ECONOMIA COLABORATIVĂ: PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI …AE Economia colaborativă: provocări și...

Abordări contemporane și provocări ale turismului durabil AE

Vol. 20 • Nr. Special 12 • Noiembrie 2018 763

ECONOMIA COLABORATIVĂ: PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI ÎN TURISM

Cristian Bogdan Onete1*, Doru Pleşea2 și Sonia Budz3 1)2)3) Academia de Studii Economice din Bucureşti, România

Rezumat În ultimele decenii, societatea noastră și economia au suferit mari schimbări care

au dus la apariția unor noi modele economice. Acestea au luat naștere inițial în țările mai dezvoltate. Ulterior, revoluția informațională s-a extins pe tot globul, și a contribuit la dezvoltarea de noi modele. Economia colaborativă face parte din acestea. Prin intermediul tehnologiei și internetului, instrumente care oferă acces instantaneu la orice informație de oriunde din lume, economia colaborativă se extinde și se dezvoltă continuu. Acest lucru permite o interacțiune mai facilă și ușoară între persoanele de toate categoriile.

Scopul acestei lucrări este de a scoate la lumină provocările, oportunitățile și beneficiile aduse de economia colaborativă în ceea ce privește turismul național și internațional, precum și de a afla măsura în care infrastructura tehnologică actuală, disponibilitatea, accesibilitatea și gradul de acceptare a acesteia de către consumatori sau alte părți interesate.

Lucrarea de față conține analiza unui studiu de caz privind modelul de afacere Airbnb, companie care a fost implicată în tranziția economică din ultimii ani care a și contribuit la nașterea economiei colaborative. De asemenea, conține studiul datelor colectate privind spațiile disponibile pe site-ul Aibnb, din 5 orașe românești și 5 europene, pentru o anumită perioadă, a datelor statistice privind rezervările efectuate online în țări din Uniunea Europeană, date privind unitățile de cazare din România, numărul de înnoptări și sosiri.

Acest studiu de caz este util pentru toate persoanele fizice sau juridice implicate în domeniul turismului, pentru a recunoaște în ce mod și în ce măsură unitățile de cazare din România sunt evaluate și, de asemenea, nominalizate. Mai mult, sunt evaluate posibilele opțiuni pentru îmbunătățirea și dezvoltarea turismului în România, prin intermediul economiei colaborative, în ceea ce privește calitatea, infrastructura și abordarea tehnologică. Considerăm că este important să se descopere cât de mult este afectată sau influențată de această economie țara noastră și ce repercusiuni sau schimbări vor apărea în viitor.

Cuvinte-cheie: turism, economie colaborativă, platforme, unități de cazare, Internet, calitate.

Clasificare JEL: Z32, O32. ______________________________________________________________________

* Autor de contact, Cristian Bogdan Onete – [email protected]

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Onete, C.B., Pleșea, D. and Budz, S., 2018. Sharing Economy: Challenges and Opportunities in Tourism. Amfiteatru Economic, 20(Special No. 12), pp. 998-1015.

DOI: 10.24818/EA/2018/S12/998

Istoricul articolului Primit: 27 august 2018 Revizuit:25 septembrie 2018

Acceptat: 12 octombrie 2018

mailto:[email protected]

AE Economia colaborativă: provocări și oportunități în turism

764 Amfiteatru Economic

Introducere

În actualul mediu dinamic, accesul la informații, precum și posibilitatea de

prelucrare a acestora, este teoretic nelimitată datorită tehnologiilor existente. Cu ajutorul

internetului, atragerea potențialilor clienți depinde direct de viteza de reacție și de răspunsul

furnizorilor de servicii. Din acest punct de vedere, calitatea serviciilor oferite de un furnizor

poate fi corelată cu imaginea mediei sociale. Datorită caracteristicilor și tehnologiilor

societății de astăzi, noul consumator are posibilitatea de a intra în legătură cu furnizorii de

servicii și de a-și împărtăși părerile cu alți consumatori cu privire la experiențele lor care

decurg din calitatea serviciilor primite și vice-vérsa. Internetul oferă această oportunitate

oferind platforme unde se pot distribui diverse informații în moduri diferite (Farronato și

Fradkin, 2015).

Conform cercetărilor trecute asupra consumatorilor moderni, aceștia sunt mai

exigenți, mai sofisticați și populează o piață interactivă. Ei au o filozofie axată pe valoare,

care se concentrează pe definirea, crearea și furnizarea valorii pe care doresc să o cumpere

de la o organizație. Este recunoscută reciprocitatea beneficiilor obținute de ambele părți,

stabilinduse o relație simbiotică. Gestionarea noii relații dintre organizație și consumator

necesită o abordare alternativă în practicile de comandă și control ale erei bazate pe

producție. Consumatorii caută valoare pentru că au "puterea de a vedea și înțelege lucrurile,

penetrarea imaginativă, cunoaștere și conștiință practică". Furnizorul de servicii poate

începe procesul de conectare cu consumatorii într-un mod care îi va oferi un avantaj

competitiv durabil. Acest avantaj competitiv se bazează pe construirea și menținerea

relațiilor reciproce care au implicații semnificative pe termen lung și, prin urmare, afectează

planificarea strategică și de marketing a firmei (Kotler și Armstrong, 2012).

Zohar (2005) interpretează capitalul social drept un atu care determină

comunitățile și organizațiile să lucreze eficient pentru prosperitate. Acesta poate fi definit

ca abilitatea oamenilor de a lucra pentru scopuri comune în grupuri sau organizații.

Capitalul social se naște din încredere și valori etice comune, se reflectă în tipul relațiilor pe

care omul le construiește în familie, în comunitate și în organizație, și în măsura prin care

cineva își îndeplinește responsabilitățile față de comunitate. Prin urmare, capitalul social, în

contextul erei informaționale tehnologice, poate fi asociat cu media socială. Acestea din

urmă se referă la comunitățile în rețea și la activitățile legate de acestea. Aplicațiile mediei

sociale sunt interactive, oferind utilizatorilor posibilitatea de a-și împărtăși experiențele,

viziunile, perspectivele privind serviciile consumate. Marketingul responsabil social și

ecologic în afaceri, inclusiv mediul online, se concentrează pe satisfacerea nevoilor actuale

ale consumatorilor și întreprinderilor, păstrând și dezvoltând în același timp capacitatea

generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile. Pornind de la ideea că afacerea digitală se

desfășoară pe Internet, Kotler și Keller (2012) propun ca, prin intermediul marketingului

social, întreprinderile să ofere valoare clienților printr-o cale de mijloc: să îmbunătățească

și să mențină atât bunăstarea consumatorului, cât și a societății (Kotler și Keller, 2012).

Era digitală este o forță socială care a creat noi oportunități, provocări și

comportamente în afaceri. Nu este de contestat faptul că Internetul este un canal puternic de

informare și vânzare. Companiile pot colecta date complete și diversificate despre

consumatori, prospecți, piețe de desfacere și concurență. (Kotler și Keller, 2012).

Dezvoltarea tehnologică și criza financiară din 2008-2009 au condus la schimbări

administrative și la transformarea modelului de co-proprietar în model de co-partajare.

Dacă oamenii erau obișnuiți cu modelul de co-proprietate, acum trebuie să se obișnuiască

cu partajarea autoturismelor, a bicicletelor, a apartamentelor, a mașinilor de spălat etc.



(Lietaert, 2010), luând naștere fenomenul de "produs ca serviciu". Simbioza dintre un

produs și un serviciu creează un mediu de afaceri durabil pentru toate părțile implicate

(Kotler și Keller, 2012).

Companiile mari precum Philips și Microsoft au început să adopte acest concept

deoarece generează îmbunătățiri ale productivității resurselor în moduri inovatoare. Acest

concept este o alternativă la modelul tradițional "cumpără și deține". Produsele sunt folosite

de unul sau mai mulți consumatori prin intermediul unui contract de închiriere sau de plată

pentru utilizare, rezultând longevitate, reutilizare și partajare, nefiind considerate ca riscuri

de canibalizare, ci ca factori de venit și cost. Promovarea acestor servicii bazate pe o

economie colaborativă a creat o schimbare în posesia culturii bunurilor (Accenture, 2017).

Deși schimbul de produse sau servicii între oameni este un proces vechi, de la

începutul omenirii, motivul apariției unui model de partajare a fost detectat în țările

occidentale, din cauza scăderii veniturilor din clasa mijlocie (Hacker și Pierson, 2011).

Acest lucru a dus la un consum mai mic. Oamenii au început să conștientizeze costurile de

proprietate și utilizarea sub-optimă a autoturismelor, imobilelor și altele. Nu mai au nevoie

de produsele efective, ci de beneficiile lor. Printre primele utilizări cu privire la economia

colaborativă au fost bunurile durabile, cum ar fi mașinile și apartamentele (închirieri)

(Dominici, Roblek și Lombardi, 2016)

Fenomenul partajării diferă semnificativ de prototipurile clasice de tranzacționare.

Deoarece implică interacțiuni între străini și depășește o comunitate definită geografic.

Schimbul este cel mai adesea monetar, sistematizat într-un model de afaceri și facilitat de

platformele online. Apariția acestor platforme ”peer-to-peer”, denumite în mod colectiv

"economie colaborativă", a permis indivizilor să folosească inventarul insuficient utilizat,

prin partajarea costurilor. Consumatorii au adoptat până acum cu entuziasm serviciile

oferite de companii precum Airbnb, Uber, Lyft și TaskRabbit. Creșterea rapidă a

platformelor peer-to-peer a fost cauzată de doi factori-cheie: inovarea tehnologică și

necesitatea de flexibilitate. Inovațiile tehnologice au simplificat procesul de intrare pe piață

pentru furnizori, au facilitat listele de căutare pentru consumatori și au menținut costuri

totale scăzute de tranzacționare. Cererea de flexibilitate este un alt semn distinctiv al

acestor platforme: șoferii Uber se pot adăuga sau retrage din oferta de șoferi disponibilă

prin intermediul unei aplicații și, în mod similar, alți furnizori pot lista și elimina cu

ușurință selecția bunurilor sau serviciilor pe care le pun la dispoziție (Zervas, Proserpio și

Byers, 2016)

Rifkin (2000) relatează în cartea sa influentă "The Age of Access", că accesul

temporar la bunuri devine mai important ca având în proprietate acele bunuri. Astfel de

modele de afaceri devin oportunități de inovație atractive într-o gamă largă de domenii

(Dredge și Gyimóthy, 2015).

Ținând cont de importanța beneficiilor economiei colaborative asupra societății,

pentru a afla care sunt posibilele opțiuni pentru îmbunătățirea și dezvoltarea turismului în

România, prin intermediul economiei colaborative, în ceea ce privește calitatea,

infrastructura și abordarea tehnologică, și cât de mult este afectată sau influențată de aceast

model țara noastră și ce repercusiuni sau schimbări vor apărea în viitor, s-au colectat date

privind spațiile disponibile pe site-ul Aibnb, din 5 orașe românești și 5 europene, date

statistice privind rezervările efectuate online în țări din Uniunea Europeană, și date privind

unitățile de cazare din România, numărul de înnoptări și sosiri. Această lucrare conține și

un studiu de caz privind modelul de afacere Airbnb, companie care a fost implicată în

tranziția economică din ultimii ani și a condus la nașterea economiei colaborative.



Secțiunea metodologică conține datele specificate mai sus în vederea tragerii unor concluzii

concludente referitoare la poziționarea României privind economia colaborativă.

1. Stadiul cunoaşterii

Există o puternică conexiune între economia colaborativă, comerțul electronic,

turismul și media socială. Prin intermediul mediei sociale, turismul și comerțul electronic s-

au dezvoltat, ceea ce a condus la apariția economiei colaborative.

1.1. Economia colaborativă

Economia colaborativă este într-o continuă creștere la nivel global. Boom-ul

acesteia a avut și are loc în Asia și America de Sud, unde urbanizarea a avut o influență

importantă (Shanghai, Seul, Rio de Janeiro), unde se regăsește cea mai mare parte a

generației Y și unde telefoanele inteligente sunt deosebit de populare (Australia se află în

aceeași categorie).

Cu toate acestea, în țările emergente, principalele limitări ale creșterii economice

sunt pur și simplu sărăcia, nivelurile scăzute de educație și infrastructura informațională

scăzută. Accesul la noile tehnologii îi motivează pe antreprenorii mici să-și reconsidere

modul în care gestionează și dezvoltă relațiile cu clienții. Chiar dacă acest lucru s-a

întâmplat, nu este suficient să se aducă doar valoare pentru consumator, ci și sustenabilitate,

stabilitate, datorită concurenței crescute. Atunci când se achiziționează un produs sau

serviciu, oamenii nu sunt influențați numai de raționament, căutând doar cel mai bun raport

calitate/ preț pentru a-i convinge să facă achizițiile, ci și de sentimente și percepții (Roblek,

Štok și Meško, 2016).

În data de 2 februarie 2014, Amsterdamul a lansat campania de partajare a orașului

cu același nume și a devenit oficial primul oraș de partajare din Europa. Aceasta nu a fost

deloc o inițiativă izolată într-o țară care are o lungă istorie de politică pluralistă și bazată pe

comunitate. Alte orașe importante, cum ar fi San Francisco, Paris, Londra și Singapore, și-au

deschis porțile pentru reforme politice care ar putea facilita economia colaborativă. În timp ce

economiile de schimb, donațiile și negocierile au existat dintotdeauna în comunitățile mici,

confluența condițiilor multiple a facilitat schimbul de experiență și colaborare pe o scară mult

mai largă (Belk, 2014; Botsman și Rogers, 2011). Începând cu anul 2008, efectele

disparatoare ale crizei financiare globale, au condus la creșterea cererilor de alternative în

ceea ce privește consumul nesustenabil și capitalismul industrial (Ranchordás, 2014).

Economia colaborativă include: (1) modele de sisteme economice (circuit, regim, rețele și

legături, tranzacții, relații); (2) perspective culturale și morale asupra coexistenței umane

(negociere, stil de viață, administrare, comportament prosocial/ altruist, simbioză

colaborativă); și (3) idei de eficiență și creare de valori crescute (zero costuri marginale,

interconectare totală, schimb direct, utilizarea optimă a capacității, recircularea resurselor

inutile). Termenul de "consum colaborativ" a fost inițial creat de Felson și Spaeth (1978), care

au fost interesați de cercetările privind activitățile comune și de consum social, cum ar fi

achiziționarea în comun a unui container de bere, fiind o opțiune mai eficientă față de

cumpărarea unor ochelari individuali. Publicat cu 20 de ani înaintea Internetului, nu a existat

în mod clar o concentrare explicită asupra procesului de mediere sau a platformelor

tehnologice în activitatea lor. Botsman și Rogers (2011) au preluat și reinterpretat termenul

pentru a include partajarea, negocierea, împrumutul, tranzacționarea, donarea și barterul,

publicate atât prin mijloace automate, cât și prin mijloace de piață. Pentru Botsman și Rogers



(2011), consumul colaborativ este o economie superioară și luminată: "un sistem care

activează resursele bunurilor neutilizate prin modele și piețe care permit o mai mare eficiență

și acces". Mai recent, o nouă noțiune a economiei colaborative a fost pusă în valoare pentru a

recunoaște că aceste constelații de colaborare se extind dincolo de consum. Economia

colaborativă denotă utilizarea tehnologiilor internetului pentru a conecta grupuri de persoane

dispersate din punct de vedere teritorial, pentru o mai bună utilizare a aptitudinilor, bunurilor

și altor lucruri utile (Stokes, Clarence și Rinne, 2014).

1.2. Comerţul electronic

Inovațiile în tehnologiile digitale și de web includ e-commerce ca o nouă

dimensiune a afacerii. Comerțul electronic oferă oportunitate în diverse domenii, deoarece

tehnologiile internetului influențează sute de milioane de oameni. Odată cu creșterea

explozivă a tehnologiilor on-line care a avut loc în anii 1990 și începutul secolului XXI, a

existat o creștere a ofertelor de servicii online în toate domeniile, în special în domeniul

turismului și al transporturilor. Aceste portaluri au apărut ca site-uri cum ar fi,

Booking.com, portaluri de rezervare și informații, portaluri feroviare (Trenitalia, DB Bahn

etc.) și furnizori de bilete de avion (Expedia.com). Clienților li s-a oferit posibilitatea de a

căuta online și de a compara ofertele de la diverse agenții de turism, destinațiile, hotelurile,

companiile aeriene și alți furnizori de servicii. Cu modelul peer-to-peer, economia

colaborativă a schimbat lanțul valoric suplimentar. În acest caz, furnizorii își împărtășesc

temporar resursele cu consumatorii, fie gratuit, fie contra unui schimb (financiar sau

nefinanciar). Platforma digitală acționează ca intermediar între ele (Dervojeda et al., 2013).

Platformele digitale care au dus la apariția consumului colaborativ (cum ar fi Airbnb),

reușesc mai ales atunci când procesul devine mai eficient prin mijloace tehnologice.

Procesele managementului de cunoaștere devin din ce în ce mai dependente de cele de

căutare, colectare a datelor, de procesare, de evaluare, de informații și concepte care se află

în afara organizației. Utilizatorii de servicii diseminează informațiile privind satisfacția sau

nemulțumirea comunicate "din gură în gură", iar comportamentul și preferințele acestora

sunt coordonate pe baza informațiilor primite de la alți consumatori, furnizori de servicii,

mass-media etc. Lucrătorii din industria călătoriilor și ospitalității trebuie să se adapteze

noului web - digital (de exemplu, un sistem digital hibrid de semnalizare și tehnologii

mobile). Se recomandă să includă în strategiile lor, tehnologii, aplicații mobile (dezvoltarea

aplicațiilor mobile, codurile QR, cupoanele de reduceri, achizițiile și tranzacțiile prin

aplicații mobile), ceea ce permite flexibilitatea timpului, a spațiului și duce la creșterea

serviciilor de marketing interactiv în timp real. Transmiterea pe cale electronică a

informațiilor joacă un rol important în sectorul serviciilor de marketing și de

performanță.Goldsmith, Litvin și Pan (2008) au descoperit că cea mai importantă sursă de

informații este obținută atunci când consumatorii iau decizii privind achiziționarea de

servicii și produse. Autorii subliniază faptul că marketingul viral poate fi un instrument

eficient din punct de vedere al costurilor de marketing în această evoluție a industriei. În

acest caz, consumatorii (utilizatori de tehnologii on-line) devin noii agenți de marketing

(marketing viral: comunicarea este verbală + formularele Web 2.0 și mai înalte), cu o

influență semnificativă asupra opiniei publice în ceea ce privește reputația și calitatea

fiecărui serviciu sau produs (Roblek, Štok și Meško, 2016).



1.3. Turismul

Conform Organizației Mondiale a Turismului, "turismul acoperă activitățile unei

persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit pentru mai puțin de o perioadă de

timp determinată și al cărei scop este altul decât exercitarea unei activități remunerate în

locul vizitat." Turismul este un factor stimulativ pentru sistemul economic global (Neguț, et

al., 2006).

Turismul reprezintă setul de activități prin care o persoană își petrece timpul liber

în alte locuri sau țări decât reședința sa. Turismul este considerat o formă de recreere alături

de alte activități de petrecere a timpului liber, "mișcarea temporară a persoanelor în

destinații, în afara reședinței lor obișnuite și a activităților desfășurate în acele destinații."

(Minciu, 2005).

Turistul este coloana vertebrală a sectorului turistic. "Toți călătorii care efectuează

călătorii sunt descriși ca vizitatori" (Goeldner, Ritchie și McIntosh, 2000). Goeldner

definește vizitatorii drept "persoane care călătoresc într-o altă țară decât cea în care trăiesc

pentru o perioadă de maximum 12 luni, al cărei scop principal este altul decât exercitarea

activităților remunerate în cadrul țării vizitate". Există două categorii de vizitatori: vizitatori

de 1 zi (excursioniști) și turiști (Rodzi, Zaki și Subly, 2013).

Turismul este o industrie dinamică și competitivă, care necesită abilitatea de a se

adapta constant nevoilor și dorințelor clienților aflate în schimbare, deoarece satisfacția,

siguranța și bucuria clienților sunt în mod special punctul central al afacerilor turistice.

Benckendorff (2008) a descoperit o schimbare către standardizarea globală în

domeniul turismului. Bramwell și Lane (2011) au examinat efectele impactului turismului

asupra resurselor pământului, care a fost aplicat managementului în contextul turismului

responsabil. Bramwell and Lane (2011) au discutat despre acest element de responsabilitate

a managementului, prezentat prin sustenabilitate și crearea politicilor, ca fiind un sistem de

control al rețelei care continuă să evolueze.

1.4. Media socială

Media socială a schimbat fundamental procesele de consum. Hudson și Thal

(2013) au descoperit că sistemele de distribuție din media socială vor fi viitorul brandurilor

emergente, cu notația că acest mediu digital în schimbare influențează întregul sistem de

livrare a serviciilor de călătorie. Ei au afirmat că tehnologia și penetrarea canalelor vor

conduce în continuare aplicațiile de afaceri în noi dimensiuni ale inovației produselor

turistice. Caracteristicile firmei, a pieței și a gamei de opțiuni pe care un serviciu le oferă va

influența oportunitățile de expansiune internațională pentru entitățile de ospitalitate și

turism. Sistemele bazate pe tehnologii și soluțiile de rețea e-business creează un mod de

intrare mai ușor pe noile piețe, oferind motive pentru care companiile de comerț și turism s-

au extins mai mult pe piețele internaționale prin intermediul tehnologiei. Raposo et al.

(2010) au dedus că orientarea către piață se bazează pe întreaga companie și că sectorul

hotelier este considerat cel mai important contributor al economiilor globale din turism.

Jelassi și Enders (2008) au reafirmat că tehnologia poate simplifica procesele prin

exploatarea economiilor de scară și a activităților de personalizare în masă, care pot acționa

contra-intuitiv. Ei au constatat că personalizarea facilă a configurației policentrice a

modulelor de rezervare personalizate online pentru profilarea individualizată a clienților în

turism ar putea formula viitorul proces de turism. Healy și Nelson (2006) au făcut aluzie la

un astfel de fapt în articolul lor "Există cameră la Inn, dar cum se impozitează?" - care a



indicat faptul că modelele de rezervare on-line câștigă proeminență: aproape 20% din

rezervările de cazare globală sunt efectuate de către consumatorii on-line. Ei au sugerat că

această chestiune continuă astăzi prin definirea impozitelor de stat și a impozitelor de

cazare și sunt în curs de analiză cu privire la colectarea care ar trebui să fie impusă în cadrul

unei noi structuri propuse de taxele online globale. Pentru acești autori, sunt în joc o

mulțime de bani. Diverși autori au indicat faptul că resursele umane, infrastructura fizică și

comunicațiile tehnologice sunt indicatori ai defragmentării sistemului turistic. Wijesinghe

(2014) a declarat că comercializarea și globalizarea capitalistă continuă să provoace

sentimentul de supraviețuire al lumii, deoarece preocupările morale față de sustenabilitatea

responsabilă se află la intersecția cu dezvoltarea. Prin urmare, controlul turismului continuă

să fie provocat în cadrul multor domenii și entități ale managementului turismului. Pentru

abordările economice durabile ale turismului global pe termen lung, Bramwell și Lane

(2011) au declarat necesitatea cultivării guvernării și administrării colective; deoarece

acțiunile industriei turismului de aliniere a cunoștințelor, a puterii, a resurselor și a regulilor

sunt necesare pentru a aduce atingere bunei guvernări. Segmentele pieței turistice,

obiectivele și poziționarea sectorului sunt factori concurențiali în curs de desfășurare în

sistemul și structura canalelor de venituri complexe ale turismului (Gellatly, 2016).

2. Metodologie

Tipul de cercetare este formativ și cantitativ, deoarece s-au colectat informații de

pe site-urile Eurostat.com și Airbnb.com, privind rezervările la nivel european pe platforme

online și numărul de spații listate pentru închiriere, pe un set complet de utilizatori, în mai

multe orașe românești și internaționale. De asemenea, s-au colectat informații de pe site-ul

Insse.ro cu privire la unitățile de cazare, numărul de înnoptări și sosiri din mai multe orașe

din România, pentru a avea o imagine de ansamblu a traficului turistic.

2.1. Datele de pe site-ul Airbnb

Compania Airbnb este înființată în luna August, anul 2008, în San Francisco,

California, este furnizor de cazare și un pionier al economiei colaborative. S-a extins în

peste 90 de țări, și în aproximativ 35.000 de orașe (Zervas, Proserpio și Byers, 2016).

Compania se autodescrie ca fiind o piață comunitară de încredere pentru ca

oamenii să poată lista, descoperi și rezerva unități de cazare unice din întreaga lume și

exemplifică o piață peer-to-peer în economia colaborativă. Oaspeții prospectivi enumeră

camerele sau apartamentele lor pe platforma Airbnb, stabilindu-și propriul preț pe noapte,

săptămânal sau lunar și oferind oaspeților cazare. Airbnb obține venituri atât de la oaspeți,

cât și de la gazde pentru acest serviciu: oaspeții plătesc o taxă de serviciu de 9-12% pentru

fiecare rezervare pe care o efectuează, în funcție de durata șederii, iar gazdele plătesc o taxă

de serviciu de 3% pentru a acoperi costul procesării plăților . De la lansarea sa în 2008,

piața online Airbnb a cunoscut o creștere rapidă, cu peste trei milioane de proprietăți în

întreaga lume și peste 160 de milioane de clienți. Modelul de afacere al Airbnb

funcționează în prezent cu controale minime de reglementare în majoritatea locațiilor și,

prin urmare, atât gazdele, cât și oaspeții au stimulente să utilizeze mecanismele de

semnalizare pentru a construi încrederea și pentru a maximiza probabilitatea unei rezervări

reușite. Pentru a întări acest comportament, Airbnb a construit un sistem de reputație online

care permite și încurajează participanții să evalueze și să revizuiască fiecare ședere

completă. Oaspeții utilizează rating-urile pentru a evalua caracteristicile șederii lor, de



exemplu, curățenia, locația și comunicarea. Atât oaspeții, cât și gazdele sunt încurajați să

posteze comentarii publice despre fiecare sejur pe platformă. Noul proces de revizuire face

mai ușor pentru oaspeți să furnizeze feedback, oferind informații mai valoroase. Gazdele

primesc acest feedback prin e-mail, odată ce oaspeții au lăsat o recenzie (Zervas, Proserpio

și Byers, 2016).

Spațiile de cazare distribuite pe site-ul Airbnb oferă oaspeților o senzație familiară,

creând astfel un sentiment de apartenență (Airbnb, 2015). Filozofia companiei Airbnb este

de a-i face pe oaspeți să se simtă ca acasă și să se conecteze cu oamenii locali. În

consecință, gazda este încurajată să "trateze oaspeții ca prietenii sau familia", "să împartă

locurile preferate cu oaspeții" și "să-i învețe pe oaspeți ceva local și de neuitat", deoarece

nimeni nu cunoaște locul și cartierul mai bine ca gazda (Airbnb, 2015). Într-adevăr, dorința

de apartenență socială este o nevoie umană fundamentală (Baumeister și Leary, 1995).

Pentru a atrage consumatorii, Airbnb scoate în evidență o gamă largă de "locuri atipice de

ședere" în comunicarea sa de marketing, cum ar fi ”casa cu oglindă a artistului”, ”casa de

pe insula mexicană”, și ”castelele fermecătoare” (Airbnb, 2015b). Oamenii au o nevoie

fundamentală de a se diferenția de ceilalți (Lynn și Snyder, 2002; Snyder și Fromkin,

1980), iar ofertele idiosincratice ale Airbnb oferă oaspeților experiențe de cazare distincte

de cele tradiționale ale hotelului. Unicitatea individuală este foarte apreciată în general

(Bellah et al., 2007). Consumatorii tind să semnaleze unicitatea lor prin alegeri distincte ale

consumului (Ames și Iyengar, 2005). Airbnb oferă oportunitatea de a satisface nevoia de

unicitate. Pentru a rezuma, esența conceptului Airbnb este "apartenența" și "unicitatea"

aduse experienței oaspetelui (Liu și Mattila, 2016).

Deși există pe platformă o varietate de locații și spații diversificate, exista

diferențe semnificative în alegerea acestora în funcție de cultură și naționalitate.

Pe site-ul airbnb.com, fiecare gazdă are una sa mai multe fotografii, o declarație

personală, înregistrările sale, recenzii ale proprietarilor și informații de contact certificate

Airbnb. În mod similar, fiecare listă se referă la fotografii, locație, disponibilitate, preț, o

scurtă descriere, capacitate, ore check-in și check-out, taxe de curățenie. Din păcate,

numărul de înnoptări și numărul de sosiri ale site-ului Airbnb nu pot fi cuantificate, datorită

sistemului și legislației. Airbnb nu este acoperit de nicio reglementare specifică. Prin

urmare, nu se poate estima numărul corect de înregistrări. Cu ajutorul acestor date se poate

efectua și o comparație între cererile și ofertele românești privind utilizarea platformelor

online pentru rezervări, cât și o comparație între România și alte țări europene.

2.2. Datele de la nivelul Uniunii Europene

În topul UE, referitor la economia colaborativă, România se află printre ultimile țările

în ceea ce privește rezervarea cazării la particulari prin intermediul AirBnB (figura nr. 1).



Figura nr. 1: Rezervări online prin intermediul platformelor Sursa: Eurostat, 2017

Conform rezultatelor sondajului din anul 2017, în ultimele 12 luni, 17% din

populația Uniunii Europene a rezervat cazare (o cameră, un apartament, o casă, o cabană de

vacanță etc.) prin intermediul site-urilor sau aplicațiilor ce intermediază cazarea de la

persoane private. Majoritatea au utilizat site-uri web și aplicații speciale (tabel nr. 1). De

asemenea, există site-uri sau aplicații (inclusiv cele de pe rețelele sociale) care au o

contribuție importantă la facilitarea acestor activități. Rezervarea online prin intermediul

site-urilor sau aplicațiilor dedicate s-a efectuat în principal de către persoanele cu vârste

cuprinse între 25 și 54 de ani (22%) (figura nr. 2). Aceste informații, emise de Eurostat,

oficiul statistic al Uniunii Europene, fac parte din rezultatele sondajului realizat în 2017

privind utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (ICT) în gospodării și de către

persoane fizice (Zamfir, 2017).

Tabel nr. 1: Rezervări online prin intermediul platformelor

de la persoane particulare, în anul 2017

Site-uri web sau aplicații

(%)

Site-uri web sau aplicații dedicate

(%)

UE 17 14

Belgia 19 13

Bulgaria 8 3

Cehia 1 0

Danemarca 10 8

Germania 19 15

Estonia 15 13



Site-uri web sau aplicații

(%)

Site-uri web sau aplicații dedicate

(%)

Irlanda 21 17

Grecia :(u) :(u)

Spania 18 15

Franţa 16 14

Croaţia 7 4

Italia 17 13

Cipru 4 2

Latvia 9 5

Lituania 9 5

Luxemburg 22 18

Ungaria 13 7

Malta 20 17

Olanda 20 17

Austria 8 6

Polonia 15 11

Portugalia 6 4

România 6 5

Slovenia :(u) :(u)

Slovacia 16 8

Finlanda 9 6

Suedia 16 12

Regatele Unite 34 31

Islanda 17 12

Norvegia 11 9

Elveţia :(u) :(u)

Muntenegru 15 12

Macedonia 8 4

Serbia 12 9

Turcia :(u) :(u)

Notă : “0” Nu este semnificativă;:(u) Datele nu sunt publicate din cauza unei fiabilități mai scăzute;

* Este posibil să fie supraestimate deoarece includ atât cererea, cât și oferta.

Sursă : Eurostat, 2017

Rezervarea online a cazării la persoane particulare este foarte frecventă în

Regatele Unite și Luxemburg. Aproximativ 1 din 3 persoane cu vârsta cuprinsă între 16 și

74 de ani au rezervat de la persoane particulare prin intermediul unui site web sau aplicație

în Regatele Unite (34%), 1 din 5 indivizi din Luxemburg (22%), Irlanda (21%), Malta și

Olanda (Câte 20%). În schimb, Republica Cehă (1%) a înregistrat cea mai mică proporție

între statele membre pentru care există date disponibile, urmate de Cipru (4%), Portugalia

și România (6% fiecare) precum și Croaţia (7%).



Figura nr. 2: Persoane fizice care rezervă online cazare de la persoane particulare,

pe grupe de vârstă, în Uniunea Europeană, în anul 2017 Sursa : Eurostat, 2017

3. Analiza datelor absolute

Serviciul de cazare este unul dintre cele mai solicitate servicii turistice de bază

care alcătuiesc pachetul turistic. Unitatea de cazare este orice persoană fizică sau juridică

care oferă servicii de cazare. Numărul de înnoptări reprezintă perioadele de o noapte

petrecute într-o unitate turistică. Numărul de sosiri reprezintă înregistrările, în registrele

turistice, ale fiecărei persoane cazate într-o unitate turistică (Institutul Național de Statistică

- INSSE, 2017a-c).

3.1. Date extrase de pe site-ul Airbnb privind spațiile distribuite

Din tabelul nr. 2, putem vedea că Airbnb se extinde și pe piața românească. Cel

mai mare număr de cazari este în capitala României, urmat de Brașov, ceea ce înseamnă că

în București au crescut numărul de oferte, cererile de cazare alternativă și traficul turistic.

Tabel nr. 2: Date din 4-5 August 2017

Nr. de vizitatori/Oraș București Constanța Brașov Timișoara Iași

1 vizitator 306 90 128 51 34

1 vizitator + 1 copil 306 88 122 49 26 Sursă: Elaborat de autori pe baza datelor Airbnb, 2017a-e

Din tabelul nr. 3, putem observa că Parisul are cel mai mare număr de cazări,

urmat de Roma. Atena are cel mai mic număr. Aceasta înseamnă că cele mai mari cerințe

turistice sunt pentru Paris și Roma. Comparând ambele tabele de mai sus, surprinzător,

Bucureștiul este plasat în top, ceea ce denotă că este o destinație căutată. Creșterea cererii

de cazare alternativă se poate datora și prețurilor mai mari ale camerelor din cadrul

hotelurilor.

Tabel nr. 3: Date din 4-5 August 2017

Nr. de vizitaori/Oraș Paris Berlin Roma Amsterdam Atena

1 vizitator 303 162 293 128 64

1 vizitator + 1 copil 300 141 289 113 60 Sursă: Elaborat de autori pe baza datelor Airbnb, 2017f-j



0

100

200

300

400

Cazare Airbnb

1 Vizitator 1 Vizitator + 1 Copil

Din figura nr. 3, putem vedea o imagine de ansamblu a orașelor care au cel mai

mare număr de cazări, anume București, Paris și Roma.

Figura nr. 3: Date din 4-5 August 2017 Sursă: Elaborat de autori pe baza datelor Airbnb, 2017a-j

3.2. Date extrase de pe site-ul INSSE privind unitățile de cazare, numărul de sosiri și

înnoptări din România

Cele două tipuri de unități listate în tabelul nr. 4 și figura nr. 4 sunt cele mai

afectate de cazările Airbnb. Numărul de hoteluri este mai mare ca numărul de pensiuni în

toate orașele, cu excepția Brașovului, care este opus. Cele mai mari diferențe între cele

două tipuri de unități se observă în București și Constanța. Multe călătorii sunt efectuate în

diverse scopuri în aceste orașe, datorită poziționării lor. Orașul București este capitala

României, este o destinație preferată datorită numărului mare de atracții și extinderii

centrelor comerciale și de afaceri. Orașul Constanța este poziționat la Marea Neagră, fiind

principala atracție. Această destinație este căutată și datorită activității sale în ceea ce

privește afacerile, fiind facilitate de portul maritim Constanța.

Tabel nr. 4: Numărul unităților de cazare, în anul 2016

Unități de

cazare/Oraș București Constanța Brașov Timișoara Iași

Hotel 119 100 57 44 25

Pensiune 4 8 86 37 23

Total 123 108 143 81 48

Sursă: INSSE, 2017a



119

100

5744

25

4 8

86

3723

123108

143

81

48

0

20

40

60

80

100

120

140

160

București Constanța Brașov Timișoara Iași

Numărul unităților de cazare

Hoteluri Pensiuni Total

Figura nr. 4: Numărul unităților de cazare, în anul 2016 Sursă: Elaborat de autori pe baza datelor INSSE, 2017a

În ciuda numărului mai mic de hoteluri, Brașov are cel mai mare număr de unități

de cazare selectate, comparativ cu celelalte orașe. Ceea ce înseamnă că orașul Brașov este

preferat pentru vacanțe, spațiile familiare și confortabile. Un alt motiv este gradul scazut al

turismului de afaceri, fiind poziționat între munți.

Din tabelul nr. 5 putem vedea că cel mai mare trafic este în București și Constanța,

datorită sezonului de vară la mare și turismului de afaceri. Infrastructura hotelieră s-a

dezvoltat foarte mult din aceste motive. Hotelurile oferă condiții de ședere mai bune,

oferindu-i turistului sau călătorului de afaceri un grad de comoditate mai mare. De

asemenea, o altă cauză poate fi distanța dintre aceste orașe, și infrastructura, facilitând în

special turismul de afaceri.

Tabel nr. 5: Numărul înnoptărilor, în iunie 2017

Nr. de

înnoptări/Oraș București Constanța Brașov Timișoara Iași

Hotel 286.643 212.435 75.133 46.213 42.827

Pensiune 1.691 576 13.286 7.005 3.476

Total 288.334 213.011 88.419 53.218 46.303

Media pe zi 9.611 7.100 2.947 1.774 1.543

Sursă: INSSE, 2017b

Cel mai mare număr de sosiri (tabel nr. 6 și figura nr. 5) este în București, urmat

de Constanța.



9611

7100

29471774 1543

5954

26241583

962 859

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

București Constanța Brașov Timișoara Iași

Media pe zi de înnoptări și sosiri

Înnoptări Sosiri

Tabel nr. 6: Numărul sosirilor, în iunie 2017

Nr. de

sosiri/Oraș București Constanța Brașov Timișoara Iași

Hotel 177.963 78.341 40.025 25.250 23.243

Pensiune 653 368 7.465 3.603 2.527

Total 178.616 78.709 47.490 28.853 25.770

Media pe zi 5.954 2.624 1.583 962 859

Sursă: INSSE, 2017c

Figura nr. 5: Media pe zi de înnoptări și sosiri, în iunie 2017

Sursă: Elaborat de autori pe baza datelor INSSE, 2017b-c

În București se întâlnesc mai multe tipuri de turism, cum ar fi cel cultural,

educațional, recreativ, de afaceri și city-break. Capitala României devine din ce în ce mai

cunoscută în Europa pentru arhitectura frumoasă, istoria, oamenii primitori, monumentele,

viața de noapte etc. De asemenea, Constanța, fiind la un pas de București, deține locații și

plaje foarte căutate. Din acest motiv, tot mai mulți turiști vizitează România de la an la an.

Comparând cele două variabile, din fiecare oraș selectat, putem observa că

valoarea înnoptărilor este aproape de două ori mai mare ca cea a sosirilor. Ceea ce

semnifică faptul că mulți români își aleg destinațiile de vacanță în țară.

Concluzii

În turism, conceptul de economie colaborativă este reprezentat cel mai bine de

gigantul Airbnb, prin care persoanele particulare/ proprietarii își închiriază imobilele contra

unor sume, pe perioadă relativ scurtă.

Zervas, Proserpio și Byers (2015) au ajuns la concluzia că economia colaborativă a

apărut ca o alternativă viabilă pentru satisfacerea diverselor nevoi ale consumatorilor,

furnizate de către persoane fizice, nu neapărat antreprenori. Pe măsură ce dimensiunea

economiei colaborative a crescut, la fel și impactul său economic. Ei consider că economia

colaborativă schimbă semnificativ modelele de consum, spre deosebire de generarea unei

activități economice pur elementare. Hotelurile din marile orașe europene au parte de o



concurență sporită datorită extinderii spațiilor plasate de Airbnb. Hotelurile au reacționat

prin scăderea prețurilor, afectându-le veniturile. În plus față de prețurile reduse,

consumatorii beneficiază, de o varietate crescută de servicii oferită de platformele peer-to-

peer. Iar proprietarii beneficiază de venituri suplimentare generate de furnizarea de bunuri

și servicii prin intermediul platformelor peer-to-peer.

În concluzie, economia colaborativă este în continuă expansiune și aduce multe

beneficii și provocări în ceea ce privește turismul național și internațional. Importante sunt

schimbările tiparelor de consum și ale percepției clienților, creșterea concurenței prin

scăderea prețurilor și a locurilor de cazare alternative, creșterea numărului de locuri de

muncă, satisfacerea diverselor nevoi ale clienților, încurajarea micilor antreprenori, o mai

bună comunicare și colaborare între consumatori și furnizori, calitate, cunoașterea altor

culturi, tradiții, obiceiuri, tehnologiile inovatoare și așa mai departe..

Airbnb oferă posibilitatea de a călători la prețuri scăzute, chiar și prin rezervare

last minute, cu servicii personalizate și multe alte beneficii, cum ar fi reduceri, carduri

cadou etc. Totuși acesta are și un impact negativ asupra veniturilor locale ale hotelurilor

datorită tipurilor viabile și familiare de cazare, care sunt opuse tipurilor tradiționale de

cazare standardizate, dar și infrastructura și accesibilitatea instantanee. De asemenea,

Airbnb a fost acuzat de evaziune fiscală și concurență neloială față de hoteluri, hosteluri sau

moteluri și cu toate acestea, reușește în continuare sa se extindă.

În ceea ce privește turismul românesc, acesta este direct afectat de economia

colaborativă. Din ce în ce mai mulți români încep să se deschidă mediului și serviciilor

online. Acest lucru se datorează interacțiunii cu turiștii străini, tehnologiilor inovatoare și

accesului facil la internet și informații.

În comparație cu alte țări europene, România este una dintre țările aflate pe

ultimele locuri din Uniunea Europeană referitor la utilizarea serviciilor de economie

colaborativă în ceea ce privește cazarea, potrivit datelor oferite de Eurostat. Statisticile arată

că afacerile de tip economie colaborativă riscă să fie sufocate din fașă. Deși la nivelul

Uniunii Europene sau la nivel mondial este considerată a fi de viitor, în România, economia

colaborativă, este la început, conform datelor publicate de Eurostat. În anul 2017, Eurostat

a publicat că 6% din populația României, și-a rezervat prin intermediul internetului cazare

la particulari, iar 5%, printr-un site sau aplicație dedicate acestor tipuri de servicii deci

România se încadrează mult sub media Uniunii Europene, care a înregistrat valori de 17%,

respectiv 14%.

Cauzele poziției inferioare a României pot fi veniturile mici și lipsa informării sau

deschiderii față de mediul online. De asemenea, lipsa încrederii în proprietarii români sau

impactul turismului de afaceri asupra valorilor statistice, preferându-se închirierea

camerelor în spațiile hoteliere.

Numărul unităților de cazare în România este semnificativ, în comparație cu

spațiile particularilor, cu precădere în București. Dar comparativ cu alte orașe europene,

București dispune de un număr mare de spații pe platforma Airbnb, ceea ce rezultă că oferta

este mare.

În spațiul european, orașul Paris are cel mai mare număr de spații valabile pe site-

ul Airbnb, urmat de Roma. Atena are cel mai mic număr. Aceasta înseamnă că cele mai

mari cerințe turistice sunt pentru Paris și Roma, datorită culturii și atracțiilor acestora. Ceea

ce se vede și din datele publicate de Eurostat. Din păcate, sunt prea puține date disponibile

pe site-ul Airbnb, iar cele existente, nu sunt complete.

Evaluarea și nominalizarea spațiilor românești de pe platforma Airbnb sunt

similare cu cele europene deoarece se efectuează de către același intermediar.



Pentru îmbunătățirea și dezvoltarea turismului românesc, prin intermediul

economiei colaborative, este necesar să se ia anumite măsuri, cum ar fi: dezvoltarea

infrastrcturii,informarea turiștilor români și străini și prin alte mijloace in afara de Airbnb,

implementarea unei legislații benefice pentru intermediarii de servicii și privați, oferirea

serviciilor de calitate de către proprietari, promovarea constantă a diverse atracții din

România. Punerea accentului pe calitate este foarte important și în concordanță cu serviciile

Unuiunii Europene. Economia colaborativă și platformele online facilitează creșterea

calității datorită transparenței și formării unei relații stabile între furnizor și turist.

Economia colaborativă are un impact semnificativ asupra României. deoarece este

o țară în dezvoltare și în schimbare. Cererea pentru cazări alternative poate crește din cauza

veniturilor mici, ceea ce ar permite ca spațiul pentru intermediari, cum ar fi Airbnb, să

crească. România ca țară poate atrage multe schimbări, deoarece nu și-a atins potențialul

maxim în ceea ce privește turismul.

Acest articol are câteva limitări care vor face obiectul unor cercetări viitoare. În

primul rând, cercetarea s-a limitat doar la câteva orașe din România și Europa. În al doilea

rând, s-au analizat doar date colectate de pe site-urile Airbnb, INSSE, Eurostat, pe o

perioadă scurtă de timp, deoarece modelul economic este destul de nou. În ultimul rând,

cercetarea s-a limitat doar la domeniul turismului, respectiv Airbnb.

În cadrul unor viitoare cercetări privind economia colaborativă, se vor efectua

chestionare pentru a intra în contact direct cu turiștii, se va extinde zona de cercetare și se

vor colecta mai multe date din diverse lucrări științifice.

Bibliografie

Accenture, 2017. Circular Advantage: Innovative Business Models and Technologies That

Create Value. [online] Available at: <https://www.accenture.com/us-en/insight-

circular-advantage-innovative-business-models-value-growth> [Accessed 15 June

2017].

AirBnB, 2015. The AirBnB public policy. [online] Available at:

<http://publicpolicy.airbnb.com/> [Accessed 2 August 2017].

AirBnB, 2017a. Bucharest. [online] Available at: <https://www.airbnb.com/s/bucharest/

homes?checkin=2017-08-04&checkout=2017-08-

05&allow_override%5B%5D=&s_tag=Vlri5I6w> [Accessed 2 August 2017].

AirBnB, 2017b. Constanta. [online] Available at: <https://www.airbnb.com/s/constanta/


05&allow_override%5B%5D=&s_tag=NSDTAXaD> [Accessed 2 August 2017].

AirBnB, 2017c. Brasov. [online] Available at: <https://www.airbnb.com/s/brasov/


05&allow_override%5B%5D=&s_tag=iOeV8wGC> [Accessed 2 August 2017].

AirBnB, 2017d. Timisoara. [online] Available at: <https://www.airbnb.com/s/timisoara/

homes?checkin=2017-08-04&checkout=2017-08

05&allow_override%5B%5D=&s_tag=kVoy229w> [Accessed 2 August 2017].

AirBnB, 2017e. Iasi. [online] Available at: < https://www.airbnb.com/s/iasi/homes?

checkin=2017-08-04&checkout=2017-08-05&allow_override%5B%5D=&s_tag=

l5gHVJBm > [Accessed 2 August 2017].



AirBnB, 2017f. Paris. [online] Available at: <https://www.airbnb.com/s/paris/homes?

checkin=2017-08-04&checkout=2017-08-

05&allow_override%5B%5D=&s_tag=ciPD9GcL&section_offset=16> [Accessed 2

August 2017].

AirBnb, 2017g. Berlin. [online] Available at: <https://www.airbnb.com/s/berlin/homes?

checkin=2017-08-04&checkout=2017-08-

05&allow_override%5B%5D=&s_tag=4rx4tJSM> [Accessed 2 August 2017].

AirBnB, 2017h. Rome. [online] Available at: <https://www.airbnb.com/s/rome/homes?


66sZBqnL> [Accessed 2 August 2017].

AirBnB, 2017i. Amsterdam. [online] Available at:

<https://www.airbnb.com/s/amsterdam/homes?checkin=2017-08-04&checkout=2017-

08-05&allow_override%5B%5D=&s_tag=DbpJhIsU> [Accessed 2 August 2017].

AirBnB, 2017j. Athens. [online] Available at: <https://www.airbnb.com/s/athens/homes?


jLGVrB62> [Accessed 2 August 2017].

Ames, D.R. and Iyengar, S.S., 2005. Appraising the unusual: Framing effects and

moderators of uniqueness-seeking and social projection. Journal of Experimental

Social Psychology, 41(3), pp.271-282.

Baumeister, R.F. and Leary, M.R., 1995. The need to belong: Desire for interpersonal

attachments as a fundamental human motivation. Psychological Bulletin, 117(3),

pp.497-529.

Belk, R., 2014. You are what you can access: Sharing and collaborative consumption

online. Journal of Business Research, 67(8), pp.1595–1600.

Benckendorff, P., 2008. Envisioning Sustainable Tourism Futures: An Evaluation of the

Futures Wheel Method.Tourism and Hospitality Research, 8(1), pp.25-36.

Botsman, R. and Rogers, R., 2011. What’s Mine is Yours: The Rise of Collaborative

Consumption. New York: Harper Collins.

Bramwell, B. and Lane, B., 2011. Critical research on the governance of tourism and

sustainability. Journal of Sustainable Tourism, 19(4-5), pp.411-421.

Dervojeda, K., Verzijl, D., Nagtegaal, F. and Lengton, M., 2013. The sharing economy.

Case study 12. Brussels: Directorate-General for Enterprise and Industry.

Dominici, G., Roblek, V. and Lombardi, R., 2016. A holistic approach to comprehending

the complexity of the post-growth era. In: E. Şule, ed.. Chaos, Complexity and

Leadership 2014. Basel: Springer International Publishing AG. pp.29-42.

Dredge, D. and Gyimóthy, S., 2015. The collaborative economy and tourism: critical

perspectives, questionable claims and silenced voices. Tourism Recreation Research,

40(3), pp.286-302.

Eurostat, 2017. Online peer-to-peer accommodation services used by 1 in 6 EU citizens.

[online] Availablle at: <https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-press-releases/-/9-

20122017-AP> [Accessed 20 September 2017].

Farronato, C. and Fradkin, A., 2015. Market Structure With the Entry of Peer-to-Peer

Platforms: the Case of Hotels and Airbnb. Work in progress. Stanford: Stanford

University.



Felson, M. and Speath, J., 1978. Community structure and collaborative consumption.

American Behavioral Scientist, 21(4), pp.614-624.

Gellatly, J.P., 2016. A global tourism qualitative descriptive multiple case study of

consequences of industry defragmentation. Dissertation Paper. University of Phoenix.

Goeldner, C., Ritchie, B. and McIntosh, R., 2006. Tourism Principles, Practices &

Philosophies. New York: John Wiley and Sons.

Goldsmith, R.E., Litvin, S.W. and Pan, B., 2008. Electronic Word-of-Mouth in Hospitality

and Tourism Management. Tourism Management, 29(3), pp.458-468.

Hacker, J.S. and Pierson, P., 2011. Winner-take-all politics: How Washington made the

rich richer—and turned its back on the middle class. New York: Simon and Schuster.

Healy, J. and Nelson, B., 2006. There's Room at the Inn, but How to Tax It? Journal of

State Taxation, 25(1), pp.11-52.

Hudson, S. and Thal, K., 2013.The Impact of Social Media on the Consumer Decision

Process: Implications for Tourism Marketing. Journal of Travel & Tourism Marketing,

30(1-2), pp.156-160.

INSSE, 2017a. Accommodation Units. [online] Available at: <http://statistici.insse.ro/

shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR101C> [Accessed 8 June 2017].

INSSE, 2017b. Overnight Stays. [online] Available at: <http://statistici.insse.ro/shop/

index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR105H> [Accessed 8 June 2017].

INSSE, 2017c. Arrivals. [online] Available at: <http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?

page=tempo3&lang=ro&ind=TUR104H> [Accessed 8 June 2017].

Jelassi, T. and Enders, A., 2008. Strategies for E-business: Creating Value Through

Electronic and Mobile Commerce: Concepts and Cases. Harlow: Pearson Education.

Kotler, P. and Armstrong, G., 2012. Principles of Marketing. New Jersey: Pearson Prentice

Hall.

Kotler, P. and Keller, K.L., 2012. Marketing Management. New Jersey: Pearson Prentice

Hall.

Lietaert, M., 2010. Cohousing's relevance to degrowth theories. Journal of Cleaner

Production, 18(6), pp.576-580.

Liu, S.Q. and Mattila, A.S., 2016. Airbnb: Online targeted advertising, sense of power, and

consumer decisions. International Journal of Hospitality Management, 60(1),

pp.33-41.

Lynn, M. and Snyder, C.R., 2002. Uniqueness seeking. In: C.R. Snyder and S.J. Lopez

(eds.). Handbook of positive psychology. New York: Oxford University Press.

pp.395-410.

Minciu, R., 2005. Economia turismului. Bucharest:Uranus.

Neguț, S., Vlăsceanu, Gh., Bran, F., Popescu, C., Vlad, L.B. and Neacșu, M.C., 2006.

Geografie Economică Mondială. Bucharest: Meteor Press.

Ranchordás, S., 2015. Does sharing mean caring? Regulating innovation in the sharing

economy. Minnesota Journal of Law Science & Technology, 16(1), pp.413-454.

Raposo, M., Estevão, C., Mainardes, E. and Domingues, M., 2010. Market orientation for

the hotel segment: The Portuguese case. China-USA Business Review, 9(5), pp.29-44.



Rifkin, J., 2000. The Age of Access: The New Culture of Hypercapitalism Where All of Life

Is a Paid-For Experience. New York: Penguin Putnam Inc.

Roblek, V., Štok, Z.M. and Meško, M., 2016. Complexity of a Sharing Economy for

Tourism and Hospitality. In: 23rd Biennial International Congress Tourism &

Hospitality Industry. Opatija, Croatia, April 28-29, 2016. Opatija: University of Rijeka.

pp.374-387.

Rodzi, N.I.M., Zaki, S.A. and Subly, S.M.H., 2013. Between tourism and intangible

cultural heritage. Procedia and Social Behavioral Sciences, 85, pp.411-420.

Snyder, C.R. and Fromkin, H.L., 1980. Uniqueness: The human pursuit of difference. New

York: Plenum.

Stokes, K., Clarence, E. and Rinne, A., 2014. Making sense of the UK collaborative

economy. [online] Available at: <http://www.nesta.org.uk/publications/making-sense-

uk-collaborative-economy> [Accessed 20 September 2017].

Zamfir, C., 2017. Cum omori o afacere din fașă. [online] Available at:

<https://www.startupcafe.ro/taxe/airbnb-bla-bla-car-eurostat-romania.htm> [Accessed

20 September 2017].

Zervas, G., Proserpio, D. and Byers, J.W., 2016. The Rise of Sharing Economy: Estimating

the Impact o Airbnb on the Hotel Industry. Journal of Marketing Research, 54(5),

pp.687-705.

Zohar, D., 2005. Spiritually Intelligent Leadership. Leader to Leader, 38, pp.45-51.

Wijesinghe, G., 2014. Reimagining the application of sustainability to the hospitality

industry through a virtue ethics framework. Journal of Sustainable Tourism, 22(1),

pp.31-49.

ECONOMIA COLABORATIVĂ: PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI …AE Economia colaborativă: provocări și...

Documents

Transcript of ECONOMIA COLABORATIVĂ: PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI …AE Economia colaborativă: provocări și...