12. Tendin�e

Cuvintele cu form� unic�, variate semantic, func�ional �i, nu în ultimul

rînd, ca origine lexical�, ofer� inevitabil o re�ea bogat� de direc�ii evolutive. Pare adecvat

ca prezentarea lor s� fie f�cut� în dou� trepte: un prim nivel ar fi cel al tendin�elor

particulare, un al doilea (însumînd mare parte din aceste direc�ii) fiind cel al tendin�elor

generale care privesc evolu�ia limbii în ansamblul ei.

Tendin�e particulare

Complexe adverbiale vs construc�ii prepozi�ionale

În greac� exist� o tendin�� de a restrînge folosirea complexelor adverbiale

(în ���������������� etc.) în favoarea construc�iilor prepozi�ionale (Lejeune, 1939, p. 139). Herodot,

de pild�, folose�te ������������ �� ������� ������� ������� ����� dar niciodat� �� ��������� ��������� ��������� �������. Dorica �i inscrip�iile atice rezerv�

aceste forme adverbiale numelor de localit��i de prin preajm� sau cu reputa�ie

panhelenic� (chiar �i în aceste situa�ii, adverbele sufer� concuren�a construc�iilor

prepozi�ionale: IG II-III 1611 �� ���������� ���������� ���������� �������� �i, în aceea�i inscrip�ie, �������� ���������������� (cele dou�

toponime sînt porturi învecinate).

Componente adverbiale vs componente nominale

O privire de ansamblu asupra adverbelor în ���������������� (ibid., p. 397 sq.) arat� c�,

pornind de la tipul homeric � ����� ����� ����� ���� ���� ���� ���� ����, posthomeric � ����� ����� ����� ���� � ������� ������� ������� ������ etc., sufixarea cu

���������������� se extinde la temele pronumelor personale (���������������������������� etc.), la temele nominale

( ��� ���� ��� ���� ��� ���� ��� ���� ���������� ������������� ������������� ������������� ���), la adverbe (�������������������������������� ������������������������).

În mod similar, în indo-iranic�, al�turi de kú-tah �� ��, yá-tah, ta-tah �� ��, katará-

tah �� �� exist� mat-tah �� �� (format pe pronume personal), mukha-tah �� ��, daks �� ��in �� ��a-tah �� �� (din

adverbe).

Cele dou� evolu�ii sînt independente �i, cu atît mai mult, depun m�rturie

pentru adoptarea în sistemul nominal a unor caracteristici adverbiale. Înc� din expresia

vedic� tátah �� �� s �� ��as �� ��thât se vede cum un substantiv în cazul ablativ poate fi determinat de un

adverb demonstrativ în -tas; mai departe, în indiana medie, -tas devine desinen�a

nominal� normal� de ablativ cam în acela�i fel în care formele grece�ti în ���������������� sînt

încorporate în declinare.

Concluzia lui Lejeune este c� aceste fapte totu�i nu ar constitui indicii

asupra flexiunii indo-europene, ci ar fi doar ilustr�ri ale unui procedeu care a func�ionat

în greac� �i indo-iranic�.

Schmidt (apud Ramat, 1976, p. 322) arat� c� printre factorii lingvistici

care au provocat schimbarea în sistemele cazuale ale limbilor indo-europene

(„operators”) trebuie f�cut� distinc�ia între operatori care modific� forma �i operatori care

modific� sistemul. Cei dintîi pot fi motiva�i fonematic sau paradigmatico-fonematic (prin

ac�iunea legilor fonetice sau schimbarea alomorfelor unui morfem în interiorul diverselor

clase, e.g. trecerea nom. pl. pronominal *-oi la temele în *-o/e); �i ace�tia în anumite

cazuri pot duce la schimbarea sistemului. Cît prive�te operatorii care modific� sistemul,

trebuie f�cut� distinc�ia între cei motiva�i semantic �i cei motiva�i sintactic. Sincretismul

cazurilor, de pild�, pare motivat mai cu seam� sintactic; reducerea sistemului cazual indo-

european prin sincretism �i transformarea ulterioar� a tipului primordial flexiv î�i are

punctul de plecare în a�a-numitele cazuri concrete, pentru c� acestea manifest� în mare

m�sur� necesitatea �i posibilitatea de a specifica local, prin intermediul elementelor

neflexibile, rela�iile (exprimate paradigmatic cu afixe) cu ce?, unde?, de unde?, încotro?.

Frecven�a particulelor

O tendin�� remarcat� în interiorul limbii grece�ti este aceea de reducere a

num�rului �i importan�ei particulelor în articularea expresiei. Margaret Thrall, în studiul

s�u asupra particulelor în Noul Testament (1962, p. 39 sq.), vorbe�te de o dubl� tendin��:

degenerarea �i dezvoltarea. Absen�a din � ��� a multora dintre combina�iile clasice de

particule este exemplul cel mai gr�itor al unui proces de degenerare lingvistic� (sau, mai

larg vorbind, de declin al civiliza�iei grece�ti). Statistica ofer� date f�r� echivoc: Noul

Testament, de zece ori mai întins decît Apologia Socratis, are abia jum�tate din

combina�iile de particule ale textului platonic. S-a observat totodat� c� �i textul de �coal�

al lui Aristotel are, în compara�ie cu cel literar, pentru public, al lui Platon un stil marcat

de un joc mai restrîns de particule. Aceast� continu� pierdere a subtilit��ii este înso�it� de

un proces pozitiv, de dezvoltare lingvistic� (proces ale c�rui r�d�cini se afl�, de

asemenea, în perioada clasic�): particulele î�i l�rgesc domeniul de ac�iune, cap�t� func�ii

noi (e.g. ������������������������dezvolt� un sens progresiv care pare s� fie în contradic�ie cu func�ia sa

adversativ� originar�; adverbialul ���������������� devine un conectiv în proza clasic� tîrzie, ca �i � � � �).

În aceea�i direc�ie trebuie v�zut� �i dezvoltarea în � ��� a lui ���������������� ca particul�

adversativ�. Un alt semn de cre�tere lingvistic� este formarea de particule din alte p�r�i

de vorbire, tendin�� ilustrat� în perioada elenistic� prin folosirea ca particule conective a

lui � �� �� �� �� �� �� �� � �i ����������������.

Complexe adverb & prepozi�ie

În germana contemporan� standard adverbul �i prepozi�ia sînt totdeauna

combinate inseparabil. Colocvial îns�, în special în nord, ele apar uneori desp�r�ite

(Lockwood, 1968, p. 58 sq.): aceasta trebuie s� fie o tr�s�tur� veche, de vreme ce

asemenea separ�ri sînt curente în germana medieval�. Un exemplu din Luther este

interesant: der Ort, da du aufstehest locul în care te ridici, expresie modificat� în

edi�iile ulterioare (�i a�a apare �i azi) ca der Ort, darauf du stehest locul în care stai;

separarea adverbului de prepozi�ie era socotit� o lips� de elegan�� (�i la fel este socotit� �i

în prezent).

