Monografie 125 ani

Monografia Colegiului Naţional

„Ioniţă Asan” 2008-2013

1888-2013 __________________________________________

2

Coperta: Mirel Areţu

Foto: George Constantinescu

Tehnoredactare şi corectură: Rodica-Dorina Areţu, Paul Aretzu şi Eva

Maria Musuret

O parte dintre documente provin din arhiva domnului profesor

Florian Petrescu

__________________________________________ 1888-2013

3

Coordonator: profesor Paul Aretzu

Au colaborat profesorii: Titu Vîrban (director),

Ştefania Mihuţi (director adjunct), Claudia Cocoşilă,

Eugenia Constantin, Cristina Mitroi, Carmen

Nicolăiţă, Artemiza Păsărică, Jeana Pătru, Doina

Pârvan, Florian Petrescu, Maria Stochiţă, secretarele

Aneta Ghiţă, Doina Dobrin, informaticienii Petre

Popa şi George Constantinescu

Monografia Colegiului Naţional

„Ioniţă Asan” 2008-2013

1888-2013 __________________________________________

4

__________________________________________ 1888-2013

5

Scurtă prezentare a istoriei Colegiului Național „Ioniță Asan”

Acum 125 de ani, în ziua a 10-a din Brumărel, a anului 1888, ilustrul om de cultură Titu Maiorescu, Ministrul Instrucțiunii Publice de atunci, semna ordinul de înființare a Gimnaziului clasic de Băieți din Caracal, prima școală de învățământ secundar din județul Romanați.

Istoria acestui liceu este lungă, bogată și prestigioasă. Ea a fost bine detaliată în Monografia profesorului emerit Crăciun Pătru, din 1969, completată apoi, în monografia profesorilor George Petrescu și Florian Petrescu, de la Centenar, adăugită cu fapte și documente inedite în Monografia din 1998 a profesorilor

Paul Aretzu, Dumitru Botar și Florian Petrescu, atunci când liceul a primit denumirea de Colegiul Național „Ioniță Asan” și, în fine, în studiul monografic de acum cinci ani redactat de către un colectiv coordonat de profesorul Aretzu Paul.

Ca date cardinale în istoria liceului, un fel de „C. V.” al acestuia, se impun memoriei noastre:

- anul înființării sale, 1888, mai întâi ca gimnaziu, având ca director pe Constantin Locusteanu, autorul primului Dicționar Geografic al județului Romanați, veritabilă monografie a acestor meleaguri;

- anul 1889, când a luat ființă Biblioteca al cărei nume a devenit, în 1902, „N. B. Locusteanu”, în urma unei donații extrem de valoroase a acestuia;

- anul 1891, când gimnaziul primește spre folosință un interesant și frumos local, cu o arhitectură inedită, devenit apoi Liceul nr. 2 de fete și, mai apoi, Școala Generală nr. 5;

- anul 1891, când gimnaziului i se dă numele de „Ioniță Asan”, prin Înalt Decret Regal semnat de Carol I, document găsit în arhivele vremii, în Biblioteca Academiei Române, de către neobositul profesor Florian Petrescu;

- anul 1919, când gimnaziul se transformă în liceu (director, Mihail Dimonie); - anul 1928, când se dă în folosință actualul local al liceului (director, D. C.

Eftimescu). Începerea lucrărilor, în 1922 (director, Silvestru Băleanu, care a dus apoi tot greul acestui laborios demers edilitar), a avut la bază Decretul Regal al Regelui Ferdinand I;

1888-2013 __________________________________________

6

- anul 1936, când liceul este înzestrat cu o frumoasă sală de teatru (director, Nae Ionescu);

- anul 1944, când se pun bazele Societății culturale „Haralamb G. Lecca” (director, Crăciun Pătru);

- anul 1947, anul înființării Pinacotecii „Marius Bunescu” (director, Crăciun Pătru).

Urmează, apoi, o suită de transformări cu care am fost contemporani, mai mult sau mai puțin inspirate și benefice, la care, ca toate celelalte licee, se supune și liceul „Ioniță Asan”.

Liceul a fost sărbătorit cu tot fastul, în patru momente memorabile. În 1980, la 80 de ani (director Pătru Crăciun), în 1988, la 100 de ani (director Florian Petrescu), în 1998, la 110 ani, cu prilejul atestării denumirii de Colegiu Național (director Tanța Negroiu-Drăghici) și în 2008, la 120 de ani (director Ionuț Dan Vișănescu).

De pe băncile acestui liceu s-au lansat în viață, conturându-și primele năzuințe, viitoare personalități care au onorat cum se cuvine emblema „L.I.A”.

Dacă, printr-o minune tehnică, am putea asculta glasurile și gândurile înaintașilor elevilor de azi, ne-am da seama că ele exprimă idealurile comune ale acestor 125 de generații: dorința de muncă, Dragostea de țară și de locurile obârșiei lor, respect pentru valorile umane.

Succesele și împlinirile absolvenților liceului nostru se datorează, în mod determinant, valorosului corp didactic, prestigioșilor dascăli ai săi, precum: Constantin Locusteanu, Constantin C. Ionescu, Ilie Constantinescu, Silvestru Băleanu, Mihai Dimonie, Aristide Popovici, D. C. Eftimescu, Dumitru Tudor, Emanoil Arghiriade, Nae Ionescu, Constantin Șăineanu, Mișu Marinescu, Petre Stroie, Crăciun Pătru, Nicu Predescu, George Petrescu, Vasile Fărcășanu, Livia Petrescu, Elena Fărcășanu, Mariana Petrescu, Irina Uciu, Dan Constantin, Gheorghe Anton, Ștefan Marin, Paul Tatomirescu, Maria Petrescu, Diaconu Rodica, Panțir Maria, Tingire Maria etc., la care se adaugă, in corpore, pe bună dreptate, colectivul didactic de azi.

Din rândurile acestora s-au detașat personalități puternice, directori de liceu plini de inițiativă, devoțiune și har, care au reușit, pe de o parte, să asigure calitatea procesului de învățământ și, pe de altă parte, să contribuie la dezvoltarea și modernizarea bazei materiale a liceului. Numele lor se regăsesc în larga listă de mai sus. Aș adăuga însă, în respectul adevărului, contribuția la dezvoltarea recentă a liceului a directorilor Florea Păunică, Elena Fărcășanu, Petrescu Florian, Ștefan Marin, Tanța Negroiu-Drăghici, Dan Ionuț Vișănescu și a noastră, a celor de azi.

Aproape toate marile personalități ale orașului Caracal și-au plimbat pașii pe vastele coridoare ale liceului, și-au luminat mințile ascultând prelegerile excelenților

__________________________________________ 1888-2013

7

lor mentori spirituali sau au privit cu atenție tablele pe care creta din mâna profesorilor însăila soluții la problemele aparent imposibile.

Au trecut prin școala noastră, legându-și numele de aceasta: Artistul Poporului Ștefan Braborescu, Artistul Poporului Marius Bunescu, academicienii Vasile Maciu – istoric, Tudor Ionescu-chimist, fizicianul Neda Marinescu, matematicianul prof. univ. dr. George Dincă – Doctor Honoris Causa al Universității „Pierre et Marie Curie” din Sorbona-Paris, membru al Academiei Europene de Știință, prof. univ. dr. Rădulescu Vicențiu, prorector al Universității din Craiova, oameni de știință emeriți: Oreste Alexiu – medic, Pătru Crăciun – profesor, Dumitru Alexandrescu – prof. universitar. S-au impus conștiințelor noastre Stelian Niculescu – informatician, George Stratan – fizician, scriitorii Mihail Drumeș, Virgil Carianopol, Nicolae-Paul Mihail, pictorii Ion Truică, Gh. Teodorescu-Romanați, Tudor Jean Popa, Teodor Catană, Ion Musceleanu, Hortensia Popescu, Sorin Chirimbu etc., muzicianul Nicolae Buicliu, compozitorul Radu Șerban, oameni de afaceri notorii, G. C. Păunescu, politicieni reputați, Florin Iordache sau, în devenire, Doru Frunzulică, Alex. Cumpănașu, ziariști: Dan Diaconescu, medici vestiți, precum Puiu Stoiculescu, Eugen Preda, Sandu Marcov, Petru Mercuț, Radu Ozun, Ciprian Tudoran, Titu Degeratu și mulți alții: Dănuț Ghiță, Mircea Talianu etc.

Dar, dincolo de numele menționate (îmi cer scuze că timpul nu-mi permite să menționez și alte cunoscute nume), doresc să reliefez existența în structurile economice, financiare, sociopolitice și administrative, de învățământ și sănătate ale orașului Caracal, a zeci și sute de absolvenți.

Numai în acest liceu, peste 60% dintre profesori sunt absolvenți ai liceului „Ioniță Asan”. Noi înșine, directorii actuali, suntem produsul autohton al acestuia.

Sunt, de aceea, de mare frumusețe și caldă simțire și vor fi mereu actuale cuvintele maestrului Nicolae-Paul Mihail: „Un secol și încă douăzeci de ani sărbătorește azi liceul nostru <<Ioniță Asan>>, superb galion cu pânzele întinse, care navighează în timp spre a descoperi noi și noi continente spirituale. Pe lângă alte merite deosebite, cele mai mari, după mine, au fost crearea unui sentiment de solidaritate între generații, conștiința unei datorii irefragabile față de grupul din care au făcut parte, dovedită prin aceea că majoritatea absolvenților au ținut să lucreze chiar în orașul lor natal, și credința nestrămutată în destinul autohtonilor”.

De aceea, urez, la 125 de ani, liceului drag „Ioniță Asan”: „La mulți ani!”

Colegiul Național „Ioniță Asan” este, azi, un complex școlar cu suficient spațiu de școlarizare, cu laboratoare moderne, cu internat, cantină, sală de sport și cu diverse alte utilități. Este într-o continuă înnoire (vezi Amfiteatrul, Sala de sport etc.).

1888-2013 __________________________________________

8

Resursele umane numără peste 100 cadre didactice, doctori în științe, peste jumătate având gradul I didactic. Acestea asigură demersul didactic pentru aproape 1300 de elevi, de la clasa „0” până la a XIIa.

Profilurile în care se pregătesc elevii sunt matematică-informatică, științe ale naturii, științe socio-umane, filologie (și bilingve).

Dezvoltarea liceului n-ar fi fost posibilă, dacă n-am fi primit sprijinul Primăriei municipale Caracal, al Inspectoratului Școlar Județean Olt, al Comitetului Cetățenesc al Părinților, cărora li se cuvin mulțumiri publice.

Tuturor le mulțumesc în numele colectivului didactic și al elevilor liceului. Dragi părinți,

Fără ajutorul Dvs., procesul educațional nu ar fi complet. De aceea, vă solicit sprijinul de a fi alături de noi la lucrarea dificilă care este formarea omului, a omului bun, practic și moral, în același timp.

Sunt sigur că împreună vom reuși. Dragi elevi,

Mă adresez vouă, în final, tocmai pentru a sublinia faptul că voi constituiți obiectul muncii noastre, a tuturor, cadre didactice, părinți, organe de stat. Voi sunteți scopul tuturor demersurilor noastre instructive și educative. Bucuria noastră este aceea de a vă vedea crescând, prosperând, de a vă vedea sănătoși, fericiți, revenind cu plăcere în sălile de clasă în care învățați acum, în locurile pline de farmec ale adolescenței voastre.

Tuturor vă dorim succes și noroc! Dragi colegi de cancelarie,

Vă invit să dați curs jurământului cadrelor didactice, înscris în ultima Monografie, la pagina 199. Sunt convins că vom avea satisfacția deplină a realizării acestuia.

În final, îmi fac o datorie de conștiință să mulțumesc sponsorilor noștri fără de care întâlnirea noastră de azi, sărbătorirea liceului drag, n-ar fi avut loc.

Vă mulțumesc tuturor. Vivat, crescat, floreat, lyceum caracaliensis!

Prof. Titu Vîrban

Directorul Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”

__________________________________________ 1888-2013

9

Cuvânt înainte

Este pentru mine o cinste și o bucurie, în calitate de primar al municipiului Caracal, să prefațez o lucrare cu caracter monografic închinată Colegiului Național „Ioniță Asan”, în anul în care împlinește 125 de ani de existență, sărbătoare care coincide în mod fericit cu aniversarea a 475 de ani de atestare documentară a orașului Caracal.

Cartea de față nu este o monografie în sensul propriu al cuvântului. Asemenea lucrări monografice, mai ample, au fost făcute și cu alte diferite prilejuri: aniversarea la 80 de ani a liceului, la Centenar etc., având ca autori personalități marcante ale învățământului caracalean: prof. em. Pătru Crăciun, prof. Florian

Petrescu, prof. Dumitru Botar, prof. Paul Aretzu. Lucrarea de azi este o carte omagială dedicată marcării, în scurgerea

implacabilă a timpului, a anului 125 din viața bătrânului dar mereu tânărului liceu „Ioniță Asan” din Caracal.

Evident, fiecare liceu are povestea lui. Cea a liceului azi sărbătorit se deosebește de celelalte prin vârsta sa venerabilă, prin roadele umane, adevărate mere de aur, pe care le-a dăruit orașului, țării și lumii întregi, roade care în timp au rodit și ele alte roade de inteligență umană. Mii de absolvenți și-au luat zborul spre cele Pătru zări ale lumii purtând la propriu și la figurat emblema liceului caracalean.

Mie, ca primar, îmi revine misiunea onorantă de a aduce un omagiu cordial tuturor celor care-au făcut faima acestei corăbii a științei și culturii românești.

Totodată, îmi face plăcere să amintesc aici contribuția minunaților dascăli care, cu har și devoțiune profesională, cu tenaCîţate și Dragoste de copii, au format mii de cetățeni loiali țării, oameni de nădejde pentru propășirea ei: academicieni, profesori universitari, medici, profesori, ingineri, economiști, artiști remarcabili, recunoscuți și dincolo de granițele țării.

Pentru toate acestea, felicit colectivul didactic, elevii diligenți ai liceului, cărora le urez fericire și realizare deplină în viață, iar liceului îi adresez urarea plină de semnificații afective.

Vivat, crescat, floreat lyceum caracaliensis!

Ing. Eduard Ciocăzanu Primarul municipiului Caracal

1888-2013 __________________________________________

10

Prestigiul continuităţii

Mă bucur să particip azi la o mare sărbătoare de suflet a Colegiului Național „Ioniță Asan”, a caracalenilor și a romanațenilor, aniversarea a 125 de ani de la înființarea, la 10 octombrie 1888, a prestigiosului și reputatului liceu.

În mod fericit, această sărbătoare are loc în anul în care municipiul Caracal, „alma mater” a acestui locaș de cultură, împlinește 475 de ani de la atestarea sa documentară, motiv de dublă bucurie pentru caracaleni.

Liceul „Ioniță Asan” constituie, așa cum l-a dorit primul său director, Constantin Locusteanu, un focar de știință de carte pentru locuitorii acestor meleaguri.

De pe băncile sale au zburat spre cele patru zări viitori academicieni, profesori universitari, artiști ai poporului, profesioniști emeriți, ingineri, profesori, economiști, artiști plastici, scriitori, dar mai cu seamă oameni aleși, oameni de înaltă cultură și deosebită responsabilitate civică, animați de spiritul dragostei față de țară și neam, făuritori de prestigiu românesc în lume.

De-a lungul îndelungatei sale istorii, corpul profesoral, mereu de elită, a asigurat pregătirea, instruirea și educarea a zeci de mii de tineri.

Pentru toate acestea, felicit „in corpore” liceul, profesorii, elevii și părinții elevilor diligenți ai liceului. Vă încredințez de întreaga mea apreciere și considerație, ca și a celor care diriguiesc destinele învățământului românesc.

Vă asigur de tot sprijinul meu personal în ampla acțiune de reabilitare materială a acestui excelent complex liceal care, după cum se vede, a început deja.

Vă doresc succese tot mai mari. Vă doresc sănătate și fericire! Trăiască întru vecie Colegiul Național „Ioniță Asan”

Dan Ciocan Parlamentar de Olt

__________________________________________ 1888-2013

11

Omagiu

Îmi produce o mare bucurie faptul că am posibilitatea să aduc Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal, omagiul Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt, cu prilejul aniversării a 125 de ani de existenţă.

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”, asemenea fratelui său, Colegiul Naţional „Radu Greceanu”, din Slatina, „botezate” amândouă prin acelaşi Înalt Decret Regal al Regelui Carol I, dat la Peleş, în 10 iulie 1891, împlineşte astăzi o venerabilă vârstă: 125 de ani!

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” a intrat în conştiinţa locuitorilor ţinutului romanaţean ca fiind cea mai reprezentativă unitate de învăţământ liceal din istoria acestor locuri.

Aici s-au pus, pentru peste 120 de generaţii, bazele formării şi devenirii civice a acestora. Şi-au luat zborul spre cele patru zări, din acest locaş al culturii şi ştiinţei, savanţi, profesori, artişti, medici care, în ţară sau în lume, au dus faima liceului tutelar, cinstindu-i aşa cum se cuvine emblema.

Toate acestea n-ar fi fost posibile dacă liceul n-ar fi beneficiat de un corp profesoral de elită, profesori care au devenit adevărate legende vii în conştiinţa colectivă a romanaţenilor de ieri şi de azi.

În analizele efectuate de Inspectoratul Şcolar al judeţului Olt, Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” îşi are, în mod obiectiv, locul său în linia întâi a învăţământului din acest judeţ.

Este o mare sărbătoare, azi, la Caracal. Este şi o sărbătoare a învăţământului din întregul nostru judeţ, Olt.

De aceea, cu acest prilej, în numele Inspectoratului Şcolar, a colegilor din toate unităţile şcolare oltene, felicit „in corpore” corpul profesoral, elevii diligenţi şi părinţii acestora, adresând tuturor urarea străveche:

Vivat, crescat, floreat Lyceum!

Prof. drd. Felicia Man Inspector Şcolar General al jud. Olt

1888-2013 __________________________________________

12

Acum, la ceas aniversar

Mărturisesc că este foarte greu să scriu despre ceea ce Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” contabilizează la ceas de bilanţ în primul rând pentru că ar trebui foarte mult spaţiu editorial. De aceea, de când mi s-a cerut să scriu aceste rânduri, am tot ezitat, pentru că nu credeam că pot comprima în ele toate stările pe care le-am trăit în liceu timp de 4 ani de zile şi pentru că îmi era teamă că, dacă se va uita cineva peste ele, vreodată, ele vor fi considerate prea banale, sau, dimpotrivă, prea pretenţioase şi nu vor reuşi să

transmită nimic. Nu voi uita niciodată anii de liceu, pentru că bazele solide ale formării mele

intelectuale şi profesionale în acest liceu au fost puse. De asemenea, Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” nu reprezintă doar locul unde am pus bazele culturii mele generale, ci simbolizeaza amestecul dintre un tărâm al dreptăţii şi al meritocraţiei în care elevii erau recompensaţi conform calităţilor, eforturilor şi rezultatelor lor, dar şi un prilej de maturizare, când ei conştientizau că sunt mereu într-o competiţie cu alţii şi că trebuiau mereu să-şi dea silinţa pentru a-i depăşi pe ceilalţi, dar şi cel mai important pentru a se autodepăşi. Prin urmare, liceul, împreuna cu şcoala generală, au fost esenţiale în dezvoltarea mea umană şi personală.

Mulţumesc tuturor dascălilor care m-au instruit şi educat la acea vreme (1970-1974), dlui director Păunică şi, în special, dlui profesor Pîrvulescu Ion, care mi-a dirijat paşii pentru meseria de profesor de educaţie fizică. Am terminat Facultatea de Educaţie fizică din Constanţa, ca şef de promoţie şi am fost repartizat la Şcoala gen. Traian, unde am profesat până în anul 1989 când am revenit în Caracal, ca director al Şcolii generale nr. 3. Am fost Inspector General Adjunct la ISJ Olt, în perioada 2000/2005, Inspector General în Corpul de control al ministrului, în perioada 2009/2010, iar în prezent sunt inspector de specialitate la ISJ Olt şi inspector de zonă, unde coordonez şi activitatea Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” Caracal. Este evident pentru mine că toate acestea nu ar fi fost posibile fără contribuţia decisivă a cadrelor didactice deosebite ale Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” Caracal, pentru că nu îmi vor ajunge niciodată mii de pagini să le exprim recunoştinţa permanentă.

__________________________________________ 1888-2013

13

La ceas aniversar, urez tuturor cadrelor didactice care îşi desfăşoară activitatea în acest lăcaş de cultură, mult succes în nobila misiune de educare şi instruire a generaţiilor viitoare, multă sănătate şi numai bine.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Insp. şc. Prof. Toma Prună

1888-2013 __________________________________________

14

O zi de referinţă

La ceas aniversar, la sărbătorirea a 125 de ani a

Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”, încerc un sentiment de emoţie şi mândrie, de bucurie şi respect pentru liceul în care îmi desfăşor activitatea, ca profesor şi director adjunct.

Împlinirea a 125 de ani de la înfiinţarea Colegiului reprezintă un eveniment deosebit de important, nu numai pentru instituţie, care este respectabilă în sine, cât, mai ales, pentru cadrele didactice, întotdeauna renumite.

Asemenea vârstă prestigioasă se concretizează în mii şi mii de absolvenţi, fiecare cu personalitatea şi destinul său, în performanţe naţionale şi internaţionale, dar şi în munca plină de abnegaţie a atâtor generaţii de dascăli, formând, cu migală, minţi şi suflete, dăruind lumină şi căldură sufletească.

Astăzi, gândurile şi sentimentele mele se îndreaptă, cu preţuire şi recunoştinţă, către îndelungata istorie a întregului învăţământ caracalean, către ceea ce datorăm eforturilor comunităţii, către această onorantă instituţie care, prin întreaga sa activitate, a continuat tradiţia şi duce mai departe faima şi prestigiul dobândite. O instituţie de învăţământ este un loc binecuvântat, prin menirea sa nobilă şi generoasă, de a forma şi cultiva personalităţi.

Aduc pios omagiu dascălilor care, de-a lungul vremurilor, au trudit pentru afirmarea acestui colegiu şi care, astăzi, nu se mai află printre noi. Vă asigur de preţuirea sinceră pentru dumneavoastră, cei care vă desfăşuraţi activitatea pentru formarea generaţiei de mâine.

Vreau ca elevii Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” să fie printre cei mai buni, aşa cum vreau ca dascălii noştri să-şi regăsească prestigiul social pe care îl merită din plin.

Vă doresc tuturor multă sănătate şi ziua de astăzi să rămână o zi de referinţă în tot ce vom face.

La mulţi ani!

Prof. Ştefania Mihuţi Director adjunct al Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”

__________________________________________ 1888-2013

15

Scurt istoric al învăţământului din Romanaţi

Împrejurările istorice şi mentalităţile timpului-organizarea organică a

societăţii în proprietari de pământ şi ţărani liberi sau şerbi, supremaţia

ecleziastică-fac imposibilă existenţa unei şcoli publice sau particulare

propriu-zise înainte de secolul al XIX-lea. Totuşi, în vremea ocupaţiei

romane, în centrele mai importante ale Romanaţiului, au fost organizate şcoli

unde copiii oamenilor avuţi deprindeau meşteşugul scrierii şi cititului. Un

exemplu elocvent este cel al Romulei, localitate situată în aproprierea

oraşului Caracal, unde a fost înfiinţată o şcoală (secolele al II-lea-al III-lea)

în care limbile de predare erau latina şi greaca, lucru demonstrat de cele două

cărămizi cu inscripţii aflate în colecţiile Muzeului Romanaţiului.

Pe una dintre cărămizi este scris îndemnul: „Învaţă după Homer şirul

evenimentelor războiului troian”, iar pe cea de a doua este consemnat un

eveniment istoric. Ipoteza formulată de epigrafistul C. C. Petolescu este că

cel care a scris acest text învăţa să scrie şi în felul acesta a surprins

evenimentul fără să-şi propună transmiterea lui ca document istoric peste

timp.i

După întemeierea statelor medievale româneşti, atât curtea

domnească, cât şi curţile boiereşti au simţit nevoia să aibă oameni care să le

rezolve nevoile-prima pentru redactarea actelor de cancelarie şi a

corespondenţei oficiale, cele din urmă pentru redactarea actelor de

proprietate, pentru ţinerea socotelilor, pentru copierea unor cărţi ce-i

interesau. În scopul arătat, şi pentru pregătirea oamenilor amintiţi a fost

Fig. 1 Inscripţii descoperite la Romula, sec. II-III d.Hr.

1888-2013 __________________________________________

16

nevoie să se creeze instituţii în care oamenii să poată fi deprinşi cu citirea şi

scrierea actelor respective.

Înainte chiar de organizarea cancelariilor domneşti, mănăstirile pun

pe unii dintre călugării mai pricepuţi să copieze unele cărţi sfinte şi să înveţe

şi pe alţi călugări să citească cuvântul Domnului. Slujba religioasă cerea ca

cei ce îşi închinau viaţa bisericii să ştie a citi cărţile sfinte, aşa că se simte

nevoia să se organizeze, pe lângă fiecare mănăstire, o şcoală.

Au fost necesare aceste precizări pentru a sublinia că şcoala

romanaţeană nu putea să nu se încadreze în acest tablou, să apară şi să se

dezvolte în ambianţa generală a culturii româneşti. Funcţionarea unor şcoli

particulare înainte de 1800 nu este atestată de nici un document, ceea ce ne

face să bănuim că ştiutorii de carte din perioada precedentă secolului al

XVIII-lea au învăţat de la călugării şcolilor mănăstireşti. Profesorul Pârnuţă

îi descoperă în documentele regiunii noastre, încă din secolul al XVII-lea, pe

Neagomir din Puţuri, Gherghină din Pârşcov (Celar), Iacov din Preajba,

Stoica din Leu.

Avântul ce îl luase învăţământul popular în a doua jumătate a

secolului al XVIII-lea s-a făcut simţit în întreaga Oltenie; judeţul Romanaţi

(1) nu putea rămâne în afara lui. Treptat, începe să se ivească, pe ici pe colo,

în unele sate, câte o şcoală începătoare în care se strâng şi copiii de prin

cătunele învecinate. Documentele despre satul Amărăştii de Jos atestă un

număr impresionant de ştiutori de carte, proveniţi din rândurile moşnenilor

care, într-un proces cu mănăstirea Brâncoveni, o treime dintre ei semnează şi

declară că ştiu carte. Interesant este că, potrivit hrisovului respectiv, la data

procesului-1830, semnatarii erau cu toţii trecuţi de 40 de ani, ceea ce

înseamnă că ei învăţaseră să scrie în jurul anului 1800 (2). În alte documente,

provenite de la mănăstirea pomenită mai sus, sunt amintiţi hotarnici şi

scriitori de zapise, din acelaşi sat, încă din 1754, cum ar fi: căpitanul

Târnoveanu, unchiaşul Marotineanu, isprăvnicelul Prăporeanu.

Pe moşia Cojeşti din Romanaţi (a Ruxandrei Hangerli care se trăgea

„din neamuri de domni”) fusese zidită o biserică de piatră şi o şcoală de

învăţătură pentru luminarea copiilor. Pentru întreţinerea şcolii, moşia avea

vinărici de la 12 pogoane „de pe moşia domnească din Caracal”. Copiii de la

această şcoală învăţau „fără plată”. Într-un act datat din 25 septembrie 1798

aflăm că domnitorul Mihail C. Şuţu scutea de plata unor dări şi taxe şcoala şi

biserica (3).

Regulamentele Organice sunt importante nu numai prin prevederile

cu privire la dezvoltarea învăţământului public din Principatele Române, dar

şi prin faptul că ele cereau o situaţie a şcolilor particulare existente. Pe

__________________________________________ 1888-2013

17

temeiul acestei dispoziţii, Departamentul Dinlăuntru (4) cerea ocârmuirilor

judeţene, la 16 decembrie 1835, să raporteze ce şcoli se află în cuprinsul

fiecărui judeţ (5). Aruncând o privire critică, dat obiectivă, pe statistica

vremii, constatăm că, între judeţele Olteniei, situaţia privind numărul şcolilor

este foarte diferită. De exemplu, comparând judeţele Gorj şi Romanaţi,

numărul şcolilor este net superior judeţului de munte care, alături de Vâlcea,

stau în fruntea Olteniei la acest capitol. Această stare de fapt se explică nu

prin faptul că populaţia din judeţul Romanaţi ar fi fost mai puţin dornică de

învăţătură decât cea din celelalte judeţe ale Olteniei, ci prin faptul că judeţele

Gorj şi Vâlcea, fiind mai apropiate geografic de Transilvania (superioară

sudului la acest capitol), au fost influenţate cultural – determinând înfiinţarea

instituţiilor de învăţământ în mod mai intens decât în judeţele din câmpie. Cu

siguranţă, nevoia de lumină s-a simţit cu aceeaşi dorinţă.

Cum şi unde învăţau copiii carte? Din amintirile bătrânilor căpătăm

ştirea că ucenicii se adunau prin casele dascălilor angajaţi de locuitori sau în

vreo odaie mai mărişoară pusă la dispoziţie de vreun sătean mai înstărit (dar

şi binevoitor!). Dacă dascălul era dintre feţele bisericeşti, şcoala îşi ţinea

cursurile sub clopotniţa bisericii sau în tinda ei. Dascălii primeau plata

ostenelii de la părinţii copiilor, după cum se înţelegeau.

Sunt destule gravuri din epocă în care este arătat felul în care era

organizat învăţământul vremii. În unele, dascălul stă în mijlocul şcolarilor cu

nuiaua în mână, în altele, călugărul, căci de cele mai multe ori el este

dascălul, se odihneşte pe un scaun la rădăcina unui pom, iar copiii, roată în

juru-i, stau cu cărţile în mâini sau pe genunchi, pe scăunele sau în picioare.

Adoptarea Regulamentelor Organice a reprezentat un pas important

în modernizarea societăţii româneşti. În efortul general de modernizare,

impus de regimul regulamentar, a intrat şi învăţământul public, inexistent,

până atunci, în judeţul Romanaţi. Ştefan Ricman, autorul Monagrafiei

judeţului Romanaţi, afirma că „în mod sigur au existat ştiutori de carte şi

înainte de 1831, dar aceştia nu primeau învăţătură de la şcoală, ci de la vreun

dascăl de biserică, care nici el nu ştia mai mult decât să citească ceaslovul şi

să însemneze cu litere chirilice întâmplările zilnice ori vreo scurtă rugare

pentru iertarea păcatelor... Răbojul ţinea socotelile, iar câteodată legătura cu

boabe de porumb încurca până şi socoteala preotului în stabilirea zilei

Paştelui”.

Lipsa interesului pentru carte înainte de 1864, pe meleagurile

Romanaţiului, este justificată de repartiţia proprietăţii. Astfel, în 1840, doar

şapte comune din acest judeţ erau în proprietatea moşnenilor, restul

comunelor erau proprietăţi boiereşti, locuite de ţărani clăcaşi care nu puteau

1888-2013 __________________________________________

18

avea pretenţie decât la o mică bucată de pământ şi la un bordei. Aceste

proprietăţi, moşiile boierilor Buzeşti şi Brâncoveni, nu erau administrate de

aceştia, ci de diferiţi oameni străini (locului şi chiar neamului) care nu aveau

nici un interes pentru a-i îndemna pe ţărani la carte (6).

Totuşi, aşa cum o demonstrează materialul cercetat pentru redactarea

acestei lucrări, între anii 1831 şi 1864, dar mai cu seamă între 1864 şi 1900,

s-au înfiinţat şcoli în toate comunele judeţului Romanaţi, acţiune hotărâtoare

în procesul de formare a acelei generaţii de elită care l-a secondat pe Spiru

Haret în mişcarea sa de emancipare a săteanului prin cooperaţie. Importanţa

instrucţiunii şcolare era subliniată încă din partea introductivă a

Regulamentului şcoalelor: „cea dintâi trebuinţă a unui neam e temelia şi

chezăşia pentru paza aşezămintelor obşteşti şi că numai educaţia contribuie

la fericirea fiştecăruia om în parte şi a tuturor neamurilor de obşte”. De

aceea, meşteşugul de a împodobi pe om cu bune obiceiuri a constituit, în

toate timpurile, o deosebită preocupare pentru „cei mai luminaţi şi mai de

seamă filosofi şi legiuitori”.

Prin aplicarea acestei legiuiri s-a pus temelia învăţământului public

românesc, şcoala a devenit o instituţie permanentă de stat şi s-au deschis,

pentru prima dată, porţile unui învăţământ de stat pentru fete.

Instituţia centrală care a primit şi exercitat activitatea de îndrumare a

şcolilor orăşeneşti şi comunale a fost Eforia Şcoalelor Naţionale. Pentru o

mai bună organizare a învăţământului românesc s-a trecut, mai întâi, la

elaborarea unui Regulament al şcolilor, la întocmirea căruia, directorul de

atunci al Eforiei, Petrache Poenaru, a avut un rol deosebit – alături de

Grigore Ghica Voievod. În baza dispoziţiilor cuprinse în această legiuire,

şcolile naţionale de stat erau împărţite în patru categorii:

Şcoli începătoare cu patru clase;

Şcoli umanioare cu patru clase;

Învăţături complementare cu trei ani;

Cursuri speciale.

Pe noi, romanaţenii, atunci ne interesau numai şcolile începătoare,

căci celelalte iau naştere abia în 1888, când se înfiinţează Gimnaziul „Ioniţă

Asan” şi Şcoala profesională de fete.

Eforia Şcoalelor (care avea obligaţia să ducă la îndeplinire

prevederile Regulamentului Organic cu privire la înfiinţarea şcolilor de stat,

în fiecare capitală de judeţ) mai întâi a dat de ştire tuturor tinerilor cu

oarecare ştiinţă de carte care doresc să devină învăţători pe la oraşe „să se

__________________________________________ 1888-2013

19

arate la Colegiul Naţional Sfântul Sava, spre a fi examinaţi asupra cursurilor

ce trebuie să predea în şcolile judeţene”.

La 6 septembrie 1831, Eforia Şcoalelor se adresa şi Marii Vornicii,

amintindu-i că „Prin Regulament urma a se aşeza şcoli obşteşti încă de la 1

iulie în toate oraşele de căpetenie cu a statului cheltuială (...)”. Marea

Vornicie era poftită „a trimite cât mai degrabă porunci Ocârmuitorilor

judeţelor... ca aceştia să adune pe locuitorii cei mai însemnaţi ai oraşelor şi

făcându-se chibzuire obştească... să se hotărască pentru şcoală o casă din

cele mănăstireşti... iar nefiind asemenea casă să se închirieze o încăpere

destulă cu trei odăi pentru louinţa a doi dascăli şi alte săli mai măricele

pentru învăţătură.” (7)

Mulţumită de faptul că şcolile de căpetenie ale judeţului au pornit pe

drumul cel bun, Eforia şi-a îndreptat atenţia şi către şcolile din satele

„întregului principat”, legându-le direct de buna organizare şi de activitatea

şcolii publice începătoare din oraşele reşedinţă de judeţ.

Regulamentul Organic obliga Departamentul Dinlăuntru să aibă o

evidenţă clară a tuturor şcolilor particulare de la sate. Pentru aceasta, după

şedinţa consiliului Eforiei Şcoalelor din 16 octombrie 1835, Marea Vornicie

cere ocârmuitorilor de la judeţe să răspundă „câte şcoli private există, cu ce

număr de copii funcţionează prin satele ţării şi numele dascălului” (8).

Din raportul subocârmuitorului plăşii Olteţu, din 23 ianuarie 1836,

înaintat ocârmuirii Caracal, aflăm că: „după amănunţită cercetare, într-adins

orânduită, am dovedit şcoale în cinci sate: Baldovineşti, Baloşiţa, Vulpeanca,

Buzduc şi Câmpeni”. În Ghizdăveşti urmau învăţătura de carte 22 de şcolari

sub conducerea dascălului Marin din Caracal, cu plata de la părinţii copiilor

(9). Cu alte cuvinte, sătenii de aici căutau să aducă dascăl străin de sat, ceea

ce ne face să credem că şi plata lui era mai mare decât a unui localnic.

În Dioşti „se aflau 15 şcolari sub învăţătura Popii lui Dumitru” (10),

la Redea urmau cursurile 12 şcolari – unde era dascăl „unul cu numele Ilie

din Caracal”; iar în Radomir erau tot 12 – unde dascăl era Ilie (11).

Şcoala din Ianca, plasa Balta, funcţiona cu 16 elevi, dascăl fiind Stan

Sin Popa Tudor; în Baldovineşti, cu 13, dintre care au „părăsit şcoala”, adică

au terminat cursurile, 4 (12).

Şcoala din Cacaleţi (azi Castranova, judeţul Dolj) funcţiona din 1817,

urmând cursurile, un număr de 30 de şcolari numai din localitate, la care se

adăugau alţi 10 şcolari străini de sat; şcoala era sub conducerea dascălului

Ungureanu.

Ceva mai multe ştiri avem despre şcoala din Caracal, dar despre

aceasta vom vorbi într-un capitol separat.

1888-2013 __________________________________________

20

În 1838, în fruntea Departamentului Dinlăuntru se afla Mihail Ghica,

fratele domnitorului Alexandru Ghica. Amândoi au îmbrăţişat cu tot

entuziasmul ideea de a înfiinţa şcoli comunale publice pentru copii sătenilor.

La 14 ianuarie 1838, Marea Vornicie trimite ordin către toţi ispravnicii de

judeţ precizând că, potrivit art. 8 din Proiectul al II-lea al Regulamentului

Organic, „în fiecare sat se va ţine pe lângă preot şi un cântăreţ care va primi,

osebit de două kile de bucate pe an, câte doi lei de enoriaş sătean, plătindu-i-

se unu la Sfântul Gheorghe (23 aprilie) şi altul la Sfântul Dumitru (26

octombrie). Va fi dator acest cântăreţ să înveţe copii satelor carte şi cântări”

(13). Marea Vornicie porunceşte să se înfiinţeze şcoli „în toate satele,

urmând a lor învăţăturâ numai în vreme de iarnă, adică de la 1 noiembrie şi

până la finele lui martie, ca în lunile celelalte să se îndeletnicească elevii

pentru ajutorarea părinţilor la lucrarea pământului.”

Judeţul Romanaţi este printre primele judeţe din ţară care trece la

aplicarea poruncii stăpânirii în privinţa înfiinţării şcolilor săteşti. Ordinul

Marii Vornicii este transmis isprăvnicatelor de judeţ care, la rândul lor,

transmit ordinul zapciilor de plăşi. Zapcii trimit în copie ordinele tuturor

proprietarilor şi aleşilor satelor din plasa pe care o conduc, poruncindu-le să

„chibzuiască numai decât pentru încăperile trebuincioase şi unde vor fi acele

încăperi gata să se adune copii la învăţătură, iar unde nu vor fi acele încăperi

făcute-să se ia numai decât seamă la mărimea ce trebuie după numărul

şcolarilor şi să se săvârşească fără zăbavă aducerea materialului pentru

clădirea şcolilor, printre care domnii proprietari fiind îndatoraţi, mai cu

osebire, vor face silinţă şi la vreo întâmplare de neîndemânare se vor adresa

la stăpânire să se autorizeze cuviincioasele chibzuiri” (14). Mai mult, judeţul

are privilegiul de a avea doi oameni cu tragere de inimă pentru folosul

obştesc: profesorul Ion Truţescu – care va desfăşura o muncă titanică pentru

pregătirea tinerilor dascăli, inclusiv în timpul vacantelor-şi ocârmuitorul

judeţului, marele cavaler şi clucer Ion Bibescu, care susţine acest efort,

poruncind subalternilor, zapciii şi aleşii satelor, să trimită candidaţi pentru

pregătirea lor ca dascăli şi să clădească localuri pentru şcoală. Aceşti doi

bărbaţi s-au completat unul pe celălalt, căci, de bună seamă, toată râvna lui

Truţescu pentru şcoala poporului n-ar fi dus la mare lucru dacă nu avea

sprijinul necondiţionat şi nemărginit al ocârmuitorului (15).

Efortul pentru pregătirea corpului profesoral a întâmpinat destule

greutăţi. Astfel, cei care aveau domiciliul în oraş nu voiau să meargă la sat,

iar cei de la ţară, obişnuiţi cu munca câmpului, nu voiau să schimbe sapa cu

condeiul. Numai intervenţia hotărâtoare a ocârmuitorului judeţului a putut

influenţa şi schimba această stare de fapt: „...se orânduieşte acest dorobanţ să

__________________________________________ 1888-2013

21

meargă prin satele plăşii Mijlocului să pornească toţi ţârcovnicii, paracliserii,

dascălii şi feciorii de preoţi care vor şti ceva carte ca să vie aici a se trimite la

ocârmuire ca să-şi aleagă domnul profesor dintre dânşii pe cei ce să-i aşeze

la învăţătură”. Documentele de arhivă păstrează o listă a candidaţilor din

satele plăşii Mijlocului din 16 ianuarie 1838:

Constantin sin Radu şi Dumitru Popa Drăghici-Dobrosloveni,

Miroi Diaconescu, Radu Mihăilă şi Ion sin papa Drăghici-Reşca,

Preda sin Pârvu şi Barbu sin Monea-Hotărani,

Vasile Pebe şi Marin sin Crăciun-Fărcaşele,

Ilie sin Popa, Ion Stan sin Neagoe, Dumitru sin Popa-Boldu,

Preda sin Stan-Drăghiceni,

Preda sin Stan şi Pătru sin Stan-Vădăstriţa,

Marin sin Popa Radu-Celei,

Scarlat sin Culcea-Fărcaşele de Sus şi de Mijloc,

Ion Dascălu şi Dumitru sin Stanciu-Obârşia,

Pătru sin Tudor Creţu-Frăsinetul de Pădure,

Marin sin Radu-Rotunda,

Stan sin Radu Paraschiv şi Vasile Dascălu-Stoeneşti,

Stan sin Radu Cotrocoi-Vădastra,

Barbu sin Pătru Spânu şi Radu Paraschivescu-Slăveni,

Ion sin Gheorghe Diaconu-Potlogeni,

Barbu Negrilă, ţârcovnic şi Dumitru sin Predeanu-Băbiciu,

Marin sin Popa Drăgan-Comanca,

Voicu sin Diaconu Ilie şi Ion Moanţă-Redea,

Oprea sin Lupu şi Ion sin Popa Dumitru-Grădinile,

Ion sin Popa Dumitru şi Ştefan sin Radu-Cruşov,

Ion sin Popa Ion-Rusăneşti de Sus şi de Jos,

Andrei sin Stancu şi Andrei sin Popa Ion-Studina,

Nicolae sin Gheorghe-Cilieni,

Radu Ştirbu-Scărişoara,

Stan sin Stan Măceşanu şi Dumitru sin Popa Dinu-fără sat,

Iancu sin Voicu Pomană-Brastavăţ.

De erau puşi pe drum mai mulţi tineri decât era trebuinţă, ne

răspunde, într-un alt act, un zapciu: „să aibă profesorul de unde alege!”

Exemplul acestei plăşi bănuim că îl întâlnim şi în celelalte plăşi ale judeţului,

căci de ordinul lui Iancu Bibescu se temeau toţi ca de foc!

Şcolile săteşti nu s-au deosebit, în această privinţă, de cele

particulare: stăpânirea nu contribuia cu nimic, nici la plata învăţătorului, nici

la construirea şi întreţinerea clădirii, toate fiind lăsate pe seama comunelor.

1888-2013 __________________________________________

22

Ţinând seamă că, la vremea aceea, cele mai multe sate nu depăşeau 100 de

familii şi admiţând că ar fi plătit toate, ne putem închipui care era câştigul

unui învăţător.

În luna martie 1839, Marea Vornicie cerea ocârmuitorilor de judeţe o

situaţie a şcolilor din satele judeţului, a învăţătorilor şi a şcolarilor. Numărul

şcolarilor, în primul an de învăţământ, a fost de 32.521, ceea ce, pentru

început, însemna un lucru îmbucurător.

În privinţa şcolilor, judeţele din Oltenia se aflau în frunte. În statistica

alcătuită de Eforie, judeţul Romanţi apare cu 110 şcoli săteşti şi o şcoală

normală în Caracal, iar numărul elevilor atinge cifra de 2 760, situându-se pe

locul al III-lea, după Mehedinţi (243/3 825) şi Gorj (173/3 347).

Insuficient plătiţi, asupriţi de proprietari şi arendaşi, lăsaţi la discreţia

aleşilor satului, o parte dintre învăţători încep să se abată de la îndatoririle ce

aveau de îndeplinit prin funcţia ce le-a fost încredinţată. Candidatul satului

Moldoveni îşi dă demisia arătând că „fiind singur nu are ajutoare să-şi

muncească pământul” şi cu sâmbria de învăţător nu poate trăi. Din aceleaşi

motive, Neleapcă din Gura Padinii, şi ca el mulţi alţii, cer profesorului „să-i

slobozească din funcţia de candidat”. „În satul Gârcov (scrie Truţescu într-un

raport), candidatul s-a lepădat singur, arătând că este peste putinţă să mai

stea, că i se prăpădeşte munca de unde trăieşte”. În satul Gârlele, candidatul

a părăsit slujba, şi şcolarii s-au mutat în Islaz. Din satul Mirila, şcolarii au

plecat în Racoviţa. În Stoeneşti şcoala este închisă, candidatul mutându-se la

socrul său, peste Olt. La Liiceni, candidatul s-a mutat la oraş. La Celar,

candidadul „s-a tocmit logofăt pe moşie, cu sâmbrie mai bună”. La Vârtina,

şcoala s-a închis, „candidatul s-a făcu popă”. La Găneasa, „candidatul a fugit

la Bucureşti şi când a venit s-a făcut logofăt în sat.” Situaţia va rămâne

aceeaşi şi în anii următori. Cursurile se deschideau oficial pe data de 1

noiembrie, în realitate ele începeau mult mai târziu, din diferite motive.

Şcolile erau mixte, pentru că puţine erau familiile care îşi trimiteau fetele la

şcoală.

