’ stu fattu va’ rrapatu,

beddu e masculu ch’è natucu l’acieddu scapulàtu.

Stu piccinnu è chiena casaa ci chiù lu voli vasa,

mamma e attani stralunatipi’ fa’ fronti alli pisciati;

la spirienza ti li nannisi vitia già cu li panni.

Comu cresci! Mangia e caca,no’ nci ‘ppoggia ‘ntra la naca.

E cumpàrama no’ nc’eti,ma, ti cretu a nu paretisi sta coti, cumpiaciutu,stu piccinnu ch’è vinutu.

Pari sia ch’è riturnatu,cu stu figghiu appena natu,

e sintèndusi chiamari,creti, ca s’avà vutari.

Mesagne, 6 gennaio 2009

A Toni Crusi Junior

Page 29: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

29

Fo’ cussì ca quedda serasintinziàu Barbanera:

“Basta conza e mattunèlli,mo’ mi tàu alli furnèlli!

Cosi bueni vi priparupi’ pajàri non è caru. “

‘Nu lucàli si ‘ffittàue di ddani ccuminzàu

“La Locanda”, lu chiamàu,e alli Missàpi nci pinzàu.Piatti e musi ti lliccàvi,t‘ogni cosa ca mangiavi.

Ti lu purpu alla pignata ti tuccava ‘na bbinchiàta,

pipi fritti e marangianisqunquassàunu li ntrami,

rapicàuli e cicurèddicu lu pani fattu a feddi‘ntra li favi li mmišcavi,tundu-tundu ti n’azàvi.

Ci ‘ssaggiàvi l’ampasciùli’n ccumpagnìa ti li pasuli,

ddirramòtu si vutava‘ntra la panza ca šcattava;

nci sirvìa na miticina,mègghiu cu la sparacina,ca quedd’aria ca trasìa,

ti sicùru, si n’assìa.

Panzarotti e cozzi fritti,carduncièddi appena spritti,

ce sapori e ti brusciavipuru ca, po’, jastimàvi.

10° Anniversario de “La Locanda dei Messapi”

Li stacchiòddi fatti a manuli ‘ppuntavi chianu-chianu,‘ntra brasciòli e li purpetti,

carni tènnara a pizzetti;

carni bona, carni equinascià ‘ccattata la matina;ci lu tempu prummittìa,la paranza, iddu, t’assìa

L’antipasti a ddirrupèati strazzàunu la curèa,

carn’arrostu e turciniedduti giustàunu beddu-beddu.

Coti t’àcciu e rafanièddi,lu funùcchiu a stuzzarièddi

ti jutàunu a ddicirìri,ca tu mancu l’ieri a diri.

Sia ti sera o menzatìa,accussì si cunchiutìa:

frutta fresca ti staggiòni,cosi tuci e lu spumòni.

Comu lampu, grazzi a Ddìu,la notizia si spandìu,

ca ddo’ Ucciu tu mangiavici, pi’ tiempu, prinutavi.

Furastieri e tiatrànti,beddi fèmmini e cantanti,t’ogni vanda qua vinìunu

cu mangiàunu e ‘mbivìunu.

Già, teci anni hannu passatie no’ ndi l’hamu ‘ddunàtima, ci tanti hannù turnati

pircè bueni s’hann’acchiàti.

Page 30: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

30

Si’ sirvutu cu criànzae nc’è rispettu pi’ la panza.

Ci tu ‘ncora no’ ci ha’ sciùtu,tu no' sai ce t’ha’ pirdùtu.

Vàni! Fessa minchialìri,quiddi sordi ha binitìri,ca ‘na vota c’ha pajàtu

chiu’ ti sienti ‘ddicriàtu !

Questa è l’ora ti brindarie ’nu brindisi am’a fari

a ci è avutu lu cirvièdducu mangiamu ‘ntra Castièddu:

“ ‘Ntra Misciagni non ci stavaTratturia ddo’ si mangiava,toppu Ciòciu e Culucruèssu,mmiritàtu è stu successu!”

mesagne nov 2009

Page 31: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

31

‘Ntra tanti sapuri c’agghiu gustàtino’ trovu megghiu ti li favi ncrapiàti.‘Na vota siccati, po’ vànnu šcantàti

li minti a bagnu, so’ già rimmuddàti.

Li cupri t’acqua ‘ntra ‘na pignatananz’ alla cròscia, appena calàta,a fuècu lièntu l'ha po’ cucinàrie quandu fèrvunu falli scumàri.

Ma ci va ccàppunu favi scutrèi lassa li chiàcchiri e fa’ com’a mei,

càlinci chiànu ‘na bella patanae li puè stipàri pi’ ‘na sittimana.

Appena so’ cuetti, l’ogliu nci minti,piàcunu a tutti villani e distinti.Sàcci ‘na cosa ca no’ t’a scirràrica la pignata ti intra a crattàri;

si n’essi la parti chiu’ brustulitaca sempri e di tutti veni cratìta.Sicuru po’ faci ‘na bella ficura

mmišcandu li favi cu ogni virdura.

Sia pari pari o sia ddilissàti,rapicàuli e favi vannu ncrapiàti,ci so’ cicurèddi o è mmisculanzafavi, cipodda e ti giusti la panza.

Osci è ‘nu lussu cu mangi la fava,prima, pi’ fami, addà ti tuccava;

ser’e matina pi’ li tisgraziàtili favi scarfati o favi ‘ntufàti.

Ci minti a stuèzzi lu pani frittuno’ di’ a nisciunu ci ti l’è dittu,è ‘nu piaceri ca Cristu è criatu,

e resta futtutu ci no’ l’è pruvàtu!

Favi ncrapiàti

Page 32: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

32

Iu, buenu figghiu ti nu falignami,crisciùtu ‘ntra farfùgghi ti lignamicu l’affettu e la spiranza ti nu cràimegghiu ti ièri e senza tanti uài.

Cu stienti alla scola mi mandàra,stringèra la cinta e mi ‘ccuntintàra.Pi' na vita ngarbata, noni ti signuri,

senza sbuccàri sangu e senza li suturi.

A tiempu giustu, iu, m’agghiù nzuràtu,e do’ fili lu Signori m’è mandàtu.

Amù fatiatu e fattu sacrificica ti li scuerdi e mancu cchiù lu tici.

Li fili criscìunu, nienti l’è mancatu,puru, quandu la fatìa m’è ‘lluntanàtu,

mugghièrama lu giustu nci lu tava,fatiava fori e a casa mindruddàva.

Finarmenti, la scola hannu spicciatu,ma, lu megghiu libbru, nu', nci l’amu tatu,

chinu ti fogli scritti a trasparenza, cu lu ‘nchiostru ti na vita ti spirienza.

Pònnu ‘ffruntà lu mundu a capu azàta,cu mani lìbbiri e facci pulizzàta.

Sont' orgogliosu ti comu hannu crisciutu e ringraziu Ddiu pi' comu m’è vinutu!

Figghiu ti falignami sempri m’àgghiu ntisu,stù titulu m’onòra, no’ m’è datu pisu,li suddisfaziùni, no’ m’hannù mancàti:

Mary’! Ttinimu to’ fili lauriàti !

Lecce 15-16 luglio 2008

Figghiu ti falignami

Page 33: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

33

Nci stava Fioravanti, nu crandi bivitori, lu vinu a dirrupèa e a litri lu liquori.

‘Rrivatu alla vicchiaia, tuluri si sintia,pigghiàunu la spadda, appena si muvìa.

Scìu ddò lu tottori, li raggi nci urdinàu, e quandu si li feci, ddò iddu riturnàu.

Liggìu lu risurtatu: “Pliurìti”, sintinziàu, “timmi ti cè si tratta, prima cu mi ni vàu”,

alliecru, all’usu sua, Fioravanti, dummandàu.

Lu miètucu risposi: “Acqua ntra li purmoni!” “Cosa ca no’ po’ essiri, armenu, sin’a moni”,

critàu Fioravanti, ca no’ si tava paci,sta cosa lu curpìu, no’ si facia capaci:

“L’acqua no’ l’agghiu usata, mancu cu milàu, sarvu, ca 'ncunu strunzu lu vinu mi mmišcau.”

Fioravanti e l’acqua

Page 34: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

34

Quandu Fiorentinu, ti corpu, fo’ tuccatu,ti menza persona fo’ paralizzatu.

Buenu tiempu, cu sana, nci vulìu,m’allatru mundu no’ nci vuliu scìu.

Appena s’impizzàu, ti casa vuli’assìa,“Purtàtimi alla chiazza, alla putèa mia,

ddà trovu li cumpagni e puru li clienti,ci m’ava dà li sordi o puru propria nienti.”

Cussì, quandu, alla chiazza s’arrivàunu cumpagnu curiusu, li circàu

ci lu toccu propria tuttu era pigghiàtue ci l’acieddu, binitìca, s’èra sarvàtu.

Fiorentinu, tuttu prièsciu, rispundìu:“L’agghiù sarvatu, lu giuru sobbr’a Dìu,

c’appena ti nu quartu m’è tuccatu,ti l’atra vanda, mi l’agghiù passatu!”

Fiorentinu e l’acieddu

Page 35: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

35

Erunu l’anni, ca pi’ megghiu cuvirnàri,s’er’a cangià la leggi pi’ comu sci’a vutari.

A ci vincìa, lu premiu si pigghiàva,m’alli cumpagni sta cosa no’ garbàva.

Tìssara ca la leggi, propria, no’ sirvìa,era na leggi truffa ca li vulìa futtìa.

‘Na coccia a Fiorentinu li pigghiàu,pi’ lu pièrnu ca ‘na figghia li scaffàu.

La chiù grandi, ti sei fili ca tinìa,si n'era scindùta sott’a menzatìa.

‘Mbestialitu, Fiorentinu jastimàu:“Quasi, quasi ti casa mi nni vàu.

La leggi truffa è scattàta a casa mia,hann’ aumentàti li fili ca sta mantinìa!

Fìgghiama la crandi, ormai, si n’è scindùtae, ‘nziemi allu maritu, mo’ voli mantinuta.”

Fiorentinu e la leggi truffa

Page 36: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

36

Nu giurnu, la mugghièri no’ si sintìu bona,Miminu s’à vitìu c’avia la patrona.

Turnatu alla putea, allu mestru li cuntàuquddu ca la signura a iddu nci circàu:

“Tini a Fiurintinu, prima ti turnari,cu passa ddò Cazzillu, ti l’Alimintari,

cu pigghia na muzzarella, fresca ti sciurnata,non àgghiu ddicirùtu li ciciri alla pignata.”

‘Ncazzatu Fiurintinu, stringendu li carzàli:“Tinci, cu si scòrciula nu paru ti spunzàli!”

Fiorentinu e li spunzàli

Page 37: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

37

Quandu muriu Stalin, lu crandi dittatori,ti tanti cumunisti già santu-prutittori,

nci fo’ a ci suspiràu, nci fòi a ci chiangìu,a tanti prulitari, lu suennu nci svanìu.

Passata la spiranza ch’er’a vinì “Baffoni”, li cumunisti nuestri furnèra in depressioni.

Ddò mestru Carminucciu, scìu pi’ li capiddinu veru cumunista, lu mègghiu ‘nmienz’a quiddi.

Cumpagnu Fiorentinu, cumpagnu cusitori,putèa ‘ntra “lu Sitìli” e grandi “tagghiatòri.”

Vitèndulu mmusùtu, lu mestru sciarpisciàu :“Sa…sapi cè dittu Stalin prima ca nci spiràu?”

‘Ntra li cazzi ca purtava e li tulùri ca tinìa,Fiorentinu cu rispondi, propria no’ li sta scìa.

Ma, po’, pi’ cautèla e pi’ no’ fa’ lu ciucciu:“Stalin, è dittu, Salutàtimi Carminucciu!”

Fiorentinu e Stalin

Page 38: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

38

Pietru Cosumu tottoricapu fresca a tutti l’ori,sempri statu libirtinu,

nu cirvieddu sempri finu.

Cu na lauria pigghiataddà a Vinezia l’è pricata.

Qua ‘gni ncosa s’invintavama nisciuna ni ndrizzava.

La Turretta trasfurmàue li serri nci chiantàu,

li lassàu pi’ l’ampasciùlici sa’ assìunu suli suli.

Tiempu buenu ni passau e tuttu arretu rrivutàu:“Quiddi serri li priparu

comu crandi jaddinàru!”

Sci’ a ccattàu li puricini cu ddiventunu jaddini,cussi l’ovi ca facìunu

tutti quanti si vindìunu.

Sofferenti ti diabbetili cunfiàunu li pieti,

ti li curi ca tinìapropria no’ si ni futtìa.

Libirali si ticìapi’ la vita ca facìa,

ma ci unu po’ nsistìanci ticìa ca no’ capìa.

Pietru Cosumu Semeraru

Fumatori sempri è statu,e di tutti scunsigliatu,troppu mali nci facia, ma ragioni no’ sintìa.

Na matina lu critài,ca fumandu lu truvài:

“Caru Pietru, tu ha’ sapìrica cussì tu puè murìri”!

Cu la carma ca tinìa‘ntra lu fumu ca spandìa:

“Fessa mia, mi tissi chianu,ma cè pozzu muri’ sanu”?

Page 39: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

39

‘Na scossa, ‘nu rumori, tuttu è trimulàtu,ti corpu, ‘nu paisi è rumastu suttirràtu;crandi e piccinni, vecchi e disgraziati,

mancu ‘nu crìtu e vènunu pricàti.

Sparesci acqua e luci, sgàrrunu parìti,li muerti no’ si còntunu e mancu li firìti.

Li villi ti li ricchi rumànunu mpizzàtili pòviri caseddi so’ tutti spriculàti.

Ti ddò ti vuèti e giri, nc’è sulu tistruziòni,ti sott’a quddu ‘nfiernu ‘na voci ti vagnòni

si lagna e si tispèra sparùtu sotta terra,stu tirramòtu è pesciu ti ‘na uèrra.

Appena ti stu fattu s’è sapùtuogni pizzu ti mundu s’è muvùtu.

Hannu mandatu miètici e ssurdàtipi’ li firìti e pi’ tanti mutilati.

Hannu scavatu e, vivi, hannu truvàtici, ddà sotta, lu tistìnu l’è sarvàti.

Mo’ mènunu ti ‘n cielu lu mangiari,ca pi paura, no’ si pònnu ‘nvicinàri

a ‘na folla pruvàta e dispiràta,senza lacrimi e pi’ strata iaticàta.Cu sti tisgrazi, ti po’ passa’ la fèti,

pierdi li sensi, a nienzi chiu’ si crèti.

HAITI

Page 40: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

40

Mari cristiani, sempri marturiàtiti tisgràzi, già, ti cè hannu nati!

Iu no’ mi lagnu, mi sentu furtunatuti sta terra ca Ddiu m’è cunsignàtu.

Ma mi mangiu li cirvièddi, giru e votu:“Cè mali hannu fattu p’avi’ stu tirramòtu,

sti tispirati, sti piccinni e st’innucièntimienzi hannu muerti e l’atri senza nienti”?

Allu Signori, ‘na cosa agghià circari,cu da’ la forza a ci av’a ‘ccuminzari

alli ricchi e putiènti e a tutti li cristiani, cu nci apri lu cori e tutti to’ li mani.

Terremoto 12 gennaio 2010

Page 41: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

41

Appena quedda voci si spandìunginucchiàtu priài nanz’a Ddiu,l’armistiziu l’Itaglia era firmatu,

e pi’ lu prièsciu mi sintìa stunàtu.

Lu cori si spittàva sta nutiziaca prestu ddivintàu ‘na tisgrazia,

secièntumila pòviri ssurdàtisenza cumandi, ti tutti ‘bbandunàti,

ti li belvi teteschi fòrunu rristatie pi’ no’ tradìri fòrunu internàti.

‘N’atra risistenza ccussì si cunzumàu:Tanti murèra, ncununu si sarvàu.

Patèra fami, friddu e li turtùri,schiavi, malati, senza mancu cùri.

Fatiàra pi’ l’armi ti ‘na uèrrach’er’a mina’ lu mundu sottaterra.

E li teteschi, ormai cchiù nvipirìti,pi’ tutti quiddi ca l’èrunu traditi,

alli lavori forzati cundannàrafili ti mamma ca chhiù non ci turnàra.

Però, sti cosi, tanti non li sannu,pircè si parla pi’ ‘na vota all’annu,e ci puru nui ndi lu sta scurdàmu,alla cuscienza mintìmindi la manu.

Crazi a loru ca scià cumbattera, cu curaggiu cret’a ‘na bandiera, pi’ l’orgogliu ti ‘n’Itaglia libiràta

e murèndu ndi l’hannu cunsignàta.

Brindisi, 25 gennaio 2012

IMI Internati Militari Italianil’8 settembre 1943

Page 42: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

42

A prima matina, a cè lluciscìam’azàva prestu pi’sci’ fori mia,poi sott’allàrvulu mi s’à mintìali mègghiu fichi mi li ccugghìa.

Scritti, maturi, cu lu meli sculàtulassàva sulu ci m’èra bbinchiàtu.

E pi’ ogni fica ca iu mi facìa,prisciàtu lu stòmucu intra ruscìa.

Hannu rasciòni li fèmmini anziani,ci è bona la fica ti lliècchi li mani.

Certu, nisciunu nci rumàni delùsu,ca si llècca li mani e puru lu musu.

è bona la fica ti la signùra,lu megghiu fruttu ti matri-natùra. Ci intra èti rossa, ti fori èti fresca,no’ puè sbagliari, è fica virdèsca.

Ci tieni spìlu e ti piaci ccucchiàta,littèra allu soli e dda veni siccàta;quandu èti pronta ca pari bullìta minti la mèndula, già, brustulìta.

Poi, la ramèra, pronta e giustata,la puèrt’allu furnu ca voli ‘nfurnàta.

Quandu so’ cuètti, èssi ‘n’ardòrica s’ènchi la casa e puru ddà fòri.

E grazi a Ddiu ca la fica è criàtach’è bona fresca e puru ccucchiàta.Ma!? Sapi pircèni Atàmu sbagliàu

ca volli la mela e la fica lassàu.

La fica ccucchiàta

Page 43: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

43

Sempri s’è saputu c’alla prucissioniv’a ci teni feti e tanta tivuzioni,

ma basta c’arriva la Festa Patrunàli‘mpirnacchiàta sta’ la Giunta Cumunàli.

A tiempu ti banda cret’alla Matonnatuesti mprisuttati comu ‘na culonna,

tutti cumposti pàrunu pintitima stròlucunu ti corni e di partiti.

Uàrdunu pi’ saluta’ tanti divòtipinzandu a comu ccògghiri li voti,ca vali propri’ assai ‘na prucissioni,

pi’ vènciri ti certu l’elezioni.

Ci perdi e non è cchiù autoritàtipari ca li Santi s’è scirràti,

comu sia ca la feti è ‘n’occasiònisulu pi’ quandu vìnci l’elezioni.

La prucissioni

Page 44: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

44

Sta’ ‘na funtana all’àngulu ti stratamèna acqua pi totta la sciurnàta,lìmpata e fresca, pari ‘na surgentici ti va mmùsi ti càtunu li tienti.

Si ferma lu viandanti stanchisciàtumbevi, si llava e riparti ddifriscàtu,

ccussì faci lu villanu ssulagnàtuturnandu ti fori toppu ch’è zzappàtu.

Si ferma lu cavaddu ca è s’aràtue ni mbevi finchè no’ s’è bbinchiàtu;

vannu li carosi ti lu vicinatuca spèrunu ti truva’ l’unnamuratu,

ènchiunu menzi, vaschi, li furzòri‘ntra casa loru nc’è acqua tutti l’ori,

acqua ti mbèvri, acqua pi’ llavàrili rrobbi, ‘n terra o, puru, cucinari.

è ‘nu lussu nanti casa la funtana,sempri pronta ti festa o uttisciàna,ti notti e giurnu no’ si ferma maisarvu ch’è successu ‘ncunu uài.

è ‘na furtuna no’ truva’ nisciunufaci cu còmutu, comu ‘nu patrùnu,mentri ci nc’è la cota tu ha spittàri,cu ‘rriva lu turnu e t’ha manisciàri.

Cè poni lu soli e cala la siràtali femmini, cunchiutèndu la sciurnàta,

vannu pi’ li pruvvisti ti lu crai,e strulicàndu si còntunu li uài,

parlunu ti tuttu, ti la vita amara,sempri cchiù gnora, mancu ‘na quatàra.

L’acqua ca scòrri copri lu parlàri,e pari ca li uài av’a cancillàri.

La funtana ti ‘na vota

Page 45: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

45

La luna, ‘ntra lu cielu rricamàtu,ti sobbra rendi tuttu cchiù argintatu,

lu jattu, ca sta šcama ‘nnamuratu,si còti stu disegnu ‘ncurniciàtu.

A casa po’ si torna chianu-chianu,porta sirràta cu lu varròni a manue li femmini ca s’hannu rrifinàti,

‘ntra lu liettu s’hannù sà curcàti.

La funtana, comu mùsaca, ‘ccumpagnalu ripòsu ca li porta alla papàgna,

e mentri tòrmunu, no’ vi pari stranu,la funtana, li faci puru ti uàrdiànu.

Page 46: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

46

‘Na sera a passu lientu caminavasobbrapinzieri, mi sta’ rritiravati lu stratòni, pi’ sciri fori mia,

no’ nc’era luci ma canuscia la via.

Ogni àrvulu, vitèndumi passàri,s’incrinàva ca m’er’a salutàri,

era lu jèntu forti ca jatàvamuvia li ‘ntenni, sia ca mi parlava.

Intantu, zitta-zitta cumparìa‘na palla bianca, parìa ca lluciscìa;

era la luna, tuttu ‘lluminavat’argientu lu scuru ddivintava.

Mienzu stunàtu, iu la uardàva,curriùsu, vulìa li ddummandàva,tanti pircèni ca vulìa ssugghìa,

milli misteri, ch’edda ni scundìa.

Mi feci curaggiu, tissi: “Comu stai?Sta’ facci bianca, corpa ti li uài?

Si’ tristi, fredda o t’ha nnammuratati lu Ddiu ca bedda t’è criata?

Luntana ti mantieni, no’ nci scindi,comu ‘nu lampiòni ti va’ ‘ppindi,ti scundi, po’ ièssi a notti fonda,

‘nu quartu la vota e ti faci tonda.”

La luna rossa

No’ la veddi chiùi, no’ mi rispundìu,‘na nuvègghia ti corpu, la cuprìu.La sera toppu, fori agghiù ristàtu

cretu a n’àrvulu m’agghiù sa ‘mpustàtu.

Spittàva cu essi, ci sa’ po’ mi ticiatutti li cosi ca iu vuli’a sapia.

Lu cori parpitàva, iu no’ nci critìaa quddu ca ti ‘n cielu sta’ vitìa.

Scìa a sensi e no’ mi sta' sunnàva, ma la luna, rossa, mo’ sta ddivintàva!Forsi pi' la virgògna ca no’ rispundìuo ‘nu miràculu ca nd’era fattu Ddiu?

Page 47: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

47

Si spittava Carnuvalicè passava lu Natali,nc’era festa e allicrìa

‘ntra li casi e pi’la via.

‘Ntra currianduli e fittuccistanchisciàti comu ciucci

si ballava alli vigliùniddo’ no’ scìunu li vagnùni.

‘Nc’er’a ci vinia “spusatu”cu fittùcci ‘nturtigghiàtu,

po’ allu barra si fucìa,ddo’ mbivìa la cunpagnìa.

Puvirieddu ci ccappavaquantu sordi nci lassava,pi’ lu priesciu ti la zitaca vulia cu si marita.

Si schirzava pi’ li straticu trumbetti e maschiriàti,

era quedda l’occasioni,ca non era com’a moni.

Stava ci li ‘ccumpagnava,e alli casi sci’à tuzzàva,

ddo’ ‘nnuràndu Carnuvali si mbivia ‘ntra li bucàli.

Si facìunu li sfilati,ti li giurni cumandati,

e finìa lu martitìacu Quaremma ca chiangia.

Si chiangia lu Carnuvalica ‘mbriàcu stava mali;

chiù mbivìa, chiù cunfiàvasin’a quandu no’ šcattava.

Carnuvali

‘Nu traìnu si ‘mbardàva‘n prucissioni si giràva

tutt’intèru lu paìsi‘mbriacàti comu prìsi.

Totta quèra cumpagniaallù Sitìli si ccugghìa

ddo’ la genti ‘mpruvvisàvae cu lu vinu si jutàva.

Rimi e sàtiri piccantica sfuttìunu tutti quanti,ci la lèngua sciarpisciàvacchiù la folla si cripàva.

La cuccàgna ddà spittàva,ci la rrobba si pigghiàva:pasta e carni ti jadduzzu

casu puntu, àcciu a muzzu,

la sazizza cchiù piccantie pipini li cchiù ascànti,tantu vinu e sparacìna pi’ ‘rrivàri alla matìna.

Li tuccàva a ci vincìaquedda rrobba ca ppindìati ‘nu palu già chiantatu

bellu lisciu e po ‘ngrassàtu.

Giuvinòtti assai furzùtirumànìunu quasi nuti,

cu mutàndi già squartàtipi’ ristàri ‘pprindicàti

allu palu ca sprusciàvapi’ lu crassu ca nci stava.

Cu la mazza si talìala pignata si rumpìa

Page 48: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

48

e la cènniri c’assìa‘n capu a tutti si spandìa;

alla fini si nchianàvala cuccagna si pigghiàva.

Carnuvali scia nnuràtututtu muertu ‘mbriacàtu,

e all’atr’annu ca trasìafesta arrètu si facìa.

Page 49: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

49

Cè spicciàva Carnuvali,comu tici lu Missàli,

s’er’a fùciri alla Chiesapi’ la cènniri prummèsa.

Addasciùni, astinènzae poi tanta pinitènza,

la Quarèsama ncignavacarni, cchiù, no’ si mangiava.

Nienzi mùsaca, canzoni‘nc’era tanta tivuziòni,luttu strittu si purtàvasin’a che risuscitàva.

Ti la Sittimana Santa,cu la feti ch’era tanta,ogni Chiesa spittirràvapi’ la genti ca nci stava,

Via Crucis e funziùnitutti chiusi li vigliùni.

Pani e vinu trasfurmatuCorpu e Sangu è ddivintatu,

lu sibborcu prontu stavaa ddo’ Cristu si pusàva.

Pi’ li Chiesi si giravae nisciunu nci parlava.

Li Cènniri e la Quarèsama

Arrivàti a VennerdìaMessa no’ si ni ticìa,

ogni Artàri si spugghiàvae la Croci si atoràva.

Si ‘ttaccàunu li campani no’ fatiàunu li villani,

aria mesta si sintiaaspittandu li tre dia.

Allu Gloria si cantavaCristu ca risuscitava,

sbandulàndu li campaniavvisàunu li cristiani.

Page 50: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

50

Lu lagnu ti la tromba ‘ntra la nottisquarta lu silenziu comu botti,

botti sparati alla sicurdùnasott’a nu cielu spugghiàtu ti la luna.

‘Na prucissioni chiena ti cristianivistuti a luttu, candeli ‘ntra li mani,

mentri lu tamburru cu ‘nu tueccu lientusegna lu passu ti st’ombri ‘ntra lu jentu.

Sontu cristiani, straziati ti tulorie quru suenu trapàna intra lu cori,

scàzzaca la piàca ti ‘na ‘nfama morti,puru ca Cristu ni canuscìa la sorti.

L’Addulurata cu lu mantu neru,pi’ quedda morti ca no’ è misteru,

cerca pi’ li strati, lu figghiu tant’Amatu,ca l’omu ‘ngratu nci l’èra marturiàtu.

La Chiesa, mo’ è mandata ‘n’urdinànza, ca pi’ tanti cristiani pari stravacànza:“Nienti prucissiùni, toppu li Misteri”

Ccussì, no’ sulu fori, puru intra vannu neri.

Li Misteri e l’Addulurata

Page 51: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

51

è Pasca, sònunu a festa li campani,‘nu puricìnu si scarfa ‘ntra li mani,è ‘ssùtu t’intr’a n’òvu appena ruttu,nasci ‘na vita e teni lu ssigghiùttu.

So’ giurni ti festa e di litizia,appena s’è spanduta la nutizia:

Cristu, muèrtu ‘n croci cundannàtu,alli tre giurni è risuscitàtu,

cu sarva l’omu ti tutti li piccatica pi’ li vizi no’ l’era sparagnati.Giurnu ti brasciòli, maccarruni,toppu tanti giurni t’àddasciùni:

puddìca, ovi, friseddi scilippàti,mustazzuèli ti menduli stumpati,po’ spumetti, suspiri e buccunòtti

pastariàli, purpetti, panzarotti,

sazizza cu l’agnellu ‘rrusulàtusànunu stòmucu e, puru, lu palàtu.

Pari ca Pasca ‘rriva pi’ mangiari,ma Cristu è risortu, no’ nd’amà scurdari!

è Pasca!

Page 52: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

52

Quandu, si campava ‘ntra li stratisempri vacanti quasi mai ‘nfullati

lu patrunu, dda ‘n mienzu, mi sintia‘ntra tantu largu, mancu ci era mia.

Ogni tantu, ‘na màcana passava,cu curriusitàti ognunu la uardàva,

ci ‘na motu,ti luntanu, sta vinìapi’ lu fracassu li recchi t’inzurdìa.

Ti li vindegni, vitìvi li traìni,cu vutti sobbra ti ùa tutti chini,

ùa matura ca vinìa scaricata‘ntr’allu palmièntu ddo’ scia stumpata.

Li carriòli ruscìunu, scunucchiàtipi’ li fuèssi ti li strati sgarrupàti;alla ràscia, li vecchi si scarfàunu

e li vagnuni, all’anguli, sciucàunu

T’istàti, carri chini ti muluni, t’inviernu, ti cinìsa e di craùni.

Stava ci fichi e scartu si ccattavao tùmmini t’aulìi si carisciava.

Li jaratìzzi, firmati alli pizzùlivacàunu ‘ntra li menzi e ‘ntra li rzuli, l’acqua ti mbèviri, quedda pi’ lavari

t’intr’allu puzzu s’era a sa tiràri.

Li sciarabbài, a lùciutu tiràti, ‘ccumpagnàunu li mammari e l’aucàti.Sobbr’alli tristièddi, ddà fori, si fatiava,

ca ‘ntra li putèi, a stièntu si cacciàva.

Paria ‘nu cunciertu a tiempu ti šcurriàtu, lu passu ti cavaddu appen’assìa firratu;

e la campana ti la pècura ‘vvisavaca lu lattàru cu mòngi st’arrivàva.

Ricuerdi ti rumùri e di sapùri

Criti e suèni, rumùri e sirinatili tegnu ‘ntra li recchi riggistrati,

cussì, comu mi sonnu quiddi ardùriti li gialletti, rapicàuli e pipalùri.

Li prufùmi anchìunu strati e casiti li fucalìri, fatti ‘m pena trasi,

do’ firvìunu furzòri, tajèddi e li pignati cu li pasuli, li favi e li cozzi rracanàti,

Fichi ccucchiàti o fichi zzuccaràti‘ntra li pitàri viniunu sistimati;

e, pi’ la la virnata ca, trista, sta trasìa, ognunu to’ pruvvisti si facìa.

Jacciomenti, niculìzzi e caramelli,èrunu li lussi, atru ca spinelli,

mentri, ti li poti, sempri chiu’ scusùti,catìunu passatièmpi o ciciri ‘rrustuti.

Li giuvini ti moni, sti cosi no’ li sannu, e la corpa è nostra, c’amu fattu tannu, cu crèscunu alla mota, vizi e scrianzàti, stiènti e sacrifici no’ l’hannu mai pruvàti.

Page 53: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

53

Eti mègghiu la calèrati sta vita ccussì nera,

no’ si poti chiu’ camparici la socra ha suppurtari.

M’agghiu misu ‘n tra li uàiti lu giurnu ca spusaina carosa bedda fatta

cu na mamma ch’è na jatta.

Sempri ‘n mienzu s’av’a starie la sienti strulicàri,

edda a stìngu mi la facie iu prèu cu scatta ‘n paci.

Parla e confia li purtùsinci àgghia còsiri li musi,ci sa’, spiccia ti parlarie mi pozzu rrifinàri.

è na croci, nu turmièntu,megghiu sci’ ‘ntra nu cunventu,

tàu alli muènici na manue diventu sacristanu.

Nu cunsìgliu t’àgghi’a darici nu giurnu t’a spusari:“ci no’ vuèi na sintinèlla

trova megghiu n’orfanèlla.”

Campi sanu e ddicriàtucu mugghièrata nzuratue no’ cierchi lu pirmessu

ci ti scappa cu va’ a cessu.

Iu ringraziu quddu Ddiu,propria bona mi vinìu,ca la socra non è jatta,sordumùta mi l’è fatta!

La socraRit:

Page 54: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

54

Mà! Sapi cè t’e’ la vita, veramenti,‘rriva, spiccia e non n’ha capitu nienti.Po’ dura’ picca, e passa cu ‘nu spantu,po’ dur’ assai, no’ ti puè fa’ ‘nu vantu.

Scorri lu tiempu, ma no’ nci pienzi maisarvu ci ti pigghia e veni ‘nc’unu uài,

tu sempri fùci, sta’ sempri a mindruddàri,pi tei la vita mai nci av’a spicciàri.

Nisciunu sapi quantu e comu tura,po’ èssiri filici o puru ‘na svintura.L’omu av’a sapi’ ca quandu è natu

lu tistinu lu tinia già signatu,

e no’ sbaglia ci campa ti cristianue allu bisuegnu a tutti ta’ ‘na manu.Stai a ci creti ca ‘nfiernu e paratisustannu ‘nt’erra finchè rumàni tisu,

e ‘na vota ca l’anchi ha stinnicchiàtuci è avutu avutu e ci è datu è datu.Spiccia la vita, si spiccia ti suffrìri

spìcciunu li lussi, si spiccia ti cutìri.

Alla morti no’ pienzi quasi mai,quedda no’ ‘vvisa, ti ccogghi e si nni vai.

Ccussì ti truèvi ‘ntra nu tribunalicu va’ scuènti ti ‘na vita li cambiali.

Ticìvi ca la Chiesa ti ‘mbrugghiàva,e, fessa mia, anveci no’ sbagliàva;e ti muèzzichi li mani cu li tienti

ma, oramai, no’ si po’ fa’ cchiu’ nienti.

è veru! Nisciùnu mai nc’è riturnatu,cu ndi conta pricìsu c’è truvatu

ma, ci veramenti si veni sciuticàturiesti futtutu e puru scurnacchiàtu.

La vita

Page 55: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

55

Lu pipìnu, si sapia quantu beni ca facia,

luengu, tundu, nturtugghiàtututti l’ori va’ mangiatu;

spuragnàtu ‘ntra lu sucuo ‘ntra li brasciòli a nutu,

caricata la giallettascarfi e fuci na sajetta.

Lu ticia Coca miaca la sera li piacia,

ci lu sangu mi bulliapi’ lu fuecu ca tinia.

Nu timògnu divintavaquandu tuttu mi spugghiàva,

lu viacra non nci stava,ti pipìnu mi bbinchiàva.

Coca mia, senza parlari,l’èra fatta ‘nnamurari,no’ sapia ca lu pipìnubbiviscìa lu piticìnu.

Binitettu lu pipìnupi la forza ca m’è datu,

puru ca m’agghiù crattatuti piaciri n’àgghiu tatu.

Lu pipinu

Page 56: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

56

Mo’ vi parlu ti l’anzianuca li tremula la manu,

si la passa propria malisia ‘ntra casa o allu spitàli.

L’aiuta’ ci av’a mangiari,ci li scappa e l’av’a fari.‘Nci mintèra ‘na batantica fatiàva cu li guanti;

stava giurnu, notti e serasia t’invièrnu e primavera.

Edda bona si truvàvacu lu vecchiu ca sanàva.

Mancu chiu’ nci trimulàvaci no’ quandu la tuccàva,

anzi, mègghiu si sintiae alla batanti li piacìa.

Llìscia osci e ttanta cràinci passàrunu li uài.Misi prima sta murìa

mo’ sta crepa t’allicrìa.

La batanti è miticìnafaci beni la matina

e ci la morti si ni fottifaci beni sera e notti.

La rizzetta no’ la tàima ti pàssunu li uài,ca ci è bona e aitànti

santa cosa è la batanti.

Ci si sulu e puru anzianu,cu la scusa ti la manu,tu ti pigghi ‘na batantica ti sana manu e nanti.

L’Anzianu e la batanti

Page 57: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

57

Mi rricordu quandu scèndu foricè ardùri ca sintivi a tutti l’ori;crandi distesi e arvuli t’aulìa

ddo’ pigghiàvi lu friscu a menzatìa.

Senza cunfìni, sia ca ti pirdìviquandu stavi intra cu curtìvi.Fichi, ciràsi, ùa e calaprìci,

favi, cucuzza e pipi cu li frici

pasùli, cranu, cìciri, pisièddi,curtivàti ti tanti puvirieddi,

ca fatiàunu, ssuppàti ti sutùri,terri e massarìi ti li signùri.

La campagna ti tava ti mangiàrisapendu comu l’ièri a cuscitàri.

Cosi genuini, cosi sapurìtica ci lu cuenti, mancu tu nci criti.

Mo’ la crisi e puru l’avarizziand’è ritòttu a ccògghiri spurcìzzia;

vilènu e cuncimi jaticàtuallu postu ti l’èrvi e lu rummàtu.

Ccussì, la vita nd’hamu cundannatacu la campagna totta mpistisciàta.

Ddo’ prim’acchiàvi scuèrpi, cicurèddiviti la terra ch’è tagghiàt’a feddi,

no’ so’ àrvuli, chianti, né cippùni,mancu bancùni cu tagghi li mulùni.

Cu la scusa ti l’energìi pulitinàscunu pali chiantàti cu li viti.

L’energia solari

Ti la terra ca cchiù no’ si fatiano’si zzàppa, mo’ èssi l’energìa.

Frutti, sapùri, moni, hannu sparùti,ma li villani no’ s’hannù ‘rriccùti.

Li fondi ca parìunu tanti ajòlisèrvunu a fòttri raggi ti lu soli.

E ampasciùli e cozzi munàceddino’ nàscunu ‘ntra sti pali fatt’a feddi.

Pi’ mangiàri li cosi ti ‘na votanc’è la Cina, ca lu mundu sta rrivòta;

fichi, culùmmi, mènduli e li nuci nàscunu sobbr’alli pali ti la luci.

Page 58: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

58

‘Na vampa arzilla la casa ‘lluminava,la cròscia ti lu fuècu lenta si furmàva,‘na pignata chièna t’acqua ca bullìa,sempri pronta pi’ quddu ca sirvìa.

Ssittàtu, nànnuma lu fuecu si cutìae, allu bisuègnu, cu garbu, lu ‘ssistìa;

cè prièsciu lu fuecu ca ppicciàva,scarfàva casa e cchiu’ si cucinava.

Nanz’allu fuecu lu tiempu si firmava,cunti e culàcchi lu nanni mi cuntava,li uècchi lùciti, ti facci ‘rrussacchiàtu,toppu ‘nu picca m’era ‘mpapagghiatu.

Lu sfiatu ti li gliòni ca šcumàunu, li fraciddi c’a tiempu šcattrisciàunu,

èrunu musaca, tàunu cumpagniaallu suènnu ca ddà mi sta facìa.

Nànnuma, po’, la pippa si pigghiàvati la ciminèa ddò è ca la lassàva,ti creta rossa, la canna sistimàta

bella e pronta pi’ fari ‘na fumata;

pruvàva, prima, ci l’aria nci passàvae cu lu trinciàtu po’ la caricàva,

la tabbacchèra mintìa ‘ntr’allu gilèìe prima cu ppìccia mi chiamava a mei.

‘Na scatula ti lumini cunzumàva,pi’ la pippa ca no’ si rrifucàva;toppu, ‘ntra la manu la stringìa

e cu lu tìsciutu ti sobbra la cuprìa.

Nci vulìa arti, cu no’ si stutàvamentr’a nuvègghi lu fumu si n’azàva,l’aria ‘mpistàva, la casa ‘mpuzzulìaiu mi ‘nfumicàva, ma no’ mi muvìa.

La pippa ti lu nanni

Page 59: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

59

A nu maru tisgraziatuno’ l’ assia chiù lu fiatu,sa scappau dò lu tottoripi’ paura cu no’ mori.

Toppu, ca fo’ visitatualli termi fo’ mandatu:“ci la gola t’à curari,lu vapori à rispirari.”

No’ capiu la priscrizionie sbagliàu prinotazioni.

Iddu, tissi analazionie nci cangiara dirizioni.

No’ chiù ‘n mocca lu vapori,ma chiù sotta e cu dulori.

E ci la gola no’ sanàva,tuttu sotta si bampàva.

Già la cura sta furnìama lu fiatu no’ nci assìa.Sulu toppu e, finarmenti,senza strèngiri li tienti,

no’ di ‘n mocca ma ti n’ culu.si n’assìu nu scarcagnùlu.

Li curi termali

Page 60: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

60

Stannu cristiani sempri scuntrùsi,li viti strani e cu tutti picciùsi;

crìtunu sempri cu hannu rasciòniddò stannu loru ci so’ discussiòni.

Sontu nuiùsi, scunclusiunàti,ròmpunu palli ti quànd’annu nati.

Lassàti suli e di tutti scanzàtisi sèntunu trìtti, sti ‘mpirnacchiàti.

Li viti rraggiàti comu li cani,nisciùnu li tratta pi’ bueni cristiani.

Mègghiu pi’ loru, ci stannu scundùticretu alli fogni ccussì ‘mpuzzulùti,

ca po succètiri cu so’ jaticàti,ti ci mundezza l’è sempri chiamàti.

E puru ca loru no’ sànnu natàri,siccòmu so’ strunzi, hannà calliggiàri.

Li trubbacanàli

Page 61: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

61

Sùbbutu s’è spandùta la nutìzia,ca pi’ la fami o pi’ l’ingurdìzia,

‘nu riàtu ‘nfamu s’era cunzumàtu:l’oru ti la Matonna èrunu rrubbàtu.

No’ mi parìa veru, iu, no’ nci critìach’èra successu allu paìsi mia.Ogni misciagnèsi ampèna natualla Matonna veni cunzacràtu,

cu lu sparàgna, osci, cumu ieri ti ddirramòti e tanti uài seri.

Ognunu s’è sintùtu viulintàtuti stu gestu ca mai era pinzàtu,

pircè a Edda nui ndi rivulgìmu,‘ntra li pinzièri nuestri sta lu primu.

Cristiani ti feti o pi’ divuziòni,t’ant’òru, hannu purtatu comu doni .

La Matonna, ca ti nui è la “Patrona”,prifirìsci ti chiu’ n’òpara bona;

è Mamma nostra, cè si po’ pajàripi’ tanti grazi ch’Edda ndi po’ fari?

Pi li tivòti è ‘nu ringraziamentul’oru ti la Matonna allu Cunventu,

e pari sia ca t’ha dissobbligàriquandu ‘nveci nu’ l’èrum’a priàri.

L’oru ti la Madonna ti lu Càrmunu

è megghiu ‘n’aiutu e ‘nu surrisua ci sta’ sulu e no’ si tèni tisu,

o a ’na mamma ca chiangi sin’a nottipircè no’ teni latti e né biscotti

pi’ crèsciri nu figghiu sfurtunatusenza rrobbi, senza nienti, ti cè natu.Lu Vangelu sti missaggi ndi l’è dati:no’ ndi scirràmu ca simu tutti frati!

Non è l’oru ca ndi porta ‘n Paratisu,megghiu ‘nu cunfortu e ‘nu surrisu,a ci lu spetta e nui nci l’am’a dari.

è n’attu t’amori ca no’ si po’ rrubbàri.

Page 62: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

62

‘Nu sursu t’acqua, ‘nu muèzzucu ti panilu nicissariu pi’ stuta’ la fami,

‘na làcrama no’ tièni ci vuè chiangista vita amara, ca mancu vuè la cangi.

Si nasci ccussì, è custu lu tistinu:Ci si’ ùrtumu, no’ lu puè fa’ lu primu.

E tiri a nanzi, ti manca la spiranza,campi all’apièrtu, senza chiu’ na stanza.

‘Nu cuèppu ti pagghiàra pi’ la notti,mentri lu mondu ti tei si ni sta fotti.

Turmi sirènu pi’ totta la nuttàta,no’ nci piènzi alla vita ca minàta.

Ti ‘ccuntiènti, ti basta ciò ca tieni,ha natu lìbbru, no’ puèrti li cateni,

mentri lu sàziu sta’ sempri cu si lagna,ci voli dormi, li tocca alla papagna.

Allu barboni

Page 63: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

63

L’architettu Enzu, nzuràtusi a Misciagni,cuntava li culacchi ca nc’era cu ti bagni.

Parlandu ti lu zìu, viraci vindrisinuti tutti canusciutu comu lu zù Pippinu,

conta ti lu figghiu, ca quandu nci nascìu,an forza, Ticri, pi nomi nci mintìu.

Ticri criscìa buenu e senza vattisciatu,pi’ corpa ti la uerra, fò tuttu rimandatu.

Quandu si dicisi, già era crandicieddue sciu alla Chiesa cu lu zù Pippinieddu.

Allu mumentu ca prununziàu lu nomilu previti pinzàu c’hera lu cugnomi,

pircè Pippinu tissi: “Ticri l’agghià chiamari”!lu parrucu, critandu: “Stu nomi no’ puè dari !

Nomi ti santi vannu, l’atri stannu mali,la Chiesa no’ pirmetti li nomi t’animali”!

Lu zù Pippinu, allora, ‘ncazzatu comu scìa,tissi ca ti ddà intra, iddu, no’ si muvia:

“Iu lu chiamu Ticri e tu si’ nu ‘mbrugghioni,timmi, pircè lu Papa, si po’ chiama’ Lioni”?

Lu Battesumu e lu zù Pippinu

Page 64: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

64

A fini annu ognunu si spittavalu rricàlu ca lu mestru li tunàva,

era pi’ li clienti ‘ffizziunàtica li capìddi s’èrunu tagghiàti

Intra ‘na bustina tuttu ‘mprufumàtu‘nu calindàriu bellu culuràtu,cu fèmmini furmòsi, pietti tisi,sicùndu ti lu gustu e di li misi.

Rrobba piccanti, rrobba ti piccatu,gilusamenti tinùtu cunsirvàtu

‘ntra lu custùmi, nuevu ti marcàtu,o ‘ntra lu portafogliu cunsumàtu.

Li uècchi ogni tanto ti facìvicu quera pruvvitènza ca vitìvi,èrunu tiempi troppu casticàti

cu li femmini vistuti mmugghicàti.

Pi’ vètiri ‘na jamma nuta-nuta,lu calindàriu, vistu alla scundùta,

era l’ùnucu motu occasiunàlici no’ putivi sci’ allu Cumunali,

ddo’ ‘rrivàunu Cumpagnìi ti ballirinia mutandi, reggipettu e do’ lustrini.

Li barbieri mo’ no’ dannu nientipi’ ‘ccuntinta’ li pòviri fitiènti,

ca li femmini, vistùti comu vannupari ch’è ‘stati, sempri, tuttu l’annu.Mòstrunu tuttu, lu fannu cu piacèri,ma ci li uàrda, so’ li uèmmini ti ièri.

Lu calindàriu ti lu barbieri

Page 65: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

65

‘Nc’è sempri statu spilu ti cultura‘ntra stu paisi ti l’Affumicati,

calantuèmmini e fili ti signura,ti sciucatùri, s’acchiàra littiràti.

Cìrculu ti littura si chiamava,comu ca ddà intra si stutiava;

senza libbri e mancu li quaterni,sulu tauli vièrdi sott’alli lanterni.

Mazzi ti carti, miènzi, sparpagghiàti,c’a, ogni giru, vinìunu mmišcati,

‘na vota azàti, a turnu si sirviaci, pi’ sciuècu, la rrobba si vindia.

Tutto chiusu, ma ti fori si sintìa,ciùnca apria, passava o ci liggìa,cussì lu tùbbiu a tutti nci ristava

ca dda intra veramenti si stutiàva.

Lu cìrculu ti littura

Page 66: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

66

Nc’è ‘na festa a stu paìsica ha suta’ setti camìsi,cu la faci propria bona

vistu c’hè pi’ la Patròna:

la Matonna del Carmelu,ca ndi veglia ti lu cielu.

Prontu sta ‘nu Cumitatu,ca ‘gnincosa è priparatu.

Ti matina, giurnu e sera,a gira’ cu la quantièra,sotta-sobbra lu paìsi,pi’ circari li turnìsi.

Paisàni e furastièrivann’acchiàndu cosi sèri:‘ntra la Chiesa lu tusellu

e l’addòbbu lu cchiù bellu,

poi, la banda ti Squinzanue li fuèchi ti Latianu,archi e pali ‘lluminati

cu li luci culurati.

Crazzi a quru Cumitatu,ca no’ si ne virgugnàtupi’ li sordi c’hè circàtie no’ tutti l’hannu tati.

Lu Cumitatu Festi Patronali

Ci li sordi no’ li tàiloru stannu ‘ntra li uài,ma ci siènti li cristiani:

“nc’è lu bucu ‘ntra li mani”.

A sparla’ so’ li ruscùni,cu li poti a tre buttùni,

bueni, sulu, a mmurmuràri,senza sordi ti cacciàri.

La Matonna, è risapùtu,mai mangiàtu e mai nbivùtu.

Ma ci, poi, lu Cumitatusi va ccatta ‘nu gilatu

o li scappa ‘na mangiata,no’ vi pari mmiritàta?

Page 67: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

67

Ci tieni ‘na cuscienzae ’bbanduèni la viulenza,OMU! Iu t’agghià parlari

e tu mai ti la scurdari:

“Fo’ cu n’attu ti tulorica stu mundu ‘ccuminzàu

cu Cainu senza coric’allu frati suttirràu.

Diu ti tannu fo’ tradituca cchiù nienti s’è capitu,

ccussì tuttu lu criatupo’ ti sangu s’è mmacchiàtu.

Quddu ebrèu ca nascia era, sì, ‘nu frati mia

e cè corpa ìddu tinia,sempri cu si va scundia ?

Ca non era razza pura,ca ‘mpistàva la naturae perciò pi pulizzari

s’er’a propria cancillari.

Sempri a giru li ssurdaticu li cani e tutt’armatia circa’ sti mari frati,senza cori né pietàti.

Tutti a chiàngiri mmassati‘ntra li carri caricàti,

ddo’ vinìunu deportàti‘ntra li campi t’internàti.

Lu giurnu ti la mimoria

Senza mancu dignitati,dda vinìunu spugghiàti

e cu li càpuri rasati,sulu nùmuri stampati.

Fora circa seimigliùni,sia crandi ca vagnuni,c’allu furnu li tuccàu,

comu legna ca brusciàu.

Quarchetunu ca turnàu,ogni cosa ndi cuntàu, comu tuttu suppurtàue com’è ca si sarvàu.

Mo’ la genti av’a sapìrica la stessa carni mia

mai cchiù nci avà murìrio pi òtiu o pi’ paccìa.

Allu mundu va’ critàtu:Mai cchiù, filu spinatuca cull’omu ‘ncatinatu

lu dirìttu è stumpisciàtu!”

Page 68: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

68

M’èra burrùtu alla mestra nanzi casa,no’ vitia l’ora ti ‘ccuminz’alla scola

cu mi ‘ccumpagna mama e cu mi vasatoppu ca m’era tàta l’urtama parola.

Mi lu ficuràva ciò ca m’er’a diri.“Mi raccumandu, figghiu mia, ca t’amparàri

tuttu quddu ca lu mestru av’a spiecàrici sa’ ‘na vita megghiu puè minàri”!

Pi’ lu pinzièri quera notti no’ durmìae priàva Ddiu ci sa’ prestu ‘lluciscìa.

Quandu mama scarassàu la finestrella,‘ntra lu suennu sta sintìa la campanella,

sta’ chiamava li mestri e li vagnùni,prima cu sèrrunu cancelli e li purtùni.M’azài ti pressa, fucìi ‘ntra la cucina,

cu la marènda pronta sobbr’alla mappìna:

latti bullìtu, uèrgiu brustulitu pi’ cafèi,to’ feddi ti pani ca sta’ spittàunu a mei.

No’ nci pinzài to’ vòti, ti pressa strafucài,e picca nci mancàu, ca iu no’ mi ‘nfucài.

M’angìu la brillantina, mama m’ignittàu,no’ sta’ vitìa l’ora cu èssu e mi nni vàu.Lu vantìli m’infilài cu lu fiòccu nanti,ccussì comu l’èra scapàtu l’insignanti,

pigghiài la borza ti cartoni rinfurzata,ca la sera prima iu m’èra sistimata.

Intra, lu quaternu e lu libbru fudiràtucu la carta ca ‘Ntanòdda m’èra tàtu,

Lu primu giurnu ti scola

Page 69: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

69

‘na carta rossa o blùi, addo’ mintìaspachetti, sagnarizza e ziti ca vindìa.Nc’èra ‘na cassetta ti tàula lucitàta

cu àbbisi, comma e ‘na penna rricalàta,

ca ‘ntra lu calamàru, a scola, iu ssuppàvatoppu ca lu bitellu lu ‘nchiòstru nci vacàva.

Pi’ stuna’ la fami, to’ mènduli e mintìni,no’ nc’èra nutella, briosci o merendìni.

Quantu tiempu è passatu! Pari ièripi’ comu iu tegnu frischi sti pinzièri.

M’àgghiu ‘nvicchiàtu, l’etàti vola-vola,ma no’ mi scerru lu primu giurn’a scola.

Page 70: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

70

Girava nu picuèzzu pi’ ‘ccogghiri quarcosa,tuzzàu a ‘na vitrina e assìu ‘na carosa,

assìu pi’ ‘ddummandari ce cosa l’er’a dari.

“N’offerta alla Matonna”, tissi lu sacristano,mustrandu la cascetta e li santilli ‘n manu.

“Sordi? Ca ce àgghiu vindimatu?”tissi la carosa allu monucu spugghiàtu,

“Ti ciciri o ti favi, ti ènchiu la pignàta,propria pi’ la Matonna, ca sempri agghiù priàta.”“Sti cosi no’ li vògghiu. Cè mangia la Matonna?

‘Nci vòlunu li sordi cu giusti la culònna.”

”Certu ca si’ curiùsu - risposi la carosa,ci tu no’ vue’ li favi, ti tàu ‘ncun’atra cosa.”

“Allora no’ capisci, li sordi tu m’à dari,giustamu la culònna ca l’am’a ‘nquacinàri.”

“Mi sembra e mi sta pari ca no’ ni vue’ pasuli,ci ha ‘ccogghiri li sordi, ti tocc’alli pizzùli;

pàssunu li signuri li viti ‘mpirnacchiati,làssunu l’offerti e si pàiunu li piccati.

La genti com’a mei camina a capusottae spacca lu cintèsumu cu ccatta na pagnotta.

Quddu ca ti sta dicu, èti la viritatie stàttini sicuru ca La Matonna sapi”

Lu sacristanu

Page 71: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

71

Si sapi ti na vita, ca ci è ch’è cumandatuti la vanda ti lu riccu, sempri, s’è bbuccatu.Ci puvirieddu nasci, no’ sulu è cundannatucu mangia lu picca, ci nci l’hannu lassatu,

ma no’ teni la forza e né la cunuscenzacu si ribella forti e cu faci risistenza.

Li ricchi so’ patruni, so’ loro li putientie ca di fronti a loro, nisciunu faci nienti.

Piccatu a ci fatia, ca no’ s’av’à lagnari,zittu sav’a stari ci, po’, l’hann’a paiari.

E menu mali e binitettu sindacatu,ca ‘n mienzu a sti casini s’è ficcatu,

cu difendi sti mari tisgraziatiti li minacci, cu no’ so’ licinziati.

Appena quattru sordi, trattati t’animali,pircè sicundu loru: no’ simu tutti ucuali.

Lu sindacatu, è veru, a tutti è difindùtu,sia a ci si scrivia sia a ci s’è scundùtu;

a tutti è ddiscitatu l’orgogliu e la cuscienza,contr’a ci pinzava ca stàunu megghiu senza.

Ma crazi a quiddi lotti e quantu è cunquistatuci toppu, propria megghiu, ognunu s’è truvatu.

La dignità ti l’omu, lu tici “lu statutu”è comu nu cuntrattu ca no’ nc’è mai scatutu;

e no’ servi ci si’ capu o sinti manuvali,sobbr’a sta terra ‘nfama: nui simu tutti ucuali.

Ca basta, ‘nu picca, unu cu riflittia,cu si uàrda ‘n facci e, sicuru, si ticìa:

“sott’a na tuta vecchia, llarciata ti fatia,soffri na carni t’omu, ch'è comu quedda mia”.

Lu sindacatu

Page 72: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

72

Matonna ti lu Càrmunu, Matonna bedda mia,prutieggi li villani,

scannàti ti fatia.

So’ fili com’all’atri, no’ ti li puè scurdarie tu ca si’ la Mamma,

lu sai com’ata fari.

Puru ca vannu fori e fannu li villani,ti facci so’ puliti,

ma caddi ‘ntra li mani.

S’àzunu già ti notti ca no’ nc’è ‘llucisciutu

e fori va’ fatìunu puru ca è chiuvùtu.

Sott’allu soli e jentu, mai fermi nu mumentu,

la spadda scutursàta, ca mai s’è rripusata.

Fatìunu comu pacci, ‘ssuppàti ti sutùri,

ormai, no’ si ‘rricòrdunu cè sontu li tulùri.

Matonna ti li Càrmunu!

Fatìunu intra e fori, ti notti, giurnu e sera,

la vita ca sta tìrunu è comu ‘na calèra.

E Tu, Matonna mia, ca viti ciò ca fannu,pirdònili ci a messa

vannu ‘na vot’all’annu.

è corpa ti la ventri ca no’ va’ sempri chiena,

cancella li piccati e puru ‘ncuna jastèma.

Rit:

Page 73: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

73

Sobbr’alli scalùni ti ‘na Chiesa,ogni giurnu, ‘na nunna, sempri tesa,

cerca la limòsana cu campa,ti faci pena, cu quera voci stanca.

La facci signata ti tulùri, suffirenzie di na vita, ca no’ l’è datu nienzi;brusciata ti lu soli, scavata ti suturi

stendi, virgugnosa, la manu alli signuri.

Teni la capu sotta, no’ li uàrda ‘n facci, nu picca pi’ ritegnu e cu no’ crea ‘mpacci.

Nc’eti a ci si ferma e lassa ciò ca teni,sta’ a ci passa trittu, pircè no’ faci beni.

Ni viti tanti, mo’, girari pi’ li straticèrcunu sulu sordi, no’ sontu tispirati.

Prima, si ‘ccuntintàunu ti lu pani tuestu, nc’era vera fami, non era nu pritestu.

Quedda nunna ca sta’ nanz’alla Chiesa,no’ teni casa e mancu na rimesa,

teni nu figghiu e no’ sapi ci è l’attàni,è figghiu ti la miseria, ti li viulenzi umani.

Ma, lu voli onestu e cu princìpi sani,cu teni dignità e no’ stèndiri li mani;cu campa buenu, ca ci no’ faci mali

no’ nci li pìgghiunu l’impronti ticitàli.

La vera puvirèdda

Page 74: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

74

No’ si po’ scurdà quedda sciurnatacu l’Itaglia, finarmenti, libbirata,toppu vint’anni t’amara tittatura,

furnìa lu ‘nfiernu e, puru, la turtura.

Li strati spittirràunu ti giùvini, carosi,vecchi, piccinni, uèmmini e di sposi:

tutti a fistiggiari, cu lacrimi e mbrazzati,li partigiani nuestri ‘nsiem’alli ssurdati.

Farcuni spalangati, bandieri triculori,pi’ quiddi cari fili ca s’hannu fatt’onòri

pi’ fari ti l’Itaglia nu paisi libbiratu,ti fasci e teteschi ca l’èrun’occupatu.

No’ chiu’ camisi neri ma ‘nglisi, americaniti ‘n mienzu ddò passàunu, stringìunu li mani.Purtàunu caramelli, gingommi, ciucculati,

pi’ tutti li piccinni, ‘mmassati pi’ li strati.

Sobbr’alli carrarmati fiuri jaticàunu,pi quedda libertà ca tutti sta spittàunu.

Sunàunu campani, mammi ca chiangìunupi’ tanti fili muerti, mentri cumbattìunu.

Ssurdati curaggiùsi e cu lu cori sanu,tèssara dignità allu populu Tagliànu.Mo’, pari sia ca ndi l’hamu scirratucàrciuru e purghi a ci s’è ribbillatu.

Lu fasciu cumandava, facia trimulàri,fucili, manganieddi facìunu ragiunari.

Mègghiu cu no’ tòrnunu! So’ stati tiempi turi,chini ti suffirenzi, ti lacrimi e duluri!

Lu 25 Aprili

Lu Vinticinqu Aprili è parti ti la storia,nisciùnu po’ fa finta ch’è persa la mimoria.No’ sèrvunu li curòni nanz’alli monumenti,na vota all’annu e, po’, no’ fa’ chiù nienti.

Ci osci stamu ‘n paci e fommu libbiràti,crazi alli muerti, firiti e carciaràti,

crazi a tutti quiddi ca fora cunfinati,mmassàti ‘ntra li campi e po’ brušciati.

Li giùvini ti moni, sti cosi no’ li sannu, pircè parlamu, sulu, pi’ na vot’all’annu.

Cè costa, ‘na lampa, ‘na lacrama, ‘nu fiuru, ca èti crazzi a loru, ci stamu allu sicuru!

Page 75: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

75

Mah! Sapi cè hamu fattu po’ ti malicu si scòrdunu c’hamu statu capitali!

Cuvernu, Rrei a Brindisi scappàrae pi’ sei misi ti qquàni cuvirnàra.

Fèciara leggi, uèrra tichiaràraalli Tedeschi ca cchiu’ no’ suppurtàra.

Mah! Sapi cè hamu fattu po’ ti malipi’ sta cundanna ti meridiunàli!Sempri sfruttati, pòviri cristiani,ntra sti terri scarufàti cu li mani

e puru al Nordu, ddo’ si sci’à fatiàvacu la spiranza ca tuttu si cangiàva.

Mah! Sapi cè hamu fattu po’ ti malitrattati pèsciu cchiu’ ti l’animali?To’ sordi sicùri, spaddi scuturzàti,

pi’ quanti a casa èrunu ristàti.Sirvìunu razzi, lu cori no’ ncintràva,merci ti macellu ca no’ si truvàva.

Mah! Sapi cè hamu fattu po’ ti malino’ nc’era casa pi’ li meridiunàli!

‘Mmassàti ‘ntra bbarràcchi scupirchiatihamu fattu quiri terri ricchisciàti.

No’ ndi capìunu, zittu t’ièri a stari,ddà stavi sulu pi’ puti’ fatiàri.

No’ ièri omo, no’ ièri ‘na cuscienzati suppurtàunu pi’ la cunviniènza.

Suffrendu, ddà criàmmu la famigliapi’ quedda luntananza ca spariglia.

Cu stiènti e sutùri li fili hannù stutiàtupi’ no’ patìri c’èrumu passatu.

Mah! Sapi cè hamu fattu po’ ti mali!

Pàrlunu bbuènu, sontu artitagliàni,ma pi’ l’atri sontu fili ti villàni.

Razzi e cirvièddi nu’ nc’hamù purtàtuli mègghiu posti sti fili hann’occupàtu.E crazzi a nui ci po’ s’hannù llargati e mo’ comu sia ca s’hannù scurdati.

Forzi è veru, no’ s’hannù sbagliatu,ca no’ po’ èssiri ca ‘nu cirtificàtu

ti ricanòsci bbuènu e pass’a nanti,pi’ loru, riesti figghiu t’emigranti.

Ma qustu è onòri pi’ nu’ meridionali!E mo’ capiscu cè hamu fattu po’ ti mali!

Page 76: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

76

Menu mali pi’ l’acièdduch’è spittàtu sta matina,

cu mi faci propria ‘n cueddula sua bedda cacatina.

M’hànnu tittu: “Porta beni,puru ca no’ si ni veni !”

E cuntièntu m’àgghiu ‘ntisusia ca stava ‘n paratisu.

Fin’a sotta menzatìa,comu rrei mi sta sintìa,

toppu c’àgghiu s’a mangiatuallu cessu m’è tuccatu,a ddò l’àgghiu scaricàta

e la facci agghiù sciacquàta.

Pi’ distìnu o, puru, casum’àgghiu rutti musi e nasu

a na porta trasparentiddo’ critìa no’ c’era nienti.

Po’ pinzandu alla cacata,ca furtuna m’è purtata.

m’àgghiu tittu sulu sulu:“mègghiu ‘n facci e noni ‘n culu.”

Roma 20-23 maggio 2009 Congresso Confederale CISL

Menu mali pi’ l’acièddu

Page 77: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

77

Ci ti scappa ‘na sajèttacerca prontu la rizzètta,

ca ti faci lu tottoricu ti passa ogni dulòri.

Ci ti tòlunu li tientivue’ nu miètucu prudenti,

cu no’ scangia bueni e bruttie li tira propria tutti.

Ci ti cuerpu no’ nci vaiva’ capisci ce ti tai

ca ti confia chiù la panzae la fa’ senza crianza.

La mmulla’ do’ sia-siasia ti notti o menzatia,sbacantisci l’arritratu

ti ‘nu stomucu ‘mpistatu.

Ci eti frùsciu o diarrèamo’ ca stringi la curèa

lu problema no’ si frena,ci la panza resta chiena.

Lu dottori ca ti curano’ ti segna ‘na puntura,

ma, pi’ mègghiu, ti proponica va’ beni ‘nu limoni.

Ti lu tài ca l’ha mangiàri,ddò lu minti no’ sbagliari;

ca trattandosi ti culucu ti curi è megghiu sulu.

La rizzètta

Page 78: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

78

Era ssurdatu e partìi pi’ na missioni,nu postu ddo’ nc’è uèrra ‘ncora moni,

no’ scemmu pi’ sparàri, ma purtaripaci, no’ nc’era nienti, né acu né vammàci;

mancava mangiari pi’ tanti tisgraziati,poviri Cristi, pi’ strata jaticàti.Piccinni suli, ti tàunu allu cori,

mienzi nuti e senza ginitòri.

‘Nci stava Mustafà, lu chiù ‘ngraziatulu battaglioni si l’era già atuttàtu.

Cu nui, allu campu, si sintìa ssurdàtu,vòlli lu triculòri ‘n capu ‘nturtigghiàtu.

Passàu sott’a nu ponti ti bombi simminàtue senza cu si ni ddona, ‘n cielu si n’è vulàtu.Quedda notti, no’ m’àgghiu ‘ddurmisciutu

pinzàndu a Mustafà, ch’èrumu pirdutu.

Uardài ‘n cielu, na stella nci mancava,era scinduta e lu sta mmugghicàva,mentri la luna, cu garbu, lu vasàvae li rìcciuli neri po’ nci ‘ncarizzàva.

Vulìa sprufundàva, vulìa mi ni fucìa,vistu ch’era persu lu megghiu figghiu mia.‘Nu fìgghiu acchiàtu ‘n mienzu allu tulòri,

ddò si spara e si ‘cciti senz’avìri cori.

Quanti cosi Mustafà ‘nd’era ‘nzignàtu e sin’all’ùrtumu ca l’hamù sà pricàtu.Comu ssurdatu veru s’èra fatt’onòri

e ‘ntra li mani sta stringìa lu triculòri.

Missioni ti Paci

Page 79: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

79

No’ passa giurnu, ‘ntra stu paisi mia,ca no’ mori ‘n’omu sobbr’alla fatia:frabbrichi, putèi, crand’ impiantisembrunu divintati Campusanti.

La vita, ti ci fatìa pi’ campari,no’ vali nienti, no’ l’hà cunsitirari.L’elencu cresci, pari n’atra uèrra:tanti li fatiaturi pricati sottaterra.

Mancunu cuntrolli, no’ nc’eti sicurezza,tantu, ci avà paiari, la trova ‘ncuna pezza.

Mentri ci fatia, no’ s’av’a ribbillari,ci voli porta a casa quarcosa ti mangiari.

Pi’ nu stuezzu ti pani, nu piattu ti pasuli,quanti famigli hannu rumasti suli!Scòppiunu tubbi, cati, ti scrafazzi,

stumpèsciunu li leggi comu carti strazzi.

A voti, ‘ntra li fabbrichi, rispiri li vilenie toppo nu picca, ti scoprunu ce tieni.

Si po’ murì ntra nienti o, puru, toci-toci,quest’è na cundanna, ti carichi na croci.

No’ si cùsciata cussì l’omu ca fatia !No’ è qustu lu tirittu ca si difindia !No’ nc’è priezzu pi na vita iàticata,pi corpa ti ci, nveci, l’è sfruttata !

La vita ndi l’è data lu Signori,e nisciunu po’ dicìtiri a ci mori.

La pena ti morti, è giustu, và llivatapircè la vita no’ po’ essiri spizzata.

Ci sbaglia, ti sicuru, av’à paiàri,certu, a morti no’ si pò cundannari!Ma ci questu vali pi’ li dilinguenti,

pircè resta la morti ti ci fatia pi’ nienti?

Muriri pi’ fatia

Page 80: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

80

Uè dotto’ tu m’ha iutàri,pi’ favori m’ha sanàri,

mi sta scappa ‘na diarrèa,è ‘nu malatu ca ti prèa.

Ma cè nùmuru ha’ chiamatu?Ti sicuru t’ha sbagliàtu!

Ssignurìa no’ si’ dottori?Iùta unu ca sta mori!

Iu, sì, sontu dottoriti lu ticu cu lu cori,

ma dottori e consulenti,ti diarrèa no’ sacciu nienti.

Ci li tassi tu ha pajàri,iu ti jùtu a scaricàrie ccussì paji ti menue ti passa lu vilenu.

Uè dotto’ no’ nci la fazzuiu li ntrami mo’ mi strazzu,timmi comu agghiàta farie ddo’ l’agghi’a scaricari!

Ciò ca tici, no’ capiscu,iu sta parlu ti lu fiscu,ci ti menu puè pajàri

porta ciò c’a scaricari.

Uè dotto’ mo’ t’ha spiecàtue iu m’àgghiu rrifinàtu,li cartelli ha priparàri

ca sta vegnu a scaricari!

Scàraca li tassi

Page 81: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

81

Mo’ vi portu st’ambasciàtacomu mi l’hannu cuntàta.

‘Ntra la Chiesa si ticìati l’uègghiu ca sparìa,

e la lampa si stutàvapircè uèghiu no’ ni stava.Fò cussì ca ‘ntra la Messa,puru, pi’ no’ fa’ lu fessa,

l’Arcipreti a ‘Ntognu Pia,chiusu ‘ntra la Sacristìa,ddummandàu ci sapiati l’uègghiu ca sparìa.

‘Ntognu Pia, no’ rispundìue giurandu sobbr’a Ddiu,

tissi ca no’ si sintìa,standu ‘ntra la Sacristìa.

Quandu spicci ti priàricertu qua po’ t’ha cangiàri,

vàu iu sobbr’all’artàrica ti ddà t’agghià parlàri.

“Arciprè! Timmi ddo’ stannu,vistu ca è ‘nu crandi tannu,

sordi e offerti ti li messi ca ndi làssunu li fessi?”

L’Arcipreti, a mani giunti,senza pèrdiri li punti,

rispundìu a ‘Ntognu Pia:

“Ha’ rasciòni, frati miaca ti qua, no’ si sintìa”!

‘Ntognu Pia e lu uègghiu ti la lampa

Page 82: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

82

Mi rricòrdu, cè fo’ ieri,ca ddò Pittu Cavalieri,barra era pi’ signuri,taulìni ‘ntra li fiuri.

Li sirvia Paulinaca parìa ‘na signurina,

quru viziu ca tiniaa nisciunu lu scundia.

Arrivava Carnuvali,c’ogni scherzu sempri vali,

ti cran dama si vistia‘nu viglioni no’ pirdia.

‘Nu custìpu li pigghiàue a Cutrì li ddummandàu

ci ‘na cosa li signavapi’ lu nasu ca culava.

Lu scirùppu nci scrivìulu custìpu no’ sparìu.

Nci circàu ‘na cosa fortipi’ la tossi ti la notti.

“Statt’attièntu comu l’ùsino’ so’ cosi pi’ scintrùsi,so’ supposti, cosi buèni,e ti passa ciò ca tièni.”

Mancu l’àngulu vutàula supposta si sucàu.La Matonna lu iutàu

ci all’istanti no’ šcuppàu.

Paulina

“Tu si’ tuttu mucculòniha’ sbagliatu tiriziòni,tu cu garbu t’hà cuvàri

chianu-chianu l’hà pusàri”!

Cussì feci e la mintìu,ma ti corpu li catìu.Allu miètucu turnàue la cosa li spiecàu:

“Tonn’Euge’, forzi, ha’ sbagliatula musùra ca m’ha’ tatu,

pi’ com’è lu culu miala cchiù grossa nci vulìa”!

Page 83: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

83

è propria na cundanna, cu nasci puvirieddu,ti manca lu mangiari sia ca si’ n’acieddu.

L’acieddu ca no’ sèmmana, ma, sulu po’ vulàri,trova, però, ‘n terra quarcosa pi’ mangiari.

Pi’ l’omu puvirieddu, no’ vali lu vangelu,avà sbuccà suturi, senza cu uàrda ‘n cielu.

Ci nasci furtunatu, no’ nci po’ sta’ ncrinàtu,lu puvirieddu, ‘nveci, ti sempri è già signatu.

Piecàtu ‘ntra la terra, ddà fori, senza casa,sott’alli stelli tormi e la luna si lu vasa.

Sempri piecàtu gira, ci trova ‘ncuna cosa,iddu è natu spina, no’ la po’ fa’ la rosa.

Prea la Matonna cu mangia a menzatia,la spadda si strascina, spizzata ti fatia.

Ma lu pisu ti la vita, na cosa no’ po’ fari:la dignità ca teni, no’ nci la po’ llivari.

No’ càrcula nisciunu, nisciunu uàrda ‘n facci,lu faci pi’ virgogna e no’ criari ‘mpacci;

pircè, ci nui vitimu ch’è ‘n’omu, no’ animali,ni veni lu rimòrzu ca lu trattamu mali.

è natu puvirieddu, è ‘vuta sta svinturapircè la mamma sua no’ era na signura.

è natu rassignatu, è natu cundannatu,avà purtà lu pisu cu va’ sempri ncrinàtu.

è natu senza nienti, ma trova ricumpenza:cu sfita l’omu riccu, cu teni na cuscienza.

Spaddi ncrinati

Page 84: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

84

Cè prièsciu ca mi ta’ Misciagni mia,paisi ca m’è fattu ‘na mascìa,

lu tegnu strintu-strintu ‘ntra lu coricomu si po’ tini’ lu prim’amori.

Penzu alla strata ddò àgghiu natua quidd’ardùri ti lu vicinàtu,

li chiazzi sempri chini ti vagnùnia fùciri ti cretu alli palluni.

Vèni genti ormai ti tutti vandiallu Sitili e alla Porta Crandi,

gìrunu pi’ uarda’ li Monumentivètunu Chiesi e puru li Cunventi.

Chiàzzi cu li chiànchi lucitàti,li Chiesi tutti quanti rricamàti,‘na Cùpula ca s’àza ti luntanu

c’allu paisi faci ti uardiànu.

Lu Largu ti Sant’Anna risanàtuCastièddu ‘nu salottu è ddivintatu,

lu Mmamminu ‘n brazz’alla Matonna truèv’alla Villa sobbr’alla Culonna.

Li giùvini ddà vann’a passiggiàricu la spiranza ti puti’ truvàri

li fèmmini cchiu’ beddi già mpupàtica spèttunu pi’ fa’ l’innamurati.

Misciagni è lu paisi ti l’amorica nasci cu la forma ti ‘nu cori,chinu ti beddi giuvin’e carosi

crisciùti ‘ntra l’ardòri ti li rosi.

Misciagni mia, Misciagni

Rit:

Page 85: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

85

‘Nu giurnu, l’atru, mi lu sta spittava,l’era capitu ca mi sta lassava.

L’urtimi tiempi, nienzi mi ticia,mi fissàva e lu cori nci ritia.

Li bastava quddu e si ccuntintava,ma no’ sapia ce forza ca mi tava.Pi ‘na mamma, li fili no’ so’ pisi,già si veti ‘ntra quiddi novi misi.

Llava, stira, cucina, si bbiddescie ‘ngrossa pi lu figghiu ca sta cresci.Na vota natu, nienzi m’è mancatu,‘ncignandu ti lu latti ca m’è datu.

Tanti sacrifici, pi’ comu m’è tinùtu!Fòi edda, c’alla scola m’è vulutu,

lu figghiu, er’a èssiri cristianu,no’ s’er’a piecà cu lu cappieddu ‘n manu.

Chiu’ ti ‘ncuna vota m’è critatu,m’è fattu beni, no’ sontu scrianzàtu;

m’è datu esempi ti carbu, ti fatiac’hannu sirvùtu pi’ la vita mia.

Comu lu portu ccogghi ci è ca trasi,puru, ch’è stata stìtaca ti vasi,

cu lu cori e cu li tienti m’è prutettue, a motu sua, m’è datu tant’affettu.

Quandu murìu sirma, sia ca sbandài,pirdìi la strata ca no’ perdu mai.

Mo’ è diversu, mi sentu ‘ddurmisciùtu,sia ca intra m’àgghiu svacantùtu.

A mia Madre

Resta la porta chiusa, casa vacanti,ddò, iu trasìa e mi la truvava nanti.

Pi’ na vita, ddà, sempri m’è spittatu,mai spustata, ti quand’àgghiu natu.

Mi mancunu li primùri, li ddummàndi,sempri li stessi, puru ch’era crandi.Vàu stunàtu, cu parlu no’ mi tici,

manca l’anìtu e, puru, li ratici.

No’ mi fazzu capaci, mo’ so’ sulu attànie mi veni cu mi mòzzucu li mani.Ci mi rrifìnu e cu mi rripìgghiu,

agghi’a capì: Ca no’ so’ chiu’ nu figghiu!

5 Ottobre 2010

Page 86: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

86

PresentazioneL’AutorePrefazioneLu fanòiLu paisi miaA FrancucciuAl Prof. Mino CalòAquilone neroAlfio-PizzeriaAttientu e no’ fa’ tarduUbaldu De GirolamuLa luna ti li ‘nnamuratiChicchinu e la coppulaA Sergiu Rubini150° Anniversario Unità d’ItaliaA Tonj Crusi juniorAnniversario de La Locanda dei MessapiFavi ncrapiatiFigghiu ti falignamiFioravanti e l’acquaFiorentinu e l’aciedduFiorentinu e la leggi truffaFiorentinu e lu spunzàliFiorentinu e StalinPietru Cosumu SemeraruHaitiIMI Internati Militari ItalianiLa fica ccuchiàtaLa prucissioniLa funtana ti ’na votaLa luna rossaCarnevaliLi Cenniri e la QuarèsamaLi Misteri e l’Addulurata

pag. 3pag. 5pag. 7

pag. 11pag. 12pag. 14pag. 15pag. 16pag. 17pag. 18pag. 19pag. 20pag. 21pag. 22pag. 24pag. 27pag. 28pag. 30pag. 31pag. 32pag. 33pag. 34pag. 35pag. 36pag. 37pag. 38pag. 40pag. 41pag. 42pag. 43pag. 45pag. 46pag. 48pag. 49

indice

Page 87: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

87

pag. 50pag. 51pag. 52pag. 53pag. 54pag. 55pag. 56pag. 57pag. 58pag. 59pag. 60pag. 61pag. 62pag. 63pag. 64pag. 65pag. 66pag. 67pag. 69pag. 70pag. 71pag. 72pag. 73pag. 74pag. 75pag. 76pag. 77pag. 78pag. 79pag. 80pag. 81pag. 82pag. 83pag. 84

è PascaRumuri e Sapuri ti ‘na votaLa socraLa vitaLu pipìnuL’Anzianu e la batantiL’Energia solariLa pippa ti lu nanniLi curi termaliLi trubbacanàliL’Oru ti la MadonnaLu BarboniLu Battesumu e lu zù PippinuLu calindariu ti lu barbieriLu circulu ti litturaLu Cumitatu Festi PatronaliLu giurnu ti la mimoriaLu primu giurnu ti scolaLu SacristanuLu SindacatuMatonna ti li Càrmunu!Lu veru puviriedduLu 25 apriliMa cè hamu fattu ti maliMenu mali pi’ l’acièdduLa rizzettaMissioni ti paciMuriri pi’ fatìaScaraca li tassi‘Ntognu PiaPaulinaSpaddi ‘ncrinàtiMisciagni mia MisciagniA mia Madre

Page 88: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

88

finito di stampare nel mese diAprile 2012

Page 89: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

89

Page 90: Fraciddi ti fanoi di Emanuele Castrignanò

90