Preverbe în serie

Preverbele înseriate sînt o m�rturie important� a unui fapt lingvistic care

nu este propriu numai preverbelor: anume c� aglomerarea de cuvinte cu form� fix� nu

este rezultatul unor prezen�e simultane, ci al unor ad�ugiri succesive. Într-o serie de

cuvinte fixe exist� totdeauna un element la care apoi se adaug� un altul (�i procesul poate

continua cu o a doua �i a treia ad�ugire).

•vedic�

În vedic�, prezen�a a dou� preverbe este relativ banal�, cel dintîi

sprijinindu-se mai mult pe valoarea nominal� (Renou, 1952, §381). Cel mai adesea sînt

separate unul de altul, al doilea aflîndu-se sudat cu verbul (î�i p�streaz� îns� accentul).

Un comportament aparte are preverbul á, care atrage �i preverbul precedent (e.g.

upágahi), el fiind aproape totdeauna în pozi�ia secund� sau, mai precis, fiind considerat

parte integrant� a verbului: din acest punct de vedere, se comport� asem�n�tor preverbele

pára, áva; dimpotriv�, ánu, ádhi �i abhí ocup� aproape totdeauna pozi�ia prim�. În

propozi�ia subordonat�, cele dou� preverbe stau de obicei al�turi; pierderea sau p�strarea

accentului de c�tre primul preverb nu este reglementat�. Mai mult de dou� preverbe în

contact sînt rare.

•hitit�

�i în hitit� (Sturtevant & Hahn, 1951, §214) se combin� adesea dou�

preverbe (i.e. preverbe separabile, frecvente în aceast� limb�): kat-ta-an, a-ap-pa, a-wa-

an.

•latin�

Latina clasic� în general respinge determinarea unui verb de c�tre dou�

preverbe (Bassols de Climent, 1956, §234), aglomerare favorizat� îns� în vorbirea

popular�, de unde intr� în literatur�, în special începînd cu epoca postclasic� (e.g. Pliniu

circumadspicio).

•vechea irlandez�

S-ar putea spune (v. Kurylowicz, 1964, cap. VII) c�, de�i teoretic este

posibil�, cumularea de preverbe nu pare s� fi fost un procedeu tipic pentru limbile indo-

europene vechi. Vechea irlandez� este o excep�ie interesant�: folose�te uneori trei sau

chiar patru preverbe înseriate.

Productivitatea compu�ilor verbali în vechea irlandez� se explic� prin

faptul c� ultimul preverb (ultimul din punct de vedere cronologic, i.e. ini�ial din punctul

de vedere al structurii formale) se deta�eaz� limpede de restul temei compusului. Ultimul

preverb P3 din suita /P3+P2+P1+verb/ are în forma fundamental� /P3—P2P1verb/

statutul unui proclitic, nu al unui preverb. Preverbarea suplimentar�, cu un preverb P4,

schimb� compusul de mai sus în /P4—P3P2P1verb/altfel spus: P3 î�i pierde statutul de

proclitic �i este încorporat ca preverb. Ultimul preverb este perceput ca determinare a

formei verbale care îi urmeaz� (form� luat� ca întreg) �i nu ca determinare a unui singur

preverb (cel imediat urm�tor).

•sîrbo-croat�

În sîrbo-croat� (Meillet & Vaillant, 1952, §263), verbele cu dou� preverbe

sînt relativ frecvente: ele se las� interpretate ca fenomen de preverbare a unui complex

verb-preverb tratat ca o unitate.

Alte criterii formale sînt dificil de g�sit. Astfel, de pild�, faptul c�

preverbul ini�ial din vechea irlandez� este totdeauna proclitic (cu excep�ia imperativului)

se datoreaz� unei reguli mecanice comparabile cu unele limit�ri impuse accentu�rii

compuselor verbale în greac�, vedic�, baltic� sau slav�; aceste restric�ii, rezultat al unor

dezvolt�ri independente �i relativ tîrzii, au în comun o tr�s�tur� distinctiv�: accentuarea

preverbului (sau a silabei) care preced� imediat radicalul verbal.

Tendin�e generale

Parcursul cuvintelor cu form� unic� din limbile indo-europene contureaz�

trei tendin�e puternice:

1. Evolueaz� spre abstractizare, într-o continu� îndep�rtare de sensul

originar, în general concret. Muta�ia este fundamental� pentru c� ea se produce dinspre

no�ional spre rela�ional. Cuvintele tind s� exprime tot mai pu�in no�iunea care le era

proprie: tind s� înglobeze semantic un ansamblu de no�iuni sau un aspect al lor, eventual

un punct de vedere asupra no�iunii respective, �i de aici pîn� la exprimarea pur� �i simpl�

a rela�iei cu o alt� no�iune sau cu întregul comunic�rii drumul nu mai este foarte lung.

Poate cel mai solid exemplu îl constituie r�spunsurile pozitive sau negative la întreb�ri:

de la repetarea, cu plus sau minus, a întreb�rii, se ajunge treptat în punctul maxim al

abstractiz�rii, al punerii în rela�ie cu contextul �i, în fond, al instrumentaliz�rii unui enun�

care nu spune nimic în sine, ci func�ioneaz� ca un semn matematic pozitiv sau negativ: da

�i nu.

2. Îndep�rtarea de sensul originar cunoa�te uneori evolu�ii surprinz�toare:

o form� rigidizat�, oprit� o vreme la un anumit în�eles, cunoa�te apoi o fluidizare a

sensurilor, putînd dobîndi, în condi�ii care sînt specifice fiec�rei unit��i lexicale în parte,

valori noi, uneori chiar în contradic�ie cu cele precedente.

3. Tendin�a cea mai evident� — �i care prive�te, în fond, esen�a

comunic�rii lingvistice — este cea de înt�rire continu�, de fortificare prin redundan��; cu

timpul, efectul redundant se consum�, devine insesizabil, dar aproape la fel de rapid se

uzeaz� �i fortificarea.

1. Abstractizarea

Sînt interesante r�spunsurile de tip da/nu ca procedee de articulare a

expresiei. Studiul amplu al lui H. Thesleff, pe texte din Plaut �i Teren�iu, vorbe�te în

esen�� despre o tendin�� general�: abstractizarea r�spunsului pîn� la no�iunile pure �i

absolute de afirma�ie �i nega�ie.

H. Thesleff urm�re�te modalit��ile prin care se dau r�spunsuri tip da/nu,

f�r� a avea totu�i inten�ia de a-l contrazice pe Meillet (1951, p. 36 sq.) asupra faptului c�

limbilor antice le-a lipsit no�iunea de da. Este evident c� grecii �i romanii nu au avut un

asemenea cuvînt specializat, exclusiv �i exact; totu�i to�i vorbitorii, antici sau moderni,

sînt capabili s� r�spund� afirmativ sau negativ la întreb�ri. În acest fel trebuie în�eles

titlul studiului lui Thesleff, Yes and No in Plautus and Terence.