Revoluţia de la 1848 a fost pe larg sprijinită de învăţătorii satelor

romanaţene. Ei erau cei mai luminaţi din lumea satelor, în măsură să citească

şi să înţeleagă scrierile cu caracter înnoitor. Ca instituţie de stat, şcoala a

contribuit la formarea sentimentului patriotic şi la dezvoltarea conştiinţei de

neam pentru libertatea socială şi naţională. Învăţătorii satelor au fost cei care

au reuşit să răspândească ştiinţa de carte în rândul sătenilor, făcându-i să

priceapă mai uşor şi mai bine evenimentele vremii: „să ne luminăm poporul

dacă vrem să fim liberi” spunea Bălcescu (16). Slujbaşii şcolii, din generaţia

de la 1848, au avut preocupări deosebite şi pentru ridicarea calităţii

__________________________________________ 1888-2013

23

învăţământului la toate obiectele. Ei au acordat o mare importanţă studiului

istoriei, geografiei şi limbii române pentru formarea sentimentului de

Dragoste faţă de patrie şi de poporul român. În munca lor, conducătorii

şcolilor judeţene au fost ajutaţi de subrevizorii de plăşi care au jucat un rol

însemnat în activitatea paşoptistă, atât ca îndrumători ai şcolilor, cât şi ca

propagandişti sau comisari de propagandă. În zona Caracal este cunoscută

activitatea revoluţionară a subrevizorului Radu Şapcă (în plasa Oltului de

Jos), care a îndeplinit funcţia de învăţător până în anul 1845, când a fost

propus ca subrevizor al acestei plăşi de către Zaharia Boerescu, motivându-

se că „se deosebeşte cu purtările şi învăţătura de confraţii săi” (17). În

toamna anului 1847 s-a preoţit, iar în 1848 a fost ales membru în guvernul

provizoriu.

În Plasa Bălţi, activa ca subrevizor şi comisar de propagandă

învăţătorul Ion Turcea din Dăbuleni, bun prieten cu Radu Şapcă din Celei.

Amândoi au fost închişi mai târziu la Văcăreşti-pentru activitatea

revoluţionară.

Cu acelaşi spirit revoluţionar şi Dragoste faţă de muncă activau în

Plasa Mijlocului din judeţul Romanaţi ca subrevizori: Petre Neagoe,

învăţător la şcoala din Redea; în plasa Olteţului, Gheorghe Vlad-învăţător la

şcoala preparandă din Vulpeni; în plasa Oltului de Sus, Stan Groza-învăţător

la şcoala preparandă din comuna Leu, iar în plasa Oltului de Sus, Pascu

Stoica-de la şcoala preparandă din Dranovăţ. Pentru învăţători şi profesori,

şcoala a fost centru de popularizare a ideilor revoluţionare, o instituţie în

care au fost pregătiţi oameni devotaţi luptei pentru o viaţă mai bună, pentru

libertate socială şi naţională. La îndemnurile lui Nicolae Bălcescu, Ion

Heliade Rădulescu, noul ministru al Învăţământului Public, trimitea circulare

prin care cerea învăţătorilor să facă propagandă în spiritul revoluţiei. În

adresele trimise lui Truţescu la Caracal şi tuturor profesorilor şcolilor

normale din celelalte judeţe se spunea: „Fă domnule profesor din învăţători

organe fidele ale libertăţii, trimite-i în sate a lumina pe fraţii lor şi totodată, a

le insufla spiritul păcii şi al bunei orânduieli, căci numai buna orânduială

poate a ne cântări libertăţile, fă dintr-înşii apostoli înclinaţi libertăţii” (18).

După victoria revoluţiei, mulţi dintre învăţători şi profesori au fost instalaţi

ca prefecţi sau administratori de judeţ, iar în oraşe ca magistraţi.

Înfrângerea revoluţiei a însemnat supravegherea învăţătorilor şi

arestarea celor care încă mai păstrau duhul revoluţionar. Autorităţile noului

guvern au încercat totuşi să-i atragă pe învăţători în munca de lămurire,

pentru a spulbera din mintea locuitorilor ideile trecutelor evenimente.

1888-2013 __________________________________________

24

La Caracal, ocârmuitorul judeţului, Ion Gigârtu, înainta o adresă către

Ion Truţescu, conducătorul şcolii normale, cerându-i să invite la reşedinţa

judeţului pe toţi candidaţii de învăţători şi să-i facă să uite „de cele urmate în

vremea căzutului guvern” (19).

Nevoia, mereu crescândă, de oameni cu ştiinţă de carte care să

îndeplinească funcţiile de logofeţi şi scriitori la sate, îi determină pe ţărani să

stăruie pe lângă aleşii satelor, pe lângă preoţi şi pe lângă autorităţile judeţene

să se revină asupra măsurii luate după înfrângerea revoluţiei, aceea de a

închide şcolile săteşti. Lipsa unui răspuns din partea Eforiei îl determină pe

Episcopul Râmnicului, Prea Sfinţitul Călinic, să reintroducă la sate şcoala de

tip vechi, „de cântări, citire şi scriere”, care funcţiona în trecut pe lângă

mănăstiri şi biserici, în care învăţătorul era devotat bisericii. O astfel de

şcoală a fost înfiinţată în 1853 la Caracal, urmând ca peste un an să fie

înfiinţate câte 10 şcoli comunale în fiecare judeţ. Din rapoartele Eforiei

aflăm numele preoţilor seminarişti propuşi să fie numiţi, precum şi satele

unde trebuiau să fie instalaţi:

Preot Ştefan Giura, la Celei,

Ilie Dumitrescu, seminarist la Redea,

Constantin Mihăescu, seminarist la Cilieni,

Ion Brandeburg, seminarist la Dăbuleni,

Preot Petre Popa, la Brastavăţu,

Diaconu Dumitrescu, seminarist la Celaru,

Ion Găvănescu, seminarist la Grozăveşti,

Ion Georgescu, seminarist la Slătioara,

Ion Barbu, seminarist la Ştirbei,

Radu Andronescu, seminarist la Osica.

Şcolile comunale se vor redeschide în ianuarie 1857, când prinţul

caimacam Alexandru Ghica, fostul domn regulamentar, emite Ofisul cu nr.

12 pentru redeschiderea acestora (20). După o întrerupere de 9 ani, 48 de

şcoli primare săteşti din zona Caracal îşi încep activitatea cu 48 de învăţători.

În următorii ani, numărul şcolilor şi al învăţătorilor creşte, ajungând la 92.

Au fost situaţii când, din cauza veniturilor insuficiente, mai multe sate s-au

asociat pentru construirea localurilor şi plata învăţătorilor. De exemplu,

Rusăneşti de Jos se asocia cu Rusăneşti de Mijloc, Celei cu Corabia, Băbiciu

cu Preajba şi Cândeni, Dobrosloveni cu Potopin etc. În satul Islaz, cea mai

mare localitate rurală din judeţ, s-a ivit o altă problemă: şcoala nu s-a deschis

în anul 1857, iar în 1864 avea porţile tot închise, pentru că dascălul Mitrache

Matei murise, iar fraţii Comăneni, din Caracal, cer localul unde ar fi urmat să

se deschidă şcoala, ca să crească gândaci de mătase în schimbul sumei de 12

__________________________________________ 1888-2013

25

galbeni pe an (21). Situaţii problemă au apărut la Brâncoveni (unde se cere

ca elevii să fie scoşi din încăperile mănăstirii Brâncoveni, spre a se face loc

subprefecturii), la Ghimpaţi şi Hotărani. În concluzie, dorinţa Eforiei de a

şcolariza toţi copiii aflaţi la vârsta instrucţiei primare nu se poate îndeplini,

în Romanaţi, decât în parte.

Învăţământul public va căpăta valenţe noi în timpul domniei lui

Alexandru Ioan Cuza. Revoluţia industrială impusese un ritm alert în toate

sectoarele. Nevoia de cadre specializate devenise acută. De asemenea, în

efortul general de ridicare culturală a ţăranului, efort ce va preocupa clasa

politică românească de acum încolo, se înscrie şi preocuparea pentru

diminuarea analfabetismului rural. Dar cum să se rezolve o astfel de

problemă, când mentalitatea săteanului era de a-i pune copilului în mână,

mai degrabă, sapa şi coasa, decât condeiul şi tăbliţa? Însăşi elaborarea noii

legi va întâmpina greutăţi, fiind aprobată de domnitor după cinci ani (24

noiembrie 1864). Spre deosebire de vechile legi, aceasta insista pe două

aspecte: obligativitatea familiei de a trimite copilul la şcoală şi gratuitatea

instrucţiei şcolare din ciclul primar. Dar aspectele normative ale acestei legi

nu vor fi respectate din motive diverse, abia în 1893 Take Ionescu venind cu

unele completări: „obligativitatea (...) se aplică treptat în fiecare comună pe

măsură ce se constată de Ministerul Instrucţiunii că localurile de şcoală sunt

suficiente pentru populaţia de vârstă şcolară a comunei. Până atunci,

obligativitatea se aplică în ordinea următoare: 1. Copiilor de români care au

fost înscrişi de bunăvoie la începutul anului şcolar; 2. Copiilor mai mari şi

părinţilor care au mai mulţi copii în vârstă de şcoală; 3. Copiilor care au

domiciliul mai aproape de şcoală. În fiecare din aceste categorii,

obligativitatea se va aplica, de preferinţă, la băieţi.”

Al doilea mare principiu câştigat de şcoala românească este

caracterul unitar al întregului învăţământ: legiferarea într-un singur corp a

învăţământului public şi particular. Între şcolile primare săteşti şi cele urbane

vor fi şterse toate diferenţele ce existau până atunci, în privinţa obiectelor de

studiu, durata cursurilor, vârsta de admitere în şcoală, drepturile ce conferă

certificatele de studii. Singura diferenţă rămâne, în continuare, durata

timpului de studiu, şcoala orăşenească având o durată de trei ani, iar cea

rurală de patru ani. Justificarea acestei deosebire se explica prin faptul că în

şcoala sătească preda un singur învăţător la toate clasele, pe când în cea

orăşenească fiecare clasă avea propriul său institutor. Cu toate acestea,

şcoala sătească va suferi şi pe mai departe de lipsa de învăţători, lipsa

localurilor şi a materialului didactic, indiferenţa părinţilor faţă de şcoală.

1888-2013 __________________________________________

26

Să nu uităm că şi pregătirea dascălilor de ţară constituia o problemă

ce se va reglementa abia în 1867, când se hotărăşte înfiinţarea a 300 de şcoli

model. În Romanaţi, se vor transforma în şcoli model următoarele: Amărăştii

de Jos, Călui, Leu, Islaz, Isbiceni, Scărişoara, Brâncoveni, Slătioara, Ianca,

Balş, învăţătorii urmând să fie numiţi prin concurs. O statistică arată că în

1875, în judeţul Romanaţi existau 70 de şcoli rurale.

În privinţa şcolilor pentru fete, reforma lui Cuza nu face nici o

diferenţă între sexe. Din puţinele statistici, constatăm că numărul fetelor care

frecventau şcoala era mic în raport cu cel al băieţilor. Abia în anul 1876 s-a

înfiinţat prima şcoală rurală de fete în comuna Balş, fiind numită ca

suplinitoare Ecaterina Corcoveanu, absolventă a trei clase secundare la

Institutul de fete „Dima Popovici” din Craiova. Deşi revizorul judeţului a

cerut înfiinţarea altor două şcoli de fete, Ministerul Instrucţiunii Publice a

refuzat aprobarea acestora.

O schimbare radicală aduc Petre Poni şi Spiru Haret. Astfel, în toate

comunele şi cătunele judeţului apar şcoli. Pe lângă şcolile mixte apar şcoli de

fete; s-au îmbunătăţit numărul şi calitatea dascălilor. În 1905, în judeţ existau

5 şcoli urbane de băieţi şi trei urbane de fete, 123 de şcoli rurale, dintre care:

2 şcoli de băieţi, 2 şcoli de fete şi 119 şcoli mixte (22).

Până la izbucnirea primului război mondial, numărul şcolilor ajunge

la 154, iar cel al învăţătorilor la 321; după o scurtă perioadă de stagnare

(1914-1918), învăţământul romanaţean va căpăta dimensiuni noi, prin

înfiinţarea unor şcoli de meserii, prin transformarea unor şcolii primare în

gimnazii, a unor gimnazii în licee.

Învăţământul din Balş

În Balş, majoritatea locuitorilor erau neştiutori de carte. Cercetările

întreprinse cu ocazia redactării monografiei acestei localităţi atestă că, în

localitate, a existat o primă şcoală pe lângă schitul Balş (biserica Sfântul

Dumitru de astăzi), condusă de călugări, în jurul anului 1700.

În primii ani după decretarea învăţământului primar obligatoriu

(1864), de către Alexandru Ioan Cuza, în Balş a luat fiinţă o şcoală

elementară de băieţi-gradul I (1878) şi o Şcoală primară de fete (1879) (23).

Din 1893, Şcoala primară de băieţi s-a mutat într-un local propriu, local care

astăzi găzduieşte o grădiniţă. Şcoala primară de fete şi-a construit propriul

local în 1908. Documente care să ateste înfiinţarea acestor şcoli înainte de

1870 nu s-au descoperit până la această dată. Într-un catalog din 1879-1880,

sunt înscrişi elevi în clasa a IV-a şi era, la data aceea, singura şcoală, elevii

__________________________________________ 1888-2013

27

fiind de ambele sexe. Într-un registru matricol din 1881, apar trecuţi ca

şcolarizaţi elevi născuţi în anul 1871, fiind vorba de o şcoală de băieţi cu

cinci clase (24).

Şcoala nr. 2 de fete este atestată cam în acelaşi timp. În Monografia

oraşului Balş este amintit un document din 15 iunie 1883 care face referire

la examenul de sfârşit de an de la această şcoală. În concluzie, Şcoala de fete

ar fi fost înfiinţată în 1878-1879.

Exista, în acelaşi timp, Şcoala Primară la Iancu Jianu (Ştirbei); în

Registrul de intrări şi ieşiri al Şcolii Primare din Balş este înregistrată cererea

prin care învăţătorul I. D. Marţian, care preda la clasele I-II, este autorizat să

cerceteze cauza pentru care locuitorii au reclamat pe învăţătorul din Iancu

Jianu. La 29 septembrie 1882, este înregistrat ordinul Ministrului

Instrucţiunii Publice nr. 12 211 prin care se atrage atenţia învăţătorilor ca în

şcoală să se predea cunoştinţe despre agricultură.

Originile învăţământului tehnic în Balş sunt legate de numele lui

Spiru Haret, prin al cărui ordin era înfiinţată, în anul 1900, în judeţul

Romanaţi, în comuna Vădastra, Şcoala Elementară de Meserii. La 25

noiembrie 1901, această şcoală este transferată, la insistenţele lui Petre D.

Roşca, în Balş, unde o regăsim, după unele surse, sub numele de Şcoala de

ucenici de bresle, patronată de un comitet al breslelor din localitate. Odată cu

şcoala, a fost transferat la Balş şi domnul Zaharia Popescu, director între anii

1901-1908. Primul local în care a funcţionat această şcoală timp de 10 ani a

fost imobilul Morii din Balş. Aici, elevii se pregăteau pentru meseriile:

croitorie dame şi bărbaţi, cismărie-papucărie, rotărie-dulgherie (25).

Alte două şcoli primare s-au înfiinţat în localităţile Vârtina şi

Româna. Şcoala din Vârtina şi-a început activitatea cu un singur învăţător-

Dumitru Celăreanu – care a rămas mai multă vreme director. Existenţa şcolii

din Corbeni-Româna este atestată într-un registru aflat acum la şcoală, în

care se menţionează că la 16 octombrie 1908 s-a efectuat o inspecţie

învăţătorului Dumitru I. Florescu. La început, toate şcolile primare au

funcţionat în localuri improvizate, dar, treptat, s-au ridicat clădiri relativ

corespunzătoare. Aşa au apărut construcţii proprii pentru şcolile din Balş:

1893 – Şcoala de băieţi; 1908 – Şcoala de fete; 1925 – Şcoala din Vârtina;

1929 – Şcoala de la Corbeni-Româna (26).

La construirea noului local al Şcolii de fete din Balş o contribuţie

substanţială şi-a adus-o Petre D. Roşca-Lupu, care a donat terenul necesar şi

o sumă de bani. Construirea localului şcolii din Vârtina s-a bucurat de

contribuţia învăţătorului Preda Teodor, a primăriei oraşului şi a comitetului

şcolar. Localul din Corbeni-Româna a fost dat în funcţiune în 1929, director

1888-2013 __________________________________________

28

fiind învăţătorul Alexandru Petrulian. La construcţia clădirii au contribuit

primăria oraşului, cu 200 000 de lei, şi comitetul şcolar, cu 100 000 de lei.

Numărul şcolilor a crescut în perioada interbelică şi mai ales după cel de-al

doilea război mondial, dar cum lucrarea noastră şi-a propus să se oprească la

1900, ne vedem puşi în situaţia de a lăsa altor împătimiţi în ale scrisului să

dezvolte acest subiect.

Învăţământul din Corabia

Dovezi ale ştiinţei de carte şi ale scrisului în zona oraşului Corabia

sunt atestate de aproape două mii de ani, fiind date la iveală de săpăturile

arheologice de la Complexul Sucidava-condeie, styli de bronz sau os,

inscripţii pe cărămizi, ţigle sau ceramică,

considerate exerciţii de scriere. Dar, despre o

şcoală în sensul modern al cuvântului, aflăm

abia în anul 1838. Astfel, Marele Vornic,

ispravnicul judeţului Romanaţi Ion Bibescu,

cerea locuitorilor din Corabia ca, până la

sfârşitul lunii august a anului 1838, să termine

de construit localul pentru şcoala ce urma să se

deschidă acolo (27).

Prima şcoală care s-a deschis în zonă, ca

urmare a prevederilor regulamentare, a fost cea

din Celei (20 noiembrie 1838), frecventată, în

primul an de curs, de 52 de şcolari. Învăţătorul

Radu Şapcă ţinea cursurile pentru copiii din Celei, dar şi pentru cei din

Corabia (Veche). În anul 1845, frecventau şcoala 35 de elevi, din 60 de copii

de vârstă şcolară, la o populaţie de 170 de locuitori în satul Celei şi 35

locuitori în satul Corabia Veche (28). În cartierul Daşova, funcţiona o şcoală

care-l avea ca învăţător pe Dobre Costea; şcoala avea 35 de elevi, în 1840, şi

36, în 1846, la o populaţie de 75 de locuitori. O altă şcoală s-a deschis în

Siliştoara, avându-l ca învăţător pe Radu Stan (29).

După Revoluţia din 1848, în urma arestării preotului paşoptist, şcoala

din Celei este închisă şi redeschisă abia în 1857, când a fost numit învăţător

Marin Stoica. În anul 1864, an în care învăţământul românesc s-a reorganizat

prin legea instrucţiunii publice, şcoala din Celei, împreună cu Corabia, avea

102 elevi. Şcoala mixtă din Daşova funcţiona într-un imobil particular, în

stare bună, dar neîncăpător, în timp ce şcoala din Siliştoara dispunea de un

Fig.2 Radu (Popa) Şapcă

__________________________________________ 1888-2013

29

local ce aparţinea comunei, format din trei încăperi, dintre care una era

utilizată ca sală de curs.

În urma schimbărilor administrative survenite cu ocazia înfiinţării

oraşului, şi infrastructura învăţământului suferă modificări importante.

Şcoala din Daşova se închide, luând fiinţă în oraş şcolile primare de băieţi şi

fete, în anul 1881, avându-i ca institutori pe Ion Florescu şi Elena Udrescu.

Cele două şcoli s-au confruntat, încă din primii ani, cu mari probleme

privind condiţiile precare de învăţământ-lipsa mobilierului, insuficienţa

spaţiului, lipsa instalaţiilor de încălzire a sălilor de curs, în ciuda sprijinului

dat de primăria locală. Cu toate greutăţile ivite, în anul 1894, în oraş lua

fiinţă o nouă şcoală de băieţi.

În Corabia, au funcţionat şi instituţii de învăţământ private; astfel, în

1894, s-a înfiinţat, pentru scurt timp, un pension de fete, cu curs primar şi

secundar, condus de Elena Cpt. Gaisseanu, unde un număr limitat de fete îşi

însuşeau cunoştinţele de limba română, franceză, germană, lucru manual şi

lecţii de pian. La începutul secolului al XX-lea, în Corabia funcţiona o şcoală

greacă de fete, cu patru clase. Cu timpul, această şcoală va deveni foarte

căutată de clasa negustorească a oraşului, determinând conducerea şcolii să

ceară Ministerului Instrucţiunii Publice aprobare pentru înfiinţarea a trei

secţii în cadrul şcolii: de limba română, de limba greacă şi limba franceză.

Dintre cele 28 de eleve, 6 erau de naţionalitate română, 13 de naţionalitate

greacă, 2 armeană şi 3 israelită.

Şcoala primară de băieţi

nr. 1 a luat fiinţă în 1882, a

funcţionat în casele lui Matei

Nica Popa şi a fost pusă sub

conducerea învăţătorului Ion

(Iancu) Florescu (30). Deşi

funcţiona într-o localitate

urbană, Şcoala nr. 1 de băieţi, ca

de altfel şi cea de fete, avea

statut de şcoală rurală. La

solicitarea primarului şi a comitetului

şcolar, din 13 iulie 1885, precum şi la

intervenţia revizorului şcolar al judeţului Romanaţi pe lângă Miniterul

Cultelor şi Instrucţiunii Publice, pentru ca şi şcolile din Corabia să fie trecute

în rândul celor urbane, cele două şcoli erau declarate şcoli primare urbane

(31).

Fig.3 Şcoala primară, Corabia

1888-2013 __________________________________________

30

După primul război mondial, în cadrul şcolii de băieţi, a funcţionat şi

un curs complementar pentru clasele V-VII. Aceste cursuri au funcţionat

până în anul 1926, când-trecând la Ministerul Muncii, s-au transformat în

şcoală industrială de ucenici, continuând să funcţioneze în localul şcolii

primare de băieţi.

Şcoala Primară de fete nr. 1 s-a înfiinţat în urma aceluiaşi ordin cu

care s-a înfiinţat şi şcoala de băieţi şi au funcţionat în acelaşi local. La

conducerea şcolii a fost numită d-ra Elena Udrescu, venită de la Şcoala

Primară din Izbiceni. Numărul elevelor a crescut an de an.

În anul 1913, cu ocazia trecerii trupelor române spre Bulgaria, pe la

Corabia, şcoala de fete a găzduit mai multe unităţi militare. Începând din

anul şcolar 1924-1925, s-au înfiinţat clase complementare pentru anii V-VII.

În anul şcolar 1893-1894, numărul mare de copii înscrişi la cursurile

Şcolii de băieţi nr. 1, care nu avea posibilitatea să funcţioneze cu un număr

prea mare de elevi, fapt demonstrat de situaţia celor 50 de copii de vârstă

şcolară rămaşi neînscrişi în acel an, a făcut ca factorii de decizie să se

preocupe de înfiinţarea unei a doua şcoli, mai întâi ca şcoală divizionară a

Şcolii primare de băieţi nr. 1, apoi ca şcoală de sine stătătoare. Iniţial, şcoala

şi-a desfăşurat cursurile în localul primăriei; din 1931, se va muta într-un

local nou, cu două nivele. Între anii 1921-1931, în oraşul Corabia a

funcţionat şi o şcoală primară mixtă. În 1931, aceasta s-a unit cu Şcoala nr.

2. Tot în Corabia a funcţionat şi o Şcoală medie de băieţi (1912-1915),

apărută ca o necesitate a întregirii şi dezvoltării instrucţiei căpătate în cursul

primar, mai ales pentru cei care nu aveau posibilitatea de a urma cursul

secundar în alte localităţi. Intrarea României în război va duce la desfiinţarea

ei, cu toate că părinţii au insistat pentru

înfiinţarae unei şcoli secundare, chiar

gimnaziu.

La 1 octombrie 1918, în oraş s-a

deschis un curs pregătitor particular

pentru fete, clasele I-IV, secundare. Trei

ani mai târziu, se reuşea înfiinţarea

Şcolii secundare de gradul I de fete,

transformată, în timpul celui de-al doilea

război mondial, în coală profesională de

fete gr. I. În vara anului 1944, când

Gimnaziul de fete obţine profilul

industrial, în ate-lierele sale de croitorie

şi lenjerie se lucra în permanenţă, produsele realizate fiind puse la

Fig.4 Gimnaziul de fete, Corabia

__________________________________________ 1888-2013

31

dispoziţia spitalelor militare, civile, populaţiei nevoiaşe şi refugiaţilor, la

preţuri convenabile (32).

În oraş au mai funcţionat o Şcoală elementară de comerţ, înfiinţată în

1924 şi desfiinţată în 1955, clasele fiind transferate la Şcoala nr. 1 (localul a

fost construit din fondurile oferite de marele filantrop Marin Nicolaescu,

terenul fiind pus la dispoziţie de primăria oraşului), Şcoala industrială de

ucenice (1929-1931), Şcoala inferioară de meserii (1925-1948), Şcoala

industrială de ucenici (1926-1949).

Un loc aparte, în peisajul instituţiilor de învăţământ corăbian, îl

ocupă Colegiul Naţional „Alex. I. Cuza”, cunoscut, mai întâi, sub numele de

Gimnaziul „Ştefan Popescu”. Condiţiile înfiinţării acesui gimnaziu s-au

produs în timpul ocupaţiei austro-germane, când mai multe instituţii de

învăţământ, forţate de evenimente, s-au închis. Profitând de această situaţie,

din iniţiativa preoţilor Alexandru N. Popescu şi Alex. C. Popescu, precum şi

a unui număr însemnat de părinţi preocupaţi de educaţia copiilor lor, se

hotărăşte trimiterea, în 1917, la Ministerul Instrucţiunii Publice, a unei

delegaţii formate, pe lângă cei doi preoţi mai sus amintiţi, şi din avocatul

Victor Berceanu (directorul Băncii Corabia), pentru susţinerea doleanţelor

cetăţenilor oraşului Corabia. Delegaţia a obţinut aprobarea înfiinţării

gimnaziului, acesta deschizându-şi porţile la 24 ianuarie 1918. Primul local

al gimnaziului a fost cel al Băncii Corabia. În 1919, gimnaziul se muta într-

un local nou, donaţie a maiorului

Theodor Popescu, ginerele lui Marin

Nicolaescu. Gimnaziul va purta

numele tatălui maiorului, Ştefan

Popescu. În anii următori, liceul se

va îmbăgăţii cu alte corpuri de

clădiri, prin bunăvoinţa unor

donatori locali. De aseemenea, va

creşte numărul de elevi.

Depozitar al unor însemnate

valori spirituale, învăţământul

romanaţean a fost un puternic centru de răspândire culturală şi intelectuală.

Dovadă sunt următoarele personalităţi: Constantin Anastasatu – medic,

membru al Academiei Române, Ştefan Voitec – politician, Minerva Aureliu

– actriţă, Sabin Bălaşa – pictor, popa Radu Şapcă – revoluţionar la 1848,

membru în Guvernul revoluţionar format la Islaz, Nicolae Buicliu –

compozitor, Emil Boroghină – actor, Pavel Brătăşanu – membru marcant al

Partidului Conservator, Virgil Mazilescu – poet, Ion Oblemenco – fotbalist,

Fig.5 Gimn. Ştefan Popescu, Corabia

1888-2013 __________________________________________

32

Şerban Ionescu – actor, Teodor Danetti – actor, Mihail Drumeş – scriitor,

Titu Georgescu – profesor universitar la Facultatea de Istorie, Bucureşti,

Valentin Georgescu – prof. univ. la Facultatea de Drept, Iaşi, Gheorghe

Morait – profesor universitar Facultatea de Farmacie, Bucureşti, Petre

Pandrea – avocat, ziarist, Nicolae Petrulian – geolog.

Note

1. Dana Roxana Dincă, Vera Grigorescu, Sabin Popovici, Monografia municipiului Caracal,

Editura Tiparg, Slatina, 2007, p. 162

2. V.A. Urechia, Istoria Şcoalelor de la 1800-1864, Tomul I, Imprimeria Statului, 1892,

Bucureşti, p. 184

3. Nicolae Andrei, Gh. Pârnuţă, Istoria învăţământului din Oltenia, Editura Scrisul

românesc, Craiova, 1977, vol. 1, p. 119

4. Ministerul de Interne, de mai târziu

5. I. Popescu Teiuşan, Revista Arhivelor, 1964, Nr. 2, p. 157

6. Ştefan Petrescu, Şcolile din Caracal, Editura Mim, Craiova, 1999, p. 1

7. V. A. Urechia , Istoria şcoalelor, vol. I, p.141

8. Revista Arhivelor, Nr. II/1864, p167

9. Arhivele Naţionale Olt, fond Ocârmuirea, ds. Nr. 3781/1835

10. Idem, ds. Nr. 2572/1835, f. 4

11. Arhivele Naţionale Olt, fond Ocârmuirea, ds. Nr. 2572/1835, fila 4

12. Arhivele Naţionale Olt, fond Ocârmuirea, ds. Nr. 3781/835, fila 7

13. Arhivele Naţionale, Bucureşti, fond Marea Vornicie, ds. Nr. 569/1838, fila 2

14. Arhivele Naţionale Olt, fond Subocârmuirea. Plasa Câmpul, ds. Nr. 5389/1835

15. Arhivele Naţionale, Bucureşti, fond Ministerul Instrucţiunii Publice, ds. Nr. 3394/1840,

fila 22

16. Ştefan Petrescu, Şcolile din Caracal, Editura Mjm, Craiova, 1999, p. 98

17. Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, ds. Nr.

3394/1845, fila 462

18. Anul 1848 în Principatele Române, Bucureşti, 1912, vol. II, p. 60

19. Arhivele Naţionale Bucureşti, Ministerul Instrucţiunii Publice, ds. Nr. 1494/1848, fila

15

20. „Se vor înfiinţa de îndată şcolile săteşti, începând cu satele cele mai mari, până la cele

mai puţin populate, avându-se în vedere a se împreuna într-o singură şcoală, pe cât

depărtarea satelor o va ierta, satele mici cu cele mari”

21. Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Ministerul Instrucţiunii Publice, nr. 299/1860, fila

371

22. Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Ministerul Instrucţiunii Publice, ds. Nr. 1010/1906,

fila 18 şi 19

23. Paula Bănică, Adriana Buică, Luminiţa Vasile, Monografia oraşului Balş, Primăria

oraşului Balş-2013, p. 114

24. Ion Negreanu, Monografia Liceului Teoretic Petre Pandrea din Balş, editura Diacritic,

Timişoara, 2003, p. 14

25. Paula Bănică, Adriana Buică, Luminiţa Vasile, p. 118

26. Idem, p. 15

__________________________________________ 1888-2013

33

27. Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Marea Vornicie a Ţării Româneşti, ds. 5390/1838, f.

25, 80

28. Florea Bâciu, Ion Vârtejaru, Monografia oraşului Corabia, Editura Alutus, Slatina,

2007, p. 223

29. Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Marea Vornicie a Ţării Româneşti, ds. 5390/1838, f.

66

30. Arhivele Naţionale Olt, fond Primăria oraş Corabia, ds. 23/1881, f. 4

31. Idem, ds. 5/1886, f. 41

32. Arhivele Naţionale Olt, fond Primăria Corabia, ds. 5/1944, f. 82

Profesor Jeana Pătru

Adrian Bouleanu, Ex libris

1888-2013 __________________________________________

34

Istoricul învăţământului din Caracal Lecţie de istorie pentru elevii de azi

Despre învăţământ s-a afirmat, de-a lungul timpului, că este apanajul

clasei aristocratice. Numai fiii celor cu avere primeau învăţătura, mai întâi în

mediul privat, apoi buchiseala slovelor continua în vreo chilie

duhovnicească (de pe lângă mănăstiri sau biserici). Puţini erau cei care ştiau

să scrie şi să citească, iar despre un învăţământ secundar sau superior nici nu

putea fi vorba (o societate rurală, puternic ancorată în tradiţii şi obiceiuri

chtoniene şi mai puţin uraniene). Societatea a evoluat odată cu învăţământul.

Curente (precum Renaşterea, Iluminismul), care puneau accentul pe spiritul

filosofic, pe dezvoltarea interesului pentru cultura antică, pe nevoia de

luminare prin învăţătură, au contribuit esenţial la dezvoltarea societăţii. Aşa

se explică apariţia şcolilor renascentiste, a persoanelor cu spirit de mecenat

sau a opiniei publice (ivită ca urmare a discuţiilor şi dezbaterilor despre

problemele secolului al XVIII-lea în saloanele nobiliare).

Vorbim despre o deschidere a învăţământului (şi) spre alte categorii

sociale, simultan cu apariţia burgheziei – în spaţiul românesc, a boierimii cu

vederi liberale. Se vor adăuga acestui curent negustorii mai înstăriţi din oraş

şi proprietarii unor manufacturi cu pretenţii de a deveni fabrici.

Primii îşi vor trimite fiii la studii în străinătate, după un stagiu cu

profesori particulari; dintre ei vor fi selectaţi oamenii politici care, îmbătaţi

de ideile romantismului, politic vor dori să schimbe o societate, încă

nedecisă ce să aleagă: Occidentul sau Orientul. Deşi învinsă revoluţia

romantică de la 1848, această boierime liberală va făuri România modernă

(în care porţile învăţământului se vor deschide larg-şi obligatoriu! – pentru

masele populare). Ceilalţi, atraşi de modul de viaţă aristocratic, vor urmări să

pătrundă în misteriosul univers, dacă nu prin origine, măcar prin copierea

acestuia. Vor arăta un interes aparte pentru învăţătură. Primii beneficiari vor

fi copiii lor, apoi comunitatea (pentru că, din rândurile lor, se vor ivi marii

filantropi şi donatori care, din păcate, azi lipsesc cu desăvârşire).

Dincolo de personalităţile culturii şi ştiinţei (naţionale şi universale),

şcoala a format – până în prezent – caractere umane. În spatele acestei munci

titanice au stat dascălii, uitaţi, de multe ori, de cei cărora le-au îndrumat paşii

pe cărările neştiute ale cunoaşterii.

__________________________________________ 1888-2013

35

Şcoala a fost şi rămâne, indiferent de regimul politic, instituţia care,

asemeni unui far, a luminat cărarea, uneori întunecată, a unei societăţi.

În Caracal, începuturile învăţământului sunt la fel de vechi ca şi

atestările documentare despre acesta. Evoluţia localităţii, de la stadiul rural la

cel urban, a fost însoţită de o interesantă transformare a învăţământului –

care a trecut de la forma neinstituţionalizată, particulară, la cea publică.

Şcoala a fost găzduită, mai întâi, în chiliile bisericeşti, apoi în casele

oamenilor înstăriţi.

Începuturile învăţământului în zona Caracalului se pot stabili – cu

aproximaţie – în perioada romană, secolele II-III, când în oraşul Romula a

funcţionat o şcoală în care limbile de predare erau latina şi greaca, lucru

relevat de două cărămizi cu inscripţii aflate în colecţiile Muzeului

Romanaţiului (1). În Caracal, prima şcoală publică a funcţionat la sfârşitul

secolului al XVIII-lea, pe lângă Biserica Domnească, întru luminarea şi

învăţarea tinerilor dintr-acel oraş şi judeţ (2). Şcoala a fost înfiinţată de

călugări, în chiliile bisericeşti, în jurul anului 1740 – fapt confirmat de

documentul din 24 iunie 1793, emis de domnitorul Alexandru Constantin

Moruzzi. Acest document menţionează că biv vel vistierul Constantin

Filipescu a dăruit moşia sa Caracal, de 14.000 de hectare, Bisericii Domneşti

şi orăşenilor caracaleni, ca să ţie şcoală de învăţătură, purtând grijă cu a lor

cheltuială, pentru toate rânduielile, atât ale bisericii trebuinţe, cât şi ale

şcolii, a se întemeia cu dascăl vrednic şi pururi în toată vremea. Alexandru

Ipsilanti întăreşte hrisovul dat de Moruzzi, în 5 mai 1797 (3). La această

şcoală funcţiona, pe la 1812, dascălul Radu Monea, tocmit de boierii orăşeni

de atunci cu 60 taleri pe an. Condiţiile puse de logofătul Constantin Filipescu

în actul de danie nu s-au respectat, orăşenii lăsând în părăsire atât şcoala, cât

şi biserica. Funcţionând fără să fie plătit, Radu Monea se plânge stăpânirii că

n-a fost retribuit-după cum s-au înţeles. Ca urmare, la 15 decembrie 1823,

Grigore Ghica Vodă îi restituie plângerea şi-i porunceşte să se prezinte la

magistratura oraşului – pentru a-şi primi drepturile ce i se cuvin.

Magistratura l-a tot amânat până în anul 1825, când vornicul Grigore

Filipescu, fiul lui Constantin Filipescu, încearcă să ia înapoi moşia de la

caracaleni, pentru faptul că nu şi-au ţinut angajamentul. După cercetări la

faţa locului, făcute de către trimisul domnitorului în septembrie 1825, cele

arătate de vornicul Grigore Filipescu se găsesc întemeiate; Vodă Ghica însă,

din firească bunătate, a hotărât a fi moşia (iarăşi!) a orăşenilor…

neîngăduind Măria Sa cererea ce prin anaforă făcea dumnealui, vornicul

Filipescu. La 15 septembrie 1825, orăşenii se leagă să respecte îndatoririle

faţă de biserică, semnând şi un act în care se spune: de aceea adunându-ne

1888-2013 __________________________________________

36

cu toţi dăm acest zapis prin care ne legăm a păzi întru totul îndatoririle faţă

de biserică… să avem pururi dascăl… să fim datori a face şi case de şcoală

acolo la Sfânta Biserică, pentru dascăl şi copii, în soroc de doi ani, iar când

nu ne vom ţine nici de această legătură, atunci să fim căzuţi în judecata şi

hotărârea Măriei Sale.

Între Radu Monea şi caracaleni conflictul avea să se menţină mult

timp, în arhive existând multe hrisoave adresate domnitorului (fie de orăşeni,

fie de către dascăl).

În anul 1825, probabil în urma zapisului orăşenilor, s-au clădit – în

curtea bisericii – odăile de şcoală cu banii bâlciurilor şi beiul Zaharia a dat

seamă, în 20 dec. 1827, de suma cheltuită. Cu alte cuvinte, în 1827, oraşul îşi

avea şcoala lui publică, clădită şi întreţinută din osteneala locuitorilor. Unii

orăşeni-protipendada –, doreau o şcoală cu un grad mai înalt de învăţătură,

cu riscul de a plăti mai mult de 3.000 de lei pe an. De partea cealaltă,

majoritatea populaţiei oraşului – în frunte cu protopopul Marin – se opunea,

spunând că şcoala strâmbă mintea oamenilor şi nu-i lasă să fie nici buni

plugari, nici meşteri pricepuţi, că strică legea şi credinţa în cele sfinte... (4)

În primele decenii ale secolului al XIX-lea, au continuat să

funcţioneze în Caracal şi alte şcoli, pe lângă bisericile din oraş. O astfel de

şcoală era condusă de dascălul Amza, cântăreţ la biserica Sfânta Troiţă.

Elevii învăţau psaltirea şi ceaslovul. Plata dascălului se făcea de către elevi,

fiecare dând câte 20 de lei pe an. Unele documente îl amintesc şi pe dascălul

Ilie, din Caracal, cu 10 şcolari.

Despre un învăţământ public, organizat, nu putem vorbi decât după

adoptarea Regulamentelor Organice. Acestea înscriau principiile pe baza

cărora avea să se organizeze învăţământul în fiecare capitală de judeţ. Şcolile

trebuiau să înceapă odată cu punerea în aplicare a noii constituţii.

Pentru o mai bună organizare a învăţământului românesc s-a trecut,

mai întâi, la elaborarea unui Regulament al şcolilor, la întocmirea căruia au

avut un rol deosebit Petrache Poenaru, directorul de atunci al Eforiei, şi

domnitorul Grigore Dimitrie Ghica.

Pe baza dispoziţiilor cuprinse în această legiuire, şcolile de stat erau

împărţite în patru categorii:

Şcoli începătoare cu patru clase;

Şcoli umanioare cu patru clase;

Învăţături complementare de trei ani;

Cursuri speciale.

Înfiinţarea lor era obligatorie în toate oraşele ţării, dar şi în mediul

rural – în funcţie de numărul familiilor şi puterea economică.

__________________________________________ 1888-2013

37

Legiuirea şcolară din 1831 punea un mare accent pe educaţia moral-

religioasă a elevilor. Paragraful 157 din Regulamentul şcoalelor preciza că

tot felul de învăţătură trebuie să aibă, drept temei, legea şi moralul.

Nu era stabilită o zi anumită pentru începerea anului şcolar.

Înscrierea elevilor la şcoală se putea face în orice zi din semestrul de iarnă,

începând din noiembrie. Revizorul şcolar al judeţului Romanaţi, Ion

Truţescu, a propus ca la sfârşitul semestrului elevii să susţină un examen, la

care să asiste preotul satului, deputaţii comunali şi domnii proprietari. Se

urmărea, prin aceasta, să se vază osteneala fiecărui dascăl, dar şi îndemnul

părinţilor de a-şi da copiii la şcoală cu mai multă bunăvoinţă. Cursurile se

încheiau la 31 martie, pentru ca elevii să meargă cu părinţii la muncă (a

câmpului) (5).

Regulamentul Şcoalelor din 1831 nu prevedea nici obligativitatea

şcolară, nici vârsta pe care trebuia să o aibă copilul – ca să poată fi înscris la

şcoală. Astfel, în aceeaşi clasă învăţau copii între 7 şi 15 ani, ba şi mai mari,

uneori buni de recrutare. Alături de băieţi, frecventau şcoala şi fete, deşi

Regulamentul nu prevedea expres acest lucru. Pentru a-i determina pe ţărani

să-şi trimită copiii la şcoală, la 11 iunie 1840, Ion Truţescu şi protopopul

Marin Vădăstreanu au vizitat comunele mai renumite din două plăşi,

îndemnându-i pe mai marii satelor să ofere exemplu pentru ţărani

(trimiţându-şi copiii la şcoală). Abia legiuirea din 1864 declara învăţământul

popular gratuit şi obligatoriu şi stabilea vârsta şcolarizării la 8 ani-pentru

ambele sexe. Petre Poni, prin Legea învăţământului din 1896, propunea

înfiinţarea câte unei şcoli primare în fiecare sat şi stabilea ca vârstă de

înscriere în clasa I, atât pentru băieţi, cât şi pentru fete, 7 ani împliniţi.

Metodele folosite până în deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea

erau bazate pe memorare mecanică; primeau pedepse grele cei care nu

puteau spune pe dinafară lecţia primită.

Citirea se învăţa prin metoda literizării. Literele erau scrise, de către

dascăl, pe tablă, hârtie sau nisip, în ordine alfabetică. După memorarea lor,

se trecea la memorarea silabelor şi a diferitelor combinaţii de litere. După

aproape jumătate de an, se trecea la citirea propriu-zisă. Noua etapă îi cerea

elevului să înveţe pe de rost cât mai multe texte şi rugăciuni; urma citirea

psaltirei şi aşa se încheia învăţătura.

Odată cu înfiinţarea şcolilor naţionale, s-a introdus, ca metodă nouă,

sistemul lancasterian (sau al împrumutării învăţăturii). Acest sistem avea la

bază principiul întrajutorării între elevi: cei mai mari, mai pregătiţi şi mai

silitori împrumutau din cunoştinţele lor celor începători. Cât priveşte

desfăşurarea procesului de învăţământ, legea precizează – în mod detaliat –

1888-2013 __________________________________________

38

organizarea actului pedagogic: clasa era împărţită în aşa fel încât, în prima

jumătate, erau aşezate băncile, iar în cealaltă jumătate semicercurile; la

mijloc era catedra învăţătorului. Mai întâi, elevii se aşezau în bănci, unde

scriau timp de o oră. Se începea cu cei care veneau prima dată la şcoală şi

care se aşezau în prima bancă, banca de nisip, de aceea ei se numeau

nisipari. În ora a doua, erau citite lecţiile, pentru ca în ora a treia să se facă

instruirea monitorilor.

Având local de şcoală construit din 1825, magistratura oraşului

Caracal se grăbeşte să anunţe Eforia Şcoalelor că toate cele cerute sunt gata

şi şcoala poate să-şi deschidă porţile. În urma acestei înştiinţări, Eforia

repartizează la Caracal pe Mihail Drăghicescu (absolvent al Colegiului

Naţional Sf. Sava), care s-a prezentat la post în ziua de 29 aprilie 1832. Pe 10

mai 1832, Drăghicescu raporta Eforiei că şcoala a început şi că, până la acea

dată, s-au adunat 40 de şcolari, toţi începători la nisip. De remarcat că, la

începutul anului 1833, în Ţara Românească, funcţionau 16 şcoli publice: trei

la Bucureşti – Sfântul Sava, Sfântul Gheorghe şi Biserica Amzei –, una la

Craiova şi celelalte în oraşele reşedinţă de judeţ; numărul elevilor era de

2450 de elevi (6).

Peste doi ani, numărul elevilor s-a ridicat la 98, dintre care 25 de fete.

Pe clase, situaţia se prezenta astfel: 49 elevi (14 fete) – clasa I, 37 elevi (17

fete) – clasa a II-a, 12 elevi (4 fete) – clasa a III-a. În anul şcolar 1836-1837

şcoala avea 106 elevi, dintre care: 14 fii de boieri, 33 de negustori, 14 de

meseriaşi, 13 de slujbaşi, 11 de preoţi, 9 de văduve, 12 de plugari. Se poate

constata că efortul, dar şi calităţile pedagogice ale dascălului au fost

răsplătite de numărul, din ce în ce mai mare, al celor care frecventau şcoala.

