8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

1/208

Viorel Cornescu

Liviu Radu

Carmen Radu

Macroeconomie- suport de curs -

E DITURA UNIVERSITĂŢII„NICOLAE T ITULESCU ” BUCUREŞTI

2016

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

2/208

Acest material este destinat uzului studenţilor, forma de învăţământ la distanţă.

Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului /autorilor; designul, machetarea şitranspunerea în format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă al Universităţii„Nicolae Titulescu” din Bucureşti.

Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea, copierea sau difuzareaconţinutului sub orice formă.

Acest manual a fost analizat si aprobat in sedinta Departamentului de Stiinte Politice siAdministrative din data de 25 ianuarie 2016.

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

3/208

UNIVERSITATEA „NICOLAE T ITULESCU ” DIN BUCURE ŞTI DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ

Viorel Cornescu, Liviu Radu, Carmen Radu

Macroeconomie

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

4/208

Editura Universităţii „Nicolae Titulescu”

Calea Văcăreşti, nr. 185, sector 4, Bucureşti Tel./fax: 0213309032/0213308606

Email: editura@univnt.ro

ISBN: 978-606-751-210-6

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

5/208

5

CUPRINSIntroducere ......................................................................................................................................... 9

Obiectivele cursului ......................................................................................................................... 10

Competen ţe conferite....................................................................................................................... 10 Structura cursului ............................................................................................................................ 11

Evaluarea studen ț ilor .................................................................................................................... 12

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. MONEDA.................................................................................. 13 1.1. Obiective ................................................................................................................................ 13

1.2. Competenţele unităţii de învăţare .......................................................................................... 13 1.3. Natura şi funcţiile monedei.................................................................................................... 13

1.4. Evoluţia şi formele monedei. Sistemele monetare ................................................................. 15

1.5. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) ................................................................ 20 1.6. Test de autoevaluare a cunoștințelor ...................................................................................... 20 1.7. Rezumat ................................................................................................................................. 22

1.8. Bibliografie ............................................................................................................................ 22

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2.CEREREA ŞI OFERTA DE MONEDĂ .................................. 23 2.1. Obiective ................................................................................................................................ 23

2.2. Competenţele unităţii de învăţare .......................................................................................... 23

2.3. Masa monetară. Cererea şi oferta de monedă ........................................................................ 23 2.4. Valoarea şi puterea de cumpărare a monedei ........................................................................ 28 2.5. Convertibilitatea monedei ...................................................................................................... 30

2.6. Test de evaluare a cunoştinţelor (Teme de referate) .............................................................. 33 2.7. Test de autoevaluare a cunoștințelor ...................................................................................... 33 2.8. Rezumat ................................................................................................................................. 36

2.9. Bibliografie ............................................................................................................................ 36

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. PIAŢA MONETARĂ ............................................................... 38

3.1. Obiective ................................................................................................................................ 38 3.2. Competenţele unităţii de învăţare .......................................................................................... 38 3.3. Piaţa monetară........................................................................................................................ 38 3.4. Politica monetară ................................................................................................................... 39 3.5. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) ................................................................ 45 3.6 . Test de autoevaluare a cunoștințelor ...................................................................................... 45 3.7. Rezumat ................................................................................................................................. 47

3.8. Bibliografie ............................................................................................................................ 47

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4. CREDITUL ............................................................................... 48 4.1. Obiective ................................................................................................................................ 48

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

6/208

6

4.2. Competenţele unităţii de învăţare .......................................................................................... 48 4.3. Conceptul şi formele finanţării .............................................................................................. 48 4.4. Conţinutul, funcţiile şi formele creditului .............................................................................. 50 4.5. Scontul şi rescontul................................................................................................................ 53 4.6. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) ................................................................ 54 4.7. Test de autoevaluare a cunoștințelor ...................................................................................... 54

4.8. Teme de control ..................................................................................................................... 56

4.9. Rezumat ................................................................................................................................. 56

4.10. Bibliografie .......................................................................................................................... 57

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5. BĂNCILE ŞI GESTIUNEA BANILOR ................................. 59 5.1. Obiective ................................................................................................................................ 59

5.2. Competenţele unităţii de învăţare .......................................................................................... 59 5.3. Băncile şi sistemul bancar în economia contemporană ......................................................... 59 5.4. Reforma sistemului bancar în România ................................................................................. 65 5.5. Sistemul de plăţi şi decontări ................................................................................................. 71 5.6. Riscul în activitatea bancară .................................................................................................. 74 5.7. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) ................................................................ 76 5.8. Test de autoevaluare a cunoștințelor ...................................................................................... 76 5.9. Rezumat ................................................................................................................................. 77

5.10. Bibliografie .......................................................................................................................... 78

UNITATEA D E ÎNVĂŢARE 6. PIAŢA FINANCIARĂ ............................................................. 80

6.1. Obiective ................................................................................................................................ 80

6.2. Competenţele unităţii de învăţare .......................................................................................... 80 6.3. Definirea şi conţinutul pieţei financiare ................................................................................. 80 6.4. Piaţa financiară şi dezvoltarea economică ............................................................................. 85 6.5. Valorile mobiliare – instrumente ale pieţei financiare ........................................................... 87 6.6. Bursele de valori .................................................................................................................... 91

6.7. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) ................................................................ 98

6.8. Test de autoevaluare a cunoștințelor ...................................................................................... 98

6.9. Teme de control ................................................................................................................... 101

6.10. Rezumat ............................................................................................................................. 101

6.11. Bibliografie ........................................................................................................................ 103

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7.PIAŢA VALUTARĂ ............................................................... 105 7.1. Obiective .............................................................................................................................. 105

7.2. Competenţele unităţii de învăţare ........................................................................................ 105 7.3. Caracteristicile şi funcţionarea pieţei valutare ..................................................................... 105

7.4. Tipologia şi sistemul cursurilor valutare.............................................................................. 109 7.5. Politica valutară ................................................................................................................... 116

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

7/208

7

7.6. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) .............................................................. 121 7.7. Test de autoevaluare a cunoștințelor .................................................................................... 121 7.8 Rezumat ................................................................................................................................ 124

7.9. Bibliografie .......................................................................................................................... 125

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8.VENITURILE ŞI FORMAREA ACESTORA ...................... 127 8.1. Obiective .............................................................................................................................. 127

8.2. Competenţele unităţii de învăţare ........................................................................................ 127 8.3. Recompensarea factorilor de producţie ............................................................................... 127 8.4. Piaţa factorilor de producţie şi productivitatea marginală ................................................... 129 8.5. Modificări în cererea de factori ............................................................................................ 130 8.6. Salariul ................................................................................................................................. 130

8.7. Profitul ................................................................................................................................. 137

8.8. Dobânda............................................................................................................................... 145 8.9. Renta .................................................................................................................................... 147

8.10. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) ............................................................ 150 8.11. Test de autoevaluare a cunoștințelor .................................................................................. 150 8.12. Rezumat ............................................................................................................................. 156

8.13. Bibliografie ........................................................................................................................ 158

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9. VENITUL, CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE ...................... 160 9.1. Obiective .............................................................................................................................. 160

9.2. Competenţele unităţii de învăţare ........................................................................................ 160

9.3. Contabilitatea naţională ....................................................................................................... 160 9.4. Indicatorii activităţii economice .......................................................................................... 163 9.5. Venitul, consumul şi investiţiile .......................................................................................... 167 9.6. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) .............................................................. 169 9.7. Test de autoevaluare a cunoștințelor .................................................................................... 169 9.8. Rezumat ............................................................................................................................... 174

9.9. Bibliografie .......................................................................................................................... 176

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10. ECHILIBRELE ŞI DEZECHILIBRELE ECONOMICE 177

10.1. Obiective ............................................................................................................................ 177

10.2. Competenţele unităţii de învăţare ...................................................................................... 177 10.3. Echilibrul economic ........................................................................................................... 177

10.4. Dezechilibrele economice .................................................................................................. 180

10.5. Inflaţia – concept, cauze, consecinţe .................................................................................. 183 10.6. Politicile antiinflaţioniste................................................................................................... 186 10.7. Piaţa muncii ...................................................................................................................... 187

10.8. Ocuparea şi subocuparea forţei de muncă ........................................................................ 191 10.9. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme dereferat) ............................................................ 197

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

8/208

8

10.10. Test de autoevaluare a cunoștințelor ................................................................................ 198 10.11. Teme de control ............................................................................................................... 201

10.12. Rezumat ........................................................................................................................... 202

10.13. Bibliografie ...................................................................................................................... 203

BIBL IOGRAFIE GENERALĂ.................................................................................................... 205

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

9/208

9

Introducere

Modulul „Macroeconomie ” se adresează studenţilor Facultăţii de Ştiinţe Sociale şiAdministrative, specializarea Administraţie Publică forma d e învăţământ la distanţă, anul I.

Suportul de curs este structurat conform standardelor şi procedurilor de uz larg înînvăţământul universitar naţional şi internaţional, care se adresează învăţării individuale, pe bazeinteractive. Parcurgerea suportului de curs, pe baza prezentelor instrucţiuni, asigură reţinereainformaţiilor de bază, înţelegerea fenomenelor fundamentale şi aplicarea cunoştinţelor dobândite larezolvarea unor probleme specializate.

Suportul de curs este structurat pe unităţi de învăţare. Fiecare dintre unităţile de învăţare reprezintă o categorie de probleme distincte din materia disciplinei, care formează un tot unitar din punct de vedere al specificului cunoştinţelor, al însuşirii unui anumit aspect al fenomenologieidisciplinei precum şi din perspectiva timpului necesar parcurgerii şi însuşirii fondului informaţionalrespectiv. Unitatea de învăţare reprezintă o componentă omogen ă din punct de vedere alcon ţinutului, caracterizată de un volum strict limitat de cunoştinţe, care pot să fie parcurse şi însuşite

printr-un efort continuu de concentrare intelectuală, care se referă la conţinutul de idei al unităţii deînvăţare. Fiecare unitate de învăţare are o structură proiectată din perspectiva exigenţelorautoinstruirii, astfel că folosirea suportului de curs se face pe baza unui program de autoinstruire.

Recomandăm astfel, câteva regului de bază în procedura de realizare a programului deautoinstruire pe baza acestui suport de curs:1. Unităţile de învăţare se parcurg în ordinea în care sunt prezentate, chiar în cazul în carestudentulapreciază că ar putea “sări” direct la o altă unitate de învăţare (de exemplu în cazul în care studentulse află la a doua facultate sau în alte situaţii echivalente). Criteriile şi modalitatea de “înlănţuire” aunităţilor de învăţare sunt prezentate la fiecare unitate de învăţare şi ele trebuie respectate întocmai,sub sancţiunea nerealizării la parametri maximali a programului de autoinstruire;2. Fiecare unitate de învăţare conţine teste destinate autoevaluării gradului şi corectitudinii însuşiriicunoştinţelor specifice unităţii de învăţare, înţelegerii fenomenelor şi proceselor descrise sau

prezentate în unitatea de învăţare; 3. Ordinea logică a parcurgerii unităţii de învăţare este următoarea: a) se citeşte scopul şi obiectivele unităţii de învăţare;

b) se citesc termenii de referinţă;c) se parcurge conţinutul de idei al unităţii de învăţare; d) se parcurge bibliografia recomandată; e) se răspunde la întrebările de autocontrol, revăzând, dacă este necesar, conţinutul de idei al

unităţii de învăţare; f ) se efectuează testele de evaluare după procedura descrisă;

rezolvă exerciţiile, problemele sau studiile de caz propuse pentru laboratorul sau lucrările practice propuse în unitatea de învăţare.

Pentru creşterea eficienţei utilizării suportului de curs şi fixarea temeinică a cunoştinţelordobândite, fiecare unitate de invatare se încheie cu: teste de autoevaluare si teste de evaluare, teme decontrol, teme sau referate pentru studii de caz.

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

10/208

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

11/208

11

Resurse şi mijloace delucru

Cursul dispune de suport de curs scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi dematerial publicat pe platform E-lis sub formă de sinteze, teste deautoevaluare, studii de caz, aplicaţii, necesare întregirii cunoştinţelor practice şiteoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt

folosite toate mijloacele şimetodele interactive şi participative de antrenare astudenţilor pentru conceptualizarea şi abordarea practică a noţiunilor predate.Structura cursului

Acest modul este structurat în10 unităţi de învăţare pentru care recomandăm a fistudiate în ordinea în care sunt numerotate deoarece este o legătură logică întreinformaţiile furnizate în această ordine:- Unitatea de învăţare1 Moneda, după parcurgerea căreia veţi fi familiarizaţi cunatura, funcţiile monedei, evoluţia şi formele acesteia. De asemenea, unitatea deînvăţare oferă noţiuni legate de sistemele monetare. - Unitatea de învăţare 2 Cererea şi oferta de monedă, după parcurgerea căreia veţifi familiarizaţi cu concepte privind masa monetară, cererea şi oferta de monedă, cât şicu puterea de cumpărare şi convertibilitatea banilor. - Unitatea de învăţare 3 Piaţa monetară, studiază noţiuni legate de piaţa monetară şi politica monetară naţională, rolul şi locul pieţei monetare în dezvolaterea si afirmareaeconomiei naţionale.- Unitatea de învăţare 4 Creditul, în care veţi studia principalele formele definanţare, funcţiile şi formelecredit ării, scontarea şi rescontarea.- Unitatea d e învăţare 5 Băncile şi gestiunea banilor, pe parcursul căreia vă veţifamiliariza cu aspectele privind sistemul bancar în economia contemporană, cât şidespre sistemul de plăţi şi decontări.

- Unitatea de învăţare6 Piaţa financiară,studiază conţinutul pieţei financiare, rolulei în procesul dezvoltării economice, instrumentele specifice de operare ale acestei pieţe – valorile mobiliare, dar şi tranzacţionarea respectivelor instrumente pe pieţelesecundare.- Unitatea de învăţare7 Piaţa valutară, pe parcursul căreia vă veţi familiariza cuaspectele privind caracteristicile şi funcţionarea pieţei valutare, stabilirea cursurilorvalutare şi politica valutară aplicată la nivel naţional. - Unitatea de învăţare8 Veniturile şi formarea acestora,în care veţi studia modulde recompensare a utilizării factorilor de producţie, cât şi veniturile generate deînchirierea lor, respectiv salariul, profitul, dobânda şi renta. - Unitatea de învăţare9 Venitul, consumul şi investiţiile, pe parcursul căreia vă veţifamiliariza cu termenul de contabilitate naţională, cât şi cu indicatorii specificiactivităţii economice. În continuarea unităţii de învăţare sunteţi informaţi asupraechilibrelor keynesiene specifice economiei naţionale dintre venit, consum şiinvestiţii. - Unitatea de învăţare 10 Echilibrele şi dezechilibrele economice,în care veţistudia cum se formează echilibrul economic dar şi cauzele apariţiei dezechilibrelor,respectiv inflaţia şi şomajul. Cerinţe preliminare Pentru parcurgerea acestui curs va fi nevoie de cunoștiințe minime anterioare dematematică şi economie dobândite în învăţământul preuniversitar.

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

12/208

12

Discipline deservite

Pe baza cunoştinţelor dobândite în cadrul disciplinei curente studenț ii vor fi capabilisă urmeze cursurile de drept comercial şimanagement.

Durata medie de studiu individual

Timpul mediu necesar parcurgerii unei Unități de învățare este 2-3 ore.

Evaluarea studen ț ilor

Componenţa notei finale: ponderea evaluăriifinale (examen) 70 %; ponderea evaluărilor pe parcurs (teme de control, verificări pe parcurs) 30 %.

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

13/208

13

1 Paul A. Samuelson, „ L’Economique”, vol.1, ed. a 8-a, Libraire Armand Colier, Paris, 1982, p.281.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1.MONEDA

Cuprins

1.1. Obiective1.2. Competenţele unităţii de învăţare 1.3. Natura şi funcţiile monedei 1.4 . Evoluţia şi formele monedei. Sistemele monetare1.5. Test de evaluare a cunoştinţelor (Teme de referate)1.6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 1.7. Rezumat1.8. Bibliografie

1.1. ObiectiveUnitatea de învăţare1 Moneda, după parcurgerea căreia veţi fi familiarizaţi cu natura,funcţiile monedei, evoluţia şi formele acesteia. De asemenea, unitatea de învăţare oferănoţiuni legate de sistemele monetare.

1.2. Competenţele unităţii de învăţare După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi să: Definiţi moneda şi etapele evoluţiei sale; Identificaţi funcţiile monedei; Precizaţi care sunt sistemele monetare şi să enumeraţi câteva bunuri care auîndeplinit de-a lungul timpului funcţia de monedă.

Durata de parcurgere a prim ei unităţi de învăţare este de2 ore.

1.3. Natura şi funcţiile monedei

Economia de schimb în condiţiile contemporane este de neconceput fărăexistenţa banilor. Aceştia fac parte din viaţa omului de zi cu zi, reprezentând poate celmai interesant instrument economic asupra căruia omul s-a aplecat pentru a- l înţelege,

pentru a- i descoperi natura, rolul şi funcţiile lui. Una dintre principalele probleme disputate între specialişti este legată de natura

banilor, respectiv, ce sunt banii? La această întrebare s-au dat mai multe răspunsuri.Clasicii economiei politice au arătat că banii sunt o marfă, care s-a desprins din lumeamărfurilor pentru a îndeplini un rol deosebit, respectiv cel de echivalent general al valoriituturor m ărfurilor şi de instrument de schimb. Ei au apărut spontan, ca rezultat al unuilung proces istoric de dezvoltare a schimbului.

Alţi specialişti au cu totul altă părere. Astfel, banii sunt consideraţi a fi produsulunei convenţii la care oamenii ar fi ajuns pentru înlesnirea schimbului, sau că ar fi oficţiune juridică, respectiv o creaţie a ordinii de drept. „Banii – scria P. Samuelson – sunto convenţie socială artificială … de îndată ce bunurile pot fi cumpărate sau vândute peun lucru dat, publicul va c onsimţi să se folosească de el pentru cumpărările şi vânzărilesale. Oricât ar fi de paradoxal sau nu, banii sunt acceptaţi sau nu … pentru că ei suntacceptaţi”1.

Sunt şi puncte de vedere care încearcă o simbioză între aceste concepte,respectiv banii sun t consideraţi ca produs al schimbului de mărfuri, investiţi cuîncrederea tuturor posesorilor lor. Numai în aceste condiţii banii sunt acceptaţi însocietate.

00:00

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

14/208

14

2

Kiriţescu C. Costin, „Moneda – mică enciclopedie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p.63. 3 Dicţionar de economie, Ediţia a II a, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 564 Echaudemaison C. D., „Dictionnaire d’économie et de sciences sociales, Nathan”, 1993, p. 268. 5 Creţoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur Ion, „Economie”, Ed. a II-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2008, p. 184

Banii sunt priviţi ca fiind orice activ care este acceptat în tranzacţia şi în reglementareasch imbului şi a datoriilor.

Banii reprezintă un instrument social, o formă particulară imediat mobilizatoarea avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare, careconferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din produsul social al ţării emitente”2. Eiau apărut în procesul trecerii de la economia naturală la economia de schimb parcurgând,

în evoluţia lor, mai multe etape. În practica economică toate semnele băneşti sunt cunoscute astăzi sub denumirea demonedă. Astfel, diversitatea instrumentelor băneşti prezintă următoarea clasificare3:

bani sub formă de bunuri, schimbul are loc sub forma trocului (M – M); bani sub formă de bunuri – metale preţioase; bani monedă – monedă din metal preţios emis şi garantat de autorităţile

emitente - trocul este înlocuit de schimbul de marfă pe bani (M – B – M); bani – bilete de bancă, ca înscrisuri ce atestau existenţa aurului în depozitele

unei bănci; bani de hârtie – ca simbol al banilor cu valoare deplină, care îşi îndeplinesc

funcţiile în baza încrederii populaţiei în organul emitent; banii de credit – apar din nevoia de a facilita în special creditul comercial; bani scripturali – apar ca înscrisuri în conturi bancare (bani de cont).Moneda aflată sub forma banilor de hârtie şi a monedei divizionare, care este

utilizată în economie, este cunoscută sub denumirea de numerar, iar banii de cont, subdenumirea de monedă scripturală. În ţările cu economie dezvoltată, aceasta din urmădeţine ponderea majoritară în masa monetară. Banii sunt un instrument- cheie într -oeconomie de piaţă. Acest rol este pus în evidenţă de funcţiile pe care banii le îndeplinescîn cadrul vieţii economice, şi anume: funcţia de mijloc de schimb; funcţia de măsură avalorii (etalon al preţurilor); funcţia de conservare de valoare şi acumulare; funcţia de plată; bani universali.

În sens strict, moneda constituie ansamblul mijloacelor de plată imediatutilizabile pentru efectuarea de reglementări şi acceptate într -o anumită comunitate.Pentru a surprinde într-o mai mare măsură rolul şi evoluţia sa, moneda este consideratădrept activ lichid ale cărui forme se modifică în funcţie de structurile economice şisociale şi care serveşte la evaluarea şi reglementarea schimburilor 4. Moneda reprezintăresursa la care se raportează toţi agenţii economici ai unei ţări. Principaleleatribute alemonedei sunt:

1. acceptabilitatea - pentru ca moneda să fie mijloc general de schimb, ea trebuiesă fie acceptată de toate persoanele unui stat ca mijloc de plată;

2. convertibilitatea – moneda trebuie să fie folosită cu uşurinţă;3. divizibilitatea – capacitatea monedei de a fi folosită la orice tip de tranzacţie;4. uniformitatea – toate instrumentele acceptate ca mijloc de plată trebuie să posede aceleaşi calităţi şi funcţii;5. greutatea falsificării – imposibilitatea reproducerii ei;6. stabilitatea valorii – menţinerea puterii de cumpărare o perioadă de timp cât

mai mare.Rolul monedei în economia contemporană este pus în evidenţă de funcţiile sale,

aflate într -un proces continuu de dezvoltare şi diversificare5. Sunt considerate ca funcţiiclasice ale monedei:

a) etalon al valorii sau unitate de cont. Moneda serveşte la măsurarea cheltuielilor

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

15/208

15

6 Drepturile speciale de tragere (DST sau, internaţional,XDR ) sunt moneda virtuală a Fondului Monetar Internaţional,

conceput ca înlocuitor al standardului aurului. Tranzacţiile în interiorul Fondului Monetar Internaţional sunt calculate înDST. Valutele naţionale sunt fixate la un anumit raport în relaţie cu DST. Valoarea DST se calculează în funcţie dedolarul american (44%), euro (34%), yenul japonez (11%) şi lira sterlină britanică (11%), conform cotaţiilor exprimatede bursa londoneză.

de producţie şi a rezultatelor, la realizarea de calcule economice prin care se stabileştecostul activităţilor desfăşurate sau programate a se desfăşura, se apreciază eficienţa, sedetermină preţul produselor şi al serviciilor . Funcţia de etalon al valorii este exercitată prin mecanismul formării preţurilor, în care intervin trei factori determinanţi: munca,utilitatea şi raportul cerere-ofertă. Ea permite exprimarea într -o aceeaşi unitate de măsurăa tuturor bunurilor şi serviciilor;

b) mijlocitor al schimbului. Moneda serveşte procesului circulaţiei mărfurilor,intervenind în actul de vânzare-cumpărare al unei mărfi, ce trece de la producător laconsumator în schimbul unei anumite cantităţi de monedă. În această calitate demijlocitor al schimbului - banii apar ca bani reali, cu existenţă efectivă: numerar sau banide cont. Pentru exercitarea acestei funcţii este necesar să existe o anumită cantitate demonedă în circulaţie, care să mijlocească noi şi noi acte de vânzare-cumpărare;

c) funcţia de rezervă (rezerva de valoare). Prin aceasta, moneda permitetransferarea puterii de cumpărare în timp şi constituie o parte a activelor agenţiloreconomici. Este vorba de economisirea şi acumularea unor sume băneşti în vederea unoractivităţi viitoare sau în scopuri de precauţie contra unor cheltuieli neprevăzute.Manifestarea acestei funcţii se află, evident, în relaţie directă cu evoluţia puterii decumpărare a monedei, inflaţia afectând mai mult sau mai puţin această putere;

d) funcţia de monedă universală. Moneda este folosită şi în cadrul relaţiiloreconomice internaţionale la cumpărarea de bunuri şi servicii. Monedele folosite cu preponderenţă în cadrul acestor relaţii sunt denumite valute forte, adică acele monedenaţionale recunoscute pe plan internaţional ca mijloc de cumpărare, mijloc de plată şi derezervă (dolarul SUA, euro, lira sterlină, francul elveţian, yenul japonez etc). Tot în acestsens, se utilizează, în prezent, şi unităţi monetare convenţionale- DST (DrepturiSpeciale de Tragere 6), care însă au o circulaţie limitată la relaţiile dintre băncile centraleale ţărilor lumii şi între acestea şi Fondul Monetar Internaţional.

Funcţiile banilor pun în evidenţă rolul pe care ei îl au în societate, de „sânge” alacestui organism complex care este economia (P. A. Samuelson).

Definiţi moneda şi precizaţi funcţiile monedei în economie. Prezentaţi o activitate economică în care se regăseşte una din funcţiile monedei.

1.4. Evoluţia şi formele monedei. Sistemele monetare

Moneda apare de timpuriu în istoria societăţii omeneşti fiind prezentă întranzacţii sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte variate.

Înainte de apariţia monedei de formă discoidală s-au folosit alte obiecte cuvaloare de schimb. De exemplu, în Grecia în perioada arhaică se foloseau un fel de„frigărui” grele din fier, care s-au găsit depozitate ca ofrandă în temple. Pe teritoriulactual al României în cetăţile greceşti din Dobrogea în secolele VI-V î.Chr. se foloseauiniţial ca mijloace de schimb local vârfuri de săgeţi din bronz, al căror tub deînmănuşare se umplea cu plumb pentru a anula calitatea de armă a obiectului. Ulteriors-au turnat semne premonetare din bronz care aveau o formă asemănătoare unei frunzede salcie şi greutatea de câteva grame. În Europa bunurile care au îndeplinit funcţia demonedă au fost vitele, în Africa sarea şi scoicile rare care serveau ca podoabe, iar înTibet ceaiul.

00:20

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fondul_Monetar_Interna%C5%A3ionalhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Fondul_Monetar_Interna%C5%A3ionalhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Dolar_americanhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Eurohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Yenhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Lir%C4%83_sterlin%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Lir%C4%83_sterlin%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Lir%C4%83_sterlin%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Yenhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Eurohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Dolar_americanhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Fondul_Monetar_Interna%C5%A3ional

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

16/208

16

Primele monede propriu- zise au fost bătute în Asia Mică, în secolul VII î.Chr.,dintr-un aliaj natural de aur şi argint numit electrum . În epoca antică dar şi mai târziumonedele de valoare mai ridicată se băteau din argint sau din aur, acestea avândvaloare intrinsecă prin metalul preţios conţinut. În consecinţă, monedele din metale preţioase erau acceptate şi aveau valoare şi pe alte pieţe decât cea a autorităţii emitente.Astfel se explică larga circulaţie a monedelor greceşti şi romane din metale preţioase,

chiar dincolo de aria ocupată de culturile respective. Ca metale nepreţioase, „comune”,folosite la producerea monedelor, cuprul şi aliajele sale (în special aliajul custaniunumit bronz şi alama, aliajul cuprului cu zincul) constituie cazul cel mai frecvent.

În Evul Mediu tehnicile de fabricaţie a monedelor se schimbă, acesteadevenind în general mult mai subţiri decât în antichitate, reprezentările figurale şilegendele având un relief mai redus. Ceva mai târziu se răspândesc diverse elemente desecurizare a marginilor monedelor - cum ar fi zimţii sau diverse striaţii, frunze etc.- pentru a preveni furtul de metal din monedă prin tăierea sau pilirea marginilor, care arfi fost astfel vizibilă

Prin dezvoltarea schimbului se creează un dezechilibru între cererea şi oferta demonedă-marfă care a dus la necesitatea găsirii altor forme de monedă. Apare astfelmoneda de hârtie (bancnotele sau moneda fiduciară) şi moneda de cont (scripturală). Însecolele XVII- XVIII în Anglia, Suedia şi Ţările de Jos apar biletele de bancă şi monedade cont. Emisă de bănci, moneda de hârtie putea fi schimbată oricând de către deţinătorîn monedă metalică la ghişeele băncii, fiind garantată cu rezerva de aur monedăexistentă în banca emitentă.

La începutul secolului al XIX-lea emisiunea bancnote lor se generalizează întoată Europa Occidentală. Moneda de cont apare prin înscrierea sumelor de bani încontul clienţilor băncilor comerciale. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se perfecţionează tehnicile bancare şi apar noi forme ale monedei scripturale: cecurile şiviramentele. Moneda marfă se transformă astfel în monedă semn. Astfel, se certificăsporirea încrederii populaţiei şi a agenţilor economici în autoritatea monetară centrală(pentru moneda de hârtie) şi faţă de băncile comerciale (pentru moneda scripturală).Pentru câştigarea încrederii în monedă semn s-a păstrat legătura directă cu metalulmonetar aflat în rezerva băncii emitente- orice monedă de hârtie sau de cont putea ficonvertită la cerere în aur -monedă atât pentru deţinătorii interni cât şi externi. Aurulmonetar a continuat deci să îndeplinească funcţia de etalon şi de rezervă. Convertirea lacerere în aur -monedă a funcţionat atâta timp cât a existat un echilibru între cantitatea deaur- monedă existentă şi necesarul de monedă din economie. Datorită măririi volumuluitranzacţiilor se naşte un nou dezechilibru între cererea şi oferta de monedă, fenomencare a dus la desprinderea monedei semn de metalul monetar şi a imprimatmecanismelor monetare caracteristici noi. Acestea sunt: sl ăbirea legăturii directe dintre

aurul monetar şi moneda semn;apariţia titlurilor de creanţă alături de metalele monetare; depozitele în aur -monedă acoperă la început o treime din cantitatea de monedă aflată în circulaţie, pentruca apoi să scadă treptat; moneda semn rămâne unica formă a monedei aflate încirculaţie. Emiterea monedei se bazează tot mai mult pe producţia de bunuri destinateschimbului.

Crearea monedei semn rămâne de competenţa băncilor, dar garanţia materială

http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_Mic%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Arginthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Arginthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Electrumhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Electrumhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Staniuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Bronzhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Alam%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Alam%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Zinchttp://ro.wikipedia.org/wiki/Evul_Mediuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Evul_Mediuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Zinchttp://ro.wikipedia.org/wiki/Alam%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Bronzhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Staniuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Electrumhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Arginthttp://ro.wikipedia.org/wiki/Aurhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_Mic%C4%83

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

17/208

17

7 În luna iulie 1944 a avut loc Conferinţa de la Bretton Woods, pentru restructurarea relaţiilor internaţionale monetare şifinanciare. Peste 40 de ţări au participat la semnarea Acordului de la Bretton Woods care prevedeau proceduri şi regulicare vor guverna economia mondială. Acest acord a condus la înfiinţareaBIRD (Banca Internaţională pentruReconstrucţie şi Dezvoltare de asemeni cunoscută ca şi Banca Mondială) şiFMI (Fondul Internaţional Monetar).

Sistemul Bretton Woods prevedea o rată de schimb valutar stabilă, având ca referinţă standard, aurul, iar dolarulerasingura monedă convertibilă în aur. România a devenit membră a celor două organisme financiare la 15 dec 1972 .

8 Cr eţoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur Ion,op. cit. p.189

trece treptat în economie. Convertibilitatea bancnotelor în aur -monedă sau lingouri serestrânge şi se suspendă definitiv în practica monetară internă după marea crizăeconomică mondială din anii 1929- 1933. În schimburile internaţionale continuă săcircule metalul monetar sub formă de lingouri. Încrederea în moneda de hârtie emisă dealte ţări trebuia pregătită şi câştigată în timp. Acest fapt se produce în 1944 şi coincidecu crearea Sistemului Monetar Internaţional la Conferinţa Financiară şi Monetară de laBretton Woods

7

.În concluzie, în evoluţia sa, moneda a parcurs mai multe etape şi a cunoscutforme variate:

a) piesele sau moneda divizionară; b) biletele de bancă sau moneda fiduciară (fiducia = încredere); valoarea

acestora se baza pe credibilitatea acordată de organul emitent. În fiecare ţară, Banca Naţională (Centrală) deţinea monopolul emisiunii de bilete. Împreună cu monedadivizionară, alcătuiesc numerarul aflat în circulaţie;

c) moneda scripturală (depozite la vedere), emisă de bănci, case de economiiş.a.;

d) moneda electronică. Progresul informaticii tinde să dematerializezemodalităţile de circulaţie monetară şi să dezvolte noi mijloace de plată. Astfel, monedascripturală (bancară) face tot mai mult loc monedei electronice, graţie căreia transferulunor fonduri între conturi se realizează prin impulsuri electromagnetice, ca de exempluteletransmisia directă între ordinatorul clientului şi cel al băncii. De asemenea, pentrureglarea de plăţi sunt utilizate tot mai mult cărţile de plastic.

Pornind de la aprecierea spe cialiştilor privind rolul banilor în economie, seînţelege de ce crearea de monedă, ca şi asigurarea unei circulaţii monetare normale aufost încredinţate de societate unor agenţi economici specializaţi, care sunt instituţiile bancare şi financiare. Activitatea lor privind reglarea circulaţiei monetare într -o ţarăsau alta se desfăşoară pe baza unor acte normative precise, fiind permanent„supravegheată” de către stat.

Totalitatea formelor de monedă, a principiilor şi normelor juridice şi economicecare reg lementează circulaţia monetară în interiorul unei ţări formează sistemulmonetar 8.

Fiecare ţară are un sistem monetar propriu, care s-a constituit şi dezvoltattreptat, pe măsura dezvoltării economiei naţionale. Crearea în Europa a UniuniiEconomice a dus firesc şi la realizarea Uniunii monetare şi adoptarea ulterior amonedei unice EURO, care începând cu 1 ianuarie 2002 a devenit monedă reală, nunumai de cont, pentru ţările care fac parte din Uniunea monetară. Cu alte cuvinte,sistemul monetar al acestor ţări trebuie privit şi apreciat din perspectiva constituirii aşa-numitei Zone EURO.

http://ro.wikipedia.org/wiki/15_decembriehttp://ro.wikipedia.org/wiki/15_decembriehttp://ro.wikipedia.org/wiki/1972http://ro.wikipedia.org/wiki/1972http://ro.wikipedia.org/wiki/1972http://ro.wikipedia.org/wiki/1972http://ro.wikipedia.org/wiki/15_decembrie

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

18/208

18

9

Popa C.

Cătălin, „Monetary System. Functional and Institutional Structure

”, MPRA Paper No. 3737, 2007,

Figura 1: Emisiunile de euro după 2007:

Omenirea a cunoscut de-a lungul timpului mai multe tipuri de sistememonetare. Dacă avem în vedere natura etalonului monetar , au existat sisteme monetareunde etalonul era metalul preţios, sisteme monetare bazate pe aur -devize şi sistememonetare bazate pe etalonul putere de cumpărare. Pornind de la moneda dominantă, putem vorbi de sisteme metaliste, în care unul sau mai multemetale au fost utilizate camonedă (monometalismul şi bimetalismul); sisteme cu bază metalică şi monedă dehârtie (acestea convertibile în aur de către banca de emisiune); sisteme monetareametaliste, bazate pe moneda hârtie neconvertibilă şi moneda scripturală.

În procesul evoluţiei sale, sistemul monetar poartă amprenta condiţiiloreconomico- sociale interne ale fiecărei ţări, precum şi a celor internaţionale.Caracteristica principală a acestei evoluţii o reprezintă dematerializarea monedei,respectiv tre cerea de la moneta metalică la moneda fiduciară (de încredere), apoi lamoneda bancară şi la cea scripturală, ca în prezent să treacă la cea electronică şi de

plastic.Evoluţia sistemului monetar financiar internaţional astfel sintetizată, conduce la

cris talizarea următoarelor etape distincte şi punctuale în parabola dezvoltării şiafirmării acestuia ca sistem instituţional şi funcţional la nivel global, segmentat în douăfaze funcţionale distincte9:

01:10

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

19/208

19

Tabel 1: Fazele evoluţiei sistemuluimonetar: EVOLUŢIA SISTEMULUI MONETAR FINANCIAR INTERNAŢIONAL

Fazefuncţionale

Perioada Caracteristici

1 . F a z a

f u n c ţ

i o n

ă r i i

n e r e g

l e m e n

t a t e a s i s t e m u

l u i

m o n e t a r

f i n a n c i a r

i n t e r n a

i o n a l

1816 -1914

Adoptarea progresivă a etalonului aur (Gold Standard),definirea rolului şi responsabilităţilor sistemului băncilorcentrale, cristalizarea funcţională a sistemului intermedieriifinanciare şi crearea uniunilor monetare ca prime forme decooperare monetar- financiară instituţionalizată la nivelmultinaţional.

1914 -1944

Funcţionarea sistemuluiGold Standard , sub cele două formeagreate, respectiv Gold Specie Standard şi Gold BullionStandard , formarea blocurilor monetare ale dolarului, lirei şifrancului; perioada este marcată de repetate convulsii monetare,crize hiperinflaţioniste, crize bursiere şi distorsiuni grave alesistemului economic, determinate de efectele distructive alecelor două conflagraţii mondiale.

2 . F a z a

f u n c ţ

i o n

ă r i i r e g

l e m e n

t a t e a s i s t e m u

l u i m o n e t a r

f i n a n c i a r

i n t e r n a ţ

i o n a l

1944 -1973 Funcţionarea sistemului aur -devize, Gold Exchange Standard , în baza acordului de la Bretton Woods, acord care reprezintădeopotrivă debutul oficializării cooperării financiar monetare internaţionale; are loc înfiinţarea structurilor instituţionalemonetar-financiare cu vocaţie universală, adoptarea primeleconvenţii internaţionale iar prin reglementare sistemul capătăvalenţe internaţionalede jure.

1973 -1990

Renunţarea la etalonul aur -devize şi aplicarea flotaţiei libere; perioada este marcată de fazele cincinale de ,,pendulare” adolarului şi de şocurile petroliere; construcţia europeană esteaccelerată şi sunt stimulate tendinţele integraţioniste la nivelinternaţional; au loc primele sincope ale sistemului monetarfinanciar degenerate în crize de sistem, respectiv criza datoriilor(1982); în 1988 este consolidată reglementarea intermedieriifinanciare prin Acordul de la Basel, se pune problemacontracarării riscurilor de lichiditate în creditare; bloculcomunist intră în colaps iar ţările central şi est europene intră pelungul drum al tranziţiei.

1990 -2001

,,Noul Consens de la Washington ” (1990-1991) ridică la rang de panaceu universal acţiunea de liberalizare a pieţelor şi reţetelemacroeconomice de factură monetaristă; crizele de sistemcapătă noi valenţe, amploarea şi viteza de propagare a acestorafiind de natură globală; se acutizează fenomenele de globalizareşi integrare a pieţelor financiare; cooperarea internaţionalădevine concentrată şi permanentă prin instituireareglementărilor de supraveghere prudenţială şi monitorizareariscurilor de sistem; este desăvârşită integrarea europeană şiadoptată moneda unică euro; procesul de globalizare devineagresiv iar tendinţele integraţioniste se concretizează atât pecontinentul american cât şi în Asia.

2001 -prezent

Reformarea sistemului monetar financiar internaţional pemodelul pieţelor integrate şi globalizate şi debutul revizuirii politicilor şi strategiilor instituţiilor monetar financiareinternaţionale; terorismul internaţional devine un fenomenglobal, speculaţiile pe termen scurt sunt exacerbate, capitalul

circulă liber şi fără frontiere, fenomenul migraţiei capătă valenţemajore, efectele inedite justificând forme noi şi mult maiaccentuate de cooperare internaţională.

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

20/208

20

Precizaţicare au fost formele pe care le- a îmbrăcat moneda de-a lungul timpului.Evidenţiaţi diferenţierile existente între sistemele monetare.

Să ne reamintim... Omenirea a cunoscut de-a lungul timpului mai multe tipuri de sisteme

monetare. Dacă avem în vedere natura etalonului monetar, au existat sisteme monetareunde etalonul era metalul preţios, sisteme monetare bazate pe aur -devize şi sistememonetare bazate pe etalonul putere de cumpărare. Pornind de la moneda dominantă, putem vorbi de sisteme metaliste, în care unul sau mai multe metale au fost utilizate camonedă (monometalismul şi bimetalismul); sisteme cu bază metalică şi monedă dehârtie (acestea convertibile în aur de către banca de emisiune); sisteme monetareametaliste, bazate pe moneda hârtie neconvertibilă şi moneda scripturală.

1.5. Test de evaluare a cunoștințelor (Teme de referat) 1. Concepţia şcolii monetariste asupra monedei. 2. Scurt istoric privind evoluţia monedei.

1.6. Test de autoevaluare a cunoștințelor (timp necesar : 20 minute)

Completaţi spaţiile libere 1) Moneda constituie …………………………………imediat utilizabile pentru

efectuarea de reglementări şi acceptate într -o comunitate.2) Numerarul şi depozitele băncilor comerciale păstrate la banca centrală

formează………………………………….3) Banii secundari reprezintă ………………………………… şi constau în

…………… faţă de bănci.

Alegeţi răspunsul corect 1)Care din următoarele variante de răspuns nu reprezintă una din funcţiile banilor:

a) intermediar al schimbului; b) măsură a lichidităţii; c) rezervă de valoare; d) unitate de cont.

2)Moneda noastră naţională este un exemplu de: a) bani marfă;

b) monedă fiduciară; c) monedă liber convertibilă; d) monedă cu convertibilitate în aur.

3)Care din următoare elemente este un exemplu de cvasi-bani:a) o carte de credit;

b) un depozit la termen;c) baza monetară; d) depozitele la vedere.

01:30

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

21/208

21

Alegeţi combinaţia de răspunsuri corectă 1) M asa monetară cuprinde: a) monedele propriu-zise;

b) efectele de comerţ; c) biletele de bancă; d) depozitele bancare.A =b+c; B =a+c+d; C =a+c; D =a+b+c+d;

2) Sursele de creare a monedei sunt reprezentate de:a) creditele acordate agenţilor economici;

b) fina nţarea nevoilor statului;c) vânzarea de devize străine; d) achiziţionarea de devize străine. A=b+c; B=a+c+d; C=a+c; D=a+b+ d;

Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor propoziţii 1) a) In general, o creştere a ofertei reale de bani este urmată de o creştere ainvestiţiilor.

b) Întotdeauna, o creştere a investiţiilor este urmată de o creştere a cererii de bani înscopuri speculative.

2) a) Numerarul si depozitele bancilor comerciale pastrate la banca centrala poartadenumirea de bani secundari.

b) Depozitele la vedere poart ă denumirea de bani secundari.

Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări

1) Explicaţi pe scurt cum băncile pot crea bani. 2) Care este diferenţa dintre bani marfă şi moneda fiduciară?

Raspunsuri:

Completaţi spaţiile libere 1) ansamblul mijloacelor de plată.2) baza monetară sau banii primari.3) disponibilităţile la vedere; creanţe.

Alegeţi răspunsul corect 1. b 2. b 3. b

Alegeţi combinaţia de răspunsuricorectă

1. B 2. D

Stabiliţi valoarea de adevăr aurmătoarelor propoziţii

1. aA bF 2. aF bA

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

22/208

22

1.7. Rezumat

Banii reprezintă un instrument social, o formă particulară imediat mobilizatoare aavuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare,care conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din produsul social al ţăriiemitente ;

Moneda aflată sub forma banilor de hârtie şi a monedei divizionare, care esteutilizată în economie, este cunoscută sub denumirea de numerar, iar banii de cont,sub denumirea de monedă scripturală;Moneda constituie ansa mblul mijloacelor de plată imediat utilizabile pentruefectuarea de reglementări şi acceptate într -o anumită comunitate; Sunt considerate ca funcţii clasice ale monedei: a) etalon al valorii sau unitate decont, b) mijlocitor al schimbului, c) funcţia de rezervă (rezerva de valoare).d)f uncţia de monedă universală; Totalitatea formelor de monedă, a principiilor şi normelor juridice şi economicecare reglementează circulaţia monetară în interiorul unei ţări formează sistemulmonetar.

1.8. Bibliografie

I. Bibliografie obligatorie Cornescu Viorel, Nistor Cornelia, Papuc Răzvan, Radu Carmen, Radu Liviu,

„Economie- ghid practic”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001; Creţoiu Gheorghe, Cornescu Viorel, Bucur Ion, „Economie”, ed a II-a Ed. C.H.

Beck, Bucureşti 2011;

II. Bibliografie facultativă

Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă, Credit, Bănci,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;

Kiriţescu C. Costin, „Moneda – mică enciclopedie”, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1982;

Vasilescu Eugeniu, „Managementul proceselor monetare şi teoria inflaţiei”,Editura „Curtea Veche”, vol. I, 1993;

*** Banca Naţională a României, Caiete de studii, iulie 2007; ***Dicţionar de economie, Ediţia a II a, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

01:50

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

23/208

23

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2.CEREREA ŞI OFERTA DE MONEDĂ

Cuprins

2.1. Obiective2.2. Competenţele unităţii de învăţare

2.3 . Masa monetară. Cererea şi oferta de monedă 2.4 . Valoarea şi puterea de cumpărare a monedei 2.5. Convertibilitatea monedei2.6. Test de evaluare a cunoştinţelor 2.7. Test de autoevaluare a cunoştinţelor 2.8. Rezumat2.9. Bibliografie

2.1. ObiectiveUnitatea de învăţare 2 Cererea şi oferta de monedă,după parcurgerea căreia

veţi fi familiarizaţi cu concepte privind masa monetară, cererea şi oferta demonedă, cât şi cu puterea de cumpărare şi convertibilitatea banilor. 2.2. Competenţele unităţii de învăţare După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi să:

Definiţi masa monetară şi să precizaţi care sunt elementele constitutive alecererii şi ofertei de monedă;

Scrieţi ecuaţia cantitativă a cererii de moned ă; Definiţi convertibilitatea monedei; Definiţi valoarea monedei şi puterea de cumpărare a monedei; Identificaţi principalele aspecte legate de convertibilitatea monetară în perioada contemporană.

Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de3 ore.

2.3 . Masa monetară. Cererea şi oferta de monedă

Masa monetară reprezintă cantitatea de monedă aflată în circulaţie într -oanumită perioadă, sub toate formele sale (bani de hârtie, monedă metalică, baniscripturali etc.).

Numerarul (bancnote şi monede) şi depozitele băncilor comerciale păstratela banca centrală (în contul rezervelor minime obligatorii) formează banii primarisau baza monetară şi constituie o creanţă faţă de banca centrală. Banii secundarireprezintă disponibilităţile la vedere şi constau în creanţe faţă de băncilecomerciale.

Masa monetară are o anumită structură, reflectată de aşa-numitele agregatemonetare, ce pun în evidenţă diferite grade de lichidităţi.

Din punct de vedere statistic, pentru măsurarea masei monetare se recurgela structurarea acesteia, ceea ce permite calcularea indicatori lor şi a agregatelormonetare.

Delimitarea componentelor masei monetare din circulaţie se realizează

după următoarele criterii, utilizate în statistica monetară internaţională: sfera pe care o serveşte masa monetară- masa monetară poate fi analizatăca monedă scripturală (bani de cont) şi numerar. Aceste sume apar ca

00:00

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

24/208

24

10

Capul Jean- Yves, Garnier Olivier, „Dictionnaire d’économie et de sciences sociales”,Hatier, 1993, p. 267.11 Banca Naţională a României, Caiete de studii, iulie 2007, p. 11 12 Gherghinescu Oana, Gherghinescu Gheorge, „Abordarea structurii şi rolului agregatelor monetare la Frankfurt siBucure şti”, în „Finan ţe – Provoc ările viitorului”, Anul VI, Nr. 6/2007, p. 223

solduri în conturile bancare sau asupra populaţiei, sau ca numerar încasieriile agenţilor economici şi ale instituţiilor;

natura social economică a deţinătorilor de monedă- din acest punct devedere se disting mijloace băneşti (monede) ce aparţin sectorului public simijloace băneşti ale sectorului privat;

rotaţia şi rolul diferitelor componente ale masei monetare- din acest punctde vedere se disting: mijloace băneşti cu circulaţie curentă; mijloace băneştieconomisite; alte mijloace băneşti;

gradul de lichiditate al diferitelor componente - din acest punct de vedere sedisting următoarele: lichidităţi primare; lichidităţi secundare; lichidităţiterţiare.Indicator ii sau agregatele monetare sunt stabilite de către autorităţile

monetare, ţinând seama de trei criterii principale: eficacitatea agregatelor monetare,caracterul controlabil şi disponibilitatea statistică.

Agregatele monetare se stabilesc pe baza regrupării, stabilită într -un modconvenţional, a tuturor activelor în categorii mari care se includ unele în altele10 şicare sunt simbolizate diferit:

(M 0, M 1, M 2, M 3, M 4, L) unde: M0 = baza monetară (numerarul în circulaţie şi rezervele băncilor

comerciale la Banca Centrală şi numerar în casieriile băncilor comerciale); M1 = bilete de bancă, moneda divizionară şi depozitele la vedere (conturi în bancă)reprezintă masa monetară în sens strict; M2 = M 1 + conturile de economii şiconturile pe librete la bancă;M3 = M 2 + depozitele la termen, bonurile de casă şicertificatele de depozit; L = M 3 + bonurile de Tezaur şi titlurile comerciale emisede întreprinderi.

Figura 2: Evoluţia masei monetare şi a componentelor 2000-2006

Sursa: B.N.R 11 La nivelul BănciiCentrale Europene au fost definite: masa monetar ă în sens

restrâns (M1), masa monetara intermediar ă (M2) şi masa monetar ă în sens larg(M3) 12.

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

25/208

25

Tabel 2: Structura agregatelor monetare în Eurosystem

Sursa: Banca Centrala Europeana, www.ecb.int

Un element important ce rezultă din analiza structurii masei monetare îlconstituie lichiditatea. Aceasta reflectă volumul mijloacelor de plată deţinut deagenţii economici, indiferent de forma concretă pe care o îmbracă.

Lichiditatea reprezintă abundenţa de fonduri disponibile, pe de o parte, şi deactive financiare, pe de altă parte. O piaţă este lichidă atunci când există posibilitatea de a vinde şi de a cumpăra, în mod operativ şi fără întreruperi, activefinanciare. Un activ car e nu este lichid nu poate fi revândut, singura posibilitate dea recupera valoarea sa fiind pe seama veniturilor viitoare pe care le aduce. Prinaceasta se anulează una dintre principalele funcţii economice ale activelorfinanciare, aceea de a mobiliza cap italurile investite şi de a transforma investiţiaîntr -o valoare comercializabilă;

Cu alte cuvinte, lichiditatea reflectă capacitatea agenţilor economici de aface faţă plăţilor la care se angajează prin acţiunile lor. Desigur, lichiditatea estecorelată cu agregate monetare şi nu se referă numai la agenţii economici, ci ea poate fi extrapolată până la nivelul economiei naţionale.

Rata lichidităţii reprezintă raportul între nivelul mediu anual al maseimonetare şi nivelul tranzacţiilor economice mijlocite de monedă.

Cererea de monedă reprezintă cantitatea de bani propriu- zişi (agregatul M1,de fapt) de care doresc să dispună agenţii economici, la un moment dat. Cererea demonedă aparţine aşadar, agenţilor economici care desfăşoară activităţi economiceşi care se află la un moment dat în situaţia de a recurge la împrumuturi (credite).Purtătorii cererii de monedă sunt:

Întreprinderile care îşi finanţează activităţile economice; Trezoreria pentru a- şi finanţa deficitul bugetar; Băncile şi instituţiile financiare care au nevoie de credite; Populaţia care desfăşoară diferite activităţi. Cererea de monedă este condiţionată de necesităţile agenţilor economici

pentru a- şi procura bunuri şi a-şi achita servicii. De asemenea, cererea de monedă

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

26/208

26

este influenţată de volumul tranzacţiilor la un moment dat şi de viteza de rotaţie a banilor. Sintetizând, se poate spune că cererea de monedă este o funcţie dependentăde o serie de factori, cum ar fi:

veniturile; nivelul general al preţurilor, cererea de monedă este direct proporţională

cu nivelul preţurilor; r ata dobânzii şi randamentul acţiunilor: cererea de monedă este invers proporţională cu rata dobânzii şi randamentul acţiunilor; alţi factori de influenţă: „preţul” deţinerii bunului- substitut (al cărţii de

credit în locul numerarului, al bancnotelor în locul monedelor), „preţul” bunului complementar (al cardului / legitimaţiei a cărei deţinere selectează persoanele la un bancomat), gusturile (preferinţele) pentru o monedă(valută) sau alta, convertibilă sau nu, plata tehniciiutilizate, refuzul de plată ş.a.

Figura 3 : Cererea de monedă

Volumul masei monetare existente în circulaţie este direct proporţional cuvolumu l tranzacţiilor şi invers proporţional cu viteza de rotaţie a banilor.Viteza derotaţie a monedei reprezintă numărul mediu de operaţiuni de vânzare-cumpărare şide plăţi mijlocite de o unitate monetară, într -o anumită perioadă.

Un alt factor de influenţă asupra volumului masei monetare este şicomportamentul agenţilor economici, în sensul că unii păstrează bani lichizi, alţii plasează banii în afaceri sau îi utilizează în scopuri speculative (aşa cum aprecia J.M. Keynes, cererea de monedă are o componentă economico- psihologică şi altaspeculativă).

Oferta de monedă reprezintă cantitatea de monedă pusă la dispoziţiautilizatorilor prin sistemul bancar. Oferta de monedă provine de la instituţiilefinanciar bancare care au astfel de atribuţii şi de la agenţii economici care dispunde resurse monetare la un moment dat. Purtătorii ofertei de monedă sunt: băncile,casele de economii şi de pensii, societăţile de asigurări, instituţii financiare cudisponibilităţi, trezoreria dacă are excedent, populaţia şi banca centrală.

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

27/208

27

Figura 4 : Oferta de monedă

În legătură cu posibilitatea de a controla oferta de monedă există puncte devedere diferite. Astfel, analiza macroeconomică admite, ca ipoteză, că oferta demonedă este perfect controlată de autorităţile monetare. În acest caz, se spune cămoneda este exogenă.

Problema caracterului endogen sau exogen al creaţiei monetare,caracterizează dezbaterile monetare actuale:

a) şcoala bancară apreciază creaţia monetară ca endogenă: aceasta nu poatefi excesivă şi este condiţionată de nevoile activităţii economice şi de preţuri;

b) şcoala circulaţiei, de orientare cantitativistă, consideră creaţia monetarăca exogenă şi inflaţionistă;

c) şcoala băncii libere propune eliminarea băncii centrale şi a monopoluluisău, în numele eficacităţii concurenţei bancare.

Cererea şi oferta de bani se confruntă pe piaţa monetară. Pentru o anumitărată a dobânzii (d’ ), evoluţia cererii şi ofertei tind să se echilibreze în punctul E,determinat de cantitatea de monedă necesară şi suficientă pentru a crea echilibrul.

Figura 5 : Echilibrul cererii cu oferta de monedă

Sursa de creare a monedei o reprezintă desfăşurarea mai multor tipuri deoperaţii:

creditarea. Băncile participă la crearea monedei prin intermediulcreditului. Într -o ope raţie de credit, unitatea bancară creditează contul beneficiarului şi pune astfel la dispoziţia sa monedă scripturală. Crediteleconstituie, astfel, depozite. Această monedă va fi pusă în circulaţie şi nu se

va diferenţia cu nimic faţă de celelalte forme de monedă, având aceleaşicaracteristici cu moneda de hârtie sau cu piesele metalice; finanţarea nevoilor statului. Crearea monedei este, în primul rând,

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

28/208

28

13 Irving Fisher (1867 - 1947) - economist american, reprezentant al Şcolii neoclasice. 14 Milton Friedman (1912 - 2006) - profesor al Universităţii din Chicago. În 1976 a primit Premiul Nobel pentru

Economie . El este considerat reprezentantul principal al şcolii dinChicago. Milton Friedman a adus ne număratecontribuţii la dezvoltarea microeconomiei şi a macroeconomiei precum şi la dezvoltarea teoriile cu privire la economiade piaţă şi la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei.

rezultatul creditelor acordate statului de către banca centrală, instituţiile decredit şi Trezoreria publică. Pentru asigurarea finanţării deficitului bugetar, banca centrală acordă avansuri statului. Ea va crea monedă princreditarea contului deschis în numele Trezoreriei publice. În acest caz,contrapartida creării monedei o reprezintă creanţele asupra statului;

achiziţii de devize străine. În urma exportului, agenţii economici naţionali

primesc devizele altor ţări, pe care le depun la bănci. În schimbul acestora, banca centrală creditează contul băncilor intermediare, ceea ce conduce la plasarea pe piaţă a noi cantităţi de masă monetară. Dimensiunile acesteiasunt condiţionate de situaţia balanţei de plăţi.

Analizaţi echilibrul monetar presupunând că rata dobânzii reprezintă o mărimeindependentă, apoi, variabilă dependentă de modificările survenite în cererea şioferta de monedă.

Să ne reamintim... Volumul masei monetare existente în circulaţie este direct proporţional cu volumultranzacţiilor şi invers proporţional cu viteza de rotaţie a banilor. Viteza de rotaţie amonedei reprezintă numărul mediu de operaţiuni de vânzare-cumpărare şi de plăţimijlocite de o unitate mon etară, într -o anumită perioadă. 2.4 . Valoarea şi puterea de cumpărare a monedei

Teoriile privind rolul monedei în funcţionarea economiei au avut în centrulatenţiei influenţa exercitată asupra volumului producţiei şi a nivelului preţurilorTeoria cantitativa clasica a banilor reprezintă una din cele mai vechi teoriimonetare. Ea a apărut în secolul XVI, când în Europa, datorită afluxului masiv demetale preţioase ca urmare a descoperirilor geografice au avut loc importantecreşteri de preturi. Principiile de bază ale acestei teorii au fost enunţate dereprezentanţii mercantilismului şi economiştii clasici.

Teoria cantitativ ă tradiţională corespunde perioadei mercantiliste: ThomasMun, Jhon Locke, R . Cantillon sau W. Petty sunt câţiva dintre gânditorii care aucontribuit la cristalizarea ideii monetare cantitative. Odată cu dezvoltarea teorieieconomice clasice (Adams Smith, David Ricardo, Th. Malthus, J.B. Say, J.S. Mill),aspectele legate de ban i au fost abordate în alţi termeni.

Economiştii neocl asici aduc noi perspective în analiza fenomenelormonetare. În limbajul comun s-a generalizat însă conceptul de „teorie cantitativ ă clasică”, formulată în două variante: varianta „tranzacţională“ (Ir ving Fischer 13) şivarianta „venit“ (L. Walras, A. Mashall, K.Wicksell, A. Pigou). După 1950, un

grup de economişti cunoscuţi ca reprezentanţi ai „şcolii de la Chicago“, în frunte cuMilton Friedman 14, readuc în actualitateteoria cantitativ ă clasică adap tând-ocondiţiilor economice specifice sfârşitului de secol XX. Apare, astfel, teoriacantitativ ă a banilor reformulată, fiind cunoscută în literatura de specialitate ca„noua teorie cantitativa a banilor “.

Teoria cantitativ ă clasică se bazează pe un model simplu. Astfel, cererea demonedă depinde în primul rând de volumul operaţiunilor de achiziţionare a

01:25

http://ro.wikipedia.org/wiki/1867http://ro.wikipedia.org/wiki/1947http://ro.wikipedia.org/wiki/SUAhttp://ro.wikipedia.org/wiki/1912http://ro.wikipedia.org/wiki/2006http://ro.wikipedia.org/wiki/Profesorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_Chicagohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_Chicagohttp://ro.wikipedia.org/wiki/1976http://ro.wikipedia.org/wiki/1976http://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel_pentru_Economiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel_pentru_Economiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel_pentru_Economiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Chicagohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Microeconomiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Microeconomiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Macroeconomiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Macroeconomiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C5%A3%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C5%A3%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C5%A3%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C5%A3%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C5%A3%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C5%A3%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Macroeconomiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Microeconomiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Chicagohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel_pentru_Economiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Premiul_Nobel_pentru_Economiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/1976http://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_Chicagohttp://ro.wikipedia.org/wiki/Profesorhttp://ro.wikipedia.org/wiki/2006http://ro.wikipedia.org/wiki/1912http://ro.wikipedia.org/wiki/SUAhttp://ro.wikipedia.org/wiki/1947http://ro.wikipedia.org/wiki/1867

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

29/208

29

15 Vasilescu Eugeniu, „Managementul proceselor monetare şi teoria inflaţiei”, Editura „Curtea Veche”, vol. I, 1993, p.240-241.

bunurilor şi plată a serviciilor, precum şi de viteza de rotaţie a monedei. Aceastăcerere se află în raport direct proporţional cu volumul schimburilor şi în raportinvers proporţional cu viteza de rotaţie a monedei.

Exista doua variante ale teoriei cantitative a banilor : varianta tranzacţionalăşi varianta venitului.

Varianta tranzac ţionalăa te oriei cantitative este cunoscută şi sub numele de

„Ecuaţia Fischer“, după numele susţinătorului ei, Irving Fischer. În formămatematică, ecuaţia Fischer apare astfel:M V= PT unde:

M - cantitatea de monedă cerută, necesară tranzacţiilor;T - volumul fizic al tranzacţiilor;P - preţul mediu al unei tranzacţii;V- viteza de rotaţie a monedei (numărul mediu de operaţiuni de vânzare-

cumpărare şi de plăţi mijlocite de o unitate monetară, într -o anumită perioadă).J. Fisher a dezvoltat ecuaţia prin disocierea numerarului aflat în circulaţie

de moneda scripturală, luând în considerare viteza de circulaţie diferită pentruaceste componente ale masei monetare. În aceste condiţii, ecuaţia devine:

MV + M’V’ = PT unde: M’ = moneda scripturală; V’ = viteza de circulaţie a banilor scripturali. Cererea de monedă (Mc) va fi

Mc = PT/V’ Varianta veniturilor (denumită şi „ecuaţia Cambridge”), a fost elaborată deA. Marshall şi A. C. Pigou de la Universitatea Cambridge şi are forma:

M = KY unde: K = constantă care reprezintă partea din venitul nominal menţinută sub

formă de bani;Y = venitul naţional exprimat în preţuri curente. Valoarea reală a monedei exprimă puterea sa de cumpărare şi este dată de

starea economiei din care provine. Valoarea monedei reprezintă puterea sa decumpărare şi este dată de cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi achiziţionatăcu o anumită sumă de bani sau cu o unitate monetară.

Puterea de cumpărare a monedei se poate exprima: a) pe plan intern, în cadru naţional şi se măsoară prin cantitatea dintr -un

anumit bun care se poate cumpăra cu moneda respectivă. Exprimarea matematicăeste următoarea15:

C i =S/P unde: C1 = puterea de cumpărare internă;

S = o anumită sumă de bani; P = preţul unei mărfi sau grupe de mărfuri. Această relaţie nu este suficient de elocventă, deoarece nu se referă la

complexitatea bunurilor ce constituie obiect al consumului; de asemenea, nusurprinde dinamica diferitelor structuri ale bunurilor de consum;

b) puterea de cumpărare externă, utilizată pentru determinarea cursuluivalutar.

Cursul valutar poate fi definit c a preţul unei unităţi monetare a unei ţăriexprimat într -o altă monedă, cu care se compară valoric.

În economie, paritatea puterii de cumpărare (PPC) este o metodă folosită pentru a calcula o rată de schimb alternativă între monedele a două ţări.PPC

http://ro.wikipedia.org/wiki/Economiehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Economie

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

30/208

30

16 Mariana Negruş, Tehnici de calcul valutar -financiar, Editura Militară, 1992, p. 222.

măsoară puterea de cumpărare a unei monede, într -o unitate de măsurăinternaţională (de regulă, dolari sau euro ), deoarece bunurile şi serviciile au preţuridiferite în unele ţări comparativ cu altele. Ratele de schimb ale parităţii puterii decumpărare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din ţări diferite.

Să ne reamintim... Teoria cantitativa clasica a banilor reprezintă una dincele mai vechi teoriimonetare. Ea a apărut în secolul XVI, când în Europa, datorită afluxului masiv demetale preţioase ca urmare a descoperirilor geografice au avut loc importantecreşteri de preturi. Principiile de bază ale acestei teorii au fost enunţate dereprezentanţii mercantilismului şi economiştii clasici. Realizaţi o comparaţie între paritatea aur sau metalică şi paritatea valutară. Ce înseamnă paritatea puterii de cumpărare a două monede?

2.5. Convertibilitatea monedei

Convertibilitate reprezintă însuşirea legală a unei monede de a putea fi preschimbată cu o altă moned ă în mod liber prin vânzare şi cumpărare pe piaţă. Nuexistă restricţii nici cu privire la suma preschimbat ă, nici la scopul preschimbării(plăţi pentru tranzacţii curente sau mişcări de capital) si nici la calitatea celui careefectuează preschimbarea.

Rolul convertibilităţii derivă din aspectele prezentate în tabelul următor: Tabel 3: Convertibilitatea şi influenţa sa asupra economiei

Influenţe Convertibilitatecomerţulexterior

Prin convertibilitate se creează premisele determinăriiexacte a eficienţei comerţului exterior în ansamblu şi afiecărei tranzacţii în parte.concurenţa ca urmare a convertibilităţii, produsele ţării se află într -oconcurenţă reală şi continuă cu produsele celorlalte ţări.

restructurareaeconomiei

Convertibilitatea face posibilă restructurarea permanentă aeconomiei prin dezvoltarea producţiei sectoarelor şi

produselor celor mai eficiente cerute la export.echilibrulvalutar-financiar

Din punct de vedere financiar, convertibilitatea contribuie larealizarea echilibrului valutar-financiar, moneda naţională putând fi utilizată pentru acoperirea unor eventualedezechilibre ale balanţelor de plăţi.

dezvoltarea şieficienţaeconomică

Cursurile valutare îngeneral şi valoarea monedei naţionaleîn special sunt puse pe o bază economică, ele rezultânddincererea si oferta de pe piaţa valutară. Trecerea laconvertibilitate poate fi deci considerată ca fiind un rezultatal atingerii unui nivel mai înalt de dezvoltare şi eficienţăeconomică.

Convertibilitatea se bazează, în prezent pe posibilitatea oferită deautorităţile monetare ale unei ţări, de a schimba moneda naţională, în oricemoment, pe devize străine. Există, în decursul istoriei, mai multe variante aleconvertibilităţii16:

a) Convertibilitatea in condiţiile etalonului aur Însuşirea bancnotei de a fi oricând transformabilă înaur a fost denumită

02:10

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

31/208

31

convertibilitate. Banca emitentă are obligaţia să achite la prezentarea bancnotelorsuma în aur monedă corespunzătoare atât valorii nominale, cât şi conţinutului demetal preţios (valoare paritară).

Convertibilitatea era liberă, nelimitată, se realiza relativ automat, asiguramenţinerea echilibrelor între nevoile economiei şi bancnotele puse în circulaţie.

Treptat, banca nu a mai put ut asigura stocul de acoperire în depozitele sale(25- 40% din valoarea bancnotelor în circulaţie), trecându-se la convertibilitatealimitată şi apoi la convertibilitatea bancnotelor în aur lingouri, accesibilă doar celorcare dispuneau de sume mari de bancnote.

In România, legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiedinaprilie 1880 a stabilit ca “Banca Naţională a României are privilegiul de a emite bilete de bancă la purtător.Suma biletelor în circulaţie va fi reprezentată prin valorilesne de realizat. Banca va trebui să aibă o rezervă metalică de o treimedin suma

biletelor emise ”. Într -un alt articol al legii de înfiinţare se arăta că “biletele vor fi plătite la prezentare, la biroul băncii, înaur sau în monedă naţională de argint”.

Aşadar, bancnotele Băncii Naţionale erau convertibile înaur sau argint, banca fiind obligată în acest scop sa aibă o rezervă metalică echivalentă cu o treimedin suma bancnotelor emise.

La început, legătura monedelor de hârtie cu metalul monetar se realiza prin păstrarea în depozitele băncii emitente a aurului, ca activ de bilanţ, în timp cemoneda de hârtie reprezenta o obligaţie a băncii faţă de viitorii posesori de biletede bancă. În această perioadă s-a menţinut convertibilitatea,moneda de hârtie fiind preschimbată la cerere înaur . Convertibilitatea internă a monedelor de hârtieestelimitată şi după 1933este exclusă definitiv,moneda de hârtie şimoneda de contfiind singurele forme de monedă aflate în circulaţie.

b) Convertibilitatea aur-devize (v alutară) Dispariţia convertibilităţii aur a impri mat mecanismului convertibilităţii un

nou conţinut, exprimat prin următoarele trăsături specifice: convertibilitatea se realiza într -o valută, convertibi lă la rândul ei în aur; banca de emisiune deţine în depozitul său valută de rezervă accesibilă

deţinătorului de monedă naţională, la cursul oficial; aurul aparţine băncii străine care a emis valuta de rezervă (convertibilitatea

oficială între autorităţile publice); cur surile sunt supuse unor fluctuaţii continue şi multiple, în funcţie de

cererea şi oferta pe piaţă.Etalonul aur-de vize, creat în scopul înlocuirii aurului cu valut ele în funcţia

de mijloc de plată internaţional, a fost aplicat pe o scară tot mai largă în perioadainterbelică şi după cel de-al doilea războ i mondial. Proliferarea a fost îndeosebi

urmarea presiunilor exercitate de Comitetul financiar al Societăţii Naţiunilor sub acărui conducere o serie de state membr e au procedat la asanarea situaţiei lorfinanciare după primul război mondial.

In cadrul acestui sistem, legătura directă dintre bancnotele în circulaţie şiaurul deţinut de banca de emisiune este ruptă. Teoretic, banca ar putea fi chiardispensată de obligaţia deţinerii unei rezerve de aur , deoarece ea nu este datoare săconvertească bancnotele în aur. În structura Masei monetare aflată în circulaţie seaflă numai semne băneşti: bancnote şi bani divizionari confecţionaţi din metaleieftine. Convertirea se efectuează în valute, convertibile la rândul lor în aur. Prinurmare, etalonul aur- devize presupune existenţa cel puţin a unei monede naţionaleconvertibile în aur, care să servească la convertirea celorlalte monede.

Odată cu trecerea la etalonul aur-de vize, conţinutul noţiunii deconvertibilitate s- a modificat, în sensul că prin el s-a înţeles de atunci înainte numaidreptul deţinătorului de bancnote de a cere băncii emitente valută străină la cursul

8/15/2019 978-606-751-210-6 Macroeconomie

32/208

32

oficial, precum şi de a dispune în mod liber de valut a astfel obţinută.Cu alt e cuvinte, convertibilitatea a încetat de a mai fi o operaţie de

verificare a rambursabilităţii în aur a ban cnotelor sau un prilej de alegere între oformă de plată şi alta, devenind exclusiv un mijloc prin care debitorii faţă destrăinătate îşi procură la scadenţă, în schimbul sumei corespunzătoare în monedănaţională, valuta străina necesară pentru achitarea datoriei la un curs stabil numitcursul oficial..

Etalonul aur- devize a reprezentat o soluţie pentru situaţia în care producţiaşi rezervele de aur nu ţin pasul cu dezvoltarea economică. Această formă obligă băncile de emisiune să-şi constituie rezerve în care ponderea princ ipală nu o maiare aurul, ci valutele şi devizele convertibile în aur. Modificarea conţinutuluinoţiunii de convertibilitate a fost însoţită de precizarea raţiunii pentru care aceastaeste adoptată. O ţară cu moneda convertibilă se presupune ca are o monedă stabilă,ţinând seama de faptul că banca efectuează convertibilitatea la paritate, deci la uncurs fix. O ţară cu o asemenea monedă va putea face comerţ cu toate celela lte ţări,având capacitatea de a preschimba li ber moneda proprie cu orice altă monedă, decide a cumpăra şi vinde pe orice piaţă, mai precis pe acea piaţă pe care obţine cel maimare avantaj.

Cu toate acestea, trebuie de observa t că în condiţiile etalonului aur-devize: caracterul reprezentativ al monedei est e mai estompat, deoarece aurul în care

se efectuează eventual convertirea finală nu mai aparţine băncii emitente, ciunei bănci străine;

din momentul în care convertibilitatea directă în aur nu mai este posibilă,dispar limitele de fluctuaţie a cursurilor valutare între cele două “puncte aleaurului”. Ca urmare, cursurile sunt supuse, teoretic, unei variaţii infinite, înfuncţie de evoluţia cererii si ofertei de pe piaţă. În aceste condiţii,convertibilitatea recip rocă la un curs sta bil, oficial nu este realizabilă decâtatunci când cursul pieţei este sensibil apropiat de cursul oficial.

În ipoteza în care, din motive diferite, cursul de piaţă al valutelor aretendinţa să depăşească nivelul cursului oficial, regim ul convertibilităţii propriu-ziseimpune băncii de emisiune să intervină pe piaţă, vânzând valutele prea solicitatesau cumpărând pe cele prea m ult oferite, in scopul echilibrării cererii şi ofertei.

Dacă posibilităţile băncii nu-i permit să facă faţă situaţiei, statul respectivsuspendă conve rtibilitatea oficială a monedei naţionale. Există în continuare două posibilităţi: sau va fi intr odus un regim restrictiv al plaţilor în străinătate, în careechilibrul între vânzări şi cumpărări de valute va fi realiz at pe cale administrativă sau tranzacţiile vor fi lăsate să se efectueze liber la cursul pieţei (curs flotant ), fărănici o influenţă exterioară. În acest ultim caz, echilibrul între cererea şi oferta de

valute se va stabili pe piaţă prin realizarea unui curs de echilibru.c) Convertibilitatea de piaţăTrecer ea la cursurile flotante, renunţar ea la convertibilitatea oficială, nu

dispensează decât parţial băncile de obligaţia de convertire, banca de emisiuneintervenind adesea pe piaţă pentru a susţine cursul, altfel spus, pentru a garanta, cel puţin potenţial, dreptu l general de procurare de valută de pe piaţă şi de folosireliberă a acesteia pentru a efectua plaţi si tranzacţii cu partenerii străini.

În acest se ns, convertibilitatea reprezintă capacitatea unor monede de acircula liber pe plan internaţional, capacitate garantată de puterea de cumpărare cucare fiecare economie înzestrează propria monedă, adică gama de bunuri şi serviciice poate fi procurată în o rice moment cu moneda respectivă.

În principiu, fiecare ţară subordonează convertibilitatea unei anumite politici monetare care protejează interesele naţionale, manifestându-se printrealtele, ca un mijloc de