Se poate men�iona (Thesleff, 1960, nota 3) �i faptul c� prima încercare de

a clasifica diferitele limbi europene a ales criteriul cuvîntului da — Dante Alighieri, De

uulgari eloquio siue idiomate (scris� în 1303 sau 1304): nam alii oc, alii oil, alii si

affirmando loquuntur; ut puta Hispani, Franci et Latini.

Cuvintele da/nu pot p�rea (ibid., p. 5) indispensabile în majoritatea

limbilor europene. Celor familiariza�i îns�, de pild�, cu latina �i finlandeza li se va p�rea

mai normal s� nu le foloseasc�: lipsa expresiilor idiomatice pentru da/nu ca �i, în general,

lipsa monopolului lingvistic, poate aduce o bog��ie în plus calit��ilor estetice ale unei

limbi.

Preciz�ri terminologice:

Thesleff nume�te prima propozi�ie „antecedent” (indiferent c� este

întrebare, porunc�, declara�ie sau exclama�ie) iar r�spunsul la antecedent îl nume�te

„replic�” (indiferent c� este afirmativ, negativ sau cu o nuan�� aparte). În principiu,

numai propozi�iile disjunctive (poate cu excep�ia celor în care un membru al întreb�rii

este forma negativ� a celuilalt) �i relative (pronominale) nu pot primi un r�spuns de tipul

da/nu.

Autorul împarte antecedentele în trei clase principale: întreb�ri

(considerînd relevante numai întreb�rile simple absolute), porunci �i declara�ii (incluzînd

�i exclama�iile); distinge întreb�rile (�i declara�iile) factuale de cele exprimînd o dorin��

sau o inten�ie. Distinc�iile nu se pot aplica rigid, poruncile putînd lua de pild� aspectul

unei întreb�ri: un accent interogativ, imposibil de determinat în scris, poate fi singurul

criteriu în detectarea nuan�ei.

R�spunsul poate fi afirmativ (confirmative) sau negativ (negative reply sau

denial). O consim�ire la un antecedent de dorin�� sau inten�ie poate fi numit� „permisiv�”

iar opusul ei (negativ) „prohibitiv�”.

O prim� clas� de r�spunsuri ar fi cele „anaforice”: antecedentul este

reprodus, explicit sau implicit, adesea într-o form� înt�rit�. Acest tip ar avea trei variante:

antecedentul este repetat în întregime sau par�ial; antecedentul este repetat în replic�

printr-un substitut; antecedentul nu e reprezentat în replic�, f�cîndu-se numai referire la

el.

A doua clas� ar fi cea a replicilor „descriptive”: antecedentul este

caracterizat, i.e. se spune ceva despre ideea exprimat� în antecedent.

Replicile anaforice au o pozi�ie mai important� în rîndul mijloacelor de

confirmare decît cele descriptive. Prevalen�a clasei anaforice este înc� �i mai izbitoare în

replicile negative: practic, autorul studiului nu poate da nici un singur exemplu de

expresie idiomatic� de negare (denial) derivat� din expresii descriptive. Interjec�iile sînt,

f�r� îndoial�, relevante pentru confirmare �i negare; dar, în limbile europene cel pu�in, ele

nu par s� se fi gramaticalizat în aceast� func�ie.

DA la Plaut �i Teren�iu

1. DA ca replic� anaforic�:

Se vorbe�te despre o „anafor� explicit�” atunci cînd în r�spuns este reluat

par�ial antecedentul; cum de obicei este reluat un singur cuvînt, aceast� situa�ie ilustreaz�

tendin�a de schematizare a replicilor.

«Substitute ale anaforei» sînt cuvinte relativ puternice, cum ar fi forme ale

lui facere �i fieri, pronume, ita (simptom al aceleia�i tendin�e c�tre schematizarea

replicii; sensul lui ita confirmativ este foarte aproape de modernul da: totu�i acesta nu-�i

pierde niciodat� leg�tura cu sensul de baz�, astfel încît s� poat� fi folosit ca r�spuns

afirmativ-confirmativ la un antecedent negativ), sic (fa�� de ita anaforic, sic are valoare

demonstrativ�; referirea lui la o propozi�ie pare s� �inteasc� mai degrab� înainte decît

înapoi).

«Anafora subîn�eleas�» se realizeaz� cu verbe de confirmare, particule

implicînd ad�ugarea sau corec�ia (datorit� naturii ei enclitice sau proclitice, în general o

particul� nu poate fi izolat�, deci nu poate prelua func�ia unui da accentuat), particule

emfatice (hercle trebuie socotit o particul� emfatic� �i nu poate fi folosit singur; edepol,

pol; ecastor, mecastor; uero, enimuero; quidem, quippe), pronume personale,

certum/certe/certo (certum nu are o func�ie confirmativ� proprie, dar certum est foarte

adesea are un în�eles semi-adverbial: desigur; certe �i certo se întîlnesc frecvent cu verbe

care înseamn� a vedea, a cunoa�te, a �ti; certo este aproximativ sinonim cu certe, dar

mult mai pu�in comun, în m�sura în care ne putem baza pe manuscrise: certe se refer� de

obicei la întreaga propozi�ie, în schimb certo este mai degrab� adverbial; distribu�ia lor se

poate interpreta �i în sensul c� forma certo este mai vie �i mai subiectiv� decît certe),

adverbe intensive (utilizarea lor în func�ie confirmativ� nu este comun� în latina literar�:

ual(i)de, nimis �i nimium, satis, sane, audacter); maxime confirmativ este destul de

comun (folosit �i cu i(m)mo); ca r�spunsuri de confirmare se folosesc �i întreb�ri.

2. DA ca replic� descriptiv�

Faptul c� declara�ia antecedent� este adev�rat� se sugereaz� prin uerum

(uera); uero este socotit printre particule — are în mod normal o pozi�ie ne-emfatic� în

propozi�ie �i, prin aceasta, se distinge clar de uerum.

Pentru adverbele cu în�elesul precis, exact (admodum, oppido,

planissime), dezvoltarea func�iei confirmative se poate explica în dou� feluri: fie se iau

ca ad�ugiri de înt�rire la replici anforice care, atunci cînd anafora e subîn�eleas�, au

primit un sens de confirmare (certo, nimium); fie sînt explicate ca descriind natura

antecedentului (optime, uerum).

3. DA redat prin expresii grece�ti

Sînt bine fixate în latina colocvial� �����!�!�!�! (notat în mod obi�nuit eu) �i ��!"���!"���!"���!"�

(notat euge) ca adverbe exclamative (în terminologia lui Thesleff; probabil c� golirea lor

de sensul originalului grecesc le-a redus la statutul de simple interjec�ii latine) cu în�eles

descriptiv; ele nu au un sens confirmativ. Rare sînt babae (#�#��#�#��#�#��#�#��); bombax (# �#��# �#��# �#��# �#��)

este un hapax; ambele exprim� uluirea.

NU la Plaut �i Teren�iu

Thesleff observ� c� neg�rile sînt sim�itor mai pu�in comune decît replicile

confirmative (fie c� acesta este un adev�r universal ori de aplicabilitate strict� la textele

luate în studiu; afirma�ia se extrapoleaz� cu u�urin�� la comedia roman� �i, în general, la

literatura roman�). Acest fapt explic� de ce exist� o mai slab� varia�ie a expresiilor

negative decît a celor de confirmare. Toate expresiile idiomatice latine�ti folosite în

nega�ii apar�in clasei anaforice.

Nega�ia non r�spunde la întreb�ri �i declara�ii factuale precum �i la

comenzi; nu este niciodat� un veritabil prohibitiv, chiar dac� r�spunsul în întregul lui

poate fi interpretat în acest fel; de obicei introduce replica. Poate fi o anafor� explicit�: fie

cu negativul reluat (în ecou) — dar r�spunsul a�teptat în acest caz este da, ca la

întreb�rile introduse prin nonne —, fie cu antecedentul f�r� negativ. Pot ap�rea substitute

pentru anafor� (non ita est uneori se folose�te ca un comentariu negativ la o declara�ie)

sau anafora poate fi subîn�eleas� (non cu sensul nu: aceast� utilizare trebuie probabil

explicat� ca o dezvoltare secundar�). Cînd este izolat, non este rareori înt�rit.

Sînt frecvente în r�spunsuri compusele cu ne-: nolo, nescio; neque (la

Plaut adeseori o propozi�ie negativ� este fortificat� cu neque: situa�ia este paralel� cu cea

în care se folose�te atque ca amplificator); nihil, nil; nemo, nullus, neuter, numquam,

nusquam.

Nega�ia special� haud la Plaut �i Teren�iu pare s� se refere întotdeauna la

un singur cuvînt �i, de aceea, nu poate lua în�elesul de nu. Totu�i, într-o serie de pasaje,

ofer� paralele la utiliz�rile lui non în replic� negativ�.

Adverbul minime adesea aproximeaz� o nega�ie, chiar dac� în faza Plaut -

Teren�iu nu se poate spune c� �i-ar fi pierdut sensul de superlativ. Este frecvent în replic�,

fie singur sau înt�rit printr-o alt� prezen��.

La acestea se adaug� o serie de interjec�ii (ah, uah etc.), frecvent asociate

cu o nega�ie într-un r�spuns negativ (denial).

Lucrarea lui Thesleff demonstreaz� în detaliu faptul c� natura, caracterul

antecedentului este elementul relevant pentru forma replicii. În vreme ce acelea�i tipuri

de replici sînt în general folosite egal cu întreb�ri �i declara�ii factuale (inclusiv

exclama�ii), exist� o tendin�� marcat� de a dezvolta replici speciale la comenzi �i la

antecedente exprimînd dorin�e sau inten�ii (e.g. replicile maxime �i minime sînt adecvate

acestui uz). Anafora explicit� este forma cea mai banal� de r�spuns la Plaut �i Teren�iu;

foarte pu�ine expresii idiomatice pot concura cu acest principiu (dintre cele confirmative:

ita, i(m)mo introducînd un climax; dintre replicile negative: i(m)mo introducînd o

corec�ie).

În marea diversitate de expresie, Thesleff depisteaz� dou� tendin�e (p. 75):

spre mecanizare, care const� în predilec�ia pentru folosirea unor cuvinte confirmative sau

negative singure (sau expresii cu aplicabilitate general�) în locul emiterii unei replici

speciale în fiecare caz; a doua, înc� �i mai manifest�, c�tre amplificare �i înt�rire.

Interac�iunea acestor dou� tendin�e, de mecanizare �i înt�rire, produce

expresii idiomatice confirmative �i negative. La Plaut �i Teren�iu asemenea formule de

r�spuns nu sînt rivale serioase ale anaforei explicite; dar pozi�ia lor devine predominant�

în latin�, ca �i în majoritatea limbilor europene.

2. Fluidizarea sensurilor

Aceast� a doua tendin�� este minu�ios urm�rit�, pe un teritoriu strîns

delimitat, de Jacqueline de La Harpe, în teza sa de doctorat din 1923: Étude sur tamen

conjonction adversative et son passage au sens causal avec remarques comparatives sur

les particules sed, autem, nam, enim.

Conjunc�ie adversativ� în latina clasic�, tamen apare în Peregrinatio

Aetheriae, ca �i în alte texte ale latinit��ii tîrzii, cu valoare cauzal�. Problema trecerii lui

tamen de la sensul adversativ la cel cauzal este cu atît mai interesant� cu cît exist� �i alte

fenomene asem�n�toare sau chiar identice: în latin�, particulele sed �i autem au trecut, ca

�i tamen, de la adversativ la cauzal; pe de alt� parte, particulele explicative �i cauzale

nam �i enim au servit la marcarea opozi�iei. Mai mult înc�, existen�a unei conjunc�ii care

î�i abandoneaz� sensul primar sau esen�ial pentru un altul care pare opus nu este proprie

latinei ci se întîlne�te �i în alte limbi; astfel c� trecerea unei conjunc�ii de la adversativ la

cauzal (ca în situa�ia lui tamen) pare a fi semnul unei tendin�e generalizate.

Pentru tamen (ibid. p. 15 sq.) se disting trei func�ii net caracterizate:

1. tamen adversativ: foarte des marcheaz� corela�ia fa�� de o

concesie precedent�, corespunzînd în general unei conjunc�ii proprii propozi�iei

concesive;

2. tamen restrictiv: cel pu�in (e.g. Pl. Cas. 780);

3. tamen cu valoare adversativ� slab�, îndeplinind de fapt func�ia

unui copulativ.

Loefstedt (Philologischer Kommentar zur Peregrinatio Aetheriae.

Untersuchungen zur Geschichte der lateinischen Sprache, Upsala 1911, p. 30) a fost cel

dintîi care a observat c� la aceste trei func�ii trebuie ad�ugat� o a patra: tamen cauzal.

O evolu�ie asem�n�toare cunoa�te sed: de la începuturi, sed este folosit în

trei func�ii diferite: cu valoare pur adversativ�, restrictiv (opozi�ia pe care o marcheaz�

este par�ial�), copulativ (valoarea sa adverbial� este mult sl�bit�). În scrierile epocii tîrzii

apare îns� cu o a patra semnifica�ie: îndepline�te o func�ie cauzal� echivalent� cu nam;

aceast� func�ie cauzal� este anun�at� înc� din textele vechi (e.g. Pl. Merc. 746, Trin. 674

etc.).

La rîndul s�u, autem marcheaz� în mod normal o opozi�ie de aceea�i

natur� ca �i tamen. Acestei valori uzuale i se adaug�: notarea unei opozi�ii slabe, par�iale

(pe de alt� parte); o foarte slab� nuan�� demonstrativ�, mai degrab� o simpl� valoare

disjunctiv� (rol analog cu gr. � � � �); o func�ie copulativ� (introduce o exclama�ie, o

considera�ie care se adaug� alteia, ultimul termen al unei enumera�ii).

Aceste dou� cazuri ilustreaz� parcursul de la adversativ la cauzal; o

evolu�ie în sens contrar prezint� nam �i enim.

La origine nam (ibid., p. 71 sq.) este o particul� afirmativ�; în perioada

clasic� dezvolt� un aspect cauzal; func�ia sa cea mai frecvent� o reprezint� o pozi�ie

intermediar� între cele dou� func�ii men�ionate (într-adev�r — în consecin��); mai presus

de toate, nam este explicativ. Rolul s�u este acela de a introduce o expunere, o

dezvoltare, o parantez� explicativ�, de a ilustra printr-un exemplu o aser�iune dintr-o

fraz� precedent�. Existen�a func�iilor propriu-zis adversative ale lui nam este limpede

stabilit� de textele autorilor tîrzii; nam astfel folosit echivaleaz� cel mai adesea cu autem

( � � � �). Uneori valoarea sa adversativ� e mai evident�: îi corespunde atunci lui sed. Urme

ale unui nam adversativ se g�sesc �i la comici, adesea ca simpl� nuan�� adversativ�,

atenuat� �i de importan�� secundar� (e.g. Pl. Rud. 924, Trin. 64, Aul. 534; Ter. Adelph.

15, Hec. 403).

Strîns înrudit cu nam (dup� cum o atest� etimologia; cf. eheu vs heu,

ehem vs hem), enim (ibid., p. 82 sq.) este, ca �i acesta, o particul� afirmativ�. În evolu�ia

sa, enim poate fi înregistrat ca element explicativ (jucînd un rol analog lui autem, gr. � � � �,

cu diferen�a c�, în loc s� marcheze o opozi�ie ca acesta din urm�, subliniaz� sau confirm�

o aser�iune), cauzal (deoarece), copulativ, adversativ (asem�nîndu-se din nou cu autem �i

� � � �); semnifica�ia sa adversativ� totu�i nu este niciodat� atît de evident� ca cea pe care o

prezint� nam în unele pasaje.

Situa�ia din latin� are paralele în alte limbi, vechi sau moderne. În greac�,

particula de opozi�ie deja men�ionat� ( � � � �) introduce uneori o explica�ie, avînd aproape

sensul lui "��"��"��"�� (e.g. Od. I 433); fr. pour marcheaz� cauza �i opozi�ia (sub forma

concesiei); germ. denn deoarece î�i dilueaz� sensul, p�strînd doar valoarea copulativ�:

wer denn?; eng. as este adversativ precum �i comparativ (echivalînd cu yet) �i cauzal

(aproximativ egal cu since); it. perché este adversativ (la Dante), dar �i cauzal, la fel cum

�i peró e adversativ �i cauzal.

Concluzia lui Jacqueline de La Harpe este c� utilizarea lui tamen în func�ii

cauzale, p�truns� în proz�, a luat na�tere în limbajul cotidian, în modul de a vorbi al celor

care, c�utînd s� dea o turnur� expresiv� (mai degrab� pentru a fi bine în�eles de

interlocutor decît pentru a se conforma regulilor sintaxei), au modificat f�r� s� vrea limba

genera�iilor precedente.

3. Fortificarea

Unul dintre cele mai relevante cazuri de fortificare fonetic� a unui cuvînt

cu form� unic� este înt�rirea, prin diverse mijloace, a nega�iilor. Tendin�a particulei *ne

(ca, de altfel, �i a celorlalte nega�ii) c�tre leg�turi strînse cu proclitice, cu cuvinte izolate

în general, al�turi de corpul fonetic slab (care a facilitat combina�iile) a f�cut ca ea s�

devin� insuficient� pentru func�ia de negare a propozi�iei; efectul a fost fortificarea ei.

Acestei cauze obiective i se adaug� una subiectiv�: sublinierea, emfaza

care caracterizeaz� exprimarea negativ�. Marouzeau (apud Moorhouse, 1959, p. 73) pune

aceast� emfaz� pe baze psihologice: vorbitorul care neag� un enun� este înclinat s�

intensifice for�a exprim�rii. De aici o mai frecvent� accentuare (pe diverse c�i) a

propozi�iilor negative, fapt care într-o redare grafic� ar duce la urm�toarea prezentare

schematic�:

enun� pozitiv enun� simplu afirmare

enun� negativ enun� simplu negare

(prin negare în�elegîndu-se aici, în termenii lui Moorhouse, atît nega�ia

conexiunii cît �i cea special�)

În sanscrit� forma l�rgit� frecvent� este nahi, în sanscrita clasic� nanu. În

greac� formele fortificate fonetic sînt �� ���� ���� ���� �� ���������������������������� �������������������� �� �� �� �� �� �� �� �� ���� ���� ���� ����. Mult mai variate

sînt tipurile de înt�rire a nega�iei în latin�. Dintre ele, evident cea mai important� este

combina�ia non, care a ajuns nega�ia obiectiv� curent� �i, prin acest statut al ei,

înscriindu-se în tendin�a general� de maxim� extindere a nega�iei independente, a luat o

amploare f�r� concuren��.

Construit similar cu �� � �� � �� � �� �����, n�n < *noenom a ap�rut prin aplicarea

procedeului de ad�ugare la *ne a numeralului unu la neutru. Forma intermediar�

noenum exista înc� la poe�ii vechi (Ennius, Caecilius).

Ca procedeu fonetic de formare, Leumann (1977, p. 67) propune mai

degrab� o contragere din noenum decît o elidare n'oinom (Sommer, 1914, §168). Finala

a disp�rut timpuriu în trei neflexibile (dintre care dou� sînt negative): noenum, nihilum,

donecum (Leumann 1977, p. 224).

Dezvoltarea lui non se bazeaz� în mod cert pe o intensificare colocvial� de

expresie (Hofmann, 1951, p. 79). Ca �i gr. �� �� �� �� �� �� �� ��, a fost folosit la început ca o nega�ie

accentuat� (la origine e un acuzativ al con�inutului).

Non îl înlocuie�te pe ne �i în pu�inele cazuri în care se mai folosea: non

quit pentru nequit (En. Scaen. 273), non tu scis pentru nescis (Pl. Asin. 215). În

romanic�, dintre toate compusele cu ne, s-a p�strat numai nescio. Înlocuirea lui ne prin

non în toate formele verbului nolo (non uis, non uolt) a fost determinat� �i de

particularit��i fonetice: u-, ajuns în pozi�ie intervocalic� ar fi trebuit s� cad� l�sînd în

urm� o form� excesiv de debil� fonetic.

Alte nega�ii asem�n�toare (dar cu o r�spîndire mai redus� în compara�ie cu

non) sînt:

nullum: repet� alc�tuirea lui non (ne+ullum) �i este folosit numai în

latina veche (un interesant pronume creat de Ennius ca echivalent al lui nullus este

ningulus, format pe singulus). A rezistat mai mult timp predicativ. Este frecvent în

expresia nullus sum. Un pasaj relevant (Hofmann, 1951, p. 79) pentru trecerea lui nullus

la func�ia de negare a propozi�iei este Pl. Amph. 792: hic patera nulla incistulast. În

limba popular� nullus nu putea fi folosit ca non înt�rit dup� ce îi luase locul lui nemo,

cu care se �i confund� în paradigm�.

nihil (ne+hil/om/): (cf. �� �� �� �� �� �� �� ��, care constituie baza nega�iei curente în

neogreac�: � ��� ��� ��� ��) este, ca �i non, un acuzativ adverbializat. La început utilizat numai

colocvial, a p�truns mai apoi în texte (Cato, Cic. Ep., Caesar, istorici, în inscrip�ii).

Uneori apare surprinz�tor în latina tîrzie (Tert.). În romanic� nu s-a p�strat, fiind înlocuit

de nullum.

numquam, mai rar nusquam

nullo modo, nequaquam, în latina tîrzie nullatenus; neutiquam dispare

din latina popular� înc� din timpul Imperiului.

În paralel cu înt�rirea nega�iei se produce un fenomen (adesea spectaculos)

de fortificare semantic�, de înlocuire prin cuvinte cu un sens originar pozitiv.

F�r� a o putea încadra strict în procesul pozitiv>negativ, datorit�

incertitudinii etimologiei, nega�ia greac� �� �� �� �� pare s� se încadreze totu�i în categoria larg� a

înlocuirii nega�iei. Dintre încerc�rile de stabilire a originii sale, plauzibil� pare s� r�mîn�

doar apropierea de Arm. oc $$ $$; al�turi de aceasta se poate aminti �i ipoteza propus� de

Wackernagel (apud Chantraine, 1968, s.u. �� �� �� ��) �i care nu este de fapt decît o solu�ie

disperat�: un împrumut.

Înainte de pauz� �i de enclitice apare în manuscrise oxiton, uneori chiar în

mijlocul propozi�iei; în anumite cazuri mai tîrziu e scris chiar cu accent grav. Miceniana

furnizeaz� exemple în care caracterul proclitic apare limpede: o-u-qe (= ���� ���� ���� ����). În orice

caz, caracterul s�u proclitic pare s� nu lase loc îndoielii: finala consonantic� ( ����� ��� ����� ��� ����� ��� ����� ���)

nu s-ar fi putut men�ine într-un cuvînt de sine st�t�tor.

De timpuriu a intrat în combina�ii: ����� ����� ����� ����� �� � �� � �� � �� �. Complexul �� � �� � �� � �� � este curent

în greac� începînd cu Homer (Il. 1,354); înc� din acest stadiu lingvistic, �� �� �� �� �� �� �� �� este uneori

o simpl� modalitate expresiv� de negare (e.g. Il. 1,412). La Homer se pare c� nega�ia �� �� �� ��

se refer� mai ales la un singur cuvînt; totu�i este frecvent� folosirea sa �i pentru negarea

unei întregi propozi�ii.

Alte dou� exemple grece�ti sînt reprezentative pentru maniera general� de

înlocuire a nega�iei prin termeni fie expresivi, fie exprimînd micimi extreme (e.g. Ar.

Plutus 17: �� �� �� �� �%�%�%�% "���"���"���"��� groh�it de porc în scholiile la Aristofan, altfel murd�rie de sub

unghie, nimic; & �� �%'& �� �%'& �� �%'& �� �%' �������������������� în Noul Testament, Matei 5,18: �������������������� �(��(��(��(� �(�(�(�( ������������ ������������������������ �� �� �� �� ��%��%��%��%

�������������������������������� ��� %��� %��� %��� % � ��� ��� ��� �� � � �� � �� � �� � �).

Este greu de spus dac� sensul negativ al lui ������������������������(p�strat pîn� în româna

contemporan�, prin neogreac�) deriv� exclusiv din citatul biblic; în orice caz, chiar dac�

sensul este anterior acestei atest�ri, contextul pare s� cear� aici interpretarea lui în sensul

propriu, care face posibil� al�turarea liter�/accent; cf. Luca 16,17 (pasaj în care ��������������������

lipse�te) �(�(�(�( � ��� ��� ��� �� � � �� � �� � �� � � ���������������� ���������������������������� ����������������������������.

În vreme ce osco-umbriana pare s� se fi mul�umit cu nega�ia indo-

european� *ne (n� nei) �i cu l�rgirile în -kw- (nep), latina colocvial� preliterar� �i-a

împrosp�tat exprimarea negativ� prin forma�ii noi.

Incertitudinea etimologiei îl pune pe haud pe acela�i plan cu �� �� �� ��; totu�i, în

cazul nega�iei latine s-a ajuns în general la un consens, determinîndu-i-se un cîmp

semantic: haud (haut) < *hauidom, radical cu un corespondent în vechea irlandez� g�u,

g�o, g� minciun�, fals. Avînd aceast� determinare semantic�, se poate presupune c� a

fost ini�ial o propozi�ie nominal� exclamativ�, înscriindu-se printre procedeele sintactice

de negare (caracterizate prin folosirea perifrazelor de tipul nu e adev�rat c�, e fals c�

plasate înaintea propozi�iilor a c�ror form� negativ� urmeaz� s� fie ob�inut�), procedee

care se opun celor morfologice (cu adverbe de nega�ie).

Ca �i în cazul lui �� �� �� ��, tratamentul consoanei finale pare un indiciu al

caracterului proclitic, de vreme ce -d e tratat ca în sam�dhi intern: haud aliter, hau

temere (<*haut temere). Cu toate acestea, forma normal�, curent� este haud. La început

a fost al�turat adjectivelor �i adverbelor, apoi pronumelor (quisquam); haud quaquam

apare pentru prima oar� la Plautus pentru nequaquam; este considerat cu totul nepoetic.

Înc� din latina veche este al�turat �i verbelor (e.g. Pl. Pseud. 1222), mai ales în

combina�ii precise: hau sci�, dubit� etc. Nu ia niciodat� sensul lui ne în interdic�ii; nu

poart� niciodat� nuan�� subiectiv� în propozi�ii interogative, condi�ionale, finale,

consecutive. Limba clasic� îl evit� în ansamblu (Szantyr 1972, p. 453).

Singularitatea lui haud sci� din Caesar Gal. 5,54,5 este o bun� ilustrare a

nepopularit��ii sale. Cicero îl accept� într-un tîrziu îns� numai în formule stereotipe, nu

emfatic; haud ita apare în limbajul artificial al traducerilor sale din greac�. Salustiu îl

folose�te ca arhaism marcat, al�turîndu-l frecvent adjectivelor, adverbelor, particulelor (o

singur� dat� în Iugurtha cu un participiu; niciodat� cu un verb la mod personal, excep�ie

f�cînd desigur cele cîteva verbe care aproape fac corp comun cu nega�ia; în primul rînd

haud sci�, apoi contemn�, paenitet). Lipse�te la Petroniu în Cena, în rest apare de �ase

ori. La Seneca exist� numai în tragedii (destul de des, artificial, pe lîng� verbe). La

Quintilian — de dou� ori, la Catul tot de dou� ori (dar nu în primele �aizeci de piese), mai

des la Proper�iu. Ovidiu în general îl folose�te, îns� o singur� dat� în distih (în Tristia).

Nu apare deloc la Mar�ial �i Terentianus Maurus; Prudentius �i Iuvencus îl folosesc, dar

numai sub influen�a modelelor clasice.

Dintre istorici, Titus Livius l�rge�te utilizarea lui haud (arhaizant �i

artificial): haud dum pentru nondum; la fel de artificial în litote: haud sine. Sub

influen�a modelului livian �i a lui Salustiu, Tacit nu îl evit� (nu apare îns� în Dialogus).

În latina tîrzie este atestat la SHA, la arhaizan�i, Pronto �i Arnobius (literatura cre�tin�

avînd în general un stil artificial); rar la panegiri�ti. Este rar la Hieronim, doar în

expresiile consacrate: haud dubius, procul, ignobiliter.

În limba popular� haud a disp�rut complet înc� din timpul principatului,

probabil din cauza confuziei fonetice cu aut.

În latina popular� �i vorbit� apar o serie de alte expresii negative, de tipul

ne punctum, ne passum (limbile romanice în parte le preiau, în parte î�i creeaz� forma�ii

complet noi). Pl. Rud. 1323 arat� cum supralicitarea afectiv� în vorbirea vie �i în replicile

de contrazicere duce la înlocuirea unui nimic incolor cu toate expresiile posibile ale unei

micimi de neluat în seam�: tricas... tramas putidas etc. Exemple similare la: Enn.

Scaen. 423 homo non nauci; Petr. 58,5 homo dupundiarius; 44,13 aedilem trium

cauniarium; Catul.: al�turi de non assis facis (42,13) apare pozitivul omnes unius

aestimemus assis (5,3); Plaut Aul. 57 digitum �i Cic. Att. 7,3,11 digitum nusquam,

7,22,1 nullum pedem (cf. fr. pas, rom. nimic < ne mica (Petr. 42), forma�ie care apare �i

în italiana din sud); ciccum membran� desp�r�itoare (Pl. Rud. 580) a avut succes atît în

antichitate cît �i în romanic�: italiana l-a preluat cu sens negativ (fleac, nimic) în forma

cicca, rezultat al unei încruci��ri între ciccum �i mica.

În aceea�i rubric� se încadreaz� nega�ia rom. deloc. Demonstra�ia lui Byck

(1967, p. 217 sq.) nu mai las� îndoial� asupra etimologiei: provine din de leac, în care

leac are sensul de foarte pu�in; reetimologizarea leac > loc s-ar datora antinomiei cu tot

(situa�ie cu paralele în latin�, de pild� grauis > greuis sub influen�a lui leuis). Acela�i tip

de negare prin exprim�ri ale micimii apare �i în alte exemple citate de Byck în sprijinul

demonstra�iei sale: nu se sim�ea cîtu�i de pu�in obosit, pic�tur�, nici un pic, nici pic,

pic, f�r� (de) pic de, cît e picul cu sinonimele strop, boab�, �îr�, atîtica.

Astfel de exprim�ri ale unei cantit��i de neluat în seam� cu sensul unei

nega�ii complete sînt supuse în limba colocvial� în mod constant unei înnoiri afective �i

adesea ies înving�toare expresiile pline de culoare, de asprime, de non-elegan��, ne-

eufonice, dac� nu chiar cacofonice (v. Pl. Rud. 1323 curculiunculos minutos). Exemple

din Plautus arat� cum aceste expresii care la început au un con�inut justificat se extind,

desemantizîndu-se: Pseud. 397 neque gutta.

Al�turi de termenii afectivi, mai pu�in spectaculoase decît ele, dar mai

frecvente, expresiile par�ial negative ofer� o solu�ie mai incolor�, mai pu�in violent�,

necesit��ii de intensificare semantic� a nega�iei:

minime (Szantyr, 1972, p. 454), cf. ����������������������������, relativ pu�in popular, nu este

prea cultivat nici în poezie.

minus=non este o atenuare politicoas�, curent� în limbajul familiar; el

pune nega�iei o surdin�, dictat� de considerente sociale (cru�are, fric�, scuz�, supersti�ie).

Este r�spîndit în diverse combina�ii: si minus (cf. latina tîrzie: si quo minus) �i quo

minus (cf. osc. pod mins); Prop. nec minus = nec non; Chiron folose�te minus ca

element de creare a opozi�iei; în latina sec. al IV-lea ajunge aproape un prefix privativ:

minus esse = deesse; la fel: minus venire, facere, fieri, dicere, habere (s-a p�strat în

vechea francez� mesavenir, n.fr. médire). E concurat de parum, uix, male, ultimul mai

ales pe lîng� adjectiv (e.g. male sanus).

Studiul lui Otto Jespersen (1917), axat în principiu pe faptele limbii

engleze, surprinde aceea�i linie de evolu�ie �i în limbile germanice, evolu�ie care poate fi

urm�rit� �i în limbile moderne. Al�turi de fortificarea corpului fonetic, înt�rirea nega�iilor

(determinat� de incongruen�a dintre importan�a no�ional� pe de-o parte �i debilitatea

formal� a particulelor negative) se realizeaz� prin aducerea de noi sensuri, în general

printr-o exagerare evident�: substantive semnificînd lucruri foarte mici (al c�ror în�eles

etimologic nici nu mai este luat în seam�), numite de Jespersen „indirect negatives” (tip

nothing = not); de asemenea, intr� în aceast� categorie cuvinte însemnînd niciodat�

(desprinse acum de nuan�a lor temporal�): v.eng. na ) (ne-a), Ger. nie; never cu acest

sens special este frecvent înaintea unui comparativ precedat de articol (ca în combina�ia

nevertheless) �i never a = no care a devenit un fel de compus pronominal, foarte

frecvent în engleza colocvial�. Este interesant� seria de pozitive care devin negative (fr.

pas, point, jamais, plus, aucun, personne), adesea plasate în propozi�ii con�inînd ne +

verb �i c�p�tînd în consecin�� o culoare negativ� tare, care le-a diluat sensul propriu;

ajung s� fie folosite în imediata juxtapunere a verbului, iar într-o faz� ulterioar� exprim�

suficient de mult ideea negativ� în absen�a verbului pentru ca în cele din urm� s� se

ajung� la p�r�sirea lui ne chiar în prezen�a verbului. Pentru spaniol� o nega�ie proasp�t�

este nada < nata (res nata); ini�iala nazal� a favorizat probabil muta�ia pozitiv>negativ.

Pentru englez�, Jespersen vede în but < no... but �i, mai rar, more < no more dou�

exemple clare de prosiopesis (lege a articula�iei care face s� se piard� începutul emisiunii

fonice a unei fraze).

La toate acestea se adaug�, f�r� a fi nega�ii propriu-zise, ci doar variante

stilistice ale neg�rii, întreb�rile care implic� o propozi�ie negativ� (eng. Am I? cu

r�spunsul obliagatoriu I am not; similare sînt în latin� interoga�iile cu particula num care

implic� un r�spuns negativ) �i cîteva modalit��i populare de negare prin plasarea într-un

period condi�ional cu I am a villain (Shakespeare H4, A II 4 169), I am a pogue (id.

Merch. II 2 120), cu variantele the devil take me, I will be damned (adesea cu

prosiopesis: be damned, damned). O cale ironic� frecvent� de negare este plasarea la

începutul propozi�iei a cuvîntului much (e.g much I care); god (heaven) knows e în

majoritatea limbilor o form� uzual� de a spune nu �tiu.

Împotriva curentului general de amplificare a negativelor în cît mai mul�i

membri ai frazei, apare în latina medieval� fenomenul contradictoriu al suprim�rii

nega�iei n(e)- (Szantyr, 1972, p. 455), un poetism care decurge din deliberative �i

exclamative/interogative retorice; în felul acesta apar ullus cu sensul lui nullus, ullom

modo pentru nullo modo, poate �i ullatenus pentru nullatenus. Opozi�ia era probabil

înc�lcat� înc� din latina popular� tîrzie, cînd se folosea nullus pentru ullus, fapt care a

dus la nesiguran�� în utilizare �i apoi la o încruci�are de forme. Al�turi de variantele lui

nullus, documentele latinei medievale mai atest� prorsus pentru prorsus non, magis

pentru magis non. Un fapt asem�n�tor semnaleaz� Szantyr �i în compunerea cu *n-,

unde in- privativ apare �i f�r� sens negativ (e.g. indignus pentru dignus). Explica�ia lui

Szantyr pleac� de la un compus aparte din punct de vedere semantic: indebilis, termen

care neag� o calitate cu con�inut negativ �i al c�rui rezultat însumat are prin urmare un

con�inut pozitiv: indebilis, sub influen�a lui infirmus, inualidus, se transform� semantic

în propriul s�u pozitiv.

Datorîndu-se cu totul altor pricini, rezultate asem�n�toare pot fi culese �i

din limbile moderne. Adverbul negativ fiind adesea prea pu�in subliniat, din cauza unui

alt cuvînt care trebuie s� preia în propozi�ie un puternic accent de contrast, î�i poate dilua

extrem de mult consisten�a fonetic�; în engleza colocvial�, de pild�, nega�ia poate fi

redat� doar printr-o u�oar� modificare a unei vocale: I can do it [ai kæn du it] vs I can't

do it [ai ka'n du it].

Toate acestea îns� nu par s� fie decît ni�te întrebuin��ri accidentale,

contrapuse curentului general de marcare a neg�rii pe toate c�ile posibile �i, în primul

rînd, prin multiplicarea nega�iei în fraz�. Aceast� multiplicare se ob�ine prin

descompunerea epexegetic� a nega�iei (Szantyr, 1972, p. 803 sq.). Nega�iile calitative

împr��tiate pe tot parcursul frazei, cumulul de adverbe �i pronume negate nu duc în final

la o anulare, ci la o înt�rire reciproc�, elementele frazei fiind gîndite separat, fiecare în

parte. Construc�iile sînt evident populare (Pl. Capt. 76 numquam quisquam neque

uocat, neque inuocat; Petr. 58.5 nec sursum nec deorsum non cresco), fiind atestate

mai des în texte vechi sau tîrzii. Gramaticii condamn� o combina�ie de genul numquam

nihil peccaui, corectînd quid în locul lui nihil. Pleonasmele la nega�ie apar îns�, cu o

culoare afectiv� tare, �i la Cicero �i la poe�i. Originea tiparului nu e clar�; poate are o

leg�tur� cu combina�ia (mai ales la distan��) ���*** ���*** ���*** ���*** �� �� �� �� �� �� �� ��.

Pleonasmele la nega�ie se pot grupa în cîteva mari categorii:

nega�ii ad�ugate la neque (nec) — Ter. Andr. 205 neque tu

haud dicas; Pl. Pseud. 136 neque ego... numquam uidi;

nega�ii ad�ugate la non — Enn. Scaen. 139 quos non

miseret neminis (non plus o alt� nega�ie apare �i în textele religioase îns� aici este

urmarea direct� a traducerii din greac�);

nega�ii ad�ugate la ne — (poetic �i vulgar) Sulpicia (Tib.

4,7,8) ne legat id nemo.

Exist� �i cazuri de infinitive negate dup� verbe negative (nego te nescire):

acestea sînt un rezultat al contamin�rii determinate de nesiguran�a plas�rii nega�iei într-o

fraz� care este negat� în planul superior, planul de întîlnire a regentei �i subordonatei,

care sînt gîndite ca o unitate (nego te scire + dico te nescire).

Dintre acumul�rile stilistice de nega�ii iat� doar dou� exemple: Platon

Parm. 166a �� ���% �� ���% �� ���% �� ���% �� ����� �� ����� �� ����� �� ����� �� ���� �� ���� �� ���� �� ���� �� ����� �� ����� �� ����� �� ����� � ������� ������� ������� ������ ��������������������; Chaucer (apud

Jespersen, 1968, p. 332) he nevere yet no vileynye ne seyd in at his lyf unto no maner

wright (nega�iile cumulative sînt frecvente în engleza veche �i medie, rare în schimb în

engleza elisabethan�).

Din acela�i punct de vedere, Cicero Ver. 2,60 exceleaz� prin învecinarea

strîns� a celor trei nega�ii cantitative: debebat... numquam nullum nemini.

Unul dintre cele mai interesante exemple de multiplicare a nega�iei în

limbile moderne este cel al dialectului Black English (Labov, 1972, p. 773); situa�ia

aparte a acestui caz nu const� atît în abunden�a negativelor, cît în posibilitatea dubl�rii

unui negativ f�r� a determina prin aceasta schimbarea sensului propozi�iei: rezultatul este

îngrijor�tor din punctul de vedere al posibilit��ii de în�elegere reciproc� între un vorbitor

de Standard English �i unul de Black English. Exemplul pe care este construit articolul

citat, It ain't no cat can't get into no coop, este în�eles în limba standard There isn't any

cat that cannot get into any /pigeon/ coop, în timp ce emi��torul s�u a inten�ionat s�

comunice exact sensul opus: There isn't any cat that can get into any /pigeon/ coop.

Schematizînd exemplele, se observ� c� aceea�i comunicare înseamn� X în dialectul A �i

non-X în dialectul B.

Imaginea haotic� sugerat� de aceste exemple, în care negativul nu poate fi distins

de pozitiv, se atenueaz� sim�itor dac� le a�ez�m la locul lor, adic� în limba vorbit�,

nuan�at� prin tonalitatea vocii, prin mimic� �i gestic�, �i în care contextul ofer� repere

certe, inconfundabile. Nivelul pragmatic îl dubleaz� �i domin� aici pe cel pur lingvistic.