În şcoala condusă de Drăghicescu, veneau copii şi cu oarecare învăţătură,

„care mai trecuseră şi pe la alţi dascăli particulari din oraş”. Aceşti elevi erau

supuşi la un examen sumar, după care erau repartizaţi: unii la clasa a II-a, iar

cei mai buni-care depăşeau programa clasei a II-a, la o clasă superioară. La

11 decembrie 1832, Drăghicescu comunica Eforiei Şcoalelor modul cum

împărţise elevii şi metodele pe care le utiliza: „În cel dintâi clas se urmează

citirea pe tablă şi scrierea după modeluri, iar în cel de-al doilea clas scrierea

după dictare, deprinderea la citire după cărţi şi elementuri de catechism, de

aritmetică, de istorie, de geografie şi de gramatică, iar pentru ca să nu fugă

cei mai mulţi dintre şcolari am primit în şcoală şi pe cei de clasa a III-a să nu

găsească vreme, unii din ce voiesc înapoiea românilor, a defăima şcoala” (7).

De remarcat că Regulamentul de funcţionare a şcolilor publice de stat

prevedea ca şcolile din oraşele mici să funcţioneze cu un singur învăţător.

Dăruirea dascălului pentru luminarea învăţăceilor săi era răsplătită de

__________________________________________ 1888-2013

39

rezultatele acestora, după cum se consemna în raportul făcut cu ocazia

examenului: „răspunsurile au fost fără greşală”.

Mihail (Mihalache) Drăghicescu, din motive de sănătate, va cere să

fie transferat la Târgovişte, oraşul său natal. În locul acestuia este trimis, de

către Eforia Şcoalelor, Ion Truţescu din Ardeal, care va rămâne în Caracal

până în septembrie 1843, mutat pentru doi ani la Giurgiu şi înlocuit de

Zaharia Boerescu; va reveni în Caracal şi va rămâne până la pensionare,

1861.

Ion Truţescu va rămâne în memoria caracalenilor sub numele de

„Truţă revizorul” şi nu „profesorul”; ca professor, va pune acelaşi suflet în

meseria lui de dascăl. Stau dovadă rezultatele obţinute la examenul de sfârşit

de semestru al anului 1834 când, „pentru răspunsurile şcolarilor din clasele I,

a II-a şi a III-a la aritmetică, citire şi scriere…, toată lumea a mulţumit

domnului profesor (…)” (8).

La 6 septembrie 1834, Şcoala publică din Caracal număra 49 de elevi

în clasa I, 37 elevi în clasa a II-a şi 12 elevi în clasa a III-a. În total, 98 de

elevi. Potrivit catagrafiei oraşului, întocmită în anul 1837, elevii făceau parte

din toate straturile sociale: familii de mari boieri – Brătăşanu, Jianu,

Prejbeanu, Obedeanu, boieri de rang mai mic – Leoveanu, Fărcăşanu,

Berindei, Viişoreanu, Locusteanu, negustori-Gelepu, Nenciu, Cojocaru,

Cazan, funcţionari superiori – Varlaam, profesori-Becu, meseriaşi, dar şi

copii ai ţăranilor din satele învecinate oraşului.

Necazurile noului învăţător vor fi pricinuite de frecvenţa neregulată,

în special în rândul copiilor din starea de jos. Deseori, părinţii opreau copiii,

spre a le da ajutor la treburile gospodăreşti, la munca câmpului, şi rezultatul

se solda, de cele mai multe ori, cu pierderea anului şcolar. Acest fenomen era

întâlnit şi în alte părţi, fapt dovedit de instrucţiunile (date de Eforia

Şcoalelor) care cereau dascălului să fie mai îngăduitor şi să nu elimine din

şcoală copiii cu frecvenţă redusă.

În cursul fiecărui an şcolar, erau organizate două examene: unul la

sfârşitul lunii decembrie şi al doilea la sfârşitul anului şcolar, adică la Sân

Petru (29 iunie). Examenele se dădeau în faţa părinţilor şi a mai marilor

oraşului (boierii şi negustorii cei mai însemnaţi), care nu se sfiau să-i

încurajeze pe şcolari cu daruri.

În anul 1835, în Caracal, mai funcţionau (alături de Şcoala publică)

trei şcoli particulare: o şcoală franţuzească (în care dascăli erau un francez şi

un român-cântăreţ la biserică, plătit de părinţii copiilor cu 20 de lei pe an);

profesorul francez a fost angajat de Petrache Obedeanu, ispravnic de judeţ şi

preşedintele tribunalului local, probabil pentru fiul său şi pentru alţi cinci fii

1888-2013 __________________________________________

40

de boieri), o şcoală cu predare în limba română, condusă de învăţătorul

Amza, şi o şcoală cu predare în limba greacă, condusă de învăţătorul

Spiridon Demetriade, aceasă şcoală fiind frecventată de 12 elevi.

Învăţământul particular reflectă, pe de o parte, influenţa culturii franceze –

adusă de regimul fanariot, pe de altă parte, structura etnică a oraşului – în

care comunitatea grecească era numeroasă, ca şi cele evreiască şi bulgară.

Pentru numărul mare

de şcolari, vechiul local, din

curtea bisericii, construit în

1825, devenise neîncăpător.

Mai marii oraşului, în frunte

cu directorul şcolii, Ion

Truţescu, vor înainta Eforiei

Şcoalelor un memoriu, în

care propuneau ridicarea unui

local nou. În acest sens,

promiteau:

8 galbeni împărăteşti, de la Andrei Prejbeanu,

10 galbeni şi cheresteaua trebuincioasă, din partea lui Dumitru

Demetrian,

20 galbeni împărăteşti, din partea lui Benea Zaharia,

5 galbeni împărăteşti, din partea lui Ion Dumitriu,

5 galbeni împărăteşti, din partea lui Nenciu Gelepu (9).

Noul local avea să fie dat în folosinţă în 1843, iar din 1847 era

înfiinţat şi al doilea post de învăţător: lui Dimiu Oprimie pentru clasele I şi a

II-a şi Ion Truţescu pentru clasa a III-a.

Şcolile din Caracal, ca şi cele săteşti, au fost închise de autorităţi, în

zilele fierbinţi ale Revoluţiei din 1848. După stăruitoare rugăminţi ale

magistraţilor oraşului, şcoala din Caracal se redeschidea în luna iunie 1851.

Lipsa unei şcoli publice, în perioada ce urmase revoluţiei, era marcată de

numărul de elevi care au venit la deschiderea cursurilor şcolii: 120 în clasa I,

40 în clasa a II-a şi 30 în clasa a III-a. Odată cu redeschiderea şcolilor

orăşeneşti, la Caracal este numit profesorul Şerbănescu, pentru clasele I şi a

II-a; după câteva luni, este mutat la Ploieşti, în locul lui fiind numit

Răducanu Burdeanu, fost custode la Biblioteca Naţională din Bucureşti.

După pensionarea lui Truţescu, în septembrie 1861, la şcoala publică din

Caracal este adus profesorul superior Gheorghe Patriciu, mutat de la Brăila

Localul Şcolii de băieţi Nr. 1, dat în

folosinţă în 1843

__________________________________________ 1888-2013

41

(10). Alături de Gh. Patriciu, profesor la clasa a IV-a, mai funcţionau dascălii

Ion Iliescu, la clasa a III-a şi Ion Argeşeanu, la clasele I şi a II-a.

Încă de la înfiinţarea Şcolii publice din Caracal, aceasta a fost

frecventată atât de băieţi, cât şi de fete. Din cataloagele anului şcolar 1833-

1834, rezultă că elevele proveneau din familiile mai înstărite, ca: Brătăşeanu,

Jianu, Cazan, Becu, Varlaam şi altele. Elevele frecventau facultativ şcoala,

obligativitatea revenind numai băieţilor. La cererea locuitorilor, Primăria din

Caracal a intervenit pe lângă Departamentul din Lăuntru şi pe lângă Eforia

Şcolilor şi a solicitat înfiinţarea unei şcoli pentru fete; astfel, în februarie

1859, se înfiinţa prima şcoală de fete din judeţul Romanaţi.

Aceasta a funcţionat, mai întâi, în curtea Bisericii Domneşti, avându-i

ca învăţători pe preotul Gheorghe Ionescu şi pe soţia acestuia, Petruţa

Ionescu.

O contribuţie importantă la dezvoltarea şcolilor de fete din ţară au

adus-o Aşezămintele Brâncoveneşti. Prinţul Bibescu Brâncoveanu a hotărât

să înfiinţeze două pensioane de fete, întreţinute din fondurile Aşezămintelor

Brâncoveneşti. Din anul 1862, Externatele Brâncoveneşti au trecut la stat,

confirmându-şi existenţa ca şcoli publice de fete. La 13 septembrie 1864,

Externatul de fete ia denumirea de Şcoala primară urbană de fete nr. 1

Caracal, devenind, astfel, cea de-a două şcoală destinată educării fetelor. În

arhive se păstrează contractul încheiat între Aşezămintele Brâncoveneşti şi

colonelul Vlădoianu (prin care

acesta din urmă, plecând la

Craiova, închiriază şcolii locuinţa

sa din Caracal – pentru suma de

125 de galbeni anual). Contractul

de închiriere este

întocmit în anul 1860. Şcoala

avea trei clase. Potrivit

procesului-verbal, încheiat de

profesorul Patriciu, în urma

inspecţiei din anul 1862, la

această şcoală a găsit 30 de eleve:

14 eleve în clasa I, 6 eleve în clasa a II-

a şi 10 eleve în clasa a III-a.

Până în 1891, a funcţionat într-un local cu chirie, dar din acest an s-a

mutat în localul dăruit de un orăşean filantrop, numit Moga (Şcoala de fete

Moga). Localul era compus din 5 camere sus, două camere la subsol şi o

pivniţă. În 1893, Primăria a extins localul, construind noi încăperi. Deoarece

Şcoala Moga

1888-2013 __________________________________________

42

localul şcolii a fost declarat, de către serviciul sanitar al oraşului, ca

insalubru, în 1941, Primăria a luat hotărârea de a demola clădirea, cu

condiţia de a construi una nouă.

Anuarul General al Instrucţiunii Publice înregistra, în anul

1863/1864, în Oltenia un număr de 10 şcoli publice de fete, dintre care 2 în

Caracal.

Şc.

Cls. I Cls. a II-a Cls. a III-a Cls. a IV-a Total

F

Fre

cv.

Pro

m.

Fr

ec

v.

Prom

.

Frec

v.

Pro

m.

Frec

v.

Pro

m.

Frec

v.

Pro

m.

Şc.

1

5

2

6 5 4 4 3 - - 34 13

Şc.

2

6

6

16 18 15 11 9 8 - 103 40

Primul director al acestei şcolii a fost Ecaterina Săvulescu. Salariul

dascălului varia: 500 de lei pe lună pentru director,

400 de lei pentru institutor, 123 de lei pentru

profesorul de muzică.

La sfârşitul anului şcolar 1863/1864,

consiliul învăţătorilor încheie un jurnal, în care este

trecută clasificarea elevilor şcolii publice de băieţi

şi a şcolilor de fete din Caracal, astfel:

La şcoala de băieţi au fost promovaţi:

a) 62 elevi din clasa I în clasa a II-a, dintre

care 5 cu premiul I, 3 cu premiul II, 2 cu premiul

III;

b) 50 de elevi din clasa a II-a în clasa a III-

a, dintre care 5 cu premiul I, 2 cu premiul II, 2

cu premiul III;

c) 24 de elevi promovaţi din clasa a III-a

în clasa a IV-a: 5 cu premiul I, 2 cu premiul II şi

3 cu premiul III;

d) au absolvit cursurile clasei a IV-a 15 tineri.

Registrul matricol-Şc. de

băieţi nr. 1, 1876

Situaţia statistică a şcolilor de fete din Caracal, în anii 1863-1864

__________________________________________ 1888-2013

43

După promulgarea Legii învăţământului, din 1864, instrucţia

elementară devenise obligatorie pentru toţi copiii de la 8 până la 12 ani.

Această lege a rămas în vigoare până în 1893, după care instrucţia

obligatorie s-a diferenţiat, preconizându-se o şcoală primară inferioară, cu

durata de 4 ani, şi o şcoală primară superioară, cu durată de 5 ani.

Pentru a încuraja şi susţine învăţământul, Constantin Poroineanu

dona Şcolii de băieţi nr. 1, 250 de exemplare carte şi obiecte de studiu, în

anul 1892.

Anul 1864 avea să aducă unele modificări de personal, odată cu

mutarea din oraş a directorului Gheorghe Patriciu. Pentru completarea

posturilor, era transferat, la Caracal, Matei Gorjan, numit la clasa a III-a, în

vreme ce Ion Iliescu a preluat clasa a IV-a, Gheorghe Bălăşiu – clasa I, Ion

Argeşeanu – clasa a II-a.

Pe lângă elevii caracaleni, Şcoala de băieţi era frecventată, din ce în

ce mai mult, şi de fiii de ţărani din comunele apropiate. Astfel, numărul

elevilor acestei şcoli a ajuns la un efectiv de 326.

În anul şcolar 1866-1867, numărul mare de elevi înscrişi obligă

autorităţile să închirieze o încăpere corespunzătoare unei clase divizionare.

Astfel, pe lângă Şcoala de băieţi se va înfiinţa o şcoală sucursală de băieţi

care, în anul şcolar amintit, a funcţionat numai cu o clasă divizionară, clasa I.

În concluzie, în Caracal vor funcţiona patru şcoli publice: două de băieţi

(Şcoala de băieţi nr. 1, cu patru clase, şi Şcoala de băieţi nr. 2, cu trei clase)

şi două de fete (cu câte trei clase fiecare).

Şcoala nr. 1 de fete avea un efectiv de 43 de eleve, dintre care 26 în

clasa I, institutor St. Uzoreanu, 10 la clasa a II-a, institutor Gr. Caluţiu, 5 la

clasa a III-a, institutor Ecaterina Săvulescu.

Şcoala nr. 2 de fete avea un efectiv de 104 eleve, dintre care 72 erau

în clasa I, institutor I. I. Ionescu, 16 în clasa a II-a, institutor Petre Ionescu,

16 în clasa a III-a, institutor Ana Vericeanu.

Rapoartele periodice, întocmite de revizorii şcolari, scot la iveală

diferite aspecte, unele informative, altele cu caracter cantitativ (numărul

elevilor). Sunt evidenţiate problemele cu care se confruntau şcolile, de

exemplu: nu se găseau, să se angajeze, oameni de serviciu-în condiţiile în

care: la căile ferate erau angajaţi cu câte 2, ba chiar şi 3 sfanţi pe zi, pe când

în serviciul şcolii salariul era de 55 bani pe zi.

Erau şi abateri disciplinare. Făcând o revizie la Şcoala de fete nr. 1,

în anul şcolar 1871-1872, revizorul şcolar Brătăşanu scria: am văzut

completa ignoranţă, căci nu s-au găsit decât două eleve, din 29, să poată

silabisi. Directoarea şcolii a adus ca scuze comportamentul unora dintre

1888-2013 __________________________________________

44

dascăli: „preotul Scarlat Uzoreanu absentează foarte des, lucru consemnat şi

în condică; în toate sâmbetele, merge la pomeni şi ,în mai multe rânduri, a

intrat târziu la ore”. Despre institutorul Gheorghe Ionescu, de la Şcoala nr. 2

de băieţi, acelaşi revizor scria: „nu-şi îndeplineşte îndatoririle sale, având

moşie… Din alte interese nu face progrese cu elevii”.

Au fost şi situaţii când revizorul şcolar făcea aprecieri nejustificate în

privinţa unor institutori. Este cazul aceluiaşi Brătăşanu care îl critică pe

institutorul Căluţiu; acesta protestează şi cere o comisie străină de judeţ,

revizorul fiind îndepărtat din judeţ, ca urmare a notărilor nedrepte făcute la

adresa institutorului Căluţiu.

Într-un dosar descoperit în Arhivele Naţionale sunt trecute toate

cadrele didactice ale şcolilor din Caracal:

Nr.

Crt.

Numele şi prenumele

institutorului

Certif. sau

diploma

Data

numirii

Gradul

1. Şc. nr. 1 de băieţi

2. N. Tomescu, dir. 2 cl. Gimn. la Sf.

Sava

1855, III,

7

definitiv

3. Matei Gorjan 4 cl. primare 1858 definitiv

4. Pr. Sc. Uzureanu 4 cl. seminar 1860, IV,

9

definitiv

5. Şc. nr. 2 de băieţi

6. Dimitrie Caluţiu Abs. Liceul Blaj,

7 cl.

1860, IX,

15

provizoriu

7. Ion Argeşeanu Abs., 4 cl.

primare

8. Ion D. Şerbănescu Abs De agric.

Pantelimon

9. Şc. de fete nr. 1

10. Eufrusina Lăzărescu,

dir.

11. Maria Berbescu Certif. Prep. de cl

gimnaz.

1869, II,

17

provizoriu

12. Şc. de fete nr. 2

__________________________________________ 1888-2013

45

13. Petruţa Ionescu,

directoare

4 cl. Lazarov

Otetelişanu

1851 definitiv

14. Smaranda Tănăsescu

Perioada 1876-1888 nu ne poate oferi informaţii despre evoluţia

învăţământului caracalean, probabil din cauza războiului de independenţă.

Abia în 1888, dintr-un stat de plată se constată că s-au făcut schimbări în

rândurile corpului didactic – prin pensionarea celor în vârsta şi înlocuirea lor

cu alţii. La Şcoala de băieţi nr. 1, toţi dascălii sunt noi: Marcu Celăreanu,

Tudosie Alimănescu, Ion Lăcriţeanu, Iosif Popescu; la Şcoala de băieţi nr. 2,

apar nume noi: G. D. Corbanu şi Ştefan D. Petrescu. Şi şcolile de fete şi-au

schimbat cadrele didactice. Astfel, la Şcoala nr. 1 predau: Georgeta

Radavici, Maria Barbescu şi Antoneta Pană, iar la Şcoala nr. 2: Clementa D.

Celăreanu, Maria Ştefănescu.

Dintre toate şcolile înfiinţate în Caracal, înainte sau după 1900,

Şcoala nr. 2 de băieţi are o istorie aparte. Acest lucru se explică, mai întâi,

prin desele schimbări de localuri, iar mai apoi, prin evoluţia ei după 1945.

Astfel, după o şedere în localul Şcolii nr. 1 de băieţi, aceasta va „locui”

temporar în clădiri închiriate (o astfel de clădire se află astăzi în componenţa

Spitalului municipal), sau în casele unor oameni cu dare de bani, dar şi cu

Dragoste pentru cultură (Neacşu Voiculescu, col. Ştefan Vlădoianu). După o

escală în clădirea Moga, şcoala se va muta, în 1891, într-un local nou (11).

Primarul oraşului,

Constantin Nan, solicita

ministerului planul de

construcţie pentru Şcoala Nr.

2. Construcţia localului s-a

terminat în anul 1891 şi a

primit numele donatorului:

Constantin Filipescu. Şcoala

de băieţi nr. 2 va ocupa

parterul clădirii, în vreme ce

etajul va fi ocupat de elevele

de la Şcoala profesională,

instituţie creată şi întreţinută din

fondurile oraşului şi asupra

căreia vom reveni.

Clădirea Constantin Filipescu-local al

mai multor şcoli

1888-2013 __________________________________________

46

Şcoala de băieţi nr. 2 va fi asimilată, în 1948, Liceului Ioniţă Asan.

Abia în 1964, îşi va recăpăta autonomia şi un nume nou: Şcoala generală nr.

6, şi, din 1973, un local propriu, situat pe strada Vasile Alecsandri.

În anul 1891, Ministerul Instrucţiunii Publice comunica magistraturii

oraşului Caracal că, începând cu data de 15 octombrie, s-a înfiinţat – în

mahalaua Bold – o şcoală divizionară de băieţi, cu o singură clasă. Învăţător,

la această şcoală, a fost numit N. Dinculescu. Aceasta va fi viitoarea Şcoală

de băieţi nr. 3. Iniţial, aceasta a funcţionat într-o casă particulară, lângă

Biserica „Sfântul Ion”; a trecut, apoi, în casa lui Ion El. Beculescu iar, din

1896, în actualul local. Primii dascăli ai acestei şcoli au fost: Ion D. Marţian,

director, M. Grigorian, Elena P. Rădulescu, Nicolae Dinculescu. În primul an

de funcţionare, s-au înscris 52 de elevi.

Oraşul Caracal a avut, în toate timpurile, pe lângă învăţământ public

şi un învăţământ particular. Mania şcolilor particulare devenise cronică în

acest oraş. Ca să atragă atenţia asupra unei şcoli particulare, fondatorul ei îi

făcea reclama cuvenită, ca la orice negustorie. Îndată ce se constata că şcoala

nu corespunde reclamei ce i s-a făcut, începea să fie ocolită şi se

autodesfiinţa din lipsă de şcolari. Erau şi şcoli particulare căutate. Ele

trebuiau să funcţioneze în baza unei autorizaţii emise de Ministerul Cultelor

şi Învăţământului Public.

În darea de seamă a

Consiliului permanent

judeţean, din anul 1888, sunt

amintite, în Caracal, 3 şcoli

particulare:

O şcoală de limbi

străine, cu 32 de eleve,

condusă de 2 profesori de curs

primar şi un profesor de curs

seminarial.

O şcoală de meserii,

care s-a transformat în atelier.

O şcoală profesională de

fete, cu 16 eleve (12).

Aceste şcoli cu caracter practic-educativ (profesionale, industriale

sau comerciale) au fost deschise înainte de 1888, fiind prevăzute de legiuirea

lui Alex. I. Cuza din 1864 şi întreţinute de consiliul judeţean. Ele funcţionau,

la început, în baza unui program întocmit de comitetul comunal orăşenesc

după regulamentul şcolilor profesionale din anul 1877, aprobat de Ministerul

Atelierul Şcolii de meserii, din

Caracal

__________________________________________ 1888-2013

47

de Interne. Examenul depus de elevii pregătiţi particular se desfăşura în baza

instrucţiunilor primite de la Ministerul Învăţământului Public, după

Regulamentul şcolar din 1896 – întocmit de Petre Poni. Acest regulament

prevedea:

Elevii care doresc să se pregătească în particular au datoria să

anunţe şcoala din care fac parte că nu vor frecventa cursurile şcolii zilnice şi

că se pregătesc în familie.

La sfârşitul anului şcolar, printr-o cerere

de examinare, se adresează revizorului şcolar care

hotărăşte la ce şcoală din Caracal vor fi examinaţi

copiii.

Nici un copil nu poate fi examinat de

şcoala unde funcţionează învăţătorul care l-a

pregătit.

La clasa I şi a II-a examenul va fi numai

oral, pe când la clasele a III-a şi a IV-a va fi oral şi

scris, la matematică şi limba română. Copiii sunt

dispensaţi de gimnastică şi cânt, religia fiind

facultativă.

În cazul când elevii care au declarat că

se pregătesc în particular nu se prezintă la examen,

părinţii vor fi supuşi dispoziţiilor de amendare, iar

copiii lor vor fi înscrişi la şcoala în raza căreia domiciliază (13).

Încă din anul 1870, se

făceau demersuri pentru înfiinţarea

unei şcoli de arte şi meserii în

Caracal. Potrivit legii elaborate de

Spiru Haret, învăţământul practic-

profesional cuprindea şcoli de:

agricultură, silvicultură, meserii şi

comerţ. Şcolile profesionale erau

organizate pe trei grade:

elementare, inferioare şi

superioare, cu durata de 2-3-5 ani

şi, respectiv, 4-6 ani. Pe la

sfârşitul secolului al XIX-lea sunt

semnalate şcoli de meserii şi în Caracal. Prin eforturile lui Nică Barbu

Locusteanu a luat fiinţă o astfel de şcoală, la 2 ianuarie 1860, în localul donat

de Zaman.

Cadre didactice,

Şc. Prof. de Fete

Clădirea Şcolii Profesionale de Fete

1888-2013 __________________________________________

48

Şcolile profesionale de fete nu au fost menţionate în Legea

instrucţiunii publice din 1864. Aceste şcoli s-au înfiinţat după 1877, pe baza

Regulamentului şcolilor profesionale de fete.

Şcoala din Caracal a fost înfiinţată în 1891, în localul construit în

timpul primarului Constantin Nanu, fiind instalată la etaj (la parter

instalându-se elevii Şcolii primare nr. 2 de băieţi).

Condusă de El. Sisman, Şcoala profesională de fete era o instituţie

creată şi întreţinută din fondurile oraşului, iar localul în care funcţiona purta

numele donatorului, Constantin Filipescu, după cum am expus mai sus. În

1891, şcoala este trecută în sarcina Ministerului Învăţământului Public şi îşi

mută sediul, în anul 1899, în casele Priboianu, de pe Bulevardul Elisabeta,

unde a rămas până în 1916, după care s-a mutat în casele lui Nae Antonescu,

din strada Libertăţii. Ministerul a cumpărat acest local, devenind propriu

Şcolii profesionale de fete, în 1925. Educarea fetelor consta în: învăţarea

limbii române, a limbii franceze, aritmeticii şi a gospodăriei, prin prezenţa

atelierelor de croitorie şi ţesătorie. Produsele confecţionate erau vândute.

De asemenea, a mai funcţionat în oraş, pentru copiii familiilor cu

dare de mână, şi o şcoală de limbi străine care număra, la început, 32 de

eleve. Şcoala era condusă de doi profesori de curs primar.

În 1904, la iniţiativa

Sabinei Negreanu, dar şi din

dorinţa unor părinţi, se

înfiinţează în Caracal un

pension, pentru fetele din

Caracal şi din judeţ. Iniţial,

Institutul modern, cum avea

să se numească, a funcţionat

cu Pătru clase. În anul 1908,

trimitea la examen 3 eleve

pentru clasa I, 5 eleve pentru

clasa a II-a, 9 eleve pentru clasa

a III-a şi 5 pentru clasa a IV-a.

Numărul elevelor este în creştere, dovadă că institutul avea căutare.

Directoarea, Sabina Negreanu, raporta Ministerului că a înfiinţat, în urma

solicitărilor părinţilor, şi un curs (facultativ) de limba franceză, germană,

desen, pictură şi muzică (14).

Profitând că în judeţ nu exista nici o şcoală secundară pentru fete,

institutul organizează un pension cu un internat. Aici vor fi organizate

Eleve de la Institutul Modern

__________________________________________ 1888-2013

49

cursuri cu profesori de specialitate, unii venind de la gimnaziul Ioniţă Asan,

aşa cum reiese din raportul întocmit de directoarea S. Negreanu: Ilie

Constantinescu (limba română), N. Saftu (istorie), Mihai Rădulescu

(muzică), Marin Mihăescu (desen). Elevele care frecventau pensionul

proveneau din două categorii: unele care se pregăteau pentru examenul

particular de la gimnaziu şi altele care urmăreau să-şi completeze cultura

personală, fără să capete un certificat de studii. În 1911, institutul număra 20

de eleve în clasa I, dintre care 8 se pregăteau să susţină examen, 9 eleve în

clasa a II-a, dintre care 6 se vor prezenta la examen, 16 în clasa a III-a, dintre

care 7 erau înscrise la examen şi 8 în clasa a IV-a, nici o elevă nu era înscrisă

la examen. În internat erau cazate fete de diferite religii şi naţionalităţi:

maghiară, bulgară, greacă şi română.

În 1912, Sabina Negreanu este înlocuită, din

motive de sănătate, de Silvia Căpreanu, licenţiată în

latină. Elevele încep să se pregă-tească după

programa de stat şi să susţină examene de sfârşit de

an cu elevii gimnaziului Ioniţă Asan. După război,

Institutul Modern şi-a sporit numărul de clase, de la

an la an: Şcoala de stat cu şapte clase, (1925), Liceul

de fete (1927, cu opt clase). Înainte de a avea propriul

local, institutul a fost găzduit şi de localul

gimnaziului Ioniţă Asan. Pe lângă liceu, a funcţionat

şi un Spital-şcoală, în perioada când directoare era

Lucia Duţescu (15). Revenind la cadrele didactice,

alături de Silvia Căpreanu, profesoară de franceză şi

română, la Liceul de fete au mai predat Elena

Puricescu, limba franceză şi istoria artelor, Victoria Popa, franceză şi română

(16).

În Caracal a funcţionat şi un Institut pedagogic, fiind înfiinţat în 1868

şi găzduit în casele colonelului Ştefan Vlădoianu. Primul director al

institutului a fost Matei Gorjanu.

Până la izbucnirea primului război mondial, în Caracal, ca urmare a

dezvoltării oraşului, a creşterii populaţiei, a diversităţii etnice şi religioase, în

1913 s-au mai înfiinţat două şcoli: Şcoala de băieţi nr. 4 şi Şcoala de fete nr.

3. Dintre cadrele didactice ale Şcolii de fete amintim pe Octavia Marinescu,

Natalia Enescu, Pati Popescu, Elena Stroescu.

După 1918, extinderea învăţăturii asupra tuturor copiilor aflaţi la

vârsta educaţiei a devenit una dintre priorităţile statului. Noul ministru al

Instrucţiunii Publice, dr. Constantin Angelescu, a înţeles că, pentru reducerea

Silvia Căpreanu

1888-2013 __________________________________________

50

analfabetismului, este nevoie să se formeze cadre didactice. Astfel, a fost

adoptată o hotărâre prin care, în fiecare capitală de judeţ, urmau să se

înfiinţeze şcoli normale (17). În Caracal au fost înfiinţate două şcoli normale:

una de băieţi, în 1919, şi una de fete, în 1923.

Şcoala normală de băieţi a fost găzduită, mai întâi, în localul Şcolii

de băieţi nr. 2, Constantin Filipescu, în anul 1923 începând lucrările pentru

o clădire nouă. Corpul profesoral a fost completat cu profesori de la liceul

Ioniţă Asan. Au fost şi situaţii când, pentru o disciplină, nu a existat un

profesor calificat. Aşa cum s-a întâmplat cu disciplina pedagogie, necesară

pregătirii tinerilor dascăli (18). O situaţie mai puţin plăcută a fost şi

instabilitatea directorilor-care erau schimbaţi des.

Şcoala normală de fete a luat fiinţă ca urmare a stăruinţei părinţilor

din judeţul Romanaţi; aceştia solicitau ministrului Angelescu înfiinţarea unei

astfel de şcoli în Caracal. În primul an de viaţă, şcoala a avut o singură clasă

şi 62 de eleve. Numărul claselor şi al elevelor a crescut continuu; astfel, în

anul şcolar 1928-1928, şcoala număra 6 clase şi 259 de eleve (19).

Neavând un local propriu, Şcoala normală de fete s-a instalat,

temporar, în localul Şcolii nr. 1 de băieţi, apoi în cel al Şcolii nr. 2 de fete.

Începând din anul 1924, şcoala va dispune şi de un internat, graţie doamnei

Victoria Popa, fiind singurul

internat din oraş, deschis

elevelor fără posibilităţi

materiale (20).

Vindecarea rănilor

provocate de război avea să

influenţeze şi învăţământul

tehnico-aplicativ. Astfel, pe

lângă Şcoala nr. 1 de băieţi,

lua fiinţă, în 1921, o Şcoală

industrială de ucenici. Aceasta

avea ca scop să strângă de pe

drumuri, în orele de seară, ucenicii

de pe la atelierele particulare pentru a le spori cunoştinţele în legătură cu

meseria.

Pentru formarea profesională a cadrelor menite să ţină evidenţe

contabile, la 1 septembrie 1924, a luat fiinţă Şcoala Comercială Elementară,

condusă de directorul Băncii Naţionale, agenţia Caracal, A. Daniil. Şcoala

avea trei clase; din 1927, pe lângă cursurile de zi, au fost înfiinţate şi cursuri

serale, totalul elevilor ajungând la 180 (21). Între anii 1931 şi 1942, şcoala

Clasă a şcolii de meserii

__________________________________________ 1888-2013

51

nu a mai primit subvenţii de la stat, fiind întreţinută de comercianţii oraşului.

Din anul 1936, a fost transformată în Gimnaziul Comercial, iar din anul

următor în Liceul Comercial de băieţi. Revenirea sub patronajul statului a

readus şcoala la rangul de gimnaziu, prin desfiinţarea cursului superior.

Deoarece şcoala a fost susţinută din fonduri extrabugetare, profesorii care

predau aici proveneau de la şcolile din Caracal, nefiind titularii acestei şcoli

(22). Director al şcolii a fost Gheorghe Boruz, profesor de contabilitate.

În 1926, s-a înfiinţat în Caracal o Şcoală de meserii, în atelierele lui

Ştefan Malciu, diplomat al Şcoalei Superioare de arte şi Meserii din

Bucureşti (23). Şcoala a avut trei secţii: tâmplărie, rotărie şi fierărie. Partea

teoretică era predată de către I. N. Georgescu, preot F. Tudorănescu şi N.

Popescu, iar partea practică de către maiştrii de specialitate.

Tot în Caracal, în anul 1930, a funcţionat şi o Şcoală de menaj (24).

Structura etnică şi apartenenţa religioasă eterogenă a Caracalului

antebelic şi interbelic s-au reflectat şi în încercările-uneori reuşite, dar de

scurtă durată, de înfiinţare ale unui învăţământ confesional. Aşa se explică

înfiinţarea, de către comunitatea evreiască, bine reprezentată la începutul

secolului al XX-lea, a Azilului Confesional Mozaic – închis în condiţiile

izbucnirii primului război mondial.

Şi comunitatea germană de rit catolic a deschis, în septembrie 1913,

o şcoală confesională. Şcoala avea 4 clase, 30 de elevi şi era condusă de

Dumitru Keversan. Pe lângă şcoală funcţiona şi o grădiniţă, frecventată de 7

copii, cu o programă bilingvă, română-germană.

După al doilea război mondial, nevoia de învăţătură a atras, după

sine, înfiinţarea unor noi

instituţii de învăţământ. Potrivit

surselor de arhivă, în 1951

existau, în oraş, 585 de

analfabeţi (25).

Interesante sunt

evoluţiile Liceului Teoretic

Mihai Viteazul şi a Colegiului

Tehnic Matei Basarab, cele

două instituţii liceale

desprinzându-se dintr-un trunchi

comun: Institutul Modern

(Pensionul de fete), înfiinţat în 1904

de către Sabina Negreanu (despre

pension s-a amintit mai sus). În 1948, numele acestuia s-a schimbat în

Liceul Teoretic Mihai Viteazul

1888-2013 __________________________________________

52

Şcoala medie de fete nr. 2, găzduită, până în anul 1954, de localul Şcolii

Normale de fete (actualmente, clădire a Şcolii Gimnaziale nr. 2); între anii

1964 şi 1973, a funcţionat în clădirea actualului Liceu Tehnologic

Constantin Filipescu, de pe strada Vasile Alecsandri, sub denumirea de

Liceul Teoretic nr. 2.

Începând din 1973, această şcoală îşi schimbă profilul şi denumirea,

devenind Liceul Industrial de Construcţii de Maşini, nr. 1, mutându-se în

localul nou, construit pe

strada Horia, Cloşca şi

Crişan, nr. 11 (azi, localul

Şcolii Gimnaziale nr. 7,

Nicolae Titulescu). În 1975,

se unifică cu Liceul Industrial

nr. 2 (fostul Liceu

Economic), asimilându-l. În

1987, se mută într-o clădire

nouă, construită în apropierea

Întreprinderii de vagoane,

căreia îi era subordonat. În

1990, Liceul Industrial nr. 1 se

împarte în două: Grupul Şcolar

de Construcţii de Maşini, cu profil industrial şi Liceul „Mihai Viteazul”, cu

profil teoretic (26).

Pentru o perioadă scurtă, în Caracal, a funcţionat şi un Liceu

economic. La înfiinţare, 1 septembrie 1966, a avut 39 de elevi. Înfiinţarea

acestui liceu era justificată de nevoia de specialişti, ca urmare a dezvoltării

economiei locale, dar şi a judeţului. A funcţionat în mai multe localuri: în

clădirea de azi a Liceului tehnologic „Constantin Filipescu” (1966-1968), în

fostul sediu al Tribunalului Romanaţi, devenit apoi reşedinţa Sfatului

Raional Caracal, de pe strada Libertăţii, nr. 39. Liceul dispunea de internat şi

cantină proprii. În 1974, liceul s-a transformat în Liceul Industrial nr. 2, iar

din 1975 este asimilat de Liceul Industrial nr. 1. Dintre directorii acestui

liceu amintim pe Gheorghe Petrescu, profesor de psihologie şi matematică şi

Gheorghe Mihai.

Învăţământul agricol din Caracal îşi trage seva din aceeaşi

efervescentă a perioadei interbelice, atunci când dorinţa de învăţătură, dar

mai ales nevoia de specialişti au devenit argumente convingătoare pentru

înfiinţarea unei astfel de instituţii. Lucrările clădirii – care urma să

găzduiască 350-400 de elevi-au început în 1923 şi s-au tergiversat până în

Colegiul Tehnic Matei Basarab

__________________________________________ 1888-2013

53

1948, când Ministerul Agriculturii prelua întreaga bază material (a Şcolii

Normale) de la Gimnaziul Industrial – ce fusese înfiinţat în 1945, formându-

se o şcoală nouă – numită Şcoala Medie Tehnică de Mecanizare a

Agriculturii. În anul şcolar 1948-1949, şcoala a funcţionat cu două profiluri:

mecanici agricoli (199 de elevi) şi şcoala agricolă (148 de elevi). Erau

incluşi şi elevii din clasele-în lichidare-ale fostului Gimnaziu Industrial, dar

şi de la şcolile de profil din Slatina, Corabia şi Drăghiceni, desfiinţate. Primii

directori au fost inginerul Mihail Mihăilescu şi inginerul Petre Pârvu.

Numele liceului s-a schimbat de-a lungul timpului: Şcoală Medie Tehnică de

Agricultură (1955) – când se înfiinţează şi o Şcoală profesională de

mecanici agricoli –, Şcoala Profesională Agricolă, cu durata de 3 ani, pentru

muncitorii calificaţi (fiind introduse şi cursuri serale – 1956).

În 1959, ia naştere

Centrul Şcolar Agricol – prin

fuziunea dintre Şcoala

Profesională de Mecanici

Agricoli şi Şcoala Tehnică

Agricolă. În perioada 1962-

1970, Şcoala Profesională de

Mecanici Agricoli a funcţionat

ca unitate separată, având

sediul în incinta SMT, unde s-au

construit: o clădire de şcoală,

ateliere, internat şi o cantină.

În 1966, s-a dat unităţii şcolare denumirea de Liceul Agricol, iar în

1975 primeşte o nouă titulatură: Liceul Agroindustrial.

La sărbătorirea semicentenarului, în 1999, şcoala a devenit Colegiul

Agricol Dimitrie Petrescu, pentru a cinsti memoria acestei personalităţi

marcante a învăţământului agricol românesc, tatăl prozatorului Cezar

Petrescu.

În prezent, învăţământul primar şi gimnazial este reprezentat de

următoarele şcoli: Şcoala Gimnazială nr. 1 – continuatoare a Şcolii de băieţi

nr. 1 – care funcţionează în vechiul local, refăcut în 1904 de către directorul

Ştefan D. Petrescu; Şcoala gimnazială nr. 2 – succesoarea Externatului de

fete Brâncovenesc (şcoală particulară devenită Şcoala de fete nr. 1);

deoarece elevele de la Şcoala de fete urmau cursurile Şcolii Normale de fete,

înfiinţată în 1923, iar aceasta a funcţionat în clădirea Şcolii de fete nr. 2, cele

două şcoli au fuzionat, transformându-se, în perioada postbelică, în Şcoala

Clădirea Colegiului Agricol „Dimitrie

Petrescu”, în construcţie

1888-2013 __________________________________________

54

Generală nr. 2. Din cauza numărului mare de elevi, la 1 septembrie 1986,

şcoala s-a divizat, formându-se Şcoala cu clase I-VIII nr. 7.

Şcoala Gimnazială nr. 3 funcţionează în vechea clădire de pe strada

Gheorghe Doja. Şcoala Gimnazială nr. 4 se află în clădirea construită în anul

1914. Şcoala Gimnazială nr. 5, Gheorghe Magheru, datează din 1962, când

s-a desprins din Liceul de fete nr. 2. A funcţionat în mai multe localuri,

pentru ca, din 1994, să aibă un local propriu, în zona sud-vestică a oraşului,

pe strada Radu Calomfirescu.

Un loc aparte, în

peisajul învăţământului

caracalean, îl ocupă

Gimnaziul de băieţi

Ioniţă Asan, devenit,

azi, Colegiul Naţional.

După ce se

stabilizase învăţământul

primar, după ce oraşul

devenise şi un centru

cultural, iar clasa

mijlocie aspira la o

instrucţie superioară pe

plan local, s-au făcut numeroase şi stăruitoare demersuri în vederea

înfiinţării unui gimnaziu. Ideea, susţinută de toate forţele locale, în frunte cu

prefectul judeţului, Dumitru Cezianu, primeşte aprobarea Ministerului

Instrucţiunii Publice, condus de Titu Maiorescu, astfel încât la 10 octombrie

1888, Gimnaziul Ioniţă Asan îşi începe cursurile (27). Director a fost numit

Constantin Locusteanu, funcţie pe care a deţinut-o între 1888 şi 1890. Era

absolvent al Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti. Între primele griji

ale sale a fost şi înfiinţarea, în 1889, a Bibliotecii gimnaziului, numită-din

1902 (datorită unei donaţii masive şi importante de carte pe care o face

paşoptistul luminat Nică Barbu Locusteanu, deputat şi senator de Romanaţi),

Biblioteca N. B. Locusteanu. Primii profesori au fost: pr. N. Delcescu, Ştefan

D. Petrescu – institutor şi N. Burghelea. Gimnaziul a funcţionat, până în

1891, în casele lui I. Zaman. În 1891 s-a construit localul de lângă parc, pe

un teren cumpărat de la Costache Soreanu, prin expropriere. O cerere

semnată de deputatul Pavlică Brătăşeanu şi D. C. Popescu solicita

ministerului un ajutor pentru noua construcţie, arătând că judeţul nu are

decât 45. 000 lei alocaţi în acest scop, iar devizul se ridică la 150.000 lei.

Ministerul acordă diferenţa şi noul local se construieşte între anii 1891-1893,

Clădirea Liceului Ioniţă Asan, 1891-1928

__________________________________________ 1888-2013

55

timp în care la conducerea şcolii se află, ca director, Ion Pompoiu.

Construcţia s-a făcut pe piloni, terenul fiind băltos, căci în acea vreme nu se

canalizase balta din parc, şi a costat 150.000 lei, daţi de Ministerul Şcoalelor

şi de judeţ (28).

Dintre profesorii care au funcţionat în primul an de existenţă a

gimnaziului, în afară de Constantin Locusteanu, menţionăm pe: Ion. El.

Beculescu – ştiinţe naturale, matematică şi franceză, Nicolae Burghelea-

muzică şi gimnastică, Ştefan D. Petrescu – desen şi caligrafie, Nicolae

Delcescu – religie. Unul dintre cei mai de seamă profesori ai acestei

şcoli a fost Ilie Constantinescu.

Timp de 60 de ani, a adunat în

colecţii complete numeroase

obiecte de muzeu, cărţi, reviste

şi ziare, a fost ales membru

corespondent al Comisiei

Monumentelor Istorice pentru

judeţul Romanaţi. Are meritul de

a fi editat Anuarul Gimnaziului

Ioniţă Asan din Caracal, pe anul

1907-1908. Un moment

important în evoluţia învăţământului

romanaţean l-a constituit transformarea

Gimnaziului Ioniţă Asan în liceu. La 1 septembrie

1919, după demersuri repetate ale directorului

Mihail Dimonie, Ministerul Învăţământului şi

Cultelor aproba această solicitare. El avea 8 clase

împărţite în două secţii: modernă şi reală. Datorită

afluxului mare de elevi, directorul Silvestru

Băleanu solicită construirea unui alt local şi, la 4

octombrie 1922, pune piatra de temelie a unei noi

clădiri, amplă, impunătoare, adecvată unui liceu.

Planurile arhitecturale au fost realizate de Mihail

Mihalcea, iar terenul a fost donat de primăria

oraşului. Mutarea în noua clădire s-a făcut abia în

toamna anului 1928. Director era Dumitru C.

Eftimescu. El a organizat o megaexcursie pe

traseul Caracal-Bucureşti-Constanţa-Istanbul-

Atena-Pireu-Alexandria-Cairo. Dintre profesorii liceului, la acea dată, făceau

Clădirea Liceului Ioniţă Asan

Actul de naştere al

Liceului Ioniţă Asan

1888-2013 __________________________________________

56

parte preotul P. Dumitrescu, de religie, Ilie Constantinescu, de limba

română, Mihail Dimonie, de ştiinţe naturale, Haralambie Popa, de limba

română, V. Olexiuc, de limba latină, Dumitru Zapaniuc, de limba germană,

D. Socaliuc, de limba franceză, D. Breazu, de matematică, Nae Ionescu, de

matematică, C. Predeţeanu, de fizică şi chimie, A. Popovici, de istorie, C.

Mirescu, de geografie, Marin Mihăescu, de desen, V. Popilian, de muzică, N.

Adam, de gimnastică, N. Teodorescu, de matematică, M. Ricman, de desen,

iar dr. V. Ricman era medicul liceului.

Numărul elevilor a crescut pregnant: în 1918-1919 erau 402 elevi, în

anul şcolar următor – 498, iar în 1926-1928 frecventau cursurile 838 de

elevi.

O decadă prolifică pentru liceu a fost perioada dintre 1930-1940. Mai

întâi, a fost construit Amfiteatrul „Titu Maiorescu”, o sală cu multiple

funcţionalităţi: spectacole, conferinţe, festivităţi şcolare, simpozioane

ştiinţifice. Au apărut publicaţiile şcolare: Speranţa, Clasa a VI-a 1933,

Domnul de rouă, Pandurul. Apoi, la 1 noiembrie 1944, s-a înfiinţat

Societatea Culturală „Haralamb

G. Lecca”, iar la 1 septembrie

1947, Pinacoteca „Marius

Bunescu” – care se remarcă prin

valoarea exponatelor, dar şi prin

unicitate (este singura pinacotecă

din România găzduită într-un

liceu!). Ideea înfiinţării unei

colecţii de tablouri vine de prin

anul 1900 şi aparţine

magistratului Ion Hagiescu-

Mirişte – care (chiar)

amenajează, într-o casă

particulară, un adevărat muzeu, cu lucrările de artă – pictură şi sculptur – pe

care le achiziţionase de-a lungul timpului. Cum nu s-a reuşit înfiinţarea unui

muzeu în Caracal, această idee a fost preluată în toamna anului 1944 de către

un grup de elevi şi profesori de la liceul „Ioniţă Asan“ care au constituit

Societatea culturală „Haralamb Lecca“. Conducerea societăţii – având

strânsă o însemnată sumă de bani – a hotărât înfiinţarea unei galerii de artă,

în cadrul liceului, care să cuprindă lucrări reprezentative ale pictorilor

născuţi în oraş.

Profesorul Pătru Crăciun, director al liceului „Ioniţă Asan“, la

stăruinţa pictoriţei Hortensia Popescu, începe-în anul 1946 – demersurile

Pinacoteca Marius Bunescu

__________________________________________ 1888-2013

57

pentru achiziţionarea de opere de artă, având şi sprijinul unor renumiţi

pictori născuţi la Caracal, dintre care amintim pe Marius Bunescu, Ion

Musceleanu, Gheorghe Teodorescu-Romanaţi. Actul de naştere al

Pinacotecii datează din 17 aprilie 1947, când conducerea liceului „Ioniţă

Asan“ trimitea un apel către pictorii născuţi în Caracal: „Oraşul în care v-aţi

născut, respectos vă roagă prin noi de a-l ajuta la îndeplinirea unui frumos

plan artistic, pe care-l nutreşte de mai multă vreme: înfiinţarea unei

pinacoteci…“

Un apel asemănător a fost înaintat şi către

Ministerul Artelor, de la care se aştepta

aprobarea oficială pentru înfiinţarea unei

asemenea instituţii. În răspunsul afirmativ al

ministerului, primit în luna august, se scria:

„Avem onoarea a vă aduce la cunoştinţă că în

şedinţa din 28 iunie 1947, consiliul superior al

ministerului a luat cunoştinţă cu multă plăcere

de raportul dvs. Nr. 1211/1947 cu privire la

înfiinţarea unei pinacoteci pe lângă acel

liceu…“.

Înţelegere şi aprobare deplină a venit şi din

partea forului superior al liceului, Ministerul

Învăţământului.

Pictorii, cărora li se ceruse sprijinul, au răspuns şi ei cu entuziasm la

apelul ce li se adresase. Donator principal, pictorul Marius Bunescu se

implică cu toată convingerea şi profesionalismul în coordonarea acţiunii de

achiziţionare a tablourilor, încercând să aducă în pinacotecă opere de reală

valoare artistică. La 30 august 1947, se primea şi din partea Ministerului

Artelor un lot de cinci tablouri semnate de Catul Bogdan, Dragoş Morărescu,

Gheorghe Sârbu, Petre Molovăţu şi Constantin Bacalu.

În ziua de 1 septembrie 1947, a început organizarea pinacotecii într-o

sală spaţioasă (18 m/9 m)-care fusese amenajată, după toate regulile

muzeistice, pentru expunerea celor 26 de tablouri primite până atunci. Pe

lângă tablourile primite de la Ministerul Artelor, sau donate de pictori, au

mai fost achiziţionate lucrări realizate de Hortensia Popescu, Popa Jean

Tudor şi Alexandru Ţipoia.

Inaugurarea oficială a pinacotecii a avut loc la 21 septembrie 1947, în

prezenţa elevilor, profesorilor, conducătorilor unor instituţii din localitate şi

a unui numeros public. Cartea de Aur a liceului consemnează, de-a lungul

Marius Bunescu

Autoportret

1888-2013 __________________________________________

58

timpului, o serie de donatori importanţi: Pinacoteca deţine mai multe lucrări

de sculptură realizate de Vasile Năstăsescu (M. Eminescu, I. L. Caragiale),

Teodora Kitulescu (Cap de bărbat – Bunescu, gips), Raffaello Romanelli

(Constantin Poroineanu, Eufrosina Poroineanu, busturi de marmoră albă).

An de an, numărul de lucrări – donate ori achiziţionate – creşte, ajungând

astăzi la cifra impresionantă de 331 de tablouri şi stampe, inclusiv japoneze.

Începând cu anul 1954, în cadrul pinacotecii se organizează – periodic –

expoziţii pe diferite teme, ca: „Evoluţia picturii româneşti în secolul al XIX-

lea“, „Pictori născuţi la Caracal“ (1957), „Femeia în arta plastică“ (1960),

„Oraşul Caracal în lucrări de grafică“ (1964), „Expoziţia de pictură şi

grafică Marius Bunescu“ (1968)…

Cinci dintre foştii elevi ai liceului „Ioniţă Asan“ au absolvit Institutul

de artă plastică „Nicolae Grigorescu“ şi au onorat pinacoteca cu unele dintre

operele lor. Aceştia sunt: Teodor Catană, Vintilă Mihăiescu, Ion Truică,

Popa Jean Tudor şi Ion Popescu Udrişte.

În curtea liceului, la geamul pinacotecii, străjuieşte bustul lui Marius

Bunescu – operă a sculptorului Corneliu Medrea.

În anul 1948, Liceul a asimilat Şcoala de băieţi nr. 2 (desprinsă în

1964, când devine Şcoala cu clasele I-VIII nr. 6). Totodată, Liceul îşi

schimbă numele în Şcoala medie nr. 1, cu clasele I-X, până în 1953, şi cu

clasele I-XI, până în 1965. Ultimele două clase erau împărţite în două secţii:

reală şi umană. La 1 septembrie 1964, partea de gimnaziu se separă de liceu,

un an mai târziu liceul schimbându-şi numele în Liceul nr. 1. Din 1968,

durata liceului se extinde la 12 clase. Dintre cei mai de seamă directori ai

liceului amintim pe profesorul Pătru Crăciun.

Liceul îşi va mai schimba denumirea, în perioada următoare: Liceul

de cultură generală nr. 1 (1971-1975), Liceul real-umanist (1975-1977),

Liceul de matematică-fizică (1977-1983) (29).

Baza materială a liceului a fost în continuu îmbunătăţită. În 1977, au

fost date în folosinţă sala de sport şi clădirea internatului. Interesul pentru un

internat al şcolii datează încă din perioada Gimnaziului, când profesorul

Nicolae Saftu se ocupa, în 1909, cu organizarea lui. Mai târziu, internatul

funcţionează în clădirea donată de maiorul O. Cernăianu. În 1955 şi 1965,

liceul primea-pentru internat, două clădiri învecinate, situate pe strada

Plevnei. În 1977, se construieşte în apropierea liceului o clădire cu trei

niveluri pentru internat; i se ataşează o cantină, anul următor.

Construirea internatului şi a cantinei au fost rodul muncii directorilor

de atunci: Elena Fărcăşanu, Florea Păunică şi Florian Petrescu.

__________________________________________ 1888-2013

59

În 1981, clădirea liceului se extinde cu o aripă nouă-cuprinzând 9 săli

de clasă, directori fiind Florian Petrescu şi George Petrescu.

În 1983, liceul primea numele de Liceul Industrial nr. 2, iar după

1990-Liceul Teoretic „Ioniţă Asan”.

Din 1998-ca urmare a deosebitului rol pe care l-a avut în instruirea şi

formarea atâtor generaţii de copii, din Caracal, dar şi din zonă – liceul a

primit titlul de Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” – extinzându-se, pe lângă

ciclul liceal, şi asupra ciclurilor primar şi gimnazial.

Liceul păstrază eticheta unui liceu de elită, calitate dovedită cu

prisosinţă de impresionanta listă a personalităţilor formate aici: fizicienii

Neda Marinescu şi Gheorghe Stratan, istoricii Marcel Nica, Vasile Maciu,

compozitorii Nicolae Buicliu, Radu Şerban, pictorii Gheorghe Teodorescu-

Romanaţi, Marius Bunescu, Tudor Jean Popa, Teodor Catană, Ion Truică,

Vintilă Mihăiescu, Sorin Chirimbu, scriitorii Virgil Carianopol, Mihail

Drumeş, Ion Potopin, Aurelian Titu Dumitrecu, Ion Stoica, Paul Aretzu,

Nicolae Coande, Xenia Karo-Negrea, universitarii Petre Coteţ, Alfred

Heinrich, Mihai Uţă, George Dincă, Vicenţiu Rădulescu, Stelian Niculescu,

Marin Ivan, Tiberiu Nicola, Floarea Octavian, academicianul Tudor D.

Ionescu, reputaţii medici: Oreste Alexiu, Puiu Stoiculescu, Radu Ricman,

Radu Ozun, Nicolae Eftimescu şi mulţi alţii.

Note:

1. Dana Roxana Dincă, Sabin Popovici, Vera Grigorescu, Monografia oraşului

Caracal, Editura Tiparg, Slatina, 2007, p. 162

2. Paul-Emanoil Barbu, Haiducul Iancu Jianu. Adevăr şi legendă, Editura Alma,

Craiova, 2010, p. 41

3. V. A. Urechia, Istoria Şcoalelor de la 1800-1864, Tomul I, Imprimeria statului,

Bucureşti, 1892, p. 183-185

4. Dumitru Manolache Cristea, Şcolile din Romanaţi, manuscris, p. 36

5. Arhivele Naţionale, Învăţământul public, ds. 5010, f. 39-46

6. Monografia Colegiului Naţional Ioniţă Asan, 1999-2008, Editura de Sud, Craiova,

2008, f. 34

7. Arhivele Naţionale Bucureşti, Ministerul Instrucţiunii Publice, ds. 4145/1831, f. 13

şi 14

8. Arhivele Naţionale Bucureşti, Ministerul Instrucţiunii Publice, ds. 6693/1887, f. 64

9. Arhivele Naţionale Bucureşti, Ministerul Învăţământului Public, ds. Nr. 4145, f.

216

10. Ştefan Petrescu, Şcolile din Caracal, Editura MJM, Craiova, 1999, p. 34

11. Monografia Colegiului Naţional Ioniţă Asan 1999-2008, coordonator Paul

Aretzu, Editura de Sud, Craiova, 2008, p. 38

12. A.N., Ministerul Instrucţiunii Publice, ds. Nr. 75/1871, f. 2- 6

13. Ibidem, ds. Nr. 1/1896, f. 1-2

1888-2013 __________________________________________

60

14. Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Ministerul Instrucţiunii Publice, ds.

1780/1908, f. 3

15. Arhivele Naţionale Olt, Fond Primăria oraşului Caracal, ds. Nr. 583/1941, f. 72


Aretzu, Editura de Sud, Craiova, 2008, p. 39.

17. Ştefan Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, Editura Măiastra, Târgu Jiu,

2011, p. 198

18. Ibidem, p. 200


Aretzu, Editura de Sud, Craiova, 2008, p. 40

20. Dana Roxana Dincă, Sabin Popovici, Vera Grigorescu, Monografia oraşului

Caracal, Editura Tiparg, Slatina, 2007, p. 173


2011, p. 202

22. Monografia Colegiului Naţional Ioniţă Asan 1999-2008...p. 40

23. Idem, p. 40-41

24. Arhivele Naţionale Olt, Fond Sfatul Popular Caracal, ds. 348/1930, f. 40

25. Arhivele Naţionale Olt, Fond Sfatul Popular Caracal, ds. 32/1951, f. 42 şi 49

26. Monografia Colegiului Naţional Ioniţă Asan 1999-2008...p. 46-47

27. Monografia Colegiului Naţional Ioniţă Asan, 1999-2008, Editura de Sud,

Craiova, 2008, p. 36


2011, p. 191

29. Monografia Colegiului Naţional Ioniţă Asan, 1999-2008… p. 43


Adrian Bouleanu, Ex libris

__________________________________________ 1888-2013

61

MESAJE ANIVERSARE:

Martori ai celui mai reprezentativ lăcaş de

ştiinţă şi cultură din Caracal

Perpetuarea în timp a prestigiului şcolii

noastre se datorează mărturiilor zecilor de generaţii

de elevi care au venit să ia lumină de la Dascălii

şcolii, adevaraţi apostoli, care au slujit aici.

Acest prestigiu, amintit mai sus, s-a vădit

încă de la absolvirea primei promoţii de elevi, s-a

amplificat în perioada interbelică, s-a menţinut în

cei Pătruzeci de ani de „socialism” şi continuă şi în

zilele noastre.

Se ştie că „timpul istoric” este raportat la evenimentele dominante

din perioadele respective. Sugerăm să se adauge acestora şi „timpul

promoţiilor”, căruia să i se dea o conotaţie specială, datorată contribuţiei

acestora la progresul societăţii respective.

Evităm să facem o ierarhizare a sutelor de „valori umane” formate în

şcoala noastră, din dorinţa de a nu nedreptăţi pe cineva. În monografiile

anterioare, distinşii autori au adaugat anuare cuprinzând promoţiile care s-au

succedat de-a lungul vremii.

La ceas aniversar, rugăm pe cititorii actualei monografii să evoce cu

pietate pe slujitorii catedrelor didactice, care s-au succedat, în cei 125 de ani

de existenţă a acestui lăcaş de cultură, situat, printr-o mirabilă coincidenţă,

lângă alt lăcaş de spiritualitate, ambele fiind sub deviza VENIŢI DE LUAŢI

LUMINĂ!

Prof. Elisabeta Avram Fost director adjunct al Liceului „Ioniţă Asan”

1888-2013 __________________________________________

62

Le temps de l’amour

C'est le temps de l'amour,

Le temps des copains et de l'aventure.

Car le temps de l'amour

C'est long et c'est court,

Ca dure toujours, on s'en souvient.

On se dit qu' a vingt ans on est le roi du monde,

Et qu' éternellement il y aura dans nos yeux

Tout le ciel bleu.

Am ales versurile care, pentru mine, reprezintă cel mai bine acea

perioadă… Cu siguranță nu le-aş fi înţeles în clasa a X-a, dintr-un motiv

foarte simplu…, eram corigent la franceză și mult prea preocupat de

matematică.

Ţin minte că am rezolvat multe exerciţii de matematică, dar am și

creat câteva probleme: am chiulit să merg în parc, la Paradis, am urcat în

podul liceului, să văd orașul din cupolă şi, poate, cea mai fericită zi a fost

când a nins atât de mult încât şcoala s-a oprit.

O amintire puternică despre liceu e legată de apartenența la

comunitate, adică a fi printre ai tăi, în Caracal, în Oltenia, într-un liceu în

care au studiat sora mea, părinții mei și majoritatea profesorilor care predau

în liceu.

Tradiţia creată în timp prin munca multor generaţii de profesori și

respectul pentru realizările colegilor de liceu au contribuit la motivarea mea

ca elev, dar și mai târziu, în viață.

Am fost norocos să am profesori excepționali și colegi care mi-au

devenit prieteni. Nu pot uita ore întregi de discuţii cu prietenii din acea

perioadă. Discutam, plănuiam, cum o să fie viitorul…, despre principiile pe

care nu o să le încălcăm vreodată și despre cum o să exprimăm energia și

dorința de a face ceva excepţional.

Sunt mândru că am fost elev al liceului și recunoscător profesorilor

de la care am învățat!

Dr. Ing. Eugen Barbu

Vice President, Barclays Capital

__________________________________________ 1888-2013

63

Un perpetuum mobile educaţional

„Educaţia e un ornament în vremuri de

prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte”,

după cum spunea Aristotel. Poate că nu eram

perfect conştientă de realitatea acestor cuvinte în

perioada anilor de liceu ai generaţiei mele, promoţia

1986, pe când Liceul „Ioniţă Asan” era denumit

Liceul Industrial nr. 2, conform canoanelor vremii.

Am devenit din ce în ce mai lucidă, cu trecerea anilor, ca fiecare dintre noi,

şi preţuiesc fiecare lăcaş de învaţământ care şi-a pus amprenta pe educaţia

mea, căci nimic nu este mai greu, cu mai mult efort şi de mai lungă durată ca

educaţia unui copil. Păstrez amintiri foarte frumoase despre profesorii mei,

dascăli în adevăratul sens al cuvântului, atât cunoscători, cât şi pedagogi şi

psihologi în acelaşi timp. Am fost plăcut surprinsă să constat că, după

trecerea anilor, mai am încă emoţii la intrarea în clădirea impunătoare,

destinată unui adevărat lăcaş de cultură pentru zeci de generaţii, în care

pinacoteca „Marius Bunescu” joacă încă un rol central şi în care generaţii

trecute de profesori se întâlnesc cu foşti elevi şi actuali profesori, într-un

perpetuum mobile educaţional, demn de conservat şi de urmat. Fiind de

profesie medic şi cadru didactic universitar, şef lucrări la Universitatea de

Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, doctor în medicină, coautor

a 10 cărţi şi peste 70 de articole de specialitate, cu numeroase prezentări în

congrese naţionale şi internaţionale, la a treia generaţie de profesori în

familie, rememorez şi preţuiesc aportul familiei şi dascălilor mei în educaţia

mea, având datoria de a împărtăşi toate aceste amintiri şi generaţiilor

viitoare.

Acum, la ceas aniversar, urez liceului meu viaţă cât mai lungă,

dascălilor mei sănatate şi apreciere pe măsura vieţii lor dedicate catedrei, iar

noilor generaţii de dascăli puterea de a menţine cel puţin aceleaşi standarde,

în memoria generaţiilor trecute.

Dr. Alice Bălăceanu (Diaconu)

Şef lucrări UMF „Carol Davila”, medic primar medicină internă, Clinica

Medicală/Cardiologie, Spital Clinic de Urgenţă Sf. Ioan, Bucureşti

1888-2013 __________________________________________

64

Amintiri, amintiri

Am intrat pentru prima oară în această

unitate școlară (1952) puțin speriat, nedumerit, nu

știam și chiar nu înțelegeam ce trebuie să fac, de ce

trebuie să renunț la programul meu de joacă, la

prima etapă a copilăriei și la multe altele. Eram în

cipici, cu trăistuță pe umăr, îmbrăcat modest, iar în

anul 1963, când am părăsit-o, desigur era cu totul

altceva, ajunsesem un fel de vedetă locală, jucam

fotbal la echipa Progresul din localitate, eram

cunoscut, căutat și simpatizat nu doar de colegi. Dar tot atunci, când plecam

spre alte locuri, am luat cu mine și tot ceea ce acumulasem în anii de liceu

(atunci se numea Școala Medie nr. 1 Caracal), zestre spirituală care mi-a

folosit în tot ceea ce am urmat și în arhitectura vieții mele.

Liceul meu drag înseamnă mai mult pentru mine decât tot ceea ce mi

s-a întâmplat pe parcurs, pentru că aici am avut șansa unei generații de

dascăli (nu spun profesori) ale căror chipuri de medalie luminează și astăzi

inima și amintirile mele, din care desprind cu nostalgie și respect imaginile

câtorva de care nu mă pot despărți: Matei Radomirescu, Toma Bălan, Ioana

Grigorescu, Mitică Rădulescu, Smarandache Bălă etc., fără de care viața de

liceu ne-ar fi fost mai săracă, chiar nesemnificativă.

De fapt, sunt un „copil” de suflet al Liceului „Ioniță Asan”, casa

părintească fiind vecină cu el, pătrundeam în curtea lui doar dând o ulucă

spre stânga sau spre dreapta. Acolo mi-am petrecut cei mai frumoși ani ai

copilăriei și adolescenței, alături de Ion Pârvulescu și Titi Tereacă, împreună

cu care ne urcam și în podul școlii, după porumbei și ciori, desigur, când

Vasile Tereacă, administratorul școlii, dormea (între 14-16).

Anul acesta, promoția mea a aniversat 50 de ani de la absolvire... Am

fost puțini, dar când am intrat în liceu toți aveam lacrimi în ochi, iar din

cancelarie parcă ieșeau, pe rând, cu catalogul sub braț, minunații și

nemuritorii noștri dascăli. Ne-am cutremurat și, în amintirea lor, am păstrat

un moment de reculegere.

Astăzi, la 125 de ani, liceul arată altfel, alte generații de profesori și

elevi dau strălucire și culoare acestei unități școlare care, pe măsură ce adună

ani, întinerește tot mai mult, definindu-și mai bine personalitatea și menirea

în spațiul școlar al orașului, județului și al țării. Sunt alături de toată suflarea

__________________________________________ 1888-2013

65

celor care sărbătoresc acest moment și îi urez liceului meu drag să fie mai

luminos, cu succese notabile, iar celor care-l conduc, cât și celor care

activează în structurile lui (profesori, elevi) multă sănătate și bucurii!

La mulți ani!

Dumitru Botar

O școală de mare prestigiu

Întâlnirea mea cu Liceul nr. 1 Caracal,

actualul Colegiu Național „Ioniță Asan”, a avut loc

sub auspicii nu tocmai roze, fapt deja cunoscut și

asupra căruia nu vreau să mai insist, la începutul

lunii septembrie a anului 1971, când am fost

repartizat, din oficiu, în această unitate prestigioasă a

învățământului caracalean.

Acei ani petrecuți aici sunt greu de uitat. Am

întâlnit un colectiv de cadre didactice de elită, adevărați specialiști, cu o

înaltă pregătire pedagogică. Mi-ar fi greu să nu amintesc de câțiva dintre ei:

Florea Păunică, Dumitru Rădulescu, Ion Stoicescu, Vasile Fărcășanu, Ioana

Grigorescu, Mariana Petrescu, Irina Uciu, care aparțineau generației

experimentate și care au ținut ridicată ștacheta nivelului de predare și

instruire a elevilor. Despre fiecare s-ar putea spune foarte multe lucruri bune.

Ne limităm doar la simpla enumerare a câtorva dintre ei.

Noul val, cei proaspăt sosiți în această unitate de învățământ, nu s-au

lăsat mai prejos. Ei au constituit ștafeta nevăzută și au continuat tradiția

vechii generații, urcând pe culmile desăvârșirii profesionale și consolidând

prestigiul acestui liceu. Aș aminti aici pe: Elena Fărcășanu, Ioana Mihalache,

Livia Petrescu, Marin Ștefan, Georgeta Tatomirescu, Ion Pârvulescu, Viorica

Gherman, Otilia Pop, Silvia Nițu, și enumerarea ar putea continua.

Întocmai ca și noi, această prestigioasă școală a trecut prin multe

încercări nefericite, dar ea s-a ridicat ca Pasărea Phoenix din propria-i cenușă

și a rezistat greutăților de tot felul, fiind un simbol al luptei și rezistenței.

Zidurile ei sunt încărcate de istorie și pe coridoarele ei răsună încă pașii

pierduți ai generațiilor ce s-au perindat pe aici.

1888-2013 __________________________________________

66

Ne înclinăm în fața realizărilor ei ca în fața unui templu sacru, ce-și

merită locul de prestigiu, câștigat prin muncă și sudoare și sperăm ca

generațiile viitoare să continue acest nobil precept.

Numai bine!

Prof. Ion Catrina

La mulţi ani, „Ioniţă Asan”!

Am constatat cât de repede trece timpul şi,

desigur, este foarte adevărat şi incredibil că, dintr-o

singură clipire, acesta schimbă în oameni mari nişte

copii. Acum, după scurgerea multor ani, am realizat

că se terminase etapa cea mai frumoasă din viaţa

mea şi asta o spun ca fost elev al Liceului „Ioniţă

Asan”. Dar cuprins de melancolia anilor de liceu petercuţi la „Ionită Asan”,

am numai cuvinte de laudă, pentru că acolo am început aventura numită

adolescenţă, acolo trăieşti prima iubire, prima prietenie, primul salt spre

libertate, locul unde iţi formezi cu adevărat personalitatea, locul unde ai

parte de cele mai frumoase clipe, locul unde poţi să devii o „povară pentru

profesori”.

Anul acesta, se împlinesc 125 de ani de când a luat fiinţă acest

minunat templu al educaţiei caracalene şi recunosc că sunt mândru că am

absolvit cursurile acestui liceu şi voi rămâne recunoscător toată viaţa pentru

implicarea profesorilor mei dragi, a căror muncă se regăseşte astăzi în

rezultatele mele. Cu această minunată ocazie, în numele tuturor colegilor,

doresc să exprim recunoştinţă şi mulţumire, Dumneavoastră, dascălilor, care,

în anii de liceu, ne-aţi îndrumat şi insuflat pasiunea de a răsfoi cartea şi aţi

încercat să ne formaţi ca oameni. Cu toate că în aceşti ani nu mai primim

note care să ne judece mai mult sau mai puţin obiectiv valoarea, respectul

celor din jurul nostru o confirmă, şi, de la Dumneavoastră am învăţat că

respectul se câştigă, nu se impune şi nu se cumpără.

Astăzi, copiii mei întreabă ce am câştigat eu în toţi aceşti ani de

liceu? Le răspund cu mândrie că am câştigat o fundaţie pe care am clădit

prietenii adevărate şi, cel mai important şi de preţ lucru, am câştigat

încrederea că putem da piept cu lumea şi că avem ce oferi.

Vă spun, cu toată sinceritatea, că îmi amintesc şi îmi voi aminti cu

__________________________________________ 1888-2013

67

drag de Dumneavoastră şi vă rămân recunoscător pentru toţi anii aceia

frumoşi şi pentru că m-aţi ajutat să devin ceea ce sunt.

Sunt conştient că timpul lăsat în urmă nu se va mai întoarce, dar ştiu

că au rămas amintiri frumoase care niciodată nu vor pieri, pentru că anii de

liceu se vor eterniza în sufletul meu. Îi voi privi ca pe un nou început.

Începutul unei alte etape, în care voi avea şansa de a învăţa lucruri noi.

Pentru „Ioniţă Asan” nu va fi povestea care se termina cu „Sfârşit”, ci cu…

„Va urma…” La mulţi ani, „Ioniţă Asan”!

Şerban Cernat, Notar

Omagiu dascălilor mei

Cu nostalgie îmi amintesc de frumoşii ani de

liceu, când mi se părea că nu-mi ajungea timpul să

învăţ toate acele mirifice taine pe care, cu multă

pricepere, mi le-au sădit în minte şi în suflet

profesorii mei, dascăli de mare calibru. De la fiecare

am învăţat şi altceva, pe lângă cunoştinţele

transmise. De la unii am învăţat cum să mă înalţ,

spre devenire, cum să-mi aleg ţeluri, cum să reuşesc,

de la alţii, cum să-mi înving timiditatea şi să-mi ascund sensibilitatea prin

îndrăzneală, să nu devin vulnerabilă, cum să-mi cultiv gustul pentru artă şi

pentru frumos sau, pur şi simplu, cum să fiu elegantă.

Am avut norocul să întâlnesc dacăli-oameni de mare valoare

profesională şi morală-precum doamna profesoară Irina Uciu (limba englză),

domnul profesor Marin Ştefan (fizică), doamna profesoară Maria Cebuc

(istorie), doamna profesoară Maria Petrescu (biologie), domnişoara

profesoară Silvia Niţu (chimie), doamna profesoară E. Vasîlca (desen),

domnişoarele profesoare Piteşteanu (franceză) şi Otilia Pop (latină), care şi-

au pus amprenta asupra mea pentru tot restul vieţii.

Pentru mine, ştiința, fizica în particular, a fost şi este o lume

fascinantă, care mă atrage inexplicabil, o lume al cărei mister este

inepuizabil, o lume pe care de multe ori o privești cu ochi de copil, pentru că

treci de la o mirare la alta, de la o încântare la alta. Iubeam deja fizica din

clasa a şasea, aşa că orele de fizică au fost preferatele mele în liceu şi cele

1888-2013 __________________________________________

68

mai uşoare pentru mine. Nu pot uita blândeţea domnului profesor care ni se

adresa cu apelativul „matale”. Engleza, predată de doamna Uciu, a fost o

încântare, iar cercul de engleză din clasa a XI-a, o revelaţie. Mi se părea atât

de uşoară şi de frumoasă această limbă modernă, încât am întrebat-o pe

doamna profesoară dacă nu putem avea un cerc de engleză, iar dumneaei,

deşi a fost puţin mirată de cererea noastră, pentru că eram o clasă de real, a

acceptat cu multă bunăvoinţă. După ce învăţam foarte bine câteva lucrări ale

unor autori englezi celebri, doamna profesoară ne răsplătea la şedinţa de cerc

următoare cu un disc de vinil original al formaţiei Beatles (lucru foarte rar pe

atunci), pe care-l ascultam fascinate (eram clasă de fete). De atunci, am

început să înteleg textul cântecelor în limba engleză. Mai păstrez şi acum, ca

pe nişte comori, caietele mele de fizică şi de engleză. Mai târziu, fizica şi

engleza mi-au înlesnit obţinerea unor burse de studiu la Université Pierre et

Marie Curie, Paris, Sorbonne-Universités şi la CERN-Geneve.

Prima lecţie predată de mine a fost la zoologie, pe când eram elevă în

clasa a X-a. Doamna profesoară de biologie a făcut un mic experiment cu

câteva eleve foarte bune la învăţătură. Trebuia să predăm o lecţie şi să ne

procurăm singure materialul didactic. Lecţia mea a fost cea mai reuşită şi

apreciată, iar doamna profesoară mi-a spus „Ai stofă de profesor”. Nu mă

gândeam atunci că voi deveni profesor, îmi doream doar să studiez fizica.

Peste câţiva ani, urma să fim colege de cancelarie, iar dumneaei îşi amintea

cu mândrie episodul din clasa a X-a.

Îmi amintesc cu drag de cercul de pictură, condus cu măiestrie şi

delicateţe de doamna profesoară Vasîlca şi care se desfăşura cel mai adesea

în pinacoteca liceului. Dânsa ne spunea că vom vedea mai târziu că anii de

liceu sunt cei mai frumoşi ani. Pe atunci nu credeam asta dar, mai târziu, i-

am dat dreptate. În clasa a IX-a, am participat şi la un foarte atractiv cerc de

limba italiană, condus de domnul profesor Ion Catrina (chiar dacă nu era

profesorul meu la clasă), unde am învăţat lucruri importante şi folositoare.

Rocile le cunosc şi acum, ştiu aproape totul despre Marea Neagră, iar

munţii noştri îi desenez în minte chiar ca pe schema făcută pe tablă de

doamna profesoară Fărcăşanu.

Simt şi acum în nări parfumul domnişoarei Pop şi, de câte ori

folosesc un Cîţat în latină, mă gândesc la profesoara mea. Peste ani, am

reîntâlnit-o la BCU-Bucureşti, s-a bucurat de revedere dar avea ochii umezi

când îşi amintea de anii de apostolat petrecuţi la liceul nostru. Un episod

emoţionant, oarecum de frondă, îmi vine acum în minte: aflând, pe la

jumătatea trimestrului al III-lea, că ni se schimbă profesorul de sport-domnul

profesor Ion Pîrvulescu-am hotărât în unanimitate să-i trimitem într-un plic

__________________________________________ 1888-2013

69

rugămintea de a nu ne abandona. Am scris pe o coală albă, pe care am ars-o

pe margini, ca să arate ca un hrisov, „Aici zace fericirea clasei a IX-a B” şi

am dus plicul cu „hrisovul” domnului profesor într-o pauză. Nu ştiam noi că

hotărârea nu era luată de dumnealui. Ne-am perpelit toată ora de franceză, de

teamă ca domnul profesor să nu se supere pentru îndrăzneala noastră, iar

domnişoara profesoară Piteşteanu încerca să ne liniştească spunându-ne că

domnul profesor are simţul umorului şi nu se va supăra. Am răsuflat uşurate

cînd „nea Ion”, cum îi spuneau toţi elevii (cu mult respect, dar nu de faţă cu

dânsul) chiar ne-a mulţumit pentru şotia noastră pe care a interpretat-o

corect, ca aprecierea noastră pentru domnul profesor.

După 28 de ani petrecuţi în acest liceu (4 ani ca elev şi 24 ca

profesor) şi 34 ani de apostolat, am ajuns la vâsta „conflictelor între

generaţii”, când îmi vine rândul să spun că „pe vremea mea...”, dar mă

adaptez din mers, uneori chiar mai bine decât unii colegi mult mai tineri. Să

fii profesor e o luptă continuă cu inerţia pe care trebuie s-o învingi mereu, e

o artă în care modelezi caractere, e o muncă asiduă, dar neapreciată şi cu

rezultate târzii dar, uneori, spectaculoase, este pur şi simplu dăruire.

Slujitorii acestui templu al ştiinţei şi culturii, profesorii acestui liceu, au

ajutat atâtea generaţii să-şi ia zborul, aprinzând flacăra cunoaşterii în

sufletele lor tinere. Sunt mândră că şi eu fac parte din ambele categorii.

Dacă dorim o societate românească mai bună, mai prosperă, mai

morală, atunci să începem întâi cu noi înşine, fiecare dintre noi, dar şi cu

tânăra generaţie, care trebuie educată în spiritul unor valori ce trebuie să

dăinuie şi să se regăsească, atât în conştiinţa celor vârstnici, cât mai ales în a

celor tineri: binele, frumosul, dreptatea, adevărul, cinstea. Iar Colegiul

nostru, prin rezultatele lui, trebuie să susțină şi să promoveze aceste

deziderate.

„Cine în lucruri mărunte nu are o atitudine serioasă, zicea Einstein,

aceluia nu-i pot fi încredinţate lucruri mari”.

La ceas aniversar, urez liceului meu:

Vivat academia!

Vivat professores!

Semper sint in flore.

Prof. Claudia-Mariana Cocoşilă

1888-2013 __________________________________________

70

Liceul „Ioniţă Asan” –

un loc special din viaţa mea

Clădirea impunătoare care a împlinit peste un

secol de existenţă, admirată deopotrivă de trecătorul

nefamiliarizat cu oraşul nostru şi de elevul care îi

calcă emoţionat pragul pentru prima dată, este liceul

în care şi eu m-am format cu ani în urmă şi căruia îi

datorez o mare parte din ceea ce am devenit, din

omul şi dascălul care sunt astăzi. Colegiul Naţional

„Ioniţă Asan”, cum se numeşte în prezent, are o

tradiţie de necontestat, însă, nu la aceasta intenţionez

să mă refer în rândurile de faţă, căci nu consideraţiile

generale mă leagă de el, ci o viaţă ascunsă, care poate fi mereu simţită prin

glasurile a sute de copii, prin forfota lor continuă, prin dascălii care îi învaţă

lucruri noi, prin liniştea din timpul orelor, prin emoţia unei teze sau lucrări

de control, prin mingile de fotbal lovite de geamuri din greşeală, prin vocea

autoritară a profesorului de serviciu, prin râsete şi suspine, prin zgomotul

cretei pe tablă… Este o taină a sa pe care nu o cunoşti decât în timp, de-a

lungul anilor şi de care îmi amintesc şi eu, acum, cu plăcere.

Mă revăd explorând cu emoţie coridoarele lungi şi înalte în care paşii

aveau ecou, amfiteatrul, sălile de clasă în căutarea celei unde aveam să

studiez patru ani, biblioteca plină de atâtea şi atâtea volume. Mi se părea o

onoare să mă număr printre elevii acestui liceu ale cărui generaţii trecute

făcuseră cinste numelui pe care îl purta. Iar dascălii care m-au învăţat carte

au avut cu prisosinţă acest statut de „model”, oameni care îşi făceau meseria

la modul serios, „chemaţi” către ea, cu aşa-zisa vocaţie, ce ne-au impus şi

nouă o anumită conduită şi o ţinută morală. Sunt convinsă de acest lucru, aşa

cum cred şi faptul că orice alt lucru ai face trebuie să-l faci din inimă, cu

răspundere. Numai aşa se văd rezultate, concretizate de copii, prin ceea ce

află, prin ceea ce devin mai târziu, prin oamenii adevăraţi care vor fi mâine.

Aceasta este şi marea satisfacţie pe care o poţi avea atunci când realizezi că

munca nu a fost irosită în zadar şi pe care, acum, o încerc şi eu din

__________________________________________ 1888-2013

71

perspectiva aceleiaşi meserii nobile pe care o am, obţinută, în primul rând,

prin aportul acelor profesori deosebiţi care mi-au fost alături.

Liceul este un loc special care adăposteşte, aşadar, în interiorul lui,

generaţii întregi care au urcat, ca şi mine, aceleaşi trepte, visuri care s-au

grăbit să se împlinească, fiinţe pline de căldură care şi-au petrecut o bună

parte din existenţa lor oferindu-le copiilor, în slujba cărora s-au pus, tot ceea

ce ei au acumulat într-o viaţă de experienţă, bucurii sau poate şi tristeţi,

succese şi uneori dezamăgiri, speranţa unui viitor mai bun, formarea unor

personalităţi, şotii şi năzdrăvănii, momente solemne la decernarea premiilor

de sfârşit de an, prietenii, poveşti ascunse de iubire, şoapte şi confesiuni,

revelaţii, credinţa că eforturile depuse nu sunt inutile. Seminţele dau cel mai

adesea rod într-un sol fertil, iar eu cred că şcoala noastră este un pământ

roditor. Aş putea spune, într-un fel că am avut noroc să mă aflu aici şi nu în

altă parte, nu în altă şcoală. Iar seriozitatea şi calitatea demersului ei educativ

este dat de cei care au mers, cu pas grăbit sau nu, în aceeaşi direcţie, având

aceleaşi ţeluri, fiind animaţi de aceleaşi dorinţe.

La ceasul în care aceste lucruri trebuie consemnate undeva, pentru a

nu se pierde şi a face să conteze tot ce s-a petrecut între aceste ziduri groase,

ce înfruntă încă timpul, într-un moment în care ne bucurăm să fim reuniţi sub

auspiciile aceloraşi gânduri bune şi amintiri calde, îi doresc liceului meu să

fie, prin noi toţi, un loc în care copiii să poată deveni mai buni şi mai

pregătiţi, unde să merg cu aceeaşi bucurie de fiecare dată când am ocazia, cu

sentimentul că nu este şi nu a fost inutil demersul atâtor oameni ci,

dimpotrivă, este o realizare deosebită, să-şi păstreze renumele, într-o lume în

care şcoala în general nu se mai bucură de prestigiul pe care l-a avut odată,

într-o societate care nu mai cultivă valorile şi educaţia aşa cum o făcea cu ani

în urmă. Acesta rămâne locul special din viaţa mea pe care îl preţuiesc la fel

de mult ca şi profesia pe care o fac.

Profesor Veturia Colceag

1888-2013 __________________________________________

72

Arc peste secole

Iată că şi acest minunat templu al

învăţământului caracalean împlineşte frumoasa

vârstă, de acum matusalemică, încărcată de greaua

povară a atâtor ani!

Frumos edificiu, atât prin arhitectură,

dotare materială, dar şi prin miile şi miile de

caractere pe care, cu atâta grijă, migală, dăruire

spirituală şi ştiinţifică, răbdare şi talent, le-a

modelat, prin darul şi harul atâtor generaţii de

dascăli.

Mă înclin cu respect, cu veneraţie şi

profundă recunoştinţă în faţa acestei mareţe Citadele, eu, o modestă

slujitoare, ajunsă aici de pe meleaguri dobrogene (poate din pronia

destinului), în care am intrat cu inima strânsă de emoţii şi de teama de a nu fi

primită cu deschiderea la care orice nou venit nădăjduieşte.

Şi, har Domnului, am întâlnit aici pe noii colegi ca fiind minunaţi, de

o înaltă ţinută, şi profesională şi umană, dar şi elevi pe care n-am cum să-i

uit.

Dacă aş încerca să fac profilul câtorva, n-ar fi de ajuns, întrucât pe

toţi îi port în sufletul meu ca pe o comoară de mare preţ. Iar dacă ar trebui să

mulţumesc cuiva, iarăşi s-ar cuveni să mă înclin cu tot respectul în faţa

tuturora, căci de la fiecare am cules esenţe din ceea ce au avut mai bun de

dăruit. Micile răutăţi sau poate incompatibilităţi le-am uitat total şi definitiv.

De aceea, Stimate Colegiu Naţional „Ioniţă Asan”, primeşte din

partea mea, la ceas aniversar, toate urările de viaţă lungă, de reînnoire, ca să

poţi atrage către tine generaţiile a multor sute de ani, de profesori şi de elevi,

care să-ţi poarte mai departe standardul şi mândria cu care te-ai încununat

până acum.

Şi cheamă-i la tine, de fiecare dată, insuflându-le dorul şi Dragostea

de a reveni ca la o matrice, de care s-au legat cu atâtea mii de fire.

Te doresc arc peste timp, mereu reînnoit, conectat la toate cerinţele

învăţământului modern, ale generaţiilor de astăzi şi ale celor ce vor veni,

rând pe rând, şi, încă o dată „La mulţi ani!”

Prof. Maria Combi

__________________________________________ 1888-2013

73

A Moving Experience

You want the inside of your head to be an

interesting place to spend the rest of your life.

Era prima mea zi de facultate și ascultam

emoționată discursul doamnei Președinte Drew

Faust. În jurul meu se adunaseră alte câteva sute de

studenți, și ei selectați din cei 34.000 de aplicanți,

veniți din toate colțurile lumii. Simțeam că plutesc. Clădirea în care ne

strânsesem (un adevărat castel în stil victorian) fusese construită în cinstea

studenților care luptaseră pe front, în timpul Războiului Civil de la sfârșit de

secol XIX, și găzduise pe parcursul anilor personalități precum Winston

Churchill, Theodore Roosevelt, Martin Luther King, sau Mikhail Gorbachev.

Stăteam în aceeași sală în care Mark Zuckerberg și Bill Gates își luaseră

primul curs de informatică. Eram înconjurată de istorie și, totuși, priveam cu

ochii sclipind a speranță spre viitor. Știam că este rândul meu să primesc

aceeași educație liberală de care s-au bucurat cândva personalitățile amintite

anterior.

Mă numesc Ana-Maria Constantin și sunt studentă în anul II, la

Universitatea Harvard, din Boston, Massachusetts. Studiez Astrofizica și

Știința Calculatoarelor și vorbesc patru limbi străine-engleza, franceza,

spaniola, turcă. Am avut norocul de a deveni afiliată uneia dintre cele mai

puternice instituții educaționale la nivel mondial, unde interacționez zilnic cu

lideri din domeniul academic, politic, financiar, sau IT. Se întâmplă des ca

temele pe care le primesc săptămânal să fie corelate unor probleme

multinaționale de interes curent, așteptându-se de la mine să vin cu soluții

inovatoare, astfel încât aceste probleme să fie depășite. Însă temele mele nu

au fost dintotdeauna așa.

În urmă cu aproximativ 10 ani, pe când eram încă elevă în clasele I-

IV, la Colegiul Național „Ioniță Asan” Caracal, rezolvam probleme de

matematică din culegerea „Mate 2000+” a doamnei învățătoare Carmen

Nicolăiță și începusem să mă pregătesc pentru concursuri de tip „Cangurul”.

Citeam cărți din biblioteca personală sau din cea a Liceului și îmi plăcea să

visez la personajele pe care le descopeream prin lectură. Eram genul de copil

sensibil, care a plâns la finalul romanului „La Medeleni”, al lui Ionel

Teodoreanu. Mi-am petrecut acei ani frumoși într-un stil de viață echilibrat-

1888-2013 __________________________________________

74

supravegheată de veșnicul meu îndrumător (singura persoană constant

prezentă în viața mea, mama), îmi împărțeam timpul liber între cursuri de

pian, chitară, dans, sau „Micii reporteri”. Mă jucam în spatele blocului, sau

în curtea bunicilor, la Băbiciu. Eram fan al seriei animate „Viața cu Louie” și

iubeam diminețile de sâmbată în care puteam să urmăresc episoade noi,

împreună cu sora mea mai mică, Valeria. Cei opt ani pe care i-am petrecut în

cadrul Colegiului Național „Ioniță Asan” au fost cu totul și cu totul superbi-

confortul de a fi aproape de casă, de familie și de a studia într-un mediu cald,

m-a ajutat să-mi construiesc o bază solidă pentru viitor.

Am plecat de acasă la vârsta de 15 ani, ca urmare a unei burse oferită

de către Liceul Internațional de Informatică București. Eram doar un copil,

însă aveam curajul să visez. Educația primită ca elev al Colegiului Național

„Ioniță Asan” s-a dovedit prielnică. M-am adaptat cu ușurință la cerințele

Liceului Internațional din București, iar astăzi, 5 ani mai târziu, vă scriu din

biroul meu de la Harvard. Sunt la 7 500 km de casă, însă, ca un astrofizician

care a vizitat 23 de state de pe cinci continente diferite, știu cu siguranță că

atâta timp cât locuim sub aceeași boltă cerească, suntem permanent

conectați. Să nu pierdem această legătură!

Vă mulțumesc pentru tot sprijinul oferit pe parcursul dezvoltării mele

academice. Voi fi întotdeauna recunoscătoare cadrelor didactice fidele

Colegiului Național „Ioniță Asan”-mă gândesc constant la persoane precum

Doamna Prof. Claudia Dumitru, Doamna Prof. Cornelia Gâtan, Doamna

Prof. Daniela Bălașa, care m-au ajutat în pregătirea pentru olimpiadele

școlare ce mi-au servit ca rampă de lansare pentru viitor. Mă înclin cu

respect în fața tuturor celorlalți membrii ai corpului profesoral din cadrul

Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”, și, în același timp, salut cu căldură

actualii elevi ai liceului. Pentru a încheia, îndemn elevii actuali să reflecteze

la rândul lor asupra frazei cu care am început acest articol: „You want the

inside of your head to be an interesting place to spend the rest of your life.”

(Vrei ca interiorul capului tău să fie un loc interesant pentru a-ți petrece

restul vieții)

Cu drag,

Ana-Maria Constantin

Harvard University | Class of 2016 (A.B. Candidate in Astrophysics and Computer Science French Language Cîţation

e-mail: [email protected])

__________________________________________ 1888-2013

75

Per asper ad astra…

Au trecut aproape doisprezece ani din

momentul în care am pășit pentru prima dată în

Colegiul Național „Ioniță Asan”, dar încă păstrez

imaginea vie a celei dintâi impresii pe care mi-a

dat-o: grandoare, eleganță, caracter impunător.

Cuvintele sculptate atent pe fațada liceului păreau

de neînțeles pentru mine, Valeria Constantin, un

copil de numai șapte ani la acea vreme. Dar timpul

a trecut și, sub îndrumarea atentă a stimabililor

profesori ai Colegiului, am ajuns să îmi fac o idee clară despre semnificația

lor şi despre faptul că avem nevoie de „Tot mai multă lumină”, pentru a reuși

în viață.

Dacă ar fi să încep cu „A fost odată...”, cu fiecare amintire pe care o

am din clasa I și până în clasa a X-a, aș sfârși, probabil, prin a scrie un întreg

roman. „Ioniță Asan” a devenit de-a lungul timpului o parte din viața mea de

zi cu zi. Acolo am aflat ce este bucuria unei note mari, tristețea unei note

mici, emoția unei ascultări, teama unei lucrări, dar mai ales ce este respectul,

care sunt calitățile de care avem nevoie în viața cotidiană, care este cheia

către calea cunoașterii și modul în care arta, adevărul și știința se îmbină

armonios, oglindindu-se în sufletele noastre de elev. De-a lungul celor zece

ani în care am avut onoarea să fiu elevă a Colegiului am devenit familiară cu

tot ceea ce reprezintă el. În concepția mea, numele de „Ioniță Asan” este

asociat cu o educație strictă și eficientă, dascăli dornici de a își împartăși

cunoștințele, kilometri întregi de foi scrise și sute de pixuri terminate cu

scopul de a obține un permis de acces în laboratorul etern al cunoașterii.

Trebuie, de asemenea, să menționez cum festivitățile de început și de final de

an, frumoasele serbări de Crăciun, spectacolele de Miss Boboc, dar, de

asemenea, și bine-amplasatele bănci din curtea din spate-fără de care elevii

nu ar putea profita de soarele strălucitor din zilele de primăvară și început de

vară –, vor rămâne în amintirea mea în acea categorie a lucrurilor care îmi

aduc zâmbetul pe buze.

1888-2013 __________________________________________

76

Pe lângă aspectele menționate anterior, îmi voi aminti întotdeauna cu

plăcere de lucrările neanunțate ale doamnei profesor de limba și literatura

română, Claudia Vanea, care mi-au provocat adevărate insomnii de-a lungul

școlii generale, tezele doamnei profesor de matematică, Claudia Dumitru,

pentru a căror pregătire am ros capetele multor pixuri și am petrecut nopți și

zile, cufundându-mă în tainele matematicii de-a lungul gimnaziului,

ascultările de la ora de istorie a doamnei profesor Florina Bățăgui, înainte de

care îmi tremurau picioarele pe sub bancă, pe vremea când eram doar un

copil ce se pregătea să intre la liceu.

Acum, la câțiva ani după, a venit momentul să le mulțumesc

doamnelor profesoare pentru stresul provocat, care a avut un rol cât se poate

de benefic în anii ce au urmat și care a avut ca rezultat o vastă cultură

generală. Educația pe care am primit-o, atât în școala generală cât și în liceu,

a fost de importanță maximă, iar, pe baza ei, am reușit să prind aripi și să

zbor înspre Marea Britanie, la începutul clasei a XI-a, pentru a termina

liceul. În acest context, vreau să aduc mulțumiri speciale domnului profesor

Ionuț Botar, care mi-a fost atât diriginte, timp de doi ani, cât și profesor de

engleză, timp de șase ani. Doresc, de asemenea, să îi mulțumesc domnului

profesor Titu Vîrban care, în cei doi ani de liceu pe care i-am urmat la

„Ioniță Asan”, a știut cum să îmbine utilul cu plăcutul în matematică și a fost

un diriginte extraordinar, de la care am avut multe de învățat. Mulțumiri

speciale colectivului clasei a XII-a A, alături de care am petrecut doi ani

extraordinari și am legat prietenii de durată. Chiar dacă nu mai sunt scrisă în

catalogul clasei a XII-a A, încă mă consider parte din colectiv și elevă a

Colegiului. Le mulțumesc tuturor profesorilor care mi-au predat de-a lungul

timpului, menționez că toți dascălii din Colegiul Național „Ioniță Asan” au

parte de respectul și admirația mea și le doresc ca pe viitor să aibă mult

succes în luminarea tinerelor minți ale următoarelor generații. Le mulțumesc

elevilor care pe parcursul anilor mi-au devenit prieteni și le urez multă baftă

în procesul de acumulare a cunoștințelor.

Valeria-Ștefania Constantin

Bootham School, York, United Kingdom

__________________________________________ 1888-2013

77

Un gând pentru un viitor luminos

M-am născut în Caracal, absolvind Şcoala

Generală nr. 3, din Bold, şi având apoi şansa de a

intra la Liceul „Ioniţă Asan”, în 1952. Ca elev al

liceului, am întâlnit un colectiv deosebit de

profesori ce mi-au asigurat pregătirea pentru

intrarea la facultate. Remarc astfel pe profesorul

Mişu Marinescu – matematică, Dumitru

Săndulescu – desen, Jula Magdalena – fizică.

M-a impresionat clădirea liceului, având un

respect deosebit pentru cei ce l-au construit, m-am îndrăgostit de amfiteatru,

la a cărui construcţie a contribuit N. Titulescu, de Pinacoteca liceului,

realizată cu deosebit sârg de profesorul Pătru Crăciun-director al liceului la

vremea aceea, de biblioteca liceului, ce m-a ajutat în susţinerea unor ore de

dirigenţie.

Am absolvit liceul în 1955 şi am revenit ca profesor de fizică în anul

1963, prin transfer de la Institutul Politehnic Bucureşti. Ca profesor, am

obţinut rezultate deosebite cu elevii în pregătirea lor şi la olimpiadele

şcolare.

Cu mândrie, mă gândesc la anii petrecuţi în liceul „Ioniţă Asan” şi

urez cu ocazia împlinirii a 125 de ani viaţă lungă, rezultate deosebite în

continuare cu elevii.

LA MULŢI ANI, LICEU DRAG!

Prof. Constantin Dan

fost director al Liceului „Ioniţă Asan”

1888-2013 __________________________________________

78

Stâlpi de lumină și adevărată dăruire

Liniștea picură încet la geamul meu, aurit

de lumina blândă a unei toamne aurii și frumoase.

Este aproape amurg și umbrele serii încep să

învăluie totul cu mantia lor de valuri cenușii,

întretăiate cu ultimele priviri aruncate de soare.

Cuibărită într-un fotoliu, îmi simt sufletul

vibrând pe aceeași frecvență cu frumusețea din jur

și pleoapele parcă încep să mi se lase peste ochii

umezi de bucuria unui anotimp minunat… O

lumină albastră mă învăluie și parcă mă simt proiectată cu forța înainte, într-

un vârtej amețitor care mă lasă undeva, în fața unei clădiri frumoase,

deosebite, care pentru mine are semnificația unui templu. Un Templu al

Luminii!...

Abia acum îmi dau seama că sunt din nou copila de acum mulți ani,

pregătită să intre la liceu, tare mândră că urma să pășească pragul acestui

adevărat monument de cultură.

Cu teamă parcă, ținându-mi răsuflarea, m-am apropiat de ușa masivă

ce străjuia intrarea. În aceeași clipă am auzit lângă mine o voce blândă care

mi-a șoptit: „Hai cu mine, vreau să-ți arăt câțiva dintre stâlpii de lumină care

fac posibilă existența acestui Templu, cum îi zici tu… “ M-am întors uimită

și-am văzut o femeie care mă privea cu un zambet cald și stăruitor. Mi-a

văzut ochii uimiți și-a adăugat: „Nu-ți fie teamă, eu sunt Doamna vechii

cetăți care se ridica în timpuri străvechi pe locul unde acum se înalță acest

minunat edificiu.“

Am simțit cum îmi ia mâna și-am intrat împreună în clădire. Mută de

uimire, am străbătut holul cel mare și-am intrat în Amfiteatru. Ne-am așezat,

și ea, tot zâmbind, a făcut să apară în fața noastră, chiar în dreptul scenei, un

fel de ecran pe care se vălurea o lumină frumoasă, iar când mișcarea s-a oprit

am putut vedea, ca pe un ecran de cinema, cum se perindau imagini ce aveau

drept protagoniste niște doamne pe care le simțeam ca facând parte dintr-un

univers deosebit. Femeia de lângă mine a vorbit din nou: „Iată, ceea ce vezi

acum sunt stâlpii de nădejde ai acestui lăcaș, ființe care ard și-și oferă

Lumina minții și sufletului altor oameni. Cea pe care-ai văzut-o prima este

doamna Silvia Curcea, o femeie corectă, pe care poți conta întotdeauna,

__________________________________________ 1888-2013

79

profesoară la acest colegiu din prima zi în care și-a început cariera. Alături

de dânsa, o altă doamnă deosebită, Rodica Diaconu, le arată noilor generații

tainele chimiei, această știință a viitorului, iar doamna Cornelia Gâtan, o

doamnă cu o alură aparte, le dezvaluie elevilor marele secret, acela că fizica

ne ajută să înţelegem Universul în care trăim și, implicit, pe noi înșine.

Aceste doamne cu totul deosebite pun în mâinile elevilor făclia cunoșterii

prin științe.“

O ascultam și sufletul meu se umplea de admirație pentru acele

doamne profesoare, și-n sinea mea am luat hotararea ca și eu să devin tot un

slujitor al Templului cunoașterii prin educație și cultură. Imaginile de pe

ecran se schimbaseră și acum vedeam alte doamne, prinse în activitățile

desfășurate cu mare dăruire. Vocea femeii ajunse din nou la mine. „Dar

cunoșterea nu este completă, zise ea, dacă nu se dezvăluie copiilor și

frumusețea din artă, geografie, limbi străine. Aceste discipline deschid alte

porți, ne arată alte universuri, îmbogățesc sufletul cu valențe nebănuite.

Doamnele profesoare Doina Nicola, Elena Sîrbu și Maria Combii sunt

adevarate comori de cunoștințe pe care le dăruiesc elevilor prin niște lecții

care rămân peste timp în mintea și sufletul celor care au norocul să

beneficieze de ele.”

După aceste imagini, ecranul pe care le priveam s-a estompat, iar noi

ne-am ridicat și-am ieșit din marele Amfiteatru. Am mai privit o dată spre

scările monumentale, apoi parcă m-a cuprins o amețeală și-am avut senzația

unei treziri, dar când m-am uitat mai bine eram tot în holul colegiului. Doar

că acum nu mai eram o adolescentă, ci mă găseam acolo ca profesoară. Visul

meu de atunci se împlinise. Revenisem în Templul luminii și cunoșterii,

acum puteam și eu să răspândesc la rândul meu Lumină din facla pe care mi-

o puseseră în mână și-n suflet dascălii mei, acele doamne minunate pe care le

văzusem acolo, pe ecranul Timpului…

Atunci am intuit, acum știu cu certitudine: dascălii au una dintre cele

mai nobile profesii din lume. Sunt adevarate felinare care ard, răspândind

lumina cunoașterii în sufletele curate și mințile elevilor din toate generațiile

care-au trecut pragul acestui Colegiu.

Doamnle profesoare despre care am amintit, toți dascălii care se

dedică acestei dificile dar minunate cariere fac să strălucească cu litere de

aur inscripția de pe cupola Colegiului nostru : TOT MAI MULTĂ LUMINĂ!

Prof. Silvia Diaconescu

1888-2013 __________________________________________

80

Pe firul amintirilor:

Liceul „Ioniţă Asan”, la ceas aniversar

Recenta întâlnire de 25 de ani de la

terminarea liceului a fost pentru mine prilejul de a

păşi din nou pe uşa Colegiului Naţional „Ioniţă

Asan”, locul unde mi-am petrecut adolescenţa şi

unde m-am pregătit pentru a deveni ceea ce astăzi

sunt. Am deschis cu emoţie uşa mare de lemn de la

intrarea principală a bătrânului liceu, neştiind ce mă

va întâmpina.

Amintirile au ieşit însă repede la suprafaţă,

ajutate de vocea pătrunzătoare şi încă atât de familiară a D-nei Profesoare

Elena Fărcăşanu. De data aceasta, fără D-nul Profesor Vasile Fărcăşanu. Nici

unul dintre cei care l-au cunoscut sau i-au fost aproape nu poate crede că

profesorul Vasile Fărcăşanu, sau Domnul Diriginte, a plecat dintre noi în altă

parte decât într-o sală de clasă. Pentru noi, toţi cei care l-am cunoscut, iubit,

admirat şi respectat, fragila fiinţă pământească a profesorului s-a identificat

în memoria noastra afectivă cu imaginea profesorului urmărit de zeci de ochi

şi notat în caiete de zeci de mâini de elevi. A fost, pentru mine şi toţi cei care

l-au cunoscut, înainte de toate, Dascălul prin excelenţă. Cuvintele sale îţi

luminau neînţelegerea, te îndemnau să urmezi firul de multe ori întortocheat

al logicii matematice, să desluşeşti tainele şi rosturile adânci ale formulelor

algebrice. Privirea şi cuvintele sale calme şi pline de înţelegere pentru vârsta

şi nesiguranţa noastră te chemau să cercetezi, să afli răspunsuri, să-ţi pui

întrebări, să răsfoieşti paginile cărţii. Pe vremea aceea, alternativa

computerului şi internetului nu exista. Trebuia să căutăm răspunsuri în

bibliotecă şi modele în oamenii de lângă noi. Domnia sa a fost un model

pentru mulţi dintre noi, foştii săi elevi. Domnul Diriginte a fost mai înainte

de toate un mare OM. Poate că formulele matematice s-au uitat, geometria

ne face să ridicăm din sprâncene, însă nu cred că vreunul dintre elevii săi va

uita vreodată bunătatea, generozitatea, blândeţea, discreţia şi răbdarea cu

care ne-a iertat năzdrăvăniile de adolescenţi şi ne-a reaşezat pe drumul cel

__________________________________________ 1888-2013

81

bun. Omul care acum se odihneşte întru eternitate ne-a dat un irepetabil

exemplu şi a rămas un model de onoare, verticalitate şi responsabilitate

pentru Liceul „Ioniţă Asan”. Pentru că am învăţat de la Dumeavoastră, prin

puterea exemplului, să fiu în primul rând om, eu, fosta Dumneavoastră elevă

a promoţiei 1988, nu pot decât pentru totdeauna să vă mulţumesc, Domule

Diriginte! Semper eris nobiscum, memoria animoque nostro, honorate et

carissime magister!

Valoarea unei instituţii de învăţământ este dată de valoarea dascălilor

săi şi a elevilor care părăsesc băncile sale. Liceul „Ioniţă Asan” din Caracal a

fost binecuvântat cu generaţii întregi de profesori valoroşi, care au contribuit

prin exemplul, munca, dedicarea şi pasiunea lor la ridicarea unor generaţii de

elevi care au făcut şi fac în continuare cinste liceului şi care, de oriunde îi

poartă drumurile vieţii, se întorc să aducă mărturie despre acest lucru.

Nu pot să nu le amintesc pe Doamnele Profesoare Curcea Silvia

(chimie) – intransigentă şi dedicată, Ivanovici Octavia (limba franceză,

Dumnezeu să o odihnească!) – a cărei bibliotecă personală mă fascina şi

căreia îi datorez pasiunea pentru limba şi cultura franceză, Fărcăşanu Elena

(geografie) – un model al simţului estetic, cu o memorie de neegalat, Avram

Elisabeta (istorie) – blândă şi înţelegătoare, ca şi pe Domnii Profesori Marin

Ştefan (fizică) – jovial, cu simţul umorului –, Anton Gheorghe (limba

română) – serios, cu privire pătrunzătoare –, cărora le port duioasă şi

recunoscătoare amintire.

De la toţi aceştia eu am învăţat ce înseamnă ambiţia, munca,

responsabilitatea, exigenţa faţă de propria persoană, respectul faţă de meseria

aleasă. Cu asemenea profesori, nu este de mirare că mulţi dintre colegii mei

au ales cariera didactică; alţii, ca mine, au ales medicina. Însă indiferent ce

meserie ne-am ales, de un lucru sunt sigură: reuşita noastră în viaţă se

datorează în mare parte dascălilor noştri, „părinţilor” noştri spirituali, care

ne-au fost model.

Dr. Camelia Diaconu (Nenu)

Lector univ. UMF Carol Davila Bucureşti

Medic primar boli interne Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca

1888-2013 __________________________________________

82

Am fost norocoasă să lucrez în acest liceu

de prestigiu

Cu ocazia împlinirii a 125 de ani de

existenţă a Liceului „Ioniţă Asan”, doresc să

transmit un gând pozitiv actualului colectiv de

cadre didactice şi directorilor ce-l conduc. Îmi

amintesc cu drag de anul 1966, când am fost

numită la acest liceu şi am cunoscut un colectiv de

profesori minunaţi, în fruntea cărora era director

D-l Profesor emerit Pătru Crăciun. Acesta a fost un

model în cariera mea didactică, privind

corectitudinea, punctualitatea, activitatea ştiinţifică şi ca părinte. Port în

suflet şi imaginea doamnei Nora Vasîlca, profesoara de desen care se adresa

colegilor şi elevilor cu atâta delicateţe. Mă impresiona numărul uriaş de

planşe pe care le corecta atât de meticulos, mă încântau tablourile pictate de

dumneaei.

Am trăit sentimente de bucurie în acest liceu, dar şi de tristeţe sau

supărare, în anul incendierii liceului sau în anii frigului îndurat din lipsa de

combustibil. Când am ieşit la pensie am analizat toată activitatea mea şi pot

spune că am fost norocoasă să lucrez în acest liceu de prestigiu, cu profesori

foarte buni, cu directori ambiţioşi în modernizarea liceului şi în desfăşurarea

evenimentelor legate de acesta. Ca să-l parafrazez pe marele poet Mihai

Eminescu, aş spune că „Astăzi chiar de m-aş întoarce/ A-nţelege nu mai

pot...”.

Rodica Maria Diaconu

Profesor chimie

__________________________________________ 1888-2013

83

Omagiu

Liceul la care am învățat teorema grecului

Pitagora și i-am descoperit pe Eminescu și Bacovia

împlinește 125 de ani. Certificatul lui de naștere (10

Octombrie 1888) poartă semnătura ministrului

instrucțiunii publice din acea vreme – Titu

Maiorescu. Să fie o întâmplare că tocmai acela care,

referindu-se la dezvoltarea culturală a României

vremii sale, lansase celebra sintagmă a „formelor

fără fond” semna acest document? Eu cred că nu!

Cred, mai degrabă, că ministrul și omul de cultură își dădeau mână în

ctitorirea unei noi instituții care să asigure „fondul” ființării Universității,

această corabie de lumină ce răspundea unor cerințe dintre cele mai lăuntrice

ale nației, ce fusese creată cu aproape un sfert de veac mai înainte (1864).

Liceul meu a traversat veacuri, au trecut peste el două războaie

mondiale și o revoluție, pentru a ni se înfăţişa astăzi ca instituție

emblematică a orașului. Eu și el suntem născuți în aceeași zodie. Poate, de

aceea, m-a adoptat cu atâta căldură și mi-a dăruit lumina din suflet cu care

am plecat să înfrunt „vâltorile grele” ale vieții. Am convingerea că, în ciuda

unor dificultăți conjuncturale, „anii de sus ai gloriei lui” nu s-au stins. Ei vor

reveni. Vor reveni datorită generațiilor ce-i trec an de an pragul, mereu

altele, mereu aceleași… Și, cum am mai spus-o, nutresc speranța că

pământul nostru își va strânge toate sevele astfel încât, cândva, pe

coridoarele lui să-și poarte pașii un viitor Platon român.

George Dincă

Domnești, 8 Octombrie 2013

1888-2013 __________________________________________

84

Traducătorul pre limba părinţilor mei

În Caracal, am locuit pe Strada Friedrich

Engels, la numărul 40. Pe la sfârşitul copilăriei mele,

casa de peste drum a fost cumpărată de un profesor,

singurul intelectual de pe stradă. Era domnul

Gheorghe Anton şi preda la Liceul Ioniţă Asan.

Era linişte ca într-o biserică în casa sa.

Ceilalţi maturi de pe stradă mai înjurau, mai ridicau

tonul, mai ţipau unii la alţii, dar profesorul, soţia şi

copiii săi treceau graţios şi delicat prin faţa noastră şi se refugiau fără grabă

în curtea locuinţei lor. Răspundeau la salut numai zâmbind şi, dacă se putea,

salutau primii. Se descurcau singuri în toate treburile pe care le aveau de

făcut, trăiau fără să lase să se întrevadă efortul cu care o făceau, nu cereau

niciodată ajutorul şi păreau că nici nu aveau nevoie să fie ajutaţi. Eu

devenisem deja un lider de opinie al străzii între cei de vârsta mea şi domnul

profesor Gheorghe Anton, cu ochii săi deschişi la culoare şi cu alura sa

atletică, părea că mă simpatizează pentru asta deoarece înţelegea ce greu este

să îţi domini generaţia pe o stradă din gura Cartierului Ţuguieşti. Mă privea,

când ne întâlneam, cu o curiozitate amuzată şi insistentă.

Când a venit vremea să dau examen de admitere la liceu, mama l-a

rugat să mă mediteze câteva ore la gramatică. Fusesem premiant la şcoala

generală, dar ce mă învăţa domnul profesor depăşea nivelul meu teoretic şi

mă fascina. Dânsul se bucura că pricep atât de repede analiza sintactică şi

morfologică. La masa de lemn cioplit de sub nucul din curtea sa, am învăţat

mai toată gramatica pe care o ştiu şi astăzi, la admitere şi mai apoi în timpul

anilor de liceu. La litaratură, insista mai ales asupra datelor de istorie literară,

pentru a ne fixa mai clar în minte epocile în care au trăit scriitorii şi

conflictele sociale pe care vieţile acestora le-au generat.

Familia mea a căpătat cu vremea un cult pentru domnul profesor

Gheorghe Anton şi nu o dată mama şi tatăl meu îi cereau sfaturi despre cum

trebuie să se comporte cu mine spre a mă atrage la carte. Domnul profesor

le-a vorbit despre calităţile mele, despre sufletul meu, despre ce pretenţii

aveam eu deja de la viaţă. În momentele de cumpănă ale existenţei mele,

__________________________________________ 1888-2013

85

domnul profesor de limba şi literatra română i-a asigurat că nu mă voi

pierde. Dânsul m-a debutat în „Flacla”, revista culturală a liceului.

Azi, îl port cu Dragoste în gândurile pe care le mai am, iar, când se

iveşte ocazia, îi transmit câte un salut plin de iubire şi de recunoştinţă pentru

că dânsul era fascinat de scriitorii pe care ni-i preda, fascinaţie pe care mi-a

transmis-o şi mie.

Aurelian Titu Dumitrescu

14 septembrie 2013

Bucureşti

Mulţi ani roditori în educaţie

Aniversarea a 125 de ani de la înființarea

Liceului „Ioniţă Asan”, devenit azi, colegiu, îmi

creează nostalgia anilor când am fost elev, de la

clasa a V-a până la a XI-a, al acestei celebre

instituţii de învăţământ. Promoţia noastră, cea din

1960, a fost prima promoţie mixtă, cu 72 de

absolvenţi şi, totodată, împărţită, după studii, în

două clase: umanistă şi realistă. În aceşti frumoşi

ani, ai adolescenţei, s-au format şi cimentat prietenii

trainice, ce au durat de-a lungul anilor, chiar până în ziua de azi. Dar, scriind

despre acei ani, îmi vin în minte, ca dragi amintiri, numele şi personalitatea

ultimei generaţii de profesori de excepţie, pe care noi, elevii de atunci, i-am

avut, formaţi înainte de ultimul război mondial: Dumitru Popescu – muzică,

Nicolae Predescu – fizică şi chimie, Ana Predescu – limba franceză, Ileana

Niţu – limba engleză, Pătru Crăciun – limba română, Dumitru Dumbravă şi

Gabriela Dicu – istorie, Mihail Marinescu şi Nicolae Rădulescu –

matematici, Dumitru Rădulescu – biologie, Aurel Georgescu – filozofie,

Smărăndache Bălă – educaţie fizică ş.a.

Noi, foştii elevi ai Liceului „Ioniţă Asan”, din generaţiile mai mari

sau mai mici, am fost şi am rămas uniţi prin trăinicia relaţiilor prieteneşti

stabilite în acei ani, poate şi de mândria de a fi absolvenţi ai acestui liceu,

dintre care, în timp, mulţi s-au realizat ca importanţi oameni de ştiinţă,

scriitori, pictori, cadre universitare, oameni de afaceri etc.

1888-2013 __________________________________________

86

În biblioteca colegiului „Ioniţă Asan” se găsesc cărţi scrise de mine,

pe care le-am donat cu cea mai mare plăcere şi o voi face ori de câte ori îmi

vor apărea, pe parcursul anilor, altele. Rădăcinile ce mă leagă de liceul meu

vor fi permanent bine înfipte în dragostea ce i-o port.

Urez liceului meu mulţi ani roditori în educaţia, pe mai departe, a

multor altor generaţii de elevi!

Dan Eugen Dumitrescu

Scriitor

Gânduri despre şcoală

Prinos de recunoştintă la aniversarea a 125

de ani de la înfiinţarea Liceului „Ioniţă Asan”-azi,

Colegiu Naţional.

Pe băncile acestui liceu, am învăţat şi eu,

depănănându-mi, acum, visurile adolescenţei; aici,

profesori de o mare dimensiune morală ca: Dumitru

Rădulescu – biologie, Ioana Predescu – geografie,

Mişu Marinescu – matematică, Nicolae Predescu –

fizică, şi mulţi alţii, au condus cu măiestrie

idealurile noastre tinereşti, setea de cunoaştere, spre

orizonturi pline de lumină; ne-au învăţat să mergem drept, cu fruntea sus, cu

paşi siguri, prin perseverenţă în muncă. Îmi amintesc cu recunoştinţă de

îndrumările primite de la întregul colectiv profesoral, exemplul lor personal

mi-a fost mereu model, urmărindu-mă în activitatea mea de dascăl (profesor

de geografie) la acest prestigios liceu.

Pe timpul când am fost director al liceului, s-a construit internatul,

cantina şi extinderea. Datorită rezultatelor deosebite cu elevii, obţinute ani la

rând-premii la olimpiada naţională de geografie-am fost delegată de

Ministerul Educaţiei şi Învăţământului ca profesor corector la examenul de

admitere la Institutul de Ştiinţe Economice al Universităţii din Craiova. Soţul

meu, profesorul Vasile Fărcăşanu, a donat liceului peste 60 de volume de

matematică iar eu am donat peste 100 de volume de geografie.

La sărbătorirea a 125 ani de existenţă a liceului, vă rog, domnule

director Titu Vîrban (şi dumneavoastră fost elev al liceului), să comunicaţi

__________________________________________ 1888-2013

87

elevilor şi profesorilor şcolii, îndemnul meu la o activitate tot mai sporită,

pentru menţinerea şi continuarea prestigiului de care se bucură acest liceu în

ţară; ridicarea lui pe o treaptă mai înaltă, urmând exemplul înaintaşilor, care

au rămas pentru totdeauna pe înaltele culmi ale împlinirii datorei.

Doresc ani mulţi şi luminoşi liceului pe care l-am slujit cu

devotament, dragoste şi dăruire.

Prof. Maria Elena Fărcăşanu

Fost director şi director adjunct la acest liceu (decorat cu Ordinul „Steaua Republicii” pentru merite deosebite în managementul

educaţional, conform Brevetului prin Decretul Prezidenţial nr. 249 din 12.08.1974)

„La trecutu-ți mare, mare viitor!”

La ceas aniversar, se întâlnesc atâtea generații

de profesori și elevi să aducă un omagiu binemeritat

liceului, dar și oamenilor care l-au slujit și celor care-

l slujesc.

Timp de 33 de ani, a fost pentru mine o

prezență vie, un centru de echilibru și stabilitate,

locul unde am învățat că totul este relativ. Aici au

învățat copiii mei și sper să învețe și nepoții mei.

Liceul este martorul bucuriilor și tristeților noastre, al

împlinirilor și neîmplinirilor, atâtor povești de dragoste, atâtor drame. Am

fost alături în momentele de mărire, de decădere, l-am văzut renăscând din

propria cenușă și cred că cea mai bună urare adusă lui, liceului, îi aparține tot

poetului: „La trecutu-ți mare, mare viitor !”

Cornelia Gâtan

Profesor

1888-2013 __________________________________________

88

Privind înapoi cu mândrie…

Caracal. Mergând pe Bulevard, de la

pitoreasca clădire a Gării spre centru, lângă Biserica

Sf. Apostoli Petru și Pavel, ridici privirea și, acolo

sus, la umbra cupolei liceene, citești „TOT MAI

MULTĂ LUMINĂ”. Plimbând privirea pe laturi

vezi arhitectura monumentală a Colegiului Național

„Ioniță Asan”, ce te poartă cu gândul la marii meșteri

pământeni, coborâtori din Ana și Manole.

1978 – emoționat, trecut prin furcile caudine

ale examenului de admitere, boboc licean, nădăjduiam la împlinirea spuselor

lui Gӧethe: „TOT MAI MULTĂ LUMINĂ”.

La acel timp, în Caracal, spunând liceu, spuneai „Ioniță Asan”.

Tradiția și rezultatele îl impuneau centru al galaxiei Alma Mater, iar

magnetismul spiritual îl făceau râvnit în egală măsură de tinerii dornici de

propășirea intelectuală și de cadrele didactice doritoare a preda în templul

învățământului romanațean.

Departe de a fi „cimitir al tinereții”, pentru mai bine de o sută de

promoții, „Ioniță Asan” a însemnat spațiul spiritual de trăire a romanței

adolscenței, inconjurate de misterele și speranțele vârstei, privind spre viitor

la turnirul vieții.

Trei decenii au trecut de la momentul absolvirii și privesc înapoi cu

drag la toți cei patru ani de liceu, la toți cei ce m-au învățat CARTE și

OMENIE, RESPECT și BUNA-CUVIINȚĂ; îi văd în TOT MAI MULTĂ

LUMINĂ, pe măsură ce orizontul temporal se depărtează.

Profesorii zecilor de promoții, dascăli adevărați, aparțin

PARTENONULUI ROMANAȚEAN, iar noi, discipolii lor, datori suntem

să-i iubim, să-i venerăm, să nu-i uităm!

La ceasul marii sărbători a Colegiului Național „Ioniță Asan” spun și

scriu apăsat:

Sunt mândru că aparțin ASĂNEȘTILOR!

Sunt mândru că aparțin CARACALULUI!

Sunt mândru că aparțin ROMANAȚIULUI!

Dănuț Ghiță

Medic, Doctor în științe medicale

__________________________________________ 1888-2013

89

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”:

statornicie, perenitate, speranță

Am avut, întotdeauna, pentru prestigioasa

instituție de învățământ numită actualmente

Colegiul Național „Ioniță Assan”, sentimente de

iubire, admirație, prețuire și respect, pentru

oamenii săi minunați (profesori sau absolvenți,

colegi de generație și elevi pe care i-am cunoscut

de-a lungul vremii), pentru istoria și reputația sa

excepțională, pentru contribuția remarcabilă adusă

la dezvoltarea culturii, științei și artei regionale și naționale.

Veritabilă citadelă a învățământului oltean, această școală străveche

și modernă, în același timp, impresionează dintru început pe călătorul pornit

s-o descopere, prin arhitectura sa maiestuoasă, unică, asemeni numelui ce-l

poartă, o construcție făcută parcă anume să înfrunte cu seninătate și izbândă

vremurile, o clădire ce sugerează, prin frumusețea, eleganța și soliditatea sa,

permanența și statornicia. Cuvintele așezate inspirat pe frontispiciul acestei

monumentale construcții, cuvinte ce amintesc de celebra și ultima afirmație a

lui Goethe (Licht, mer licht) – „Tot mai multă lumină”, în sensul de mai

multă cultură, mai multă știință, mai mult adevăt, s-au dovedit premonitorii.

Într-adevăr, acest așezământ unic în istoria învățământului românesc și-a

îndeplinit cu prisosință dezideratul.

La 125 de ani de la înființarea sa, Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” se

poate mândri cu un palmares valoric impresionant, numele său fiind deja

integrat printre acele repere ce definesc o hermeneutică a locului și a zonei,

un nume aureolat de o simbolistică hiperbolică, proprie dimensiunii în care

legenda și realitatea interferează armonios, un loc din care se poate privi cu

mândrie spre trecut, dar și cu încredere și speranță spre viitor.

Devenit un brand inconfundabil, o adevărată efigie, definitorie pentru

Caracal și pentru zona adiacentă, purtând un nume unic, renumit, ce

amintește de perioada medievală a istoriei noastre valahe, Colegiul Național

„Ioniță Asan” nu reprezintă numai instituția de învățământ în sine, miile de

elevi și absolvenți ce i-au trecut pragul, îndrumați de profesorii lor, de-a

1888-2013 __________________________________________

90

lungul anilor, el reprezintă în același timp o stare de grație și de spirit,

sinonimă cu aspirația spre înălțimile cunoașterii, triumful rațiunii, bucuria

datoriei împlinite, exuberanța și emergența unei vârste, mereu tinere – vârsta

gândului înaripat și a energiilor descătușate, puse în slujba năzuinței spre

bine, frumos, adevăr și înţelepciune. La aceste trepte ale desăvârșirii se

ajunge prin vocație, dăruire, dar mai ales prin efort constant, responsabil și

asumat, prin sacrificii a căror confirmare și finalitate le poate consemna doar

timpul, în infailibilitatea lui.

Simbol instituțional, istoric, geografic, spiritual și emoțional unic,

această școală are toate confirmările de valoare la zi, și, îmi place să cred, că

va avea un viitor pe măsură, la înălțimea așteptărilor, deoarece numele

„Ioniță Asan” a reprezentat în învățământul românesc un standard elitist, de

rigoare și profesionalism, astfel încât „noblesse oblige”

Prof. Pimen Ionescu

Conducerii Liceului „Ioniță Asan” din Caracal

Cu prilejul sărbătoririi a 125 de ani de la înființarea Liceului „Ioniță

Asan”, din orașul Caracal, sunt bucuros, emoționat și vă transmit felicitări

pentru frumoasele rezultate obținute în pregătirea și educarea a numeroși

oameni de știință și cultură.

Liceului, în care am învățat și m-am format, îi urez succes și

continuarea activității cu rezultate remarcabile în formarea generațiilor

viitoare.

Închei cu urarea VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!

Prof. Univ. Dr. Ing. Marin Ivan

Timișoara, 21.09.2013

__________________________________________ 1888-2013

91

Întipărit în sufletul şi în mintea mea

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” – pentru

unii, un nume impunător, pentru alţii, un simplu

nume. Însă, pentru mine, „un nume” este prea

puţin spus. Sunt elevă a acestui liceu, din anul

2010, iar pentru mine Colegiul Naţional „Ioniţă

Asan” nu reprezintă doar o şcoală de cultură

generală, în care sunt admişi absolvenţi ai

gimnaziilor şi unde se predau cunoştinţele

necesare continuării studiilor în învăţământul superior sau diverse specialitaţi

pentru pregătirea cadrelor medii (după cum aflăm din DEX), pentru mine,

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” reprezintă locul care „m-a călit”, care m-a

învăţat, care mi-a dat putere să merg înainte şi care mi-a oferit o mulţime de

cunoştinţe ce mă vor ajuta, de-a lungul vieţii.

Pentru fiecare profesor port un imens respect şi, chiar dacă nu au

predat clasei mele, vreau să le mulţumesc pentru că ne-au ajutat, ne-au

înţeles, ne-au susţinut, pentru că au contribuit la formarea noastră ca

persoane, pentru că ne-au oferit încrederea lor, ne-au ajutat să avem

încredere în propria fiinţă şi ne-au încurajat să ne urmăm visul.

În alţi termeni, Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” constituie „o

familie”, cu bune şi rele, calităţi şi defecte, cu diferite tipuri de caractere,

care deşi sunt „imperfecte”, deoarece nimic nu este perfect, în viziunea

noastră reprezintă „familia perfectă”, fiindcă, aşa cum un copil işi vede

mama perfectă, aşa şi noi, elevii, vedem acest liceu, precum şi pe profesori,

într-un mod foarte special. Anii de liceu nu pot fi uitaţi, sunt ani frumoşi de

care trebuie să ne bucurăm, ani pe care am vrea să îi putem întoarce, dar pe

care nimeni nu îi poate retrăi, decât prin intermediul amintirilor.

În anul 2010, am păşit cu teamă şi emoţie pragul liceului, iar în 2014,

îl părăsesc, cu aceeaşi emoţie, cu o teamă înzecită, dar şi cu o mândrie

imensă, deoarece am fost elevă a Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”, am

cunoscut oameni minunaţi, ce merită tot respectul nostru, atât din perspectiva

„bobocilor”, a elevilor, a absolvenţilor, cât şi a viitorilor studenţi.

Deşi a luat naştere în anul 1888, Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” a

rămas un liceu „însufleţit”, un liceu bun, recunoscut pentru meritele sale,

pentru elevii ce au obţinut premii importante, atât la olimpiade, cât şi la

concursuri naţionale sau internaţionale, fiind renumit pentru nivelul de

pregătire a profesorilor, pentru unicitatea lui şi pentru caracterele nobile

1888-2013 __________________________________________

92

formate. Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” reprezintă locul de unde şi-au luat

zborul oameni de ştiinţă, profesori, savanţi, artişti sau medici, care, în ţară

sau în străinătate, i-au purtat faima şi i-au cinstit emblema, făcând posibil

evenimentul sărbătoririi a 125 de ani de existenţă. Cu siguranţă, Colegiul are

în faţă multe alte realizări, dar şi provocări.

Poate, peste patru ani, voi scrie din nou la aniversarea a 129 de ani a

colegiului, sau poate nu, însă, orice ar fi, tot ceea ce ţine de Colegiul

Naţional „Ioniţă Asan”, de profesori şi de colegi, va rămâne bine întipărit în

sufletul şi în mintea mea.

Simona Violeta Lia

Elevă

Un prilej de reflecţie şi recunoştinţă

Mă bucur nespus că mi s-a oferit ocazia să-

mi exprim sentimentele la această importantă dată

aniversară a liceului nostru. Este un prilej de

reflecţie şi recunoştinţă că am avut şansa de a

învăţa la unul dintre primele aşezăminte de educaţie

din România modernă. Aici s-au creat personalităţi

în toate domeniile, ştiinţă, cultură, medicină,

inginerie, management şi, în general, oameni bine

pregătiţi profesional şi cu înalt simţ civic.

Îmi amintesc cu multă plăcere de vremea liceului, mai ales că am

sărbătorit de curând 40 de ani de la absolvire şi am avut ocazia să mă revăd

cu mulţi dintre colegii care mi-au fost alături în acel frumos răstimp şi cu

profesorii care ne-au fost dascali şi sfetnici. Cunoştinţele primite în acea

periodă şi activităţile cu caracter cultural şi educativ au avut o contribuţie

esenţială la formarea mea profesională, dar şi ca om şi cetăţean.

Doresc ca liceul să-şi păstreze frumoasa reputaţie, prin înaltul

profesionalism al noilor generaţii de profesori şi prin culmile de excelenţă pe

care absolvenţii acestui liceu vor continua să le atingă.

Irina Luca

Lead Public Procurement Specialist

The World Bank

Washington D.C.

__________________________________________ 1888-2013

93

Mă consider un „produs” al acestui liceu

„La L.I.A. făcui clasa întâia

Parcă văd pereţii murdari

Stam galben şi trist ca lămâia

În băncile roase de cari…”

Este prima strofă dintr-un cântecel vechi pe

care mi l-a cântat tata…

Gustai personal adevărul acestor cuvinte.

Aici am început clasa I. Cu excepţia claselor V-VII

pe care le-am făcut la „Filipescu”, L.I.A. devenind

numai liceu. Aici am învăţat inclusiv clasa a X-a, apoi am plecat la

Bucureşti, la Liceul de Arte Plastice. Aşa că mă consider un „produs” al

acestui liceu. Aici mi-am format cultura generală. Biblioteca liceului mi-a

oferit zecile de cărţi pe care le devoram în acea periadă, atât literatură

română, europeană sau rusească, cărţi de aventură, călătorii şi mai tot ce-mi

cădea în mână. Aici, la L.I.A., eram cel mai fericit când, în pauze, (fără

intenţii artistice), umpleam tabla clasei cu caricaturi ale profesorilor, ale

colegilor sau cu personaje şi scene ce ilustrau ceea ce citeam. Deveneam

astfel „spectacolul din recreație” pentru colegi, care mă stimulau şi mă

încurajau să desenez. Făceam planşele didactice la ştiinţele naturii, hărţile la

istorie şi geografie. Aşa şi învăţam ce desenam. Altfel, învățam numai „ce”

şi „cât” mă interesa. De la unele ore, care nu mă prea interesau, făceam tot ce

puteam să fiu dat afară, ca să mă pot refugia la bibliotecă sau la pinacotecă,

unde nu mă mai săturam uitându-mă la colecţia de picturi.

Mi-am iubit şi respectat aproape toţi profesorii. Datorită lor am reuşit

să-mi formez o bază de cultură pe care am putut construi ceea ce sunt azi.

Dar cei care m-au făcut să cred că am ceva deosebit şi mă încurajau

cu entuziasmul lor pentru ceea ce făceam, au fost colegii mei, cărora le-am

rămas un prieten recunoscător până astăzi. Mă simt nespus de fericit când

sunt invitat de ei la întâlnirile aniversare de la absolvirea liceului, cu toate că

eu nu am terminat odată cu ei. Lipsesc de pe panoul de absolvire (care acum

a dispărut şi el de pe pereţii culoarelor din liceu), lipsesc şi din ultimul

catalog, dar zic „prezent” când sunt strigat la sfârşitul catalogului, de fiecare

dată când ne întâlnim. Asta înseamnă L.I.A. pentru mine şi îi doresc „La

mulţi ani!”

Vintilă Mihăescu, artist plastic, București

1888-2013 __________________________________________

94

Tot mai multă lumină!

„Eu sunt copilul,

Tu ţii în braţele tale destinul meu,

Tu determini, în cea mai mare măsură,

dacă voi reuşi sau eşua în viaţă!

Dă-mi, te rog, acele lucruri care

să mă îndrepte spre fericire!

Educă-mă, te rog, ca să pot fi

O binecuvântare pentru lume!”

(din vol. Child’s Appels – Mamie Gepe Cole)

Sunt dascăl de 32 de ani, meserie la care am visat statornic şi cu drag

încă din anii copilăriei. Mai mult, chiar, câteva din motivele pentru care mi-

am dorit să fiu învăţătoare mi-au rămas şi trainice deprinderi în munca de la

clasă. Astfel, pentru că în primele zile de şcoală nu am reuşit să scriu, rupând

peniţa tocului şi mâzgălind urât foaia, fapt pentru care am fost şi aspru

pedepsită, mi-am dorit să devin învăţătoare ca să-i pot ajuta pe copii să

înveţe să scrie şi să citească fără să-i pedepsesc.

Tot din visele mele face parte şi perseverenţa cu care am urmărit să le

dezvălui copiilor bucuria de a-i ajuta pe ceilalţi, prietenia şi îngăduinţa faţă

de cei aflaţi în situaţii triste. Şi la fel de vie îmi este dorinţa de a le oferi cât

mai multe clipe de fericire, bucurându-mă alături de ei în jocurile lor,

căutând să le umplu copilăria cu cât mai multe amintiri frumoase, la care să

se poată întoarce cu gândul mai târziu, în cursul vieţii lor. Toate acestea au

devenit realitate în toamna lui 1981… Cerul se pornise pe plâns…

Călătoarele, în foşnet de brocarturi fine, brăzdau bolta în lunga lor călătorie

spre ţările însorite ale lumii…

Plină de speranţă, cu gândul la cariera pe care tocmai o începeam ca

proaspătă absolventă, am păşit pragul şcolii. Eram acasă, mă simţeam şi mă

simt acasă din două motive: Caracalul este oraşul meu natal, iar eu

devenisem colegă cu unii dintre profesorii care m-au pregătit. Ce altceva

puteam să-mi mai doresc? Rămânea doar să dovedesc faptul că eforturile

celor care m-au format n-au fost zadarnice.

Orele, zilele, lunile, anii şi deceniile s-au scurs şi, devenită

învăţătoare, am fost călăuzită de ţelul de a fi de folos elevilor mei, nu numai

în activitatea la clasă, ci şi în realizarea cu ei a obiectivelor cu bătaie lungă,

de sprijin real pentru viaţa lor, ca viitori adulţi.

Dintre toate obiectivele pe care le-am vizat, cel mai mult m-a

preocupat cultivarea dorinţei copiilor de a învăţa, dimensiune care asigură, în

__________________________________________ 1888-2013

95

cea mai mare măsură, o învăţare profundă şi durabilă. Dorinţa de a învăţa a

copiilor este anevoie de trezit, chiar dacă în acest sens sunt numeroase studii

şi strategii care fac să pară un lucru simplu. Ea se insuflă greu de către dascăl

şi numai prin preocuparea continuă de a adapta întreaga strategie la nivelul

de aşteptare al copilului, care însumează caracteristicile intelectuale ale

vârstei, în special cele ale puterii de înţelegere, cu cele ale preocupărilor care

îl încântă.

Ca dascăl-martor şi, deopotrivă, implicat în traversarea unei lungi

perioade istorice de tranziţie a sistemului de învăţământ românesc –, am fost

nevoită să-mi reconsider viziunea, strategia şi mentalitatea iniţială prin care

învăţământul poate răspunde avalanşei de schimbări din societatea noastră.

Alături de colegii mei, am contribuit la promovarea imaginii

Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal şi prin performanţele obţinute

de elevii mei. Am încercat să fac acest lucru într-un mod plăcut şi lipsit de

stresul responsabilităţii individuale, fapt care i-a determinat pe elevii mei să

respecte condiţiile de disciplină, în dorinţa de a repeta experienţele trăite.

Responsabilitatea individuală a fost asumată de elevi, ei conştientizând că

orice contribuţie a lor contează şi este apreciată de colegi şi de învăţător.

Sloganul Tot mai multă lumină îşi găseşte materializarea în toate

activităţile care se desfăşoară la C.N.I.A. şi care l-au făcut recunoscut. Acum

pot să spun şi eu, asemeni „Omului de la fereastră”, al lui Octav Pancu-Iaşi,

că, dacă aş merge în Dobrogea, aş poposi la băiatul meu care acum străbate

mările şi oceanele lumii, dacă aş ajunge în Capitală mi-aş putea vizita copiii

care acum sunt ingineri şi economişti, în Germania am o fată biolog la un

institut de renume, bătrâneţea mi-ar fi alinată de fetele mele care au absolvit

Medicina. Şi lista ar putea continua… Cu toţi mă mândresc, succesele

tuturor mă bucură, dar cel mai mult mă bucură succesele obţinute de mezina

care a reuşit să ducă faima C.N.I.A. dincolo de Ocean şi studiază departe, la

Harvard, laolaltă cu alţi copii eminenţi din întreaga lume.

Pregătesc acum o nouă generaţie, unii dintre elevii mei sunt copiii

foştilor mei elevi, devenim, iată, o mare familie. Şi ei promit că vor continua

să ducă mai departe prestigiul şcolii şi al urbei noastre.

Îmbătrânim şi reîntinerim alături de copiii noştri şi uităm de

neajunsurile cotidiene, încercând să facem TOT MAI MULTĂ LUMINĂ,

chiar dacă, asemeni unei lumânări, noi, dascălii, ne stingem uşor, uşor,

încercând să-i luminăm pe alţii…

Prof. Carmen Nicolăiţă

1888-2013 __________________________________________

96

Marele Liceu – templu de cultură şi ştiinţă

Eram un copil, un naiv, un visător, un

spiriduş care avea locul de joacă în curtea

MARELUI LICEU.

Exteriorul era impozant, era spectaculos, îţi

impunea respect, dar atunci nu înţelegeam că

valoarea inestimabilă era interiorul liceului, marele

lansator de valori umane.

Copilul a crescut şi a venit timpul să intre în

interiorul marelui lăcaş. Aici a început să

sedimenteze valoroasele cunoştinţe de la MARII

DASCĂLI – profesorii: Dumitru Dumbravă, Dumitru Rădulescu, Nicolae

Predescu, Mihail Marinescu, Ioana Grigorescu, Smarandache Bălă şi mulţi

alţi venerabili dascăli.

Era mare templu de cultură şi ştiinţă şi sunt convins că o să fie în

continuare. Acolo au fost plămădite nenumărate valori naţionale şi

internaţionale caracalene, propulsate din valoarea oamenilor cu calităţi

fantastice intelectuale din interiorul MARELUI LICEU.

Am crescut, am început să discern, să înţeleg şi să acumulez de la

MARII DASCĂLI pe care i-am avut. Din micul şi nevinovatul omuleţ, prin

ce-am acumulat, datorită imenselor valori profesionale ale MARELUI

TEMPLU, am pornit şi am devenit omul care a plecat în viaţă, de acolo, cu

un fundament intelectual colosal, fabulos, omul care a cinstit şi a onorat tot

ce i-a dat MARELE LICEU, prin probe de înalt profesionalism şi bun simţ

intelectual în domeniul arid şi foarte greoi al înţelegerii valorii educaţiei

fizice şi sportive în viaţa omului, domeniu în care m-am specializat.

Am terminat studiile liceale în triumf şi am continuat, oriunde am

fost, în triumf. Am venit ca dascăl acolo unde am fost format şi am onorat în

integralitate, statutul de om al marelui lăcaş de cultură şi ştiinţă.

Am fost mândru şi conştient responsabil al momentului, integrându-

mă, la parametrii maximi de exigenţă, în marile rigori ale MARELUI

LICEU.

Am sfiinţit cu pioşenie toate locurile unde am profesat, aducând pe

lume valori naţionale şi internaţionale ale sportului. Mi-am făcut datoria,

onorând tot ce mi-a oferit, pentru a deveni om, MARELE TEMPLU.

Mă plec cu sfinţenie în faţa lui şi-i voi avea permanent în inimă pe

toţi acei magnifici care m-au trimis acolo sus, în postura de om adevărat.

__________________________________________ 1888-2013

97

Trecerea prin lume, cu tot ce am primit de la MARELE LICEU, am

onorat-o personificând, prin rezultatele muncii mele, respectul şi credinţa că

am însămânţat undeva pe acest mare glob, umila marcă pârvulescu-generată

de interiorul MARELUI LICEU, zicând direct olteneşte: „n-am făcut umbră

pământului degeaba”!

Am fost silitor, sârguincios, drept şi cinstit şi n-am fost un „accident

genetic” sau „o glumă umană”!

Devenisem adevăratul OM – PÂRVULESCU IOAN. Odată eram

mic, dar m-am făcut mare în el, în templul înţelepciunii. Mi-am iubit

meseria. Este totul în viaţă! Am zeificat-o, am respectat-o, am adorat-o,

încercând şi reuşind s-o duc pe înalte piscuri. Este satisfacţia supremă,

incomensurabilă a existenţei mele pe pământ şi cred că voi merita cu

prisosinţă să merg în lumea drepţilor, cu aprobarea tutor celor care m-au

cunoscut şi apreciat.

Nu regret nimic şi cred că într-o Bălănţă a bunului simţ intelectual şi

profesional, talgerul va coborâ certificând că a trecut cu brio prin lume

marca pârvulescu – generată de tot ce a primit din interiorul MARELUI

LICEU.

Modestia mă îndeamnă să fiu mai rezervat, dar mă bazez pe

aprecierea de netăgăduit a contemporanilor care mi-au acordat BILĂ ALBĂ

pentru existenţa mea pe... „gogoloi”!

Lăcrimez, ştiind că apusul este din ce în ce mai aproape, dar ştiu că

de acolo, de sus, vă va privi omul care nu şi-a bătut joc niciodată de viaţă,

respectând-o şi venerând-o datorită celor acumulate „pe ziuă” în MARELE

LICEU CARACALEAN „IONIŢĂ ASAN”. Şi, ca o glumă: „cred că

Dumnezeu mă va recompensa, învestindu-mă ca antrenor principal la echipa

de fotbal a Raiului”!!!

Au venit şi vremuri negre, obscure, vremuri tulburi în care valoroşii

dascăli au devenit sclavii regimului; aceşti momentani conducători „de sus”

consider că-s stupide accidente genetice şi de prost gust şi vor dispărea

repede, aşa cum au apărut.

Doresc şi sunt convins că vremurile de mare valoare vor reveni acolo

în interiorul MARELUI LICEU – monument de reputaţie, de prestigiu, de

probitate; vor reveni acolo, în acest templu al dreptăţii profesionale, acolo

unde nu puteai face niciodată, nimănui, repRoşuri privind integritatea morală

şi profesională!

Profesor Ioan Traian Pârvulescu

10 septembrie 2013

1888-2013 __________________________________________

98

Un liceu pentru eternitate

Puține licee se pot mândri, de-a lungul

existenței lor, cu trei alese și ilustre semnături pe

actele fundamentale care le-au marcat devenirea,

așa cum se mândrește liceul nostru. Titu Maiorescu,

monument al culturii românești, semna, în 1888, în

calitate de Ministru al Instrucțiunii Publice, actul de

înființare a Gimnaziului de Băieți din Caracal. În

1891, Regele Carol I își punea augusta semnătura

pe Înaltul Decret Regal privind denumirea „Ioniță

Asan” a Gimnaziului caracalean. În 1922, Regele

Ferdinand I, Întregitorul, atesta cu ilustra Sa pecete actul punerii pietrei de

temelie a actualului Colegiu Național „Ioniță Asan”

Cele trei momente istorice atestă, la nivelul suprem în stat, prețuirea

și aprecierea prestigiosului liceu romanațean.

Dragul meu liceu,

Am fost șeful promoției mele la fratele tău mai mare, Colegiul

Național „Carol I” din Craiova. Pot spune că de pe atunci am început să te

iubesc.

Am vibrat cu toată ființa mea la organizarea, începând cu 1968, a

tuturor sărbătorilor tale: la 80, 100, 110, 115, 120 de ani și, acum, la 125 de

ani ai tăi!

Centenarul liceului a fost o sărbătoare de basm a întregii suflări

caracalene, unică prin amploarea sa, prin legăturile sufleşti reactualizate

după atâția ani de tăcere și reținere. Tu ai rămas tot tânăr, tânăr prin zecile de

generații de copii care ți-au trecut pragul. Eu am îmbătrânit, dar bucuria de a

te vedea înflorind estompează regretul scurgerii implacabile, spre neant, a

neîndurătorului Timp.

Ți-ai împlinit misiunea. Ai dat țării valori excepționale care îți

onorează numele.

La înflorirea ta, ca Inspector General Școlar, ca director și ca

profesor, am contribuit cu toată energia, cu toate abilitățile mele.

De o jumătate de veac, ești pentru mine o a doua casă.

Recunoștință veșnică dascălilor tăi!

Laude elevilor diligenți!

__________________________________________ 1888-2013

99

Dumneavoastră, dragi concitadini caracaleni, vă mulțumesc pentru

iubirea ce-o purtați Colegiului Național „Ioniță Asan”, un liceu etern ca și

eternitatea ținutului romanațean.

Vivat, crescat, floreat lyceum caracaliensis!

Prof. Florian Petrescu

Fost Director, fost Inspector General Școlar

O mare familie

Într-o lume globalizată, în care distanțele

dispar, cu mijloace de socializare virtuale ce lasă

tot mai puțin timp pentru contacte umane directe ori

reflecții asupra trecutului și a propriei identități, a

scrie o monografie dedicată şcolii constituie nu

numai un demers benefic pentru memoria colectivă

a localității și a tinerei generații, ci și o pledoarie în

favoarea ideii de educație, instruire, formare în

spiritul adevăratelor valori intelectuale și morale.

Este meritul autorilor, profesori cu vocație

și Dragoste pentru oameni și locuri, de a-și fi consacrat timp și energie

pentru aducerea la lumină, într-un material foarte bine documentat științific,

a evoluției învățământului primar, gimnazial şi liceal.

Educația este unul dintre factorii primordiali, care face ca viața

noastră să fie în armonie cu întreaga existență, iar aceasta, alături de spirit,

inteligență și talent, implică multă înțelepciune, cunoaștere, perseverență,

pasiune și Dragoste.

De-a lungul timpului, Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”, prin

activitatea cadrelor didactice, a transformat, înfrumusețat și înnobilat acest

locaş de cultură, obținând performanță și valori.

Cadrele didactice au realizat din școala noastră o unitate de prestigiu,

care concepe educația în spiritul respectului față de valorile universale.

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” a fost și va rămâne o mare familie

pentru dascăli și pentru elevi.

Profesor Doina Pîrvan

1888-2013 __________________________________________

100

O viață de dascăl

Sunt dascăl și, pentru asta, îi mulțumesc în

fiecare zi lui Dumnezeu. Sunt cel al cărui chip și

nume poate vor fi uitate, dar sper ca personalitatea

mea să rămână și să dăinuie prin realizările elevilor

mei. A fi profesor este la fel de frumos ca a fi

doctor, poate chiar mai frumos, pentru că noi,

profesorii, tratăm suflete, modelăm personalitați,

eliberăm și canalizăm energii și talente. Un elev nu

este un recipient, doar un cap pe care să-l umpli. Alături de elevii mei, eu am

învățat multe lucruri și mai ales am învățat să comunic și să mă implic.

Elevii au fost profesorii mei, cei care m-au învățat primele noțiuni pe

calculator și tot ei m-au învățat că trebuie să ne implicăm, să fim mândri că

reprezentăm liceul, o unitate de prestigiu din țară.

Este greu să te descoperi și să te cunoști pe tine însuți. În acest

periplu al căutării personale, de-a lungul unei vieți, mă consider o norocoasă,

pentru că destinul meu mereu s-a intersectat cu ale tinerilor alături de care

am evoluat. Cu fiecare generație m-am simțit și eu împlinită prin realizările

lor. Am multe amintiri frumoase. Mi-aduc aminte cu drag de elevii mei care

umpleau două table în limba franceza sau de cei cu care dezbăteam teme de

actualitate sau cei care învățau pe de rost poezii în limba franceză, cei care

au reprezentat liceul la olimpiadele de limbi romanice. Pentru ei limba

franceză a fost mai mult decât o limbă străină de comunicare, franceza a fost

un atu în viață, care i-a ajutat în carieră.

Cea mai veche și mai frumoasă amintire din liceu este primul bal al

Serbărilor Francofoniei (Les Fêtes de la Francophonie) din 2002. Elevii

francofili din liceu l-au pregătit cu entuziasm: măşti și costume de prințese,

regine, cavaleri și muschetari, parada costumelor etalate în holul de onoare al

liceului. Au mai fost și alte baluri și multe ediții ale Serbărilor Francofoniei,

dar primul bal nu-l voi uita. Am strâns amintiri frumoase de la fiecare

generație. Am trăit împreună bucuria cunoașterii și învățării unei limbi

străine dar și multe alte momente și activități care ne-au unit: spectacole,

proiecte, concursuri on-line, mese rotunde cu profesorii francezi care ne-au

__________________________________________ 1888-2013

101

vizitat liceul, activități de voluntariat. În 2007, cu ocazia aderării României

la Uniunea Europeană, am realizat un proiect european on-line care s-a

finalizat cu un dialog virtual cu comisarii europeni pe teme de

interculturalitate. Elevii reporteri din liceu au primit diplome de la Uniunea

Europeană.

Așa am descoperit ce frumoși, talentați și cât sunt de deschiși la

suflet și la minte elevii noștri, dar mai ales cât sunt de doritori să facă și

altceva decât ore de curs. Când dl. M. Stagnol, coordonator al C.C.F.

(Centrul Cultural Francez) din Timișoara, a vizitat liceul „Ioniță Asan”, a

fost impresionat de Pinacoteca „Marius Bunescu”, de cărțile rare din

bibliotecă, dar cel mai impresionat a fost de elevi, de deschiderea lor și de

dorința lor de comunicare. Madame Geneviève, care a poposit în liceu ca sol

al Corpului European al Păcii, a fost uimită că elevii mei de la clasele de

filologie recitau poezii de Baudelaire, în franceză.

Pot să spun că am un trecut bogat în amintiri frumoase, dar și un

prezent incitant, pentru că mai sunt încă provocări cărora să le fac față și

atâtea speranțe pentru viitor. Și, da, sunt fericită! Am păstrat contactul cu

foști elevi care sunt peste tot în Europa, mai sunt și elevi care au nevoie de

ajutorul meu și tineri care acum învață să devină dascăli. Ei mă motivează să

studiez permanent, să fiu la curent cu schimbările din sistem și din educație.

Cum altfel aș putea să-i ajut?

Acum știu să apreciez ceea ce contează cu adevărat în viață: contează

nu ceea ce ai, ce posezi, ci pe cine ai lângă tine și să știi să te bucuri de ceea

ce ai.

Celor care acum sunt pe băncile liceului le doresc să ardă și să

trăiască la fel de intens, să se implice cu responsabilitate în viața liceului, dar

și în comunitatea locală. Să profite de oportunități, să fie încrezători în ei. Nu

am răspunsuri la îndoielile și temerile lor, și noi le-am avut pe ale noastre,

dar, sigur, există o soluție la orice problemă.

Nu e niciodată prea târziu să fii ceea ce vrei să fii!

Doinița Pinu

Profesor

1888-2013 __________________________________________

102

Sărbătoare de suflet

Am aflat cu justificată emoţie, ca fost elev al Colegiului Naţional

„Ioniţă Asan”, despre cea de-a 125-a aniversare a acestei prestigioase

instituţii de învăţământ, cunoscută la nivel judeţean şi naţional, prin

rezultatele de excepţie obţinute de-a lungul timpului.

Acest eveniment, care este pentru mine o sărbătoare de suflet, îmi

oferă posibilitatea derulării unor copleşitoare amintiri despre foştii mei

profesori, despre foştii colegi cu care am trăit împreună clipele minunate ale

adolescenţei, părtaşi la aceleaşi bucurii, la aceleaşi momente de înaltă trăire

sufletească menite să ne formeze ca oameni, să ne ajute la împlinirea noastră

intelectuală şi morală.

Dascălii noştri au fost pentru mine, ca şi pentru colegii mei, modele

de profesionalism, de dăruire, de responsabilitate şi de asumare a unei

misiuni nobile, aceea de a ne modela minţile şi sufletele pentru împlinirea

idealului fiecăruia dintre noi.

La fel de copleşitoare sunt şi amintirile legate de foştii mei colegi,

protagonişti ai unor întâmplări importante prin seriozitate, dar uneori şi

hazlii, fiecare cu farmecul lor inegalabil.

Către cei dintâi, către foştii mei profesori, se îndreaptă admiraţia,

recunoştinţa şi respectul celui care a îmbrăţişat aceeaşi carieră avându-i ca

model, iar foştilor mei colegi le transmit un gând bun şi toate urările de bine

şi sănătate.

Nu în ultimul rând, elevilor Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”, mulţi

dintre ei şi foşti elevi ai mei, şi dascălilor lor le urez succes în tot ceea ce

întreprind şi împlinirea tuturor gândurilor şi faptelor lor, în vederea păstrării

prestigiului acestei şcoli, etalon pentru învăţământul preuniversitar.

Ion Popa

Profesor

__________________________________________ 1888-2013

103

O secundă, un TIMP, O VIAŢĂ!...

…şi încă CEVA?

O secundă, a lui 1 septembrie 1977, mi-a

trebuit pentru a răspunde afirmativ ofertei de a veni

în calitate de cadru didactic la catedra tehnică a

Liceului Teoretic Nr. 1 „Ioniţă Asan” Caracal.

TIMP de 36 de ani m-am străduit să mă fac

util colegilor didactici şi nedidactici, elevilor,

părinţilor.

O VIAŢĂ am petrecut în acest colegiu

printre persoane, printre Oameni, printre CARACTERE. Nu pot să nu

menţionez aici nume care-mi vin instantaneu în minte: Marin Ciobanu

(profesor şi diriginte), Florea Păunică (profesor şi director), Constantin Dan

(diriginte şi profesor) dar şi Pepino Dincă (elev şi coleg), Claudia Dumitru

(elevă şi colegă), Artemiza Păsărică (elevă şi colegă).

Încercat de viaţă la 5 ani dar şi la 18, când am trecut peste mari

probleme de sănătate; încercat de soartă la 10 ani, când am rămas fără un

părinte, dar şi la 25 de ani, când mi s-a propus o pensionare medicală destul

de timpurie...

Am ales să mă lupt cu viaţa, să continui să muncesc şi să mă fac util,

chiar foarte util, multor oameni; la serviciu, acasă şi în societate.

Dacă am reuşit, acum…, la pensionare, când eu zic că închei O

VIAŢĂ, rog pe cei care mă cunosc să răspundă.

Vă rog, totuşi, stimaţi elevi să reţineţi ambiţia şi dorinţa de a lupta cu

viaţa. Pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!

…şi încă ceva?

…dacă va mai urma, cât şi ce va mai urma le-om duce bucuroşi în

spate.

Petre Popa

1888-2013 __________________________________________

104

La mulţi ani, Liceu drag!

Acum 125 de ani, în Caracal, a fost

înfiinţată cea mai importantă instituţie publică de

învăţământ-Liceul „Ioniţă Asan” – al cărei prag a

fost trecut de nenumărate generaţii, ai cărei

profesorii şi-au pus amprenta asupra destinului

fiecărui absolvent. Mulţumim profesorilor, care au

fost şi celor care slujesc şi astăzi la catedră (se

spune că un profesor se simte împlinit atunci când

devine inutil).

Mulţi dintre cei care am absolvit acest liceu, prin specialitaţile

dobândite ulterior, am contribuit la dezvoltarea oraşului, a regiunii şi a ţării

şi am dus în lumea largă o parte din ceea ce am învăţat în acest loc.

Am absolvit Liceul „Ioniţă Asan” în 1980, aici am asimilat

cunoştinţele fundamentale pentru viaţă. Am terminat Facultatea de

Electromecanică Navală, în cadrul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” şi

am ajuns, după multe examene şi douăzeci de ani petrecuţi pe mare, în

gradul maxim de Inginer Şef Electric Maritim, iar apoi Inginer Şef Mecanic

Maritim pe nave transportatoare de LPG şi tankuri chimice, lucrând, din

1990, în companii multinaţionale majore din industria maritimă. În 2003, am

absolvit Masterul în Drept Internaţional Maritim, din cadrul Universităţii

Maritime Constanţa, iar, în 2005, am terminat Facultatea de Drept, din

cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa. Din 2009, sunt doctorand în

domeniul Ingineriei Electrice din cadrul Şcolii Doctorale a Academiei

Tehnice Militare Bucureşti.

Ca ofiţer de marină ajuns la apogeul carierei, pot spune că sunt unul

dintre reprezentanţii de succes al eforturilor dascălilor din acest liceu. Ca

atare, nu pot decât să le mulţumesc mult stimaţilor mei profesori: Marin

Ştefan (fizică), Vasile Fărcăşanu (matematică), Anton Gheorghe (română),

Silvia Curcea (chimie), Irina Uciu (engleză)-şi sunt mândru că reprezint o

parte din realizările acestora şi acestei instituţii de prestigiu.

La mulţi ani, Liceu drag! Să rămâi un lider de elită în pregătirea

viitoarelor generaţii, emblemă de marcă a acestui oraş!

Vivat, Crescat, Floreat!

Drd. Ing. Serghei Radu

__________________________________________ 1888-2013

105

Recunoştinţă profesorilor noştri

Mă numesc Valentin Constantin

Rădulescu, sunt absolvent al Liceului „Ioniţă

Asan”, promoţia 1956, clasa a X-a C. Am

continuat studiile la Institutul de Petrol, Gaze şi

Geologie Bucureşti, pe care l-am absolvit în anul

1961, fiind inginer, specialitatea Maşini şi Utilaj

Petrolier.

Am fost legat de specialitatea mea, pe care am îndrăgit-o, făcându-mi

stagiatura la Întreprinderea de Utilaj Petrolier, UPET Târgovişte, apoi, în

perioada 1964-1987, am lucrat la Institutul de Proiectări şi Cercetări Utilaj

Petrolier – IPCUP Bucureşti, institut care a contribuit la conceperea de noi

utilaje şi echipamente, realizate de industria petrolieră românească, multe

dintre acestea făcând obiectul unor noutăţi pe plan internaţional,

echipamente oferite beneficiarilor interni, dar mai ales externi.

După 1987, mi-am diversificat activitatea, lucrând în domeniul

proiectării de investiţii pentru dezvoltarea de capacităţi noi de producţie din

domeniul construcţiilor de maşini, consultanţă pentru restructurarea de

societăţi comerciale, şi în domeniul proprietăţii industriale, prin promovarea

de investiţii şi mărci româneşti şi străine.

De câţiva ani, sunt expert al Ministerului Justiţiei pe probleme de

petrol şi gaze, pentru rezolvarea, din punct de vedere tehnic, a unor conflicte

din acest domeniu.

Cu ocazia împlinirii a 125 de ani de existenţă neîntreruptă a

Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”, indiferent de denumirea atribuită acestuia

de-a lungul vremii, urez ani mulţi de existenţă, cu succese din ce în ce mai

mari, spre lauda lui şi a cadrelor didactice care-l vor sluji în continuare cu

abnegaţie şi profesionalism! La mulţi ani!

Am nostalgia perioadei în care am fost elev al Liceului „Ioniţă Asan”,

cu mare recunoştinţă profesorilor noştri, cărora le port un respect deosebit

pentru modul în care au ştiut, în totalitate, să ne insufle dragostea de

învăţătură, pentru a ne forma ca oameni.

Doresc să amintesc pe câţiva dintre aceştia, care mi-au influenţat

mersul în viaţă, fără a diminua cu nimic aportul tuturor, prof. Pătru Crăciun

(limba română), prof. Mişu Marinescu (matematică), prof. Nicolae Predescu

(fizică), prof. Jula (chimie), prof. Ioana Grigorescu-Predescu (geografie),

prof. Gheorghe Petrescu (astronomie), prof. Smărăndache Bălă (educaţie

fizică), prof. Dumitru-Mitică Popescu (muzică şi cor).

1888-2013 __________________________________________

106

Păstrez o amintire minunată colegilor de şcoală, aproape fiecare

dintre ei prezentându-se, încă din adolescenţă, cu personalitatea formată,

confirmată şi mai târziu în viaţă şi activitate.

Cu deosebită consideraţie,

Valentin Constantin Rădulescu

Vivat, crescat, floreat lyceum

Ceasurile aniversare sunt pentru mine

momente în care mă simt năpădită de cuvinte

simple, dar apropiate sufletului meu… Amintirile

devin și mai intense când aud că va suna iarăși

clopoțelul, anunțând o nouă sărbătoare acolo, la mii

de kilometri distanță, unde străjuiește cu o

sobrietate perenă, ceea ce pentru noi toți este...

liceul nostru.

Întorcându-mă, ca în fiecare an, în casa

părintească, am deschis și cu această ocazie un sertar vechi din care mi s-a

arătat un petec prăfuit, scris cu galben, care mi-a fost timp de 4 ani numărul

matricol. În acel moment, amintirea clipelor în care am debutat în deslușirea

tainelor cunoașterii la Liceul „Ioniță Asan” mi-au devenit și mai vii.

Peste ani, când am devenit la rândul meu dascăl, într-o instituție de

învățământ din străinătate, am realizat că un om este produsul viu al cumulului

de înțelepciune dăruit cu generozitate de profesorii noștri. Acei oameni

minunați au avut pentru noi un mesaj științific dar mai ales de suflet care să

dăinuie peste orice alte provocări ale vieții…

Aș comite o impolitețe dacă n-aș enumera pe toți cei care au contribuit

prin dăruire la formarea mea, dar vă asigur că, deși trăiesc la distanță de locul

natal, n-am uitat limba română, pe care i-am predat-o cu mult drag copilului

meu, așa cum de fiecare dată când mă așez la catedră, să duc la bun sfârșit un

raționament matematic, le transmit cursanților mei o părticică din rigoarea și

profesionalismul distinșilor mei înaintași.

Trecerea anilor nu a știrbit cu nimic din amintirile legate de tot ce a

însemnat viața didactică, culturală, științifică sau de altă natură, găzduită de

liceul nostru aflat la ceas aniversar.

Pe mine personal viața m-a pus în postura în care am schimbat băncile

de elev, pe care le rememorăm astăzi, cu catedra profesorală unde am încercat

__________________________________________ 1888-2013

107

nu să-mi imit înaintașii, ci mai degrabă să le continui actul de formare a

caracterelor.

Aș încheia printr-o reverență în fața foştilor profesori, care să țină loc

de urări de succes celor ce slujesc astăzi școala. Aș adăuga imboldul de a duce

mai departe performanța pentru generațiile viitoare, deoarece, așa cum spune

un frumos vers, „povestea merge mai departe”…

Timp de aproape un deceniu, cât am pășit aproape zilnic, mai întâi ca

elev, apoi ca dascăl, în liceul pe care azi îl omagiem, m-am simțit

contemporană cu inscripiția latină din portalul pe care, încă o dată, la unison,

cu voi toți o rostesc:

Vivat, crescat, floreat lyceum.

Veronica Stavăr Drobak

Gânduri la aniversare

Cu câteva luni în urmă, urcam pe scena

Teatrului Naţional din Caracal. Era un concurs

şcolar, dar gândurile m-au dus cu emoţie la un alt

eveniment, petrecut în iulie 1931, în aceeaşi sală: o

tânără de numai 18 ani trecea bacalaureatul. Era

mama mea. Îmbrăcată în negru, cu o uniformă

sobră, greu de imaginat pentru domnişoarele de azi,

trebuia să facă faţă unui examen extrem de dificil,

nu numai datorită exigenţei profesorilor, dar mai

ales prezenţei vecinilor, a oricui ar fi vrut să asculte ce ştie domnişoara

Iliescu. Aprecierea comisiei era atât de corectă încât nici nu a avut nevoie de

vreo examinare la intrarea la facultatea de medicină, din aceeaşi toamnă.

Seara, şi-a schimbat uniforma cu o rochie uşoară de vară şi s-a

prezentat la dineul oferit de unchiul ei, profesorul Ilie Constantinescu, în

onoarea preşedintelui comisiei. „Cum, domnule profesor? Nu se poate:

domnişoara pe care am examinat-o astăzi este nepoata dv.?” „Desigur, doar

nu era să vă spun aşa ceva dimineaţa”. Câtă verticalitate pentru renumitul

dascăl care n-a încercat să pună o vorbă nici măcar pentru copiii lui.

Mama mi-a povestit atâtea despre „nea Ilie Constantinescu”, încât

pentru mine devenise aproape o legendă. Îmi amintesc doar de modul în care

examina elevii la orele de istorie. Copiii ştiau că dacă-i aduceau vreun „ciob”

descoperit pe meleagurile Romanaţiului, nici nu aveau nevoie să înveţe (!).

1888-2013 __________________________________________

108

Trebuiau doar… să povestească de unde provine, din ce epocă, cine domnea

pe acea vreme etc. etc. O parte din acele „cioburi” mai stau şi azi pe rafturile

muzeului Colegiului „Ioniţă Asan”.

La acelaşi liceu a fost dascăl şi director un nepot al lui Ilie

Constantinescu, Dumitru C. Eftimescu, frate cu bunica mea, cel care

povesteşte, în 1929, în impresiile din călătoria sa cu elevii de la Caracal la

Cairo, cum se învăţa pe acele vremuri: mergând, văzând, întrebând,

discutând. Câte generaţii de intelectuali remarcabili au ieşit din mâna lor. Mă

gândesc doar la unul din ei, fiu al profesorului şi directorului: dr. Nicolae

Eftimescu, cel care a descoperit un vaccin pentru tratarea reumatismului.

Dar poveştile sunt lungi, amintirile se aştern cu emoţie, mai ales că

toţi cei despre care vorbesc nu mai sunt. Flacăra purtată de ei este dusă însă

mai departe de cei care le păstrează memoria şi dovedesc că înaintaşii lor au

avut de ce se osteni: pentru ca numele urbei să devină renume. Gaudeamus

igitur !

Dr. Magda Stavinschi (Director al Institutului Astronomic al Academiei Române 1990-2005,

Preşedinte al Comisiei internaţionale de educaţie astronomică 2006-2009,

Preşedinte al Institutului de Studii Transdisciplinare IT4S)

Despre Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”

Ce poate spune un fost băieţel de 11 ani, cu

spârnel în fruntea dreaptă, cu ochii verzi, cu

pantaloni scurţi, care învăpţase clasele primare la

lampa cu gaz, care nu văzuse încă lumina electrică,

nici un automobil, pentru care mijlocul cel mai rapid

de transport era căruţă cu cai, da, văzuse cai,

cunoscuţi de alte popoare de milenii şi care s-a

prezentat la examenul de admitere la liceul „Ioniţă

Asan” şi a intrat cu nota 10.

Cea mai importantă perioadă din viaţa unei fiinţe umane este cea de la

pubertate la adolescenţă. Această perioadă i-a fost modelată de excepţionali

profesori, care l-au învăţat disciplinele fundamentale, inclusiv muzica şi

filozofia, astfel că deja în clasa a VII-a (a XI-a) putea susţine o discuţie

foarte matură şi doctă cu un mare ziarist şi fost ministru.

__________________________________________ 1888-2013

109

Ei l-au învăţat să înveţe, să gândească. Datorită lor a obţinut rezultate

excepţionale în profesia medicală, cât şi în alte domenii ale culturii.

Tot scheletul, pe care s-au adăugat celelalte componente ale culturii, s-a

clădit în acest liceu-Colegiu de către eminenţi profesori, care, pe lângă

materiile predate, i-au dezvoltat şi sentimentele: cinste, verticalitate,

corectitudine, demnitate.

Cinste ţie, măreţe Colegiu Naţional „Ioniţă Asan”, iar vouă, profesorilor,

o îndatorare şi recunoştinţă pe viaţă!

Dr. Puiu Stoiculescu

Omagiu liceului meu drag

Cu siguranță, perioada anilor de liceu este definitorie pentru viitorul

fiecăruia dintre noi. Complexă, tumultuoasă, frământată de dorințe și

aspirații, este poarta de intrare în labirintul vieții noastre.

Mărturisesc că și acum, de câte ori pășesc pe sălile Liceului „Ioniță

Asan”, asemenea miilor de absolvenți ai acestui prestigios locaș de

învățământ, vălul amintirilor elevului cu șapcă și număr matricol, din anii

’80, mă copleșește. Retrăiesc cu emoție clipele petrecute cu colegii de clasă

și cu dascălii noștri care, cu dăruire și pricepere, ne-au modelat deopotrivă

spiritul și sufletul, făcând din orele de curs tot atâtea ferestre deschise către

orizontul cunoașterii.

Într-un regim totalitar, sufocat de absurd și irațional, liceul era micul

nostru mare univers, în care ne trăiam și împărtășeam bucuriile, tristețile,

împlinirile și aspirațiile. Aici am învățat ce înseamnă respect, demnitate,

altruism, corectitudine, dar și prietenie, dragoste, camaraderie și unde

profesorii, modele de înaltă ținută morală și profesională, asemenea

căutătorilor de diamante, cu meșteșug de alchimist și răbdare de bijutier, au

descoperit, apoi, șlefuit nestemata din sufletul fiecăruia, numită vocație

profesională. Noi, cei care astăzi purtăm în fața numelor prefixe ca: dr., prof.,

ing. etc., le datorăm tuturor nețărmurită recunoștință și pioasă amintire.

Astfel, pentru fiecare din noi, foștii elevi din băncile, clasele și

laboratoarele care, cândva, au fost ale noastre, nenumărate amintiri apar

aievea, nerăbdătoare să iasă din clepsidra timpului într-o cascadă pepetuă,

fiecare cu parfumul său și încărcătura sa sentimentală, împletindu-se într-o

simfonie a pașilor regăsiți.

1888-2013 __________________________________________

110

Liceul nu este numai locul încărcat de amintirile adolescenței, drag

fiecăruia din noi, este o falie spațio-temporală continuă, în care prezentul

este viitorul trecutului. Al meu, al tău, al nostru, cei care odată am fost

liceeni.

Prof. Adrian Laurenţiu Stroe

Prin ei, am învățat să învățăm

Încerc un sentiment de emoție și mândrie,

de bucurie și stimă pentru școala de care sunt

legate frumoase amintiri.

În gândurile mele cele mai intime, după

chipul părinților, memoria îmi aduce mereu în

suflet chipul profesorilor mei. Prin ei, noi am

învățat să învățăm. Ei, acești dascăli minunați, ne-

au învățat că tot ceea ce vom face în viață trebuie

să fie dedicat omului și binelui său.

Mi-am ales specializarea de medic

oftalmolog, din dragoste față de oameni, pentru că trăirile pe care le ai atunci

când poți să ameliorezi vederea unui pacient nu pot fi exprimate în cuvinte.

Am privit în ochi sute de oameni, veseli sau triști, încrezători sau fără

speranță, în care, dincolo de structurile afectate, pe care le observi, vezi

sufletul, vezi viața, și, din acest motiv, mi-am consacrat profesia slujirii

oamenilor.

Desfășor o activitate bogată, cu participări la congrese, sunt medic

consultant pe teme medicale al unor ziare si reviste, mi-am luat doctoratul în

științe medicale, călătoresc mult în țară și străinătate.

Sunt mândră că am fost eleva unor asemenea profesori de prestigiu,

ale căror nume au rămas săpate adânc în inima mea. Îi asigur pe toți că le

port, pentru totdeauna, un deosebit și pios respect, plin de dragoste, și o

neasemuită prețuire.

„Vivat, crescat, floreat!”

Claudia Marinela Ștefan

Promoția 1991

__________________________________________ 1888-2013

111

Totul depinde de noi

Mă mândresc că am fost cândva elev al

acestui liceu.

Cu prilejul aniversării a 125 de ani de la

înființarea liceului „Ioniță Asan”, ca fost elev din

promoția 1994, doresc din toată inima să aduc

liceului sărbătorit, drept prinos de recunoștință,

dovada mândriei mele că am fost cândva elev al lui.

Gândurile mele se îndreaptă cu profundă recunoștință spre figurile

luminoase ale minunaților mei profesori, care m-au învățat că tot ceea ce voi

face în viață să fie dedicat omului și binelui său.

Ce poate fi mai măgulitor pentru un medic care citește în ochii

bolnavului, în ochii familiei acestuia, speranța revenirii la viață, speranța

însănătoșirii? Pentru ei, pentru bolnavi, medicul este, în acea situație, un

„mic Dumnezeu” sau un „mic înger”, ca să nu comit o blasfemie.

Desigur, mulți ne invidiază pe noi, medicii, și pentru sentimentul ce

urmează după reușita actului medical-o recunoștință, o mulțumire deplină,

imposibil de redat în cuvinte, dar văzută în ochii pacientului. Fie și pentru

aceste două situații și tot sunt mândru că am depus jurământul lui Hipocrat,

la care aș adăuga:

Să-mi dea Domnul:

- forța, tăria, priceperea de a transforma speranțele de sănătate ale

pacienților mei în certitudini, să nu le spun doar „sper să te fac bine”

- seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat

- curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat

- și înțelepciunea de a distinge între cele două.

Nu contează cât de multe cazuri rezolvate ai la activ, dacă există un

singur pacient cu privirea plecată, lipsit de încredere…

Speranța mea, ca medic ortoped, este că am să fac tot ce-mi stă în

puteri să diminuez cât mai mult lista pacienților cu privirile triste. Aș vrea să

nu am o astfel de listă, dar suntem conștineți că, practic, este imposibil. Și, aș

vrea să scot acest imposibil din sfera a tot ce depinde de noi ca oameni, căci

în rest totul depinde de noi! Iar eu vreau să pot să ofer acest „tot”, cât timp

sunt medic ortoped…

1888-2013 __________________________________________

112

Tuturor profesorilor mei le păstrez o frumoasă amintire și le doresc

sănătate și ani mulți. Îi asigur pe toți că le port, pentru totdeauna, un deosebit

și pios respect, plin de dragoste, și o neasemuită prețuire.

La ceas aniversar, „La mulți ani!”

Emilian Ștefan

Medic specialist ortoped

Spitalul CF2 București

Nestemate de gânduri – talismane de preţ

- la 125 de ani -

Sunt evenimente aniversare-ca acesta-la care

participi cu emoție și mândrie justificate de un fapt

reciproc: municipiul Caracal a dat liceului puterea

de a-i călăuzi cetățenii, iar liceul a dat orașului (și

nu numai) oameni bine pregătiți în știință, artă și

cultură.

Sunt momente ce adună amintiri și reflecții

de preț (vezi semnificația titlului!), de mare

încărcătură afectivă, înnobilate de mândria de a fi fost un dascăl de frunte al

acestui liceu, contribuind din plin la înălțarea prestigiului acestui sanctuar

didactic.

Este momentul, deci, ca și gândurile mele să se îndrepte cu respect și

prețuire către întemeietori, către înaintași, către dascălii – și elevii – care au

făurit, prin munca și dăruirea lor, acest lăcaș de înțelepciune și de civilizație.

Lumea liceului – azi „Colegiul Național „Ioniță Asan” – este un

miniunivers în care copilul (mi se pare mai cald și mai uman decât elevul)

capătă o cultură esențială și armonioasă ce-i permite să facă onorabil față în

orice domeniu de activitate.

Fire reflexivă și nostalgică, timidă și retrasă (...doar în clasă, la ore-

vioaie, energică, neavând stare și... „dur” temperamentală!) mărturisesc-

sfios-că am ezitat până să aștern pe hârtie aceste rânduri (nu mi-a plăcut

niciodată să mă afirm cu ostentație, să mă bag în față-deși meritam, i-am

„lăsat” pe alții s-o facă – oare de ce?).

Priveam foaia albă și retrăiam întâmplări, evenimente și momente

petrecute în viața de profesoară. M-am revăzut pășind-timidă și modestă – pe

treptele liceului, plină de pasiune, încredere și dăruire, copleșită de emoția

__________________________________________ 1888-2013

113

primei întâlniri cu o școală... de asemenea prestigiu. Era în 1967... Eram

plină de entuziasm și dorința de a sădi în mintea și sufletul elevilor mei tot ce

învățasem și-în plus-tot ce setea mea de a ști putea cuprinde.

„Aripile” erau prea deschise și prea mari... pentru a putea îmbrățișa

tot ce visam la vremea aceea. Oho... și câte nu visam! A fost... prea mult?!

Aveam să aflu nu peste mult timp, când foști elevi aveau să spună: în mare

măsură suntem ceea ce suntem, pentru că dascălii noștri au fost așa cum au

fost; astăzi e rândul nostru să tragem brazda și să aruncăm sămânța

roditoare!

Astăzi și mereu mă voi mândri cu elevii mei, oameni realizați și de

frunte în profesiile lor – în țară și peste hotare! Dacă „omul ar fi un cocor

care zboară pe dinăuntru” (T. Arghezi) și dacă „o epocă fără istorie riscă să

nu mai existe” (G. Călinescu), oare, „când răsare geniul mor școlile”? (tot G.

Călinescu).

Și dacă „după ce știi totul vine îndoiala” (Camil Petrescu) și dacă

„înțelepciunea nu se împrumută cu carul, ci se câștigă cu bobul” (N. Iorga) –

nu cumva „școala trebuie să te învețe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun și

cel mai aspru”? (N. Iorga) – căci „a cugeta înseamnă a cugeta mai departe”

(N. Iorga) iar „să înveți pentru tine înseamnă să știi pentru toți” (N. Iorga).

Asta e-cred-și istoria liceului nostru: „Noi suntem ceea ce faptele noastre

sunt” (T. Vianu) și „unde nu e viață spirituală nu e istorie” (V. Pârvan).

Afirm, explic, exemplific, concluzionez-așa obișnuiam să-i învăț

logic, pe etape-pe elevii mei să-și organizeze mintea și răspunsurile, să-și

ordoneze astfel viața, pentru viitor. M-am străduit mereu să-i învăț să

iubească literatura și pe făuritorii ei, să respecte cartea și pe truditorii ei, să

nu-i uite pe cei ce i-au inițiat și călăuzit în viață, să le poată spune

profesorilor lor-cu recunoștință și respect-ca într-o Scrisoare de Virgil

Dumitrescu: „Vă sărutăm deci mâna ce-a apăsat pe cretă,/ rămâneți drept în

cuget și încă-n toate cele/ și mai iertați, ca oameni, de-o lacrimă discretă/

dinspre liceul vostru și-al tinereții mele.”

În aceste momente de sărbătoare, îi doresc liceului sănătate morală și

spirituală, viață lungă în atingerea aspirațiilor! Le doresc profesorilor să fie

competenți, foarte bine pregătiți intelectual și de înaltă ținută morală,

dedicați-cu pasiune și abnegație-profesiei de dascăl, pentru a-i putea învăța

pe elevi să fie mai buni, mai sinceri, mai corecți și mai responsabili.

Elevilor le doresc să vrea să învețe, să vrea să fie informați și

modelați astfel încât să fie convinși că trebuie să învețe pentru mâine, pentru

viitor, pentru schimbare, pentru adaptare-să învețe pentru viață, căci totul

1888-2013 __________________________________________

114

poate fi învățat, chiar și... viața! (vezi... școala vieții, primul și ultimul dascăl

adevărat, vorba lui I. Creangă).

Tuturor le doresc tot ce e mai bun: calitate! Mă aștept să conteze

îndesebi calitatea actului de predare-învățare, nivelul de competență

intelectuală și moral-psihică a profesorilor, în pas cu evoluția societății –

măcar pentru păstrarea prestigiului acestei școli – și – de ce nu? – pentru

ridicarea acestuia la nivel european – suntem „țară europeană” nu? – vorba

lui Mircea Eliade – aflată la punctul de întâlnire a Occidentului cu Orientul –

fapt ce „obligă” şi mai mult – cum spera şi Lucian Blaga.

Stă în puterea noastră – a tuturor-să dăm măsura maximă a forțelor

noastre spirituale, ca să împlinim acest deziderat.

La ceas aniversar, dragi profesori și elevi – păstrați cu grijă acest

„talisman de preț”: prestigiul acestui liceu, pentru care au trudit cu credință

și fără precupețire atâtea generații. Onorați-le eforturile!... Faceți și (re)faceți

din Colegiul Național „Ioniță Asan” acel nobil și generos izvor de devenire

și de împlinire – care a fost dintotdeauna!

La mulți ani!

Cu aleasă considerație,

Prof. Georgeta Tatomirescu Noja

Anii de liceu, ani de neuitat

Am absolvit Liceul „Ioniță Asan” (astăzi,

Colegiul Național „Ioniță Asan”) în 1993, ca șef de

promoție. Cum, în toamna anului 1989, liceul a ars

din temelii, clasa a IX-a am facut-o în clădirea

Liceului Industrial. Ultimii trei ani i-am făcut în

impunătoarea clădire a liceului nostru, care, după

renovare, arăta superb.

Pentru mine, liceul meu, rămâne o catedrală

spirituală. Îmi amintesc cu dragoste și respect de

profesorii mei din liceu, cadre didactice de înaltă

ținută, erudiție și profesionalism, cu adevărat magnifici.

Acum, la 125 de ani de la înființare, ne mândrim cu foștii elevi ai

liceului, personalități remarcabile ale vieții culturale și științifice românești.

Dar gândurile și speranțele mele se îndreaptă spre viitor. Aș dori ca actualul

__________________________________________ 1888-2013

115

corp profesoral să dea dovadă în continuare de același spirit de

profesionalism, pasiune și dăruire, astfel încât, prin rezultatele elvilor la

examene și concursuri, să mențină liceul nostru printre liceele de renume ale

plaiurilor oltenești.

Urez elevilor și profesorilor liceului meu sănătate și numai împliniri.

La mulți ani!

Dr. Liviu-Florian Tatomirescu

Medic specialist psihiatrie și neurologie, București

Gânduri la ceas aniversar

De-a lungul celor 125 de ani de existenţă,

liceul nostru, astăzi Colegiul Naţional „Ioniţă Asan"

(titulatură pe care a obţinut-o în perioada când eram

director adjunct), a avut profesori care au fost

adevărate modele pentru discipolii lor.

Anii de liceu rămân în memorie ca momente

dintre cele mai frumoase ale vieţii, pentru că

adolescentul îşi formează personalitatea morală şi

intelectuală. De mulţi ani, liceul, internatul, cantina oferă condiţii foarte bune

pentru activitatea elevilor la clasă şi în afară de clasă. Dacă, pe vremea când

eram elev, erau doar două profile: real şi uman, acum liceul are mai multe

profile şi specializări, laboratoare de informatică, fizică, chimie, biologie

performante. Este şi meritul celor care, de-a lungul anilor, au condus

destinele liceului, care nu de puţine ori au întâmpinat dificultăţi, dar au făcut

eforturi pentru a beneficia de sprijinul Inspectoratului Şcolar Judeţean şi al

Primăriei.

Profesorii de ieri şi de azi îi educă pe copii să facă eforturi pentru a

cunoaşte adevărul, să înţeleagă ce înseamnă tăria de caracter, perseverenţa,

iubirea. Îi învaţă să iubească ştiinţele, arta, munca, înţelepciunea, libertatea,

natura, virtutea, dar mai presus de toate omul şi pe Dumnezeu. Dascălii le

insuflă cu profesionalism toate acestea, dar trebuie tot aşa să-i determine cu

stăruinţă să uite minciuna, invidia, perfidia, astfel încât fiecare să se întrebe

ce poate face el pentru ceilalţi.

Ca fost profesor al Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”, nu pot sta

deoparte de aniversarea acestei sacre instituţii, dar nici de viaţa culturală a

1888-2013 __________________________________________

116

cetăţii. De aceea, activez în „Asociaţia Fiii şi Prietenii Caracalului",

colaborez la revista „Vitralii romanaţene” şi îmi continui activitatea

profesională, publicând, în ultimii ani, culegeri de matematică pentru elevii

de liceu.

Profesorii, elevii, părinţii să facă totul cu entuziasm şi dăruire, pentru

ca liceul nostru să rămână unul elitist, prin rezultate de excepţie la concursuri

şi examene. Colegiul Naţional „Ioniţă Asan" va dăinui peste timp.

Urez, din toată inima, elevilor şi profesorilor Colegiului multă

sănătate, încredere, perseverenţă şi numai succese. La mulţi ani!

Ioan Paul Tatomirescu

Profesor, fost dir. adj. 1997-2001

Cetăţean de onoare al Municipiului Caracal

Meseria de dascăl

Sunt onorată că am făcut parte din

colectivul cadrelor didactice ale liceului „Ioniţă

Asan”, unitate şcolară renumită pentru calitatea

învăţământului şi a profesorilor, de-a lungul

existenţei lui supracentenare. Aceste trăsaturi

esenţiale se reflectă în reuşitele profesionale ale

absolvenţilor, atât în ţară cât şi în afara ei. Mulţi

dintre ei au ocupat posturi oficiale importante, de

la miniştri la cadre universitare, cercetători în

diferite domenii de activitate, până la oameni de

afaceri de succes din timpurile noastre. Ei au fost educaţi în cultul muncii

cinstite şi corecte, al disciplinei şi al unor reguli de comportament care

trebuie respectate pentru integrarea într-o societate civilizată. Dascălii lor au

fost oameni dedicaţi meseriei lor, aceea de a transmite cunoştinţe şi a forma

şi modela caractere.

Aş da ca exemplu, numele doamnei Ana Predescu, excelentă

profesoară de franceză, model şi icoană pentru mulţi dintre elevii săi. Îmi

spunea odată că pe un profesor nu trebuie să-l deranjeze prezenţa ocazională

a unui inspector la clasă, ci „cele treizeci de perechi de ochi care-l urmăresc

şi-l evaluează critic”. Într-adevăr, tinerii, cu spiritul lor acut de observaţie, îţi

urmăresc fiecare gest, fiecare vorbă rostită, nu te poţi prezenta nepregătit în

__________________________________________ 1888-2013

117

faţa lor. Desigur, pot fi momente când nu reuşeşti să le captezi atenţia, dar

efortul trebuie făcut.

Profesorul găseşte satisfacţie în munca lui şi succesele elevilor săi

sunt suprema şi mica lui răsplată.

La acest moment de aniversare, doresc liceului nostru să crească, să

continue să fie printre cele mai bune din ţară, să „predea” societăţii lucrul de

care ea are nevoie ca de aer, şi anume tineri tot mai bine pregătiţi, convinşi

fiind că reuşesc în viaţă numai prin muncă (în ciuda exemplelor negative), să

fie corecţi, cinstiţi, să iubească adevărul şi dreptatea (şi în sufletele lor).

Prof. Irina Uciu

Timpul ca o amintire

Timpul s-a prăbuşit peste mine cu

nepăsarea ireversibilităţii lui. S-a scurs, picătură cu

picătură, din stalactita neantului din care vine, în

ritm de tic-tac, şi a săpat, aşa cum numai el ştie să

o facă, riduri şi cearcăne pe faţa mea. Uneori

picătura lui a fost lacrima mea, alteori surâsul meu.

Dar nu s-a scurs în zadar, sau poate doar aşa simt şi

cred eu. Tic-tacul picăturii lui nu a scobit în

sufletul meu, ci a cristalizat trăirile mele, ridicând un munte de amintiri,

precum o stalagmită, cu o compoziţie ciudată de zâmbet şi durere.

A fost o vreme când nu simţeam că timpul există, iar orizontul lui mi

se părea aşa de depărtat, încât nu credeam că îl voi atinge niciodată. A fost

vremea adolescenţei, atunci când simţeam că aveam aripi şi că puteam

realiza orice, iar cursul vieţii mele o putea lua în orice direcţie. A fost vremea

anilor de liceu, atunci când paşii mei au fost îndrumaţi pe făgaşul cel bun de

către DASCĂLII mei – dascălii de la LMF, cum cu mândrie îi spuneam noi,

generaţia de atunci, liceului nostru.

Dumneavoastră, dascăli ai LMF-ului nostru, vă mulţumesc pentru

priceperea şi răbdarea avută pentru a ne învaţa pe noi, cei care, cu siguranţă,

am ajutat timpul să sape un pic mai adânc urmele ce le aveţi pe chip.

Oricum, chiar dacă timpul şi generaţiile pe care le-aţi educat au lăsat

urme pe chipul dumneavoastră, chiar dacă unii au atins orizontul mai repede

decât am fi crezut, în sufletul nostru aţi rămas cei de atunci şi asta nimic nu o

poate schimba.

1888-2013 __________________________________________

118

Încă o dată, acum, la ceas aniversar, vă mulţumesc.

Iar profesorilor de azi le doresc să fie dascăli la fel de buni precum

cei pe care noi i-am avut, să îi facă pe copiii de azi şi de mâine să fie la fel de

mândri de liceul în care învaţă aşa cum noi am fost la vremea noastră.

Ing. Paul Sorin Vasilescu

Absolvent, promoţia 1983

Mulţi dintre absolvenţi au îmbrăţişat cariera

didactică

Am primit cu mare bucurie invitaţia de a

scrie câteva gânduri despre liceul pe care l-am

absolvit în anul 1973, liceu care mi-a rămas în

amintire ca o Citadelă caracaleană plină de

frumuseţe spirituală.

Îmi revin în memorie o seamă de lucruri,

dar, în primul rând, revăd cu mare drag şi respect

familia de profesori care au fost, timp de 4 ani,

fiinţele cele mai apropiate de noi, reprezentanţii secţiei umane a promoţiei

1969-1973. Deoarece nu pot să rămân numai cu amintirea celor mai buni

profesori, doresc să adresez mulţumirile mele, şi ale generaţiei mele, tuturor

profesorilor care, în acea perioadă, au activat în cadrul liceului. Datorită

profesionalismului şi calităţii lor, mulţi dintre absolvenţi au îmbrăţişat

cariera didactică, unul dintre aceştia fiind chiar eu.

Pregătirea din liceu m-a ajutat foarte mult în alegerea meseriei, aceea

de educator al copiilor preşcolari. Blândeţea şi entuziasmul profesorilor pe

care i-am avut m-au făcut să iubesc copiii, să fac din procesul instructiv-

educativ un ţel al vieţii mele. Acum, după o viaţă trăită intens alături de

copii, pot să spun că am făcut o alegere bună şi sper ca profesorii mei de

liceu să aprecieze acest lucru.

Am avut posibilitatea de a cunoaşte mulţi absolvenţi ai Liceului

„Ioniţă Asan” de altădată, Colegiu Naţional, acum. Fără a-i numi, doresc să

spun că toţi au păstrat acelaşi sentiment ca şi noi, cei din generaţiile

anterioare, acela că este o mândrie să spui: „sunt absolvent la Ioniţă Asan”.

De curând, am avut posibilitatea să mă reîntâlnesc cu foştii mei

colegi de liceu. Am rămas plăcut impresionată de numărul mare de colegi,

veniţi din afara oraşului care au ţinut să fie prezenţi la aniversarea a 40 de

__________________________________________ 1888-2013

119

ani de la absolvirea liceului. Faptul că toţi îşi doresc ca şi peste 10, sau chiar

20 de ani, să ne revedem în liceul nostru, constituie, pentru mine, cea mai

frumoasă dovadă a iubirii şi ataşamentului faţă de tot ceea ce a însemnat şi

înseamnă Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”.

Închei prin a ura ani mulţi liceului caracalean şi transmit elevilor şi

întregului corp profesoral cele mai frumoase gânduri!

Ileana Vătămanu (Minoescu)

Una dintre cele mai frumoase amintiri ale vieţii

125 de ani, o vârstă respectabilă a Colegiului

Naţional „Ioniţă Asan”, sanctuar al învăţământului

romanaţean şi oltean, o vârstă care impune respect,

admiraţie şi mândrie pentru toţi cei care au petrecut,

aici, Pătru din cei mai frumoşi ani ai tinereţii.

Îmi este greu, foarte greu, să găsesc cele mai

potrivite cuvinte pentru a vorbi despre ceea ce a

însemnat pentru mine liceul absolvit. Perioada în care am fost elev al acestui

liceu a rămas una dintre cele mai frumoase amintiri ale vieţii mele, cu

nenumarate momente deosebite pentru acea vârstă a tinereţii.

Am considerat întotdeauna că liceul caracalean a avut şi încă are un

renume bine ancorat în cadrul unitaţilor de învătământ liceal din Oltenia şi

chiar din ţară. Colectivul de cadre didactice de excepţie, pe care l-am avut în

perioada în care am absolvit cursurile liceale (1971-1975), a dovedit nu

numai o pregătire profesională de înaltă ţinută, dar şi o cunoaştere a tuturor

manifestărilor copilăreşti specifice vârstei. De aceea, nu cred că există

absolvent al acestui liceu care să nu aibă numai cuvinte de apreciere cu

privire la valoarea corpului profesoral existent la momentul absolvirii.

M-am bucurat de fiecare dată când reprezentanţii liceului meu drag s-

au afirmat în confruntările naţionale, la diferite materii de studiu şi când

numele de „Ioniţă Asan” a fost rostit de reprezentanţii Ministerului de

specialitate. Atât lor, cât şi profesorilor îndrumători, le adresez, şi acum,

călduroase felicitări şi le doresc succes în întreaga activitate!

Uşor, uşor, timpul a trecut; liceul s-a modernizat, au apărut noi

discipline de studiu, corpul profesoral este nou, elevii par mai tineri şi mai

frumoşi, dar în momentul în care pătrunzi în clădire, rămâne acel farmec

inatacabil al sălilor de curs, al laboratoarelor, al bibliotecii, al coridoarelor

1888-2013 __________________________________________

120

largi şi spaţioase, şi, peste toate, Sala de festivităţi cu inconfundabila frescă...

Ooo, şi câte ar mai fi de spus...

O notă aparte a liceului, unică în felul său, este dată de ceea ce

reprezintă Pinacoteca „Marius Bunescu”. Colecţia de artă care se găseşte

aici, la Caracal, în sala special amenajată, poate rivaliza, în orice moment, cu

marile colecţii ale unor Galerii de artă din ţară şi din străinătate. Este meritul

tuturor conducătorilor acestui lăcaş de învăţământ că au ştiut să păstreze, să

salveze şi să valorifice la adevărata valore aceste opere de artă.

În final, aş dori să transmit tuturor absolvenţilor acestui minunat

liceu, cele mai frumoase gânduri, pentru ei şi familiile lor, şi rugămintea de a

cinsti cum se cuvine numele şi renumele acestui lăcaş de învăţământ.

Mă bucur că am avut posibilitatea de a aniversa 125 de ani ai liceului

– pentru ceea ce urmează în viaţa sa, îi doresc ani mulţi, alături de urarea

sinceră:

„Vivat! Crescat! Floreat!

Victor Viorel Vătămanu

O entitate culturală

Atunci când rosteşti, azi, numele oraşului

Caracal, orice locuitor al fostului judeţ Romanaţi, se

gândeşte, aproape fără voie, la două nume celebre ale

istoriei regionale – împăratul Marcus Aurelius

Antoninus, cunoscut ca şi Caracalla, care ar fi pus

piatra de temelie a oraşului, şi Ioniţă Asan, care a

devenit patronul instituţiei şcolare din localitate,

înfiinţată la 1 octombrie 1888, printr-un ordin dat de

Titu Maiorescu, care era Ministru al Instrucţiunii Publice.

Dar pentru un absolvent al acestei instituţii şcolare şi, mai ales,

pentru un absolvent de dinainte de 1990, liceul „Ioniţă Asan” reprezintă, mai

întâi de toate, un reper de moralitate şi de disciplină socială: cine şi-a tocit

coatele pe băncile lui a fost predestinat să devină un individ social, puternic

ancorat în realitate. Nu neapărat nume sonore ale unei istorii perisabile (deşi

nu de celebrităţi duce lipsă această şcoală, de pe băncile căreia au ieşit

personalităţi ca Neda Marinescu, fizician de renume mondial, poetul Virgil

Carianopol sau romancierul Mihail Drumeş), ci oameni obişnuiţi, profesori,

medici, ingineri, care au înţeles din învăţătura transmisă de dascălii lor că

__________________________________________ 1888-2013

121

rostul de bază al unui om este acela de a înapoia societăţii, la maturitate, ceea

ce aceasta a investit în el, în perioada copilăriei şi a adolescenţei sale.

Poate că nu ar fi fost necesar să fiu atât de prozaic şi de realist în

aceste rânduri. Poate că ar fi trebuit să aduc elogii unor persoane sau unor

instituţii. Ca fost elev al Liceului „Ioniţă Asan” nu pot, însă, să recunosc

decât o „personalitate”, care m-a crescut la umbra sa protectoare – însăşi

instituţia publică mai înainte pomenită. O entitate culturală care mi-a

determinat profilul uman şi care m-a ajutat să mă integrez în mediul social

pentru care m-a format. O entitate căreia îi mulţumesc şi îi rămân dator. Aşa

cum fiecare dintre foştii săi absolvenţi ar trebui să o facă.

Cu deosebită consideraţie,

Cristin Constantin Vere

Patria genuinităţii

Mitul școlii se asociază cu cel al copilăriei

și, de aceea, capătă în timp dimensiuni

augmentative. Ne amintim de colegii, de

profesorii de atunci, deși întâlnim pe stradă niște

bătrâiori care aproape nu au nicio legătură cu

tinerii de odinioară. Și clădirea liceului,

configurația curții, deși nu s-au schimbat prea

mult, se pare că nu-și seamănă. Dar ne place mitul

copilăriei și să ne confundăm cu el. Se adaugă

sentimentul colegialității, timiditățile, iubirile

secrete, rivalitățile, care au rămas, undeva, în

ființa noastră, intacte. Am dori să ne întoarcem la ele.

Am început clasa întâi la „Ioniță Asan”, dar, la scurt timp, ne-am

mutat la Școala Moga, dependentă administrativ de liceu. Am avut un mare

învățător, pe domnul Teodor Bobircă. Îmi amintesc cum alergam ca

bezmeticii prin curtea școlii, dorind să atragem atenția fetelor, cum stăteam

cocoțați într-un măr, atunci, uriaș, cum ne aninam de crengile lui, lăsându-ne

cu capetele în jos, ca liliecii, cum ne înfruntam, aruncându-ne unii altora

conținutul călimărilor, sau cum ne grăbeam în recreaţie, să ne luăm, din

economiile pe care le făceam (atunci banii erau rari), îngheţată de la Sali. Ne

mai duceam, după ore, în spatele Bisericii Maica Domnului, să vedem caii

de la trăsuri şi să auzim birjarii înjurând (desigur, birjereşte).

1888-2013 __________________________________________

122

În clasa a cincea, ne-am mutat la „Ioniță Asan”. Totul era altfel: alte

jocuri, alte gânduri, alt spaţiu, alţi colegi. Este perioada cea mai confuză din

amintirea mea: câțiva profesori, directorul Crăciun Pătru, veșnic îngândurat,

rupt de lumea din jur (i se spunea Pătru Mormânt). Mi-au rămas în memorie

mai ales profesorii excentrici, Dumitru Popescu (nea Mitică), profesor de

muzică, Mișu Marinescu (am făcut câteva ore de matematică), Dorogan

(preda rusa, dar n-am învăţat nimic), blândul Matei Radomirescu, deosebitul

Ion Precupețu, care mi-a încurajat primele înclinații literare, profesorul

Florea Păunică. Mulţi erau prieteni cu unchiul meu, doctorul Paul Petre,

renumit în oraş.

La liceu, elevii repetenți aveau autoritate în clase: mai mari, mai

experimentați. Îi admiram toți, chiar profesorii îi tratau cu o anume simpatie.

Fumau printre ierburile înalte din curtea școlii sau în subsolul din beton,

unde se țineau lemnele și cărbunii pentru iarnă. Profesorii erau exigenţi,

aveau ţinută, chiar reprezentau o breaslă de elită. Erau adevăraţi magiştri,

adică, pe neaşteptate, ne transformau în oameni. Îi respectam pentru că

meritau, pentru că erau consecvenţi, aveau principii neezitante, erau nişte

competenţi ai evaluării.

Eram, pe vremea aceea, adevărați copii, timizi, educați bine de acasă,

preocupați să învățăm, cu gândul la ce vom face mai departe. Simțeam

protecția părinților și a profesorilor.

Vedeți cât de ușor te poate fura mitul copilăriei? Atunci, viaţa ni se

părea grea, abia aşteptam să creştem, să devenim independenţi, să plecăm în

lume. Azi, dimpotrivă, ne-am dori o călătorie, cu sens unic, spre patria

genuinităţii.

Paul Aretzu

__________________________________________ 1888-2013

123

AU FOST ELEVII COLEGIULUI:

Anca Moanță

În perioada 1987-1991 a urmat cursurile Liceului Teoretic „Ioniță

Asan” din Caracal, secția matematică-fizică.

A absolvit Facultatea de Chimie a Universității din Craiova, în anul

1996, ca șef de promoție.

Din 2005 este doctor în chimie cu teza: Azomonoeteri cu acţiune

antimicrobiană.

Este membru al Societății de Chimie din România și a publicat și

comunicat peste 60 de lucrări în reviste de specialitate, din România și

străinătate. A scris mai multe manuale de chimie organică pentru studenți și

o monografie, Coloranți azoici hidroxilici și eterici.

În prezent, este lector universitar la Departamentul de Chimie al

Universității din Craiova.

Gabriela Păunescu

Elevă a Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” (1987-1991)

A absolvit Facultatea de Fizică din Bucureşti, secţia Optotehnică şi

Tehnologii neconvenţionale cu laseri şi plasma.

A obţinut titlul de doctor în ştiinte naturale la Universitatea Friedrich

Schiller din Jena, Germania, cu teza „Yb-doped femtosecond solid-state

lasers”.

În prezent lucrează ca cercetător la Fraunhofer-Institut für Optronik,

Systemtechnik und Bildauswertung din Ettlingen, Germania.

1888-2013 __________________________________________

124

Daniela Rogobete

Elevă a Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” (1987-1991)

Lector Universitar Dr. la Universitatea din Craiova, Facultatea de

Litere – Departamentul de Studii Anglo-Americane şi Germane.

1991-1996: absolventă a Facultății de Litere, Universitatea din

Craiova, secția Limbi și Literaturi străine (Franceză-Engleză)

1996-1997: studii aprofundate, secţia Poetică-Poietică, Universitatea

din Craiova

2000-2005: doctorat în Filologie (Studii Postcoloniale) –

Universitatea de Vest, Timișoara

A participat la numeroase manifestări științifice naționale și

internaționale de profil. Printre publicaţiile mai importante se numără cărţile

When Texts Come into Play: Intertexts and Intertextuality (2003), Metaphor:

Between Language and Thought (2008), Deconstructing Silence: Ambiguity

and Censored Metaphors in Salman Rushdie’s Fiction (2010) şi numeroase

studii şi articole de critică literară, publicate în reviste şi volume, din ţară şi

din străinătate (Anglia, Franţa, India, Spania). Activitatea de traducator

literar cuprinde titluri precum: Grimus (Salman Rushdie), Cum văd eu

distracţia şi Cartea lui Dave (Will Self), Un om în întuneric şi Sunset Park

(Paul Auster), Libertate (Jonathan Frazen), Scurta şi minunata viaţă a lui

Oscar Wao (Junot Diaz) etc., apărute la Editura Polirom.

Cristin Constantin Vere

Conf. Dr. Cristin Constantin Vere, de la Universitatea de Medicină şi

Farmacie din Craiova, fost absolvent premiant al liceului nostru, un medic de

excepţie şi un om plin de solicitudine faţă de ceilalţi, a răspuns promt

invitaţiei de a scrie un mesaj pentru aniversarea liceului. Îi mulţumesc pe

această cale pentru mesajul emoţionant şi pentru că a rămas acelaşi om

integru şi foarte serios, cum îl cunoşteam de pe vremea cînd era licean.

Nu pot uita răspunsurile foarte corecte pe care le dădea în timpul

orelor de fizică, dar nici gestul nobil făcut pe coridorul Spitalului Municipal

din Craiova, când o doamnă profesor universitar refuza să mă primească la

consultaţie din cauza tocurilor mele prea elegante: „Doamna doctor, vă rog

__________________________________________ 1888-2013

125

s-o primiţi pe doamna Cocoşilă şi s-o trataţi ca pe mama mea; este

profesoara mea de fizică şi datorită dânsei am ajuns eu medicul de azi”.

În semn de respect şi deosebită preţuire, am să-i fac eu un scurt

portret, enumerând unele din titlurile şi funcţiile domniei sale: Conferenţiar

universitar, Doctor în medicină, medic primar interne şi gastroenterologie,

Director de Cercetare-Dezvoltare a Spitalului Municipal Craiova, Şef

disciplină Semiologie şi Terminologie Medicală, Şef disciplină de Urgenţe

Medicale, Director Departament 3 al Facultăţii de Medicină din Craiova,

Preşedinte al Comitetului şi Comisiei de Etică ale Spitalului Clinic Judeţean

de Urgenţă Craiova, membru în Comisia de Gastroenterologie şi Hepatologie

a Ministerului Sănătăţii, membru în Comisia Naţională de Transparenţă a

Ministerului Sănătăţii, membru al Societăţii Române de Endoscopie

Digestivã, membru al Uniunii Medicale Balcanice.

(Claudia-Mariana Cocoşilă)

Nicolae Coande

S-a născut la 23 septembrie 1962, în Osica de Sus, județul Olt. A fost

elev al Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”. Este poet și publicist.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1996), filiala

Craiova. A făcut studii de filozofie-sociologie, la Universitatea din Craiova.

Master în filozofie, la aceeași universitate. Între 2001 și 2006 a fost redactor

(publicist comentator) al ziarului Cuvântul libertății, Craiova. Tot aici a

coordonat, între anii 2001-2004, pagina de cultură LAMA (Literatură, Artă,

Mentalități, Atitudini). Din 2008, este secretar literar al Teatrului Național

„Marin Sorescu“ din Craiova; editor-fondator, din 2006, al revistei de

cultură, informație și atitudine „SpectActor“. Colaborează la majoritatea

revistelor importante. Are trei copii, Lia Elena, Alexandru Ionuț și Andrei

Mihnea.

A publicat cărți de poezie, În margine (1995), Fincler (1997),

Fundătura Homer (2002), Folfa (2003), Vînt, tutun&alcool (2008), Femeia

despre care scriu (2010), VorbaIago, antologie de versuri (2012), precum şi

de publicistică şi de eseu, Revanșa chipurilor (2009), Intelectualii români și

Curtea regelui (2011). Dintre premiile primite: Premiul pentru poezie al

revistei „Ramuri” (1988), Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1995),

Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (2002), Premiul pentru poezie

Petre Pandrea al revistei „Mozaicul” (2004), Premiul pentru poezie al

http://ro.wikipedia.org/wiki/23_septembrie

http://ro.wikipedia.org/wiki/1962

http://ro.wikipedia.org/wiki/Osica_de_Sus

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Olt

http://ro.wikipedia.org/wiki/Poet

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Scriitorilor_din_Rom%C3%A2nia

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cuv%C3%A2ntul_libert%C4%83%C8%9Bii&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Craiova

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu

1888-2013 __________________________________________

126

revistei „Ramuri” (2006), Premiul pentru poezie al revistei „Hyperion”

(2012), Premiul pentru eseu al revistei „Argeș” (2012).

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu este poet, eseist, jurnalist. A scris și

publicat peste 40 de volume de poezie, eseuri despre literatură și artă

plastică, precum și de publicistică.

S-a născut la 15 februarie 1956, în Caracal. Locuia cu mama, Maria,

din familia Chirca, din satul Redea, și cu tatăl lui, Adrian, în casa bunicii

paterne, Maria Epure. A început să învețe la Școala „Filipescu” și a

continuat, din clasa a II-a, la Școala generală nr. 2 din Caracal. La 15 ani, în

1971, Aurelian Titu Dumitrescu a reușit la examenul de admitere organizat

de Liceul nr. 1 din Caracal („Ioniță Asan”), absolvindu-l în 1975. În liceu, a

publicat un reportaj în revista Facla.

În 1980, după o perioadă de cinci ani, în care a lucrat la Casa de

Cultură a Municipiului Slatina și la Întreprinderea de Aluminiu Slatina, a

fost admis la Facultatea de Ziaristică și, în 1984, a absolvit-o, susținîndu-și

examenul de licență cu teza „Simple observații asupra sincronismului și

protocronismului”. În timpul facultății, a fost distins cu mai multe premii

literare și de publicistică.

Adrian Păunescu l-a angajat redactor de rubrică la revista „Flacăra”.

În 1985, a fost mutat disciplinar la „Rebus”, apoi, în 1987, la „Filatelia”,

unde, în 1988, a devenit secretar general de redacție.

În 1990, cu ocazia primei ședinte de primiri în Uniunea Scriitorilor,

poetul a fost admis ca membru titular. În martie 1990, i s-a propus direcția

revistei Europa, pe care Aurelian Titu Dumitrescu a și înfiintat-o. După două

luni, a demisionat.

În mai 1990, Cezar Baltag și Mircea Dinescu l-au invitat să lucreze,

ca publicist comentator, la Viața Românească. În 1991, a fost avansat în

postul de secretar general de redacție. A mai fost redactor șef-adjunct

la Viața Românească, funcție din care a demisionat.

Din aprilie 2000, s-a transferat la Ministerul de Interne, fiind

consilier în cadrul Serviciului de asistență religioasă.

Dintre cărţile enumerăm câteva: Iubire de pietrar, (1982), Antumele

(1985), Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu

(1985), Antumele 4,5 (1986), Quasimodo (1987), Nichita Stănescu, atît cît

mai știm noi (1989), Încercare de înșurubare în real (1991), Aproape tac,

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Baltag

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Dinescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Via%C8%9Ba_Rom%C3%A2neasc%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Via%C8%9Ba_Rom%C3%A2neasc%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Antimetafizic%C4%83

__________________________________________ 1888-2013

127

aproape plîng, aproape sînt (1995), Deșertăciunea șterge fața morții (1996),

Acolo unde plînsul nu atinge moartea (1997), Maranatha (2001), Ceremonii

nocturne (2002), Puntea suspinelor și închisoarea (2003), Viața la zi I, II, III

(2003, 2006, 2011), Parada (Autobiografie), (2005) Noaptea de apoi (2006),

Zăbava (2009), Noapte de ianuarie (2013).

George Constantin Păunescu

Născut la data de 19 mai 1938, în localitatea Bazargic, România, într-

o familie de profesori, căsătorit, cu doi copii, George Constantin Păunescu a

absolvit liceul teoretic, apoi Academia de Ştiinţe Economice, devenind

Doctor în economie, în specialitatea Relaţii Economice Internaţionale.

După terminarea studiilor, s-a angajat ca specialist la compania de

comerţ exterior TEHNO-IMPORT-EXPORT, deţinută de stat, care, în 1973,

l-a desemnat să reprezinte interesele grupurilor româneşti din industria

automobilelor, tractoarelor şi maşinilor agricole, a echipamentelor din

industriile petrochimică, mecanică şi metalurgică, în Italia, la Biroul

Comercial al României din Milano. A lucrat acolo până în septembrie 1981.

În această perioadă (1974-1981), a realizat trei acţiuni, de cooperare

industrială şi financiară, între grupul industrial de la Braşov, pe care îl

reprezenta şi grupul FIAT din Torino.

Un aspect important al acestei colaborări a vizat modernizarea

produselor şi tehnologiilor de fabricaţie din industria tractoarelor şi maşinilor

agricole, precum şi din industria producătoare de motoare pentru aviaţie, din

România. În urma acestor acţiuni, cu un înalt nivel de eficienţă economică,

de 18-22%, s-a realizat o cifră de afaceri anuală de peste 130.000.000 USD.

La realizarea acestei colaborări, un factor major l-a constituit cooperarea

industrială şi financiară negociată în perioada 1962-1964, şi finalizată în

toamna anului 1964, între TEHNO-IMPORT-EXPORT, Grupul Român de

Industrie Optică, pe de-o parte, şi Grupul German de Industrie Optică CARL

ZEISS – Jena, pe de altă parte.

Pe durata activităţii sale în Italia, a mai realizat operaţiunea de

modernizare a controlului proceselor tehnologice pentru furnalele cu cuvă, în

cadrul celui mai mare complex siderurgic din Europa acelor vremuri

(Taranto, Italia), prin introducerea tehnologiei de control a pereţilor

furnalelor cu ajutorul izotopilor radioactivi. Acest procedeu, descoperit de un

fizician care lucra la Institutul de Energie Nucleară din Bucureşti, a fost

introdus şi comercializat pe piaţa italiană de către George Constantin

1888-2013 __________________________________________

128

Păunescu. În aceeaşi perioadă, a mai realizat o linie de asamblare a

automobilelor Land Rover, cu o capacitate de patru mii de automobile pe an.

Prin activitatea sa, a asigurat introducerea pe piaţa italiană a unor

echipamente şi componente pentru rafinării, maşini şi echipamente pentru

căi ferate, industria metalurgică, precum şi a altor produse fabricate în

România.

Prin realizarea diverselor obiective pe perioada desfăşurării activităţii

în Italia, George Constantin Păunescu a reuşit să dobândească experienţa şi

competenţa necesare ocupării funcţiei de director general al companiei

Tractorul Universal Braşov, care desfăşura activităţi de export import de

tractoare, maşini şi utilaje agricole. Compania şi-a realizat obiectivele de

cooperare industrială şi financiară în vederea asigurării prezenţei sale pe

pieţele internaţionale, fie prin exporturi directe de produse finite, fie prin

construirea unor fabrici sau linii de asamblare şi producţie a tractoarelor şi

maşinilor agricole în alte ţari.

În această nouă funcţie, George Constantin Păunescu a desfăşurat

diverse activităţi, cum ar fi proiectele industriale şi de finanţare pentru

producţia de tractoare în colaborare cu FIAT şi parteneri locali din Canada,

Italia, Pakistan, Portugalia, Egipt, Iran, China, Rusia, Ucraina, Belarus,

Moldova, Turcia, Iugoslavia (actualmente Serbia), Cehoslovacia

(actualmente Republica Cehă) şi altele.

În acelaşi timp, datorită cunoştinţelor de specialitate dobândite, s-a

făcut remarcat şi a fost selecţionat de autorităţile guvernamentale româneşti

pentru a coordona proiecte majore economice ale României, fiind numit

director general al Direcţiei I a Ministerului Comerţului Exterior. Aceasta

asigura licenţele de import-export şi finalizarea cu maximă eficienţă a

activităţilor din domeniul barter, decontări, obligaţii financiare decurgând

din relaţii contractuale între companii româneşti şi străine, sau între

companii străine. George Constantin Păunescu a desfăşurat activităţi de

intermediere între aceste entităţi economice, efectuând operaţiuni financiare

fără a investi capital. Ca urmare a realizării acestor operaţiuni, George

Constantin Păunescu s-a remarcat în faţa autorităţilor din acea vreme,

acestea atribuindu-i responsabilităţi majore de coordonare şi negociere a

multor proiecte economice, industriale şi financiare.

Dintre proiectele industriale şi financiare coordonate de domnia sa,

amintim:

o între 1985-1989, în industria aeronautică, achiziţionarea de aparate

de zbor pentru industria transporturilor din România;

__________________________________________ 1888-2013

129

o între 1983-1987, în domeniul energiei nucleare, construirea de

centrale nucleare în România;

o între 1985-1988, în industria producătoare de ciment, proiecte în

domeniul fabricilor de ciment, în România şi în străinătate;

o între 1984-1989, în industria petrolieră, construirea unor rafinării şi a

altor obiective din industria petrochimică, în România şi în străinătate;

o între 1983-2006, în domeniul financiar, stabilirea programului

privind fluxul de numerar din economia românească, realizând cu această

ocazie numeroase studii de fezabilitate (economice, industriale şi financiare),

cu impact asupra economiei locale şi a ţărilor din regiune, precum şi asupra

ţărilor din afara regiunii (Zona Mării Negre, Zona Mării Caspice, Zona

Europei Centrale şi de Est).

Prin studiile de fezabilitate efectuate, George Constantin Păunescu s-

a impus ca specialist în domeniul său de activitate, dobândind o cunoaştere

în profunzime a aspectelor legate de potenţialul economic al României şi al

ţărilor din regiune, a relaţiilor bilaterale şi multilaterale dintre acestea, a

oportunităţilor oferite de această zonă.

Din anul 1992, George Constantin Păunescu este preşedintele Uniunii

Generale a Industriaşilor din România, unul din cele mai importante

organisme reprezentative la nivel naţional ale industriaşilor.

George Constantin Păunescu a primit de-a lungul timpului numeroase

premii şi diplome prin care i se recunoaşte experienţa în domeniu:

o nominalizat de către Asociaţia Europeană de Management şi Afaceri

Internaţionale, în anii 1995, 1996, 1999 şi 2002, pentru titlul de „Cel mai

bun manager din Balcani”;

o pentru rezultate deosebite în promovarea şi dezvoltarea schimburilor

economice cu societăţi comerciale europene, a primit în anii 1992 şi 1993,

PREMIUL EUROMARKET, iar în anul 1995, PREMIUL SPECIAL acordat

de Centrul de Cercetare Euromarket de la Bruxelles;

o nominalizat în 1996 ca „Omul Anului” pentru Servicii Comunitare şi

Realizări Profesionale Onorante, de către Institutul Biografic American;

o a primit, în anul 1996, Diploma de Merit pentru Servicii Deosebite din

partea Centrului Biografic Internaţional, Cambridge, Anglia.

o Nominalizat ca Omul Internaţional al Anului în 1997-1998 de către

Centrul Biografic Internaţional, Cambridge, Anglia.

o este inclus în Dicţionarul Biografiilor Internaţioanle-1997 – ediţia a

douăzeci şi cincea – Centrul Internaţional Biografic, Cambridge, Anglia – la

pagina 309.

1888-2013 __________________________________________

130

George C. Păunescu a desfăşurat o activitate intensă şi în latura

teoretică a economiei, susţinând prelegeri pentru studenţii Academiei de

Studii Economice sau participând la diverse conferinţe şi simpozioane din

România şi din străinătate, prezentând diferite lucrări ştiinţifice cu subiecte

economice.

Ca urmare a schimbărilor istorice din România, de după Decembrie

1989, George C. Păunescu a demisionat din funcţiile publice şi a demarat

proiecte de afaceri pe cont propriu, încă de la începutul anului 1990, punând

bazele celui mai puternic grup economic din România, fiind recunoscut

ulterior ca lider al comunităţii de afaceri din România şi din regiune. Sub

acest aspect, este relevant faptul că în anii 1995 şi 1996 i s-a acordat de către

Asociaţia Europeană de Management şi Afaceri Internaţionale titlul de „Cel

mai bun manager din Balcani”.

Grupul GCP SA, fondat de George Constantin Păunescu, are la bază

conceptul de creare a oportunităţilor; structura sa este alcătuită astfel încât să

capteze interesul investitorilor din întreaga lume, oferind oportunităţi

excelente de investiţii în diverse domenii de activitate.

În anul 1995, George C. Păunescu a fost unul din fondatorii Bursei de

Valori din România. A organizat sistemul de tranzacţionare, utilizând

suportul financiar şi logistic oferit de US AID, pus la punct şi întreţinut de

Ambasada Statelor Unite de la Bucureşti. Analizând sistemul existent pe

piaţa internaţională, a decis să implementeze în România sistemul NASDAQ

–, realizând sistemul românesc echivalent, RASDAQ. A construit, în cadrul

grupului, o structură compusă din elemente specifice sistemului burselor de

valori: un sistem de brokeraj, un sistem de depunere şi decontare, un sistem

de înregistrare, pe departamente specifice fiecărei funcţii. Întregul organism

se bazează pe un proiect aflat în prezent în faza de implementare şi

dezvoltare pe întreg teritoriul României şi are ca obiectiv obţinerea unui

număr de 1.800 puncte de contact cu aproximativ 30.000 de agenţi calificaţi

pe operaţiuni specifice.

George Constantin Păunescu este liderul întreprinzătorilor din

domeniul bancar, hotelier, imobiliar, al industriei turismului şi altele. În

urma activităţii desfăşurate, George Constantin Păunescu a creat o serie de

oportunităţi în domeniul bancar, în ramura serviciilor financiare şi a

asigurărilor, în domeniul hotelier şi al industriei turismului, în domeniul

imobiliar, în agricultură şi industria alimentară, în industria petrolieră,

petrochimică, în transporturi (terestre, aeriene, maritime şi fluviale), în

domeniul serviciilor portuare şi altele, atât în România cât şi în plan regional.

__________________________________________ 1888-2013

131

Tudor Rădulescu

Inginerul Tudor Rădulescu s-a născut la data de 1 septembrie

1944, în comuna Apele Vii, Judeţul Romanaţi (azi Dolj).

A urmat cursurile Liceului „Ioniţă Asan” din Caracal, în

perioada 1958-1962. În 1962 a fost admis la Facultatea de Mecanică a

Universităţii Tehnice din Timişoara, pe care a absolvit-o în 1967, cu

specialitatea Termotehnică şi Maşini Termice. Domeniul termiei

tehnice este cel în care, în 1999, îşi va susţine doctoratul.

Este căsătorit şi are doi copii: un băiat, specializat în comunicaţii

electronice, lucrând ca inginer la Uzinele FORD din Craiova, şi o fată,

Conferenţiar Doctor la Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din

cadrul Universităţii craiovene.

De-a lungul întregii vieţi, s-a implicat în activităţi profesionale,

publice şi ştiinţifice.

Între 1968 şi 1973, a lucrat ca inginer energetic la Combinatul

Chimic din Craiova, la care, între 1974 şi 1978 a avut funcţia de inginer

şef. Aceeaşi responsabilitate îi revine şi între anii 1979-1980, când este

Şef de Secţie Energetică la Combinatul TSP HOMS SYRIA. Este, apoi,

din nou, inginer energetic şef la Combinatul Chimic din Craiova, pe o

perioadă mai îndelungată, între 1980 şi 1990.

Între 1990-1991 are funcţia de Subprefect al Judeţului Dolj, iar

între 1991-1992 este ales Primar al oraşului Craiova. Continuă să se

consacre obştei, fiind între 1992 şi 1996 Preşedintele Consiliul Judeţean

Dolj, iar între 1996 şi 2000, Vicepreşedinte al Consiliul Judeţean.

În anul 2000 este Director General al Companiei de Navigaţie

Fluvială SPET SHIPPING S.A. Bucureşti.

În domeniul activităţii ştiinţifice, a elaborat diverse proiecte şi

studii, cum ar fi „Proiectul de instalaţie de ardere combinată în cazane

de abur de mare putere (CET Işalniţa), praf cărbune, gaz metan şi gaz

rezidual CO-rezidii în fabricile de amoniac Monte Cotini”, „Studiul

asupra fenomenului subrăcirii în instalaţiile de frig industrial înaintat.

Producerea frigului prin recuperare de gaze reziduale”, „Studiul

pompelor de căldură, utilizarea acestora pentru îmbunătăţirea

confortului în complexe rezidenţiale” sau „Obţinerea de energie

electrică prin utilizarea gazelor rezultate din prelucrarea nămolurilor

biologice din apele reziduale” (teză de doctorat).

1888-2013 __________________________________________

132

Ion Stoica

S-a născut la 14 ianuarie 1936, în comuna Amărăștii de Sus, studiile

liceale făcându-le la „Ioniță Asan”, promoția 1953. Urmează, apoi,

Facultatea de Filologie a Universității din București, secția de

biblioteconomie, pe care o termină în 1957. Din 1977 este doctor în științe

filologice al Universității din București, deținând următoarele funcții:

Director general al B.C.U. din București, conferențiar universitar la

Facultatea de Litere a Universității din București – secția bibliologie și

știința informării, președinte al Asociației bibliotecarilor din Învățământ –

România (ABIR), director al revisteri „Biblioteca”, membru al Uniunii

Scriitorilor din România.

În specialitate, a publicat următoarele lucrări: Alma Mater Librorum

(1979), Bibliografia și informarea documentară. Repere teoretice (1973),

Informare. Cercetare. Dezvoltare. (1977), (cercetare teoretică în colaborare

cu Alexe Manea), Tudor Vianu. Bibliografie. (în colaborare cu H. Zalis),

Literatura română. Ghid bibliografic. Partea I , surse, Partea a II-a,

scriitori (1983, coordonator).

A scris volume de versuri: Casa de vânt (1980), Porțile clipei (1982),

Gates of the moment (1984; în 1993, ediția a II-a), Pași peste ierburi (1985),

Dincolo de ceruri (1986), Periplu rotund (1988), As I came to London One

Midsummer’s Day (1990, în 1991, ediția a II-a).

A publicat, de asemenea, circa 400 de studii de critică și recenzii în

reviste de cultură, din țară și străinătate, și a susținut numeroase emisiuni la

radio și televiziune axate pe probleme general-culturale, literare, de

informare, dintre care amintim: Aspecte ale dezvoltării universității în lumea

contemporană (în Forum nr. 4/1976), Biblioteca 6. Univ-rediviva (în

Magazin istoric, nr. 3/1990), Câteva probleme actuale ale biblioteconomiei

românești (în Probleme de informare și documentare, nr 12/1972), The Place

and Role of The Library Within the University System (în Libri, nr 4/1977).

Într-o scrisoare, poetul Ion Stoica face o mărturisire de credință:

„locul de acasă are identitatea lui inconfundabilă și definitivă. Să lăsăm

vetrele în noi, ca pe o zestre a ființei de care nu vrem și nu ne putem

despărți. Iar când în lutul lor se amestecă istorica neamului, ele devin altare”.

__________________________________________ 1888-2013

133

PROFESORI PENSIONARI:

Alexandra Ștefan

A fi dascăl este vital și frumos, demn și

nobil. A-ți închina o viață de om acestei sacre

misiuni este un merit ce nu poate primi recompense.

Când faci asta tot timpul, în locul potrivit și cu

pasiune, pricepere și dăruire sufletească, este o

mândrie.

Doamna Ștefan Alexandra este un adevărat

dascăl, cu multă sensibilitate, care a sădit iubire în

sufletul atâtor generații, iubire de țară, iubire de

carte, iubire de oameni. Timp de 28 de ani, a activat ca profesor de limba și

literatura română la Liceul „Ioniță Asan”. A primit, din partea Prefecturii

Jud. Olt și a Inspectoratului Școlar, pentru activitatea de pregătire a elevilor

de performanță, numeroase premii: Premiul național de „Creație Literară

Junior”, 2002 (Sonia Filip-cu romanul „Martie secund”); Premiul II la

Concursul Național „Mihai Eminescu”, 1988-1989 (eleva Claudia Ștefan);

premiul III, 1990 (elevele Claudia Ștefan, Oana Elena Anghel; mențiuni:

1994 (Liliana Rotaru, Cătălina Sărăcuțu), premiul special, 1995 (Catrinel

Popa), 1993, 1994 (Irina Onescu), 1990, 1991 (Ileana Nicu), 1994, 1995

(Ludmila Dobrescu).

Profesoara Alexandra Ștefan a stimulat și îndrumat activitatea unor

talentați elevi care au obținut rezultate notabile (în 1990, eleva Ștefan

Claudia obține în cadrul sesiunii de referate desfășurată la Târgoviște, faza

națională, o mențiune pentru lucrarea „Eminescu și fizica”), a desfășurat

activitate cu grupele de excelență în anul școlar 2003-2004, a fost membru în

comisia de jurizare a Concursului „Cartea Cărților”, de creație literară și

plastică, a fost evaluator la Concursul Național „Mihai Eminescu”, de la

Vaslui, a fost membru corector și evaluator în comisiile de bacalaureat și

testare națională 2003-2005, organizator şi participant la spectacole,

1888-2013 __________________________________________

134

expoziții, concerte, simpozioane la nivel județean, interjudețean, național, a

organizat și participat, în baza protocoalelor de parteneriat cu Casa de

Cultura „Radu Şerban”, „Muzeul Romanațiului” și Biblioteca Municipală

„Virgil Carianopol”, la diferite concursuri, festivaluri la nivel național și

interjudețean (Festivalul Național de poezie „Virgil Carianopol”, Festivalul

interjudețean „Șansele Tale”, Festivalul de teatru pentru tineret „Lyceum”,

Concursul între licee „Gale Lyceum”).

A obținut Diploma de excelență pentru cea mai bună organizare și

desfășurare a manifestărilor cultural-artistice și pentru rezultatele obținute la

sărbătoarea Zilele Municipiului Caracal. A desfășurat activități în cadrul

Societății Cultural Civice „Agora Romanațeană”, prin două referate – „Mihai

Eminescu în manualele alternative”, „Eminescu – poetul din inimile

noastre”, acţiuni consemnate și de presa locală.

În cadrul Societății Culturale „Haralamb G. Lecca”, pe care a

condus-o după doamna profesor Petrescu Mariana, timp de 6 ani, a

desfășurat activități dedicate unor evenimente culturale: „Anul 2002 – anul I.

L. Caragiale”, „I. L. Caragiale – 150 de ani de la naștere”, Simpozion literar

„Virgil Carianopol – 95 de ani de la naștere”, Medalion literar „Nichita

Stănescu – 70 de ani de la naștere”.

În cadrul comisiei metodice a profesorilor de limba și literatura

română, ca responsabil, a organizat diferite activități cu caracter educativ

care au marcat aniversarea unor evenimente importante ale literaturii

române.

Ca diriginte, în anul 2002, a organizat pentru eleva Cristina Pătru o

expoziție personală de grafică și desen, care a încântat prin coloritul deosebit

și frumusețea peisajelor-acțiune dedicată aniversării a 55 de ani de la

înființarea Pinacotecii „Marius Bunescu”.

A realizat și finalizat împreună cu colegii proiecte de parteneriate

educaționale: „Educația igienică – educație pentru sănătate”, „Și nouă ne

pasă”, activități de voluntariat la nivel local, cu Casa de cultura „Radu

Şerban”, Biblioteca Municipală „Virgil Carianopol”, Muzeul Romanațiului

etc. A îndrumat colectivul redacțional al revistei „Cogito, ergo sum” –

revistă cu caracter moral – educativ la nivelul liceului.

„De acest lăcaș mă leagă cele mai frumoase amintiri la care mă

reîntorc cu bucurie, dar și cu nostalgia trecerii timpului care în goana lui

nebună ne-a nins prea repede. Am dorit să fiu un slujitor al cărții, căutând

să cultiv pasiunea pentru citit, respectul pentru carte, pentru cuvântul tipărit

(dovadă rezultatele deosebite ale elevilor mei la fazele superioare ale

olimpiadelor școlare). Am reușit să impresionez prin sensibilitate și dăruire

__________________________________________ 1888-2013

135

având eleve care au devenit profesori de limba și literatura română (Irina

Onescu, Mihaela Neacșu, Buruiană Narcisa).

Liceului drag, la ceas aniversar, La mulți ani! Vivat, crescat,

floreat!”

Marin Ştefan

Timp de 40 de ani, a slujit cu dăruire și

profesionalism, unanim recunoscute, învățământul

caracalean şi Liceul „Ioniță Asan”. Este vorba de

profesorul de fizică Ștefan Marin.

S-a născut la 2 iunie 1944, în comuna

Bucinișu, a urmat cursurile Liceului „Ioniță Asan”,

având ca profesori pe Nicolae Predescu, Nicolae

Rădulescu, Dumitru Rădulescu, Ana Predescu.

A absolvit Facultatea de Fizică, din cadrul

Universității Timișoara, în anul 1967. Revine în

Caracal ca profesor de fizică la liceul iubit, unde cunoaște cele mai frumoase

împliniri profesionale. Promovează toate gradele didactice, dascăl cu

exceptională pregătire profesională și pedagogică.

Contribuie cu pasiune la perfecționarea predării fizicii, fiind prezent

cu comunicări științifice, bine apreciate la simpozioanele locale şi naționale.

Este apropiat de elevi, cu deosebit tact pedagogic, este iubit si respectat de

aceștia. An de an, elevii săi au ocupat locuri fruntașe la concursurile școlare

naționale: Stan Gheorghe (1987, 1988, 1989); Vieza Dan (premiul I 1979),

Dobrescu Ion (1983, 1984, 1985), Voiculescu Cristina (1984), Preda Marian,

Petrescu Mugurel, Neguță Gavril, Popa Silviu Dănuț.

Activitatea managerială implică sacrificii, cere entuziasm și se

bazează pe știința administrării. În anul 1990, este numit director al liceului

„Ioniță Asan”, funcție pe care o exercită cu succes până în 1997. Este numit

din nou, din anul 2001, până în anul 2005. De numele lui sunt legate

realizările de ordin material ale liceului, de după 1990, după incendiul

dezastruos din 1989. Ca director, a demonstrat o mare experiență şi a avut în

atenție buna funcționare a școlii, asigurând condiții prielnice desfășurării

procesului de învățare. A găsit resurse în fiecare an pentru premierea elevilor

merituoși la învățătură, a sportivilor cu rezultate remarcabile și a celor cu

activități extracurriculare aparte.

1888-2013 __________________________________________

136

A fost un adevărat dascăl, cu multă sensibiliate, cărturar cu

preocupări multiple, cu o pregătire de specialitate ireproșabilă, în care a pus

pasiune, devotament şi mult rafinament, dovadă stând elevii care au devenit

profesori de fizică, deveniţi colegi în cadrul aceluiași liceu; dintre aceștia

amintim: Doina Tatomirescu, Claudia Cocoșilă, Dan Vișănescu, V. Cazan,

Vasile Răileanu.

Aflat continuu în centrul vieții culturale și preocupat constant de

îmbunătățirea performanțelor elevilor, a avut o personalitate bine conturată

în cadrul comunității.

Aducea pretutindeni bucurie, bunătate și încredere.

Și-a câștigat o binemeritată popularitate, grație unei inteligente

abordări a misiunii de dascăl. Sobru, coleg bun, prieten al tuturor, şi,

îndeosebi al celor care au știut să-i descifreze gândurile și tainele sufletului,

a cultivat la elevi simțul datoriei, al modestiei, al dreptății, și, mai ales, al

muncii desciplinate și performante.

A fost un dascăl distins care a adus pretutindeni bucurie, bunătate și

încredere. A avut o ținută morală și profesională impresionantă.

Mă simt legat sufletește de liceul unde am fost elev, profesor și

director. La ceas aniversar, se cuvine să urăm liceului, profesorilor și

elevilor: sănătatea brazilor, vârsta de piatră a munților și bogăția

sufletească a câmpiilor. La mulți ani, cu sănătate!

Trei profesori, trei dăruiți activității didactice, trei pensionări

La Colegiul Național „Ioniță Asan”, în ziua de 10 iunie 2009, a avut

loc o festivitate efectiv emoțională, pensionarea a trei profesori, repere

apostolice pentru colegii lor de cancelarie, pentru elevi, pentru părinții

elevilor: doamna Alexandra Ștefan, profesoară de limba și literatura română,

doamna Victorița Ciolacu, profesoară de chimie, și domnul Paul Ioan

Tatomirescu, profesor de matematică. Aprecierile colegilor s-au îndreptat în

egală măsură spre fiecare dintre ei. Momentul pensionării egalează însă, într-

un fel, vârstele și valorile. De aceea, de la început, invitații la acest solemn și

sentimental moment au mulțumit pentru fericitul prilej de a le ura acestora

ani sănătoși, viață îndelungată între cei dragi lor și fericire deplină.

Este interesant faptul că, din punct de vedere structural psihologic,

cei trei se deosebesc profund: doamna Alexandra Ștefan este o fire

extrovertită, expansivă, dispusă la manifestări diverse și variate, de natură

socio-comunitară, doamna Victorița Ciolacu – o prezență discretă,

__________________________________________ 1888-2013

137

introvertită, croită anume spre a nu deranja pe nimeni, iar Paul Tatomirescu

– un spirit agitat, activ, practic și meticulos, cu aplicație deosebită spre

catedră, excelent pe porțiunea lui de lucru; trei profesori, trei caractere de

facturi psihice diferite, trei slujitori de vază ai școlii caracalene.

Ca un făcut, din familiile lor au crescut cinci mlădițe medicale din

șase copii, cât însumează familiile lor, cinci fiind doctori, unul, Adriana

Tatomirescu, fiind economist.

Pentru a personaliza, totuși, alocuțiunea mea, ca decan de spirit și de

vârstă al cadrelor din prestigiosul nostru liceu, îmi îngădui să detaliez.

Doamna Alexandra Ștefan, fostă elevă

excepțională a liceului, se bucură de o largă apreciere

în orașul în care s-a născut, a învățat și a muncit. Și-a

câștigat o binemeritată popularitate, graţie unei

inteligente abordări a misiunii de dascăl, în cadrul

căreia activitatea eficientă cu elevii la clasă s-a

îmbinat perfect cu atragerea lor la acțiuni cultural-

artistice și de educație civică, dându-le o dimensiune

ce a depășit aria liceului, fiind o piesă de bază, activă

pe plan municipal și județean. Dotată cu un spirit

organizatoric rar întâlnit, reușea să dea culoare

educativ-artistică tuturor acțiunilor sale. Ca elevă,

reprezenta, în cel mai pur sens al cuvântului, exemplul de muncă, inteligență

și pasiune, de disciplină și dăruire.

Profesorul emerit Pătru Crăciun, fost director al liceului, a

nominalizat-o cu regularitate, ca elevă model, pe doamna Alexandra Ștefan,

cea care, azi, pune Catalogul în cui, pe Sanda, cum îi spun cu Dragoste și

simpatie mulții ei prieteni și cunoscuți caracaleni.

Graţie și ei, a luat ființă în orașul Caracal o Școală postliceală

sanitară „Carol Davilla”, autorizată, în cadrul căreia zeci de absolvenți ai

liceelor caracalene au reușit să-și croiască un drum bun în viață.

Colegă de nădejde, a ajutat fără dobândă, pe toți cei care i-au cerut

sprijinul.

S-ar putea vorbi mult despre doamna Alexandra Ștefan. Căsătorită cu

prietenul comun tuturor, Minu Ștefan, fost elev, profesor și director al

Liceului „Ioniță Asan”, mamă exemplară a doi copii minunați, șefi de

promoție ai Colegiului nostru, doamna Alexandra Ștefan își înscrie cu

demnitate numele în cartea de onoare a liceului.

Sărut mâna și La mulți ani!

1888-2013 __________________________________________

138

Doamna Ciolacu Victorița, o prezență

discretă, inimoasă, însă și surprinzător de energică la

nevoie, a ilustrat modelul profesorului modest care,

așa cum spune o vorbă înțeleaptă, tace și face. Om al

conștiinței profesionale, s-a constituit într-o pildă

pentru mai tinerii ei colegi, dovedind echilibru, tact

și abnegație în abordarea demersului didactic. Așa se

explică rezonanța amplă a cunoștințelor științifice

predate, în bagajul de informații cu aplicabilitate

practică al elevilor. Sobră, colegă bună, prietenă a

tuturor și, îndeosebi acelor care au știut să-i

descifreze gândurile și tainele sufletului, a cultivat la elevi simțul datoriei, al

modestiei, al dreptății și, mai ales, al muncii disciplinate și performante.

Graţie unei înnăscute sensibilități, a creat în jur o atmosferă de calm,

de destindere psihică și de încredere intercolegială nedisimulată.

Într-o familie perfectă, cei doi copii constituie un justificat motiv de

mândrie maternă, lângă un soț devotat.

Să-i urăm sănătate și s-o felicităm cu prilejul pensionării!

Despre profesorul Paul Tatomirescu s-ar

putea vorbi mult și frumos. Din capul locului, îmi

exprim părerea că, prin ieșirea sa la pensie, catedra

de matematică, al cărei șef a fost, colectivul

didactic, în general, pierde pe unul dintre cei mai

eficienți și activi profesori.

Pregătirea sa în domeniul matematicii a fost

întotdeauna ireproșabilă, iar tenacitatea,

consecvența și dăruirea, în ciuda unri stări de

sănătate, uneori, precare, i-au fost atribuite

permanent, recunoscute ca atare de toți.

Apreciat, pe bună dreptate, de elevi, de colegi, de părinți și de

organele de îndrumare și control, Paul Tatomirescu rămâne în conștiința

noastră didactică „o figură”, integrând în această sintagmă superlativele

calității sale de dascăl.

Repezit la vorbă, ca și la spirit, era greu de înțeles, din primul contact

al elevilor cu magistrul. Dar, cu timpul, devenea explicit, comunicarea și

feed-beack-ul se realizau cu ușurință. Are o mulțime de discipoli:

matematicieni, profesori remarcabili, ingineri, economiști, chiar și medici...

Te surprinde cu câtă recunoștință și Dragoste vorbesc aceștia despre el.

__________________________________________ 1888-2013

139

Autor a numeroase manuale și culegeri de probleme, rămâne în

istoria liceului ca unul dintre cei mai prolifici producători de carte de

matematică. Mai mult, s-a impus în conștiința noastră ca un profesor cu vaste

cunoștințe enciclopedice.

Aș putea spune, fără teama de a greși, că se poate înscrie oricând pe

un loc de frunte, într-un top județean al profesorilor de matematică. Ordinul

„Gheorghe Lazăr” acordat de Ministerul Învățământului este, în acest

context fertil în realizări, bine meritat, iar colegul nostru trebuie aplaudat cu

căldură.

Pe plan social, rămâne un model, soția sa fiindu-i un sprijin

neprecupețit, copiii-șefi de promoție. Iată încă un profesor al cărui nume se

poate așeza în panoplia dascălilor de onoare ai liceului.

Să trăiești, Paule! La mulți ani!

Să urăm tuturor dragilor noştri pensionari debutanți: „Mulți ani

trăiască!”

Florian Petrescu

Doina-Teodora Tatomirescu

S-a născut la 20 februarie 1951, în comuna

Celaru, județul Dolj (comună făcând parte din fostul

județ Romanați), dintr-o familie de învățători.

Unchiul dânsei, Mișu Marinescu, a fost un renumit

profesor de matematică de la Liceul „Ioniță Asan”.

A fost elevă a Liceului Teoretic „Ioniță

Asan”, apoi a urmat cursurile Facultății de Fizică-

Chimie, a Universității din Craiova. A obținut

repartiție la Liceul „Ioniță Asan”, în 1974, și aici a

activat până la pensionare, în 2010. A instruit și educat numeroase generații

de elevi, cărora le-a insuflat Dragostea și pasiunea pentru studiul fizicii,

modelând cu profesionalism și responsabilitate caractere. A avut gradul

didactic I, fiind mai mulți ani responsabilă a Comisiei Metodice a

profesorilor de fizică din liceu, primind și gradația de merit. A pregătit elevi

pentru olimpiade școlare, obținând succese meritorii la fazele județene și

naționale (elevii Doru Petrescu și Adrian Bondrescu). Elevii doamnei

profesoare au fost premiați la Simpozioane științifice județene și naționale.

1888-2013 __________________________________________

140

A avut o activitate bogată în domeniul ştiinţific, publicând articole de

specialitate şi probleme în reviste ca „Evrika” ori „Revista de Fizică” a

Societății Române de Fizică. A fost recompensată cu Diplomă de excelență

din partea conducerii liceului și a Primăriei municipiului Caracal. A

participat la proiecte naționale și internaționale (Fizica luminează lumea și

Anul mondial al fizicii), la alte proiecte cu caracter intructiv-educativ.

Ambii copii, Liviu-Florian și Adriana-Mihaela, au fost absolvenți ai

Colegiului „Ioniţă Asan”, șefi de promoție, obținând la Bacalaureat media 10

și Diploma de Excelență (Adriana primise și premiul I la Olimpiada

națională de economie).

Toată viața și-a dedicat-o profesiei, activând, la catedră și în afara

acesteia, cu conștiinciozitate, modestie și responsabilitate, preocupată

preponderent de pregătirea pentru viață a elevilor, insuflându-le datoria de a

face totul pentru a-i ajuta pe cei din jur.

Îi dorim viață lungă, liniştită, sănătate și bucurii, alături de cei dragi!

Mircea Olaru

S-a născut la data de 2 aprilie 1947, în

localitatea Găiceana, județul Bacău și a urmat

școala generală în comuna natală, iar din clasa a VI-

a, în orașul Piatra Neamț. După absolvirea școlii

generale, se înscrie la exigentul Liceu Teoretic

„Petru Rareș” din Piatra Neamț, iar ultimul an de

studiu liceal îl termină la eminentul Liceu Teoretic

„Mihai Eminescu” din Iași. Înscris apoi la

Facultatea de Istorie Filosofie, secția Filosofie, a

Universității „Al. I. Cuza” din Iași, își ia licenţa în

anul 1972.

Între anii 1973-1977, predă, ca profesor de filosofie-științe sociale, la

Liceul Agroindustrial din orașul Podu Turcului, județul Bacău, iar între anii

1977-1991, funcționează pe aceeași catedră la Liceul Industrial de prelucrare

a lemnului, din orașul Comănești, județul Bacău. Soția sa fiind din județul

Olt și obținând un post de consilier juridic la Slatina, începând cu anul școlar

1991-1992, este transferat prin concurs la Colegiul Național „Ioniță Asan”

din orașul nostru, pe catredra de filosofie-științe sociale.

__________________________________________ 1888-2013

141

De-a lungul vieții, a pregătit mii de elevi din județele Bacău și Olt și,

prin întreaga sa activitate, i-a luminat, sensibilizat și fortificat cu îndrăznețele

teorii și concepții ale filosofiei universale (grecești, occidentale și

românești), cu argumentele izvorând rațional din criticismul dialectic al

patrimoniului cultural-științific și social-pragmatic al umanității.

În ultimii ani, odată cu înscrierea României în Uniunea Europeană, s-

a străduit în direcția internalizării valorilor europene, în insuflarea unui nou

avânt spre libertate, democrație și respectarea drepturilor fundamentale ale

omului.

A avut rezultate bune și foarte bune la sesiuni cultural-științifice și la

olimpiadele școlare, unii elevi ajungând până la faza pe țară a acestor

concursuri.

În toată cariera sa, a avut și preocupări literare, fiind un participant

activ la cenacluri literare și la alte manifestări din domeniu.

În prezent, încă funcționează ca profesor la colegiul nostru.

Maria Petrescu

S-a născut în septembrie 1945, în satul

Crăiești, județul Bacău, cu numele de Maria Bunu.

A urmat, în Podul Turcului, atât școala generală, cât

și primii doi ani de liceu. După terminarea liceului,

în Turnu-Severin, a urmat cursurile Facultații de

Filosofie la Universitatea din București, absolvind-

o în anul 1968. Începând din acest an, până în 1973,

a fost profesoară de științe sociale la Liceul

„Alexandru Vlahuță” din Podul Turcului. În anii

1973-2003 (anul pensionării), a funcționat ca

profesoară de științe sociale la Colegiul „Ioniță

Asan” din Caracal, județul Olt, ocupând funcția de

director adjunct timp de 8 ani. An de an, elevii ei s-au numărat printre

protagoniștii olimpiadelor școlare, fiind prezenți deseori la faza națională, în

anul 2001, eleva Tatomirescu Adriana, obținând locul I la Economie, iar în

anul 2003, eleva Popescu Cristina ocupând locul III la aceeași disciplină.

În anul 1967, s-a căsătorit cu Paul Petrescu, de profesie inginer

mecanic, care a fost inginer-șef și director la fostul SMT Podul Turcului. Pe

lângă împlinirile remarcabile profesionale, are și una mai mare pe plan

1888-2013 __________________________________________

142

familial: o fiică, medic oncolog consultant în Anglia, orașul Newcastle, și

doi nepoți.

A făcut onoare Liceului „Alexandru Vlahuță”, în care a învățat ca

elevă şi în calitate de cadru didactic. A făcut parte dintr-un colectiv de cadre

didactice tânăr şi entuziast care, prin activitatea desfășurată atât la catedră,

cât și afară de clasă, a situat liceul printre cele mai bune din județul Bacău.

Activitatea prodigioasă a profesoarei Maria Petrescu la catedră și

pregătirea a zeci de generații în specialitatea economie, ca inspector metodist

în comisiile și catedra de științe sociale, la diverse simpozioane, s-a finalizat

şi recompensant cu numeroase diplome de la Inspectoratul Școlar Olt,

distincții ca aceea de Profesor evidențiat, în cadrul Colegiului „Ioniță Asan”

din Caracal, județul Olt.

Iată, deci, în Istoria învățământului din comuna Podul Turcului,

județul Bacău (2008), o caracterizare pertinentă a doamnei Maria Petrescu,

profesoară de științe sociale în această localitate, la Liceul „Alexandru

Vlahuţă”, între anii 1968-1973, făcută de autorul acestei monografii,

Hristache Pricope. La cele scrise de acesta, adaug considerente de ordin

oficial și personal pentru completarea imaginii spirituale a doamnei Maria

Petrescu.

În primul rând, trebuie spus că a ocupat catedra de filosofie de la

liceul „Ioniță Asan” din Caracal, prin concurs, cu nota 10, fiind călduros

felicitată de comisia de examen.

De la „cea mai elegantă si frumoasă profesoară”, cum o apreciau

elevii, la cea deosebit de competentă şi inteligentă, cum o apreciau organele

de îndrumare şi control, au fost ani grei de muncă meticuloasă, de dăruire și

de patos dăscălesc. Devenise consilierul nr. 1 al specialiștilor de breaslă din

județul Olt în predarea filosofiei. A fost profesor metodist, îndrumător al

cadrelor mai tinere. Era, asemeni doamnei profesoare Irina Uciu – doamna

limbii engleze în învățământul liceal oltean, doamna filosofiei județene...

Preda cu ușurință şi dezinvoltură economia ca şi filosofia. Avea un

talent deosebit de a atrage la studiu elevat elitele școlare care o caută și

acum, după vârsta pensionării. Numeroși elevi și absolvenți de liceu, cu

precădere economiști, juriști, profesori, îi datorează carierele prestigioase.

Colegă excepțională, agreată de colectivul didactic şi de părinți,

dascăl model, era permanent interesată de buna și fructuoasa funcționare a

liceului pe care l-a slujit cu credință, cu rezultate de apreciat, evidente mai

ales in perioada când a fost director adjunct.

__________________________________________ 1888-2013

143

A onorat Colegiul Național „Ioniță Asan” în care a funcționat şi a

fost onorată, la rândul ei, prin numeroase diplome de recunoaștere a

meritelor sale didactice.

Florian Petrescu

1888-2013 __________________________________________

144

AU FOST PROFESORII COLEGIULUI

Portretul unui dascăl devotat

Profesorul Vasile Fărcăşanu s-a născut în

comuna Fărcaşele şi a fost profesor cu grad didactic

I. A fost elevul Liceului „Ioniţă Asan”, amintindu-şi

cu respect de înalta pregătire ştiinţifică şi

pedagogică a profesorilor: Nicu Rădulescu

(matematică), Nicolae Predescu (fizică), Matei

Radomirescu (română), Ana Predescu (franceză).

După absolvirea Facultăţii de Matematică-Fizică, de

la Universitatea Bucureşti, a funcţionat timp de 40

ani ca profesor la catedra de matematică a liceului,

menţionând că a respectat întotdeauna, cu mult respect şi înţelegere,

întâietate în repartizarea orelor criteriului vechimii la catedră.

În predarea lecţiilor, a urmat întotdeauna exemplul profesorilor lui,

ţinând cont ca în permanenţă lecţiile să fie cât mai accesibile, urmând ca

elevii să le aprofundeze acasă. Deoarece a predat şi la secţia serală,

cunoscând condiţiile reduse de studiu individual ale cursanţilor, a insistat

mai mult asupra fixării cunoştinţelor, punând accentul pe efectuarea

exerciţiilor aplicative, condiţie de bază în însuşirea cunoştinţelor. Ca urmare,

mulţi elevi de la secţia serală au urmat nu numai şcoli postliceale dar şi

facultăţi. Astfel, Octavian Ghiţă a absolvit facultatea de matematică, acum

fiind şeful Centrului de Calcul Craiova, Ovidiu Iorga e absolvent al

Facultăţii de electronică, Ion Sârbu e inginer la reţeaua electrică din Caracal,

Ion Băncilă, director la Institutul Pasteur, şi exemplele pot fi completate,

desigur, cu numeroase altele de la cursurile de zi.

Profesorul Fărcăşanu a determinat elevii să fie rezolvitori ai Gazetei

matematice, a popularizat apariţia culegerilor de probleme apărute în librării,

a rezolvat cu elevii problemele propuse la diferite sesiuni de bacalaureat ori

la Facultatea de matematică si politehnică. A facut parte din colectivul

obştesc al Inspectoratului Şcolar Judeţean Olt. Ca membru al Comitetului

__________________________________________ 1888-2013

145

Sindical Învăţământ Caracal a îndeplinit funcţia de responsabil financiar.

Zeci de ani a întocmit orarul şcolii. Ca fost elev al acestui liceu şi, apoi, după

absolvirea facultăţii-profesor peste 40 ani, s-a dăruit cu tot sufletul şi

Dragostea pentru binele şi prosperitatea liceului. Spunea: „N-am fost

director, dar în tot timpul am fost alături de conducerile liceului, pentru

dotarea şi modernizarea lui.” A sprijinit direcţiunea şcolii-în mod deosebit pe

profesorul emerit Pătru Crăciun, în realizarea încălzirii centrale, în forma de

atunci. În tot acest timp, a fost luat alături de domnul director Pătru Crăciun

şi, împreună, au contribuit la mărirea patrimoniului Pinacotecii „Marius

Bunescu”, fiind, mulţi ani, custodele Pinacotecii.

S-ar putea spune că profesorul Vasile Fărcăşanu cunoştea toate

modificările ce s-au făcut în decursul timpului în liceu şi şi-a sprijinit şi soţia

în rezolvarea problemelor şcolii, timp de şapte ani, cât a fost directoare. El a

colaborat şi sprijinit pe secretarul Nicolăiţă Marin în ordonarea arhivei şcolii.

Şi mereu spunea: „Nu pot trece prin faţa liceului – azi Colegiu Naţional –

fără să mă abat şi să intru pentru câteva minute, liceu de care mă simt legat

sufleteşte, ca fost elev şi profesor.”

Prof. Maria Elena Fărcăşanu

Recunoştinţă unui mare dascăl

Fiecare dintre noi datorăm, într-un fel sau altul, devenirea și

împlinirea noastră spirituală unor oameni deosebiți care, prin frumusețea

caracterului și măreția spiritului, au fost adevărate modele morale, spirituale

și profesionale. Alături de părinți, dascălii sunt cei care, cu nețărmurită

dragoste, devotament și competență, au clădit în noi, zi de zi, an de an,

complexa structură a personalității noastre și, nu de puține ori, au fost cei

care ne-au descoperit și dezvoltat vocația, contribuind astfel hotărâtor, prin

exemplul personal, la alegerea corectă a profesiei noastre.

Faptul că astăzi sunt profesor de matematică se datorează în mare

parte întâmplării că, elev fiind în perioada 1980-1984, la Liceul Teoretic

„Ioniță Asan”, profilul matematică-fizică, am avut privilegiul de a studia

această fascinantă și complexă disciplină sub îndrumarea unui dascăl și om

deosebit, profesorul Vasile Fărcășanu. Înzestrat cu un tact pedagogic

deosebit și cu o solidă pregătire profesională, domnul profesor ne-a

dezvăluit, cu profesionalism, rigoare și competență, fascinanta lume a

matematicii. Pedagog desăvîrșit, domnia sa a ştiut să facă din fiecare lecție

1888-2013 __________________________________________

146

un exemplu de predare a unei discipline nu tocmai facile, îmbinînd cu

abilitate o predare clară, coerentă și concisă a temelor, propozițiilor și

teoremelor de algebră, geometrie sau analiză matematică, cu probleme și

aplicații atent alese pentru a exemplifica și fixa optim partea teoretică

prezentată. Reușita acestor ore și a faptului că noi, elevii, ne-am însușit

cunoștintele predate s-a văzut în opțiunea profesională a colegilor mei: din

30 de absolvenți 3 sunt profesori de matematică și 26, absolvenți ai unor

facultăți cu profil tehnic și economic.

Profesorul Vasile Fărcășanu mi-a fost de asemenea diriginte, un

adevărat exemplu de onestitate și corectitudine, considerându-ne pe toţi ca

pe proprii copii, modelându-ne de-a lungul anilor, nu numai spiritul dar și în

privinţa caracterului, prin temele dezbătute în orele de dirigenție. Ne-am

revăzut, apoi, de multe ori, după terminarea școlii, de fiecare dată fiind

dornic să afle cât mai multe despre colegii mei, bucurându-se de realizările

lor.

Deopotrivă om și dascăl deosebit, profesorul Vasile Fărcășanu

rămâne unul dintre dascălii emblematici ai Liceului Teoretic „Ioniță Asan”,

căruia îi sunt recunoscătoare generații întregi.

Prof. Adrian Laurenţiu Stroe director adj. (de două ori) al Liceului Teoretic „Mihai Viteazul”

In memoriam: Octavia Ivanovici

Promoţia mea (1994), de la Liceul „Ioniţă

Asan”, a avut şansa unor dascăli de excepţie, cărora

şi astăzi le pastrez o amintire deosebită. Umblând

printre amintiri, am găsit figura doamnei diriginte,

Octavia Ivanovici.

Îmi amintesc şi acum orele de franceză şi de

dirigenţie, cuvintele (uneori mai aspre) şi sfaturile

pe care ni le dădea.

Nu întotdeauna am fost la înălţimea

cerinţelor domniei sale, vedeam cum se întrista uneori, dar şi câtă bucurie îi

lumina chipul, atunci când răspunsurile bune veneau mai des.

__________________________________________ 1888-2013

147

Am învăţat cu multă plăcere limba franceză şi am ales să susţin

examenul de admitere la facultate la această limbă, ca specializare

secundară. Când i-am spus că am reuşit, s-a bucurat atât de mult…

Din păcate, problemele de sănătate au făcut să se pensioneze

anticipat.

De fiecare dată, când ne întâlneam, mă întreba ce mai ştiu despre

colegi. Se gândea la noi mereu…

Ne-a părăsit prea repede, lăsând un gol imens.

Nu vă vom uita niciodată, doamnă dirigintă!

Prof. Octavian Ionuţ Botar

„Povestind, nu avem acces la uitare”

Ne-a părăsit prematur, pe 26 martie 2009, în

urma unei grele suferinţe, în plină putere creatoare,

unul dintre cei mai cunoscuţi şi activi rebusişti din

ţară, profesorul Ilie Corcoveanu de la Colegiul

Naţional „Ioniţă Asan" din Caracal.

S-a născut la 18 iulie 1949, în comuna

Dobrosloveni, judeţul Olt, într-o familie de ceferişti.

A făcut clasele primare în satul Frăsinetul de

Pădure, iar cele gimnaziale şi liceul în Caracal, la

„Ioniţă Asan”, promoţia 1967. A absolvit în 1972 Institutul Pedagogic de trei

ani din Baia Mare, Facultatea de Filologie şi în 1984 Facultatea de Limba şi

Literatura Română din cadrul Universităţii Bucureşti. A funcţionat ca

profesor în judeţele Satu Mare şi Olt, iar din 1990 la Colegiul Naţional

„Ioniţă Asan” din Caracal, având gradul didactic I, predând limba şi

literatura română până în 2008, când boala îl împiedică să-şi mai desfăşoare

munca la catedră.

Alături de cariera didactică, a desfăşurat o bogată activitate culturală,

publicistică şi rebusistă. Corespondent, colaborator sau redactor la ziare din

judeţele Satu Mare şi Olt, la cotidiene centrale, la reviste şi publicaţii de cul-

tură, divertisment şi de specialitate din Capitală şi din ţară, precum şi la emi-

siuni de radio locale sau centrale. A fost membru al Societăţii Ziariştilor din

România şi Secretarul Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, filiala

Olt, publicând articole de specialitate, cronici, recenzii literare în revistele

Tribuna învăţământului, Limba şi Literatura Română şi altele.

1888-2013 __________________________________________

148

Primele preocupări rebusiste le-a avut, firesc, ca dezlegător de careuri

şi probleme de enigmistică, încă din gimnaziu, urmând exemplul fraţilor mai

mari, care erau abonaţi la revista Rebus (serie nouă) încă de la prima apariţie,

din 1957. A debutat la revista Rebus la 20 octombrie 1965, cu un „scart

literar” şi cu un careu, la 31 decembrie 1968, în ziarul Cronica sătmăreană,

ulterior devenind un fidel colaborator al revistei Rebus.

A mai colaborat la ziarul Oltul din Slatina, revistele Apărarea păcii şi

Gând tineresc (Radna-Lipova). Ca membru fondator şi preşedinte al cercului

rebusist „Alutus” din Caracal, înfiinţat la 13.10.1985, a organizat numeroase

cursuri de iniţiere în creaţia rebusistă, întâlniri rebusiste şi concursuri de dez-

legări, cu premii, în unităţile de învăţământ din oraş şi judeţ.

A promovat cu asiduitate rebusismul în rândul elevilor, înfiinţând

cercul rebusist „Alutus-tineret” (1988), fiind şi preşedintele Societăţii

Culturale „Haralamb G. Lecca” (1992).

În cadrul cercului

rebusist „Alutus”, a

organizat, prin Cercul

Militar, un campionat

militar de rebus, din 1997

până în 2006, precum şi

concursuri de dezlegări

pentru elevi, cu

participarea gimnaziştilor

şi liceenilor din Caracal.

A participat, în

cadrul Campionatului

Naţional de Rebus Activ, organizat sub egida revistei Rebus, la majoritatea

ediţiilor şi etapelor organizate la Bucureşti, Craiova, Târgovişte, Bacău,

Oradea, Cluj-Napoca, Mediaş, Constanţa, Roman etc, iar ca organizator, la

Caracal, în anii 1989 şi 1995.

A organizat mai multe ediţii ale „Dialogului Rebusist”, cu

participarea revistei Rebus (1986, 1988, 1992, 1994) şi a reprezentanţilor

„Asociaţiei Rebusiştilor din România”, al cărei membru activ era.

A participat la multe „meciuri rebusiste”, devenite tradiţionale, între

cercurile rebusiste „Alutus” din Caracal şi „Turris” din Turnu Măgurele,

acasă şi în deplasare. A participat la Concursurile Naţionale de Compunere,

organizate anual de revista Rebus, fiind de opt ori campion al judeţului Olt.

În anul 1995, a primit Premiul anual al revistei Rebus pentru careul tematic.

În ultimii ani, a publicat numeroase careuri tematice în revista Rebus,

__________________________________________ 1888-2013

149

chiar în ultimul număr (aprilie) semnând careul „Învierea Domnului”.

A înfiinţat şi condus cercurile rebusiste „Afirmarea”, din satul

Solduba, com. Homoroade, jud. Satu Mare (1970-1971); „Cutezătorii” din

Osica de Sus, Olt (1972-1974); „Alutus” din Caracal (13.X.1985).

Alte pasiuni: publicistică, sport, activităţi cultural-educative.

A semnat şi cu pseudonimele Voinea Colceriu şi C. Ilie.

Avea în plan numeroase alte acţiuni, pe care, din păcate, nu a mai

putut să le finalizeze.

▪▪▪

Unii au ajuns mai devreme la dumnealui, alţii poate nu vor ajunge

niciodată. Eu l-am iubit şi l-am respectat, o dată în plus faţă de ceilalţi,

fiindcă am avut posibilitatea să-l cunosc din mai multe perspective: aceea de

profesor, de diriginte, de familist, de OM...

Amintirile, experienţa mea de viaţă se suprapun, coincid, se

completează cu cele ale familiei Corcoveanu, de care mă leagă multe fire,

mai mult sau mai puţin vizibile. Sunt mulţi ani de când le-am urmărit

perfecţionismul şi variatele lui forme de manifestare, felul în care au abordat,

cu un alai de principii, orice problemă, orice bucată de viaţă. Mă găsesc în

situaţia în care plâng acele întâlniri care nu vor mai avea loc, acele cuvinte

pe care nu le voi mai auzi niciodată rostite într-un anumit fel... în sala de

clasă sau acasă. E imposibil să nu mă întorc cu nostalgie, cu emoţie

profundă, către anii de liceu şi să încerc să retrăiesc, cu puterea gândului,

toate acele experienţe care ne-au înlănţuit sufletele şi ne-au făcut să vibrăm

deopotrivă, dascăli şi elevi. Era aşa de frumos şi de înălţător momentul în

care ne pregăteam pentru susţinerea atâtor acţiuni cultural-artistice, când ne

propuneam ca toate manifestările desfăşurate în toate instituţiile de cultură

ale Caracalului să aibă răsunet în conştiinţa şi în sufletul celor implicaţi şi nu

numai. Şi reuşeam, de fiecare dată, sub atenta şi blânda îndrumare a

domnului diriginte, care ne „mobiliza” şi ne „molipsea” cu jovialitatea şi

Dragostea sa pentru frumos. Trecut-au anii... şi îmi dau seama că această

vocaţie de pedagog fin venea din sentimente puternice de preţuire faţă de

meseria de dascăl. M-a fascinat întotdeauna relaţia pe care o avea cu foştii

elevi, care, împărtăşind aceeaşi dragoste pentru cuvânt, i-au devenit, ulterior,

colegi. Câte o părere, câte o observaţie, câte un cuvânt i-a marcat, realmente,

pe toţi cei care s-au întâlnit cu dumnealui. Avea o forţă fantastică, o dragoste

pentru oameni şi un devotament care ar fi impresionat pe oricine.Era

impunător. Asta, în faţa noastră, a liceenilor. Blândeţea ochilor trăda însă,

structura fragilă, vulnerabilă, emoţiile, îndoielile, zbuciumul, întrebările,

1888-2013 __________________________________________

150

neliniştea, omul...

Acestui om îi plăcea să fie deschis printre cei pe care îi socotea

apropiaţi şi îi gustau cu adevărat tipul de umor, de ironie, puterea de a

surprinde într-o frază o imagine, o situaţie, o amintire. A iubit viaţa şi nu a

lăsat-o să-i scape, neglijent, printre degete. Şi-a iubit vocaţia, profesia până

la capăt, în acea formă totală, cu bucurii şi suferinţe, cu împliniri şi

dezamăgiri, cu suişuri şi coborâşuri.

Lumea dumnealui au alcătuit-o familia, cuvintele, profesia, elevii,

întâlnirile cu locurile minunate de pe acest pământ... Din această lume am

făcut parte şi eu, iar ca dascăl tânăr realizez faptul că, a modela personalităţi

diferite, în formare-aşa cum a făcut-o domnul diriginte –, a găsi limbajul care

să te conducă spre sufletul fiecăruia, spre ceea ce este individual, unic şi

irepetabil este complicat şi, oricum, nu la îndemâna oricui.

Sunt multe imagini care îmi inundă inima şi pe care le păstrez în

cămara sufletului, dar una mă copleşeşte:

Mijloc de Gerar, 2008... Venind de la şcoala unde am predat,

împovărată de cărţi, de pe un pat de spital, „pururi înfăşurat în mantia

iubirii” doamnei Marieta, bunul meu diriginte mă întreabă: „- Alinuş, cum

l-ai sărbătorit astăzi pe Eminescu?”

Lacrimile au dat năvală, iar sufletul mi-a rămas impregnat de acestă

lecţie de iubire, de devotament. O lecţie care vine din partea unui om care a

cunoscut dragostea, care a ştiut ce este simplitatea, credinţa, care s-a

minunat de miracolul vieţii pe acest pământ.

Prof. Alina Marin (Anghel)

fostă elevă, prietenă de familie

__________________________________________ 1888-2013

151

ACTIVITĂŢI ŞCOLARE

Rolul profesorului în şcoală şi societate

Dintre toate înrâuririle exercitate asupra personalităţii, la vârsta

şcolară, cea a profesorului are un rol fundamental. Relaţia dintre profesor şi

elev, între educator şi educat, are multiple implicaţii educaţionale. „Relaţiile

între dascăl şi elev – remarca R. Dottrens-constituie elementul fundamental

al vieţii şcolare. Dacă aceste relaţii nu satisfac nevoile afective ale copiilor,

atunci devine iluzorie îmbunătăţirea programelor şi metodelor”.

Cunoştinţele cuprinse în documentele şcolare (programe şi manuale)

reprezintă doar premise latente din punct de vedere al formării personalităţii

elevilor. Ele capătă însă forţa formativă numai în urma prelucrării şi

transmiterii lor de către profesor. Acelaşi lucru putem spune despre

mijloacele de învăţământ. Oricât de perfecţionate ar fi ele, cel care pune în

valoare întregul lor potenţial pedagogic este tot profesorul. Rudolf Steiner,

iniţiatorul pedagogiei Waldorf, considera că bogăţia sufletească a omenirii

este în mâna educatorilor tineretului.

Prin tot ceea ce întreprinde şi prin exemplu său personal, profesorul

este un modelator al structurii personalităţii umane într-o perioadă

hotărâtoare a devenirii sale. Profesorul are în primul rând rolul de a organiza

şi conduce activitatea didactică.

Succesul în munca instructiv-educativă depinde în cea mai mare

măsură de cadrele didactice, competenţa şi dragostea lor pentru profesie.

Nici planurile de învăţământ, nici programele şcolare, nici manualele, nici

baza materială de care dispune şcoala nu pot avea asupra elevului o influenţă

care să se poată compara cu aceea a cadrelor didactice. Educatorul creează

condiţiile necesare de muncă, organizează şi conduce activitatea elevului,

prin care dispoziţiile lui se dezvoltă necontenit şi se transformă în calităţi.

Proiectarea activităţii la nivelul învăţământului primar din Colegiul

Naţional „Ioniţă Asan” Caracal s-a realizat prin dezvoltarea de competenţe,

prin însuşirea de cunoştinţe pe baza abordarii transdisciplinare si

transcurriculare a conţinuturilor programelor şcolare. De asemenea, s-a ţinut

1888-2013 __________________________________________

152

cont de reglementările elaborate de MECTS, precum şi de recomandările

primite din partea inspectorului de specialitate.

Toţi cei 16 învăţători au parcurs materia ritmic şi integral, aplicându-

se metode şi procedee activ-participative, la fiecare disciplină de învăţământ,

conform planificărilor calendaristice proiectate pe unităţi de învăţare.

Proiectarea didactică la nivelul fiecărei clase s-a realizat ţinând cont de

sistemul de relaţii şi dependenţe care există între obiectivele operaţionale,

conţinutul ştiinţific, strategii de predare, învăţare şi evaluare precum şi

standardele de competenţă de la sfârşitul ciclului primar. S-a încercat

relaţionarea şi interrelaţionarea acestor concepte în planificarea materiei la

fiecare disciplină de învăţământ pentru ca activitatea de instruire şi

autoinstruire să fie centrată pe elev.

În vederea mobilizării elevilor la un efort susţinut în procesul

învăţării, învăţătorii au adoptat strategii de provocare şi dirijare a gândirii,

strategii ce oferă condiţii optime pentru exersarea intelectului elevilor în

direcţia flexibilităţii, creativităţii, inventivităţii, conducând la formarea unei

gândiri moderne, algoritmice, modelatoare, problematice.

Fiecare învăţător a elaborat teste de evaluare (iniţială, formativă şi

sumativă), fiind însoţite de descriptorii de performanţă pe trei niveluri: FB, B

şi S. În urma evaluărilor s-a constatat că elevii deţin cunoştinţele prevăzute

de programa şcolară şi dau dovadă de receptivitate în ceea ce priveşte

învăţarea.

Activităţile din cadrul comisiei metodice au fost parcurse conform

graficului. Au avut loc dezbateri, susţinerea unor referate şi a unor proiecte

didactice model.

În ceea ce priveşte desfăşurarea activităţilor extracurriculare s-au

organizat:

a) serbări şcolare cu diferite ocazii: „Moş Crăciun”, „8 Martie”,

„Serbarea abecedarului”, „Rămas bun, doamna învaţătoare”;

__________________________________________ 1888-2013

153

b) s-a realizat o gamă variată de proiecte şi parteneriate şcolare cu

diverse instituţii;

c) elevii au participat la concursuri şcolare, unde un număr însemnat

de elevi au obţinut punctaje maxime, premii în diplome şi obiecte:

„Cangurul”, „Euroşcolarul”, „Evaluarea în educaţie” şi „Euclid”, la etapele I,

a II-a, a III-a şi competiţională;

d) au fost calificaţi elevi din clasele a IV-a la etapa judeţeană a

Olimpiadei de Matematică şi a Olimpiadei de Limba şi literatura română;

e) s-au realizat expoziţii de pictură;

1888-2013 __________________________________________

154

f) s-au dezbătut teme de protejare a mediului înconjurător;

__________________________________________ 1888-2013

155

g) s-au organizat excursii, drumeţii, pentru cunoaşterea frumuseţilor

patriei, pentru observarea naturii, a fenomenelor naturii.

În cadrul comisiei metodice a învăţătorilor există o permanentă

colaborare, eficientă în împărtăşirea reciprocă a experienţei didactice şi

exemplelor de bună practică.

Este promovată egalitatea de şanse între toţi elevii din şcoală,

realizându-se o comunicare şi o bună colaborare cu părinţii şi comunitatea

locală.

„Meseria de educator este o mare şi frumoasă profesie, care nu

seamănă cu nici o alta, care nu se părăseşte seara, odată cu hainele de lucru,

o meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în

care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepţională este abia

satisfăcută, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care

Dragostea este sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când

implacabilă, ingrată şi plină de farmec.” (Drouin Anne Marie)

Prof. Doina Pîrvan

Datoria de dascăl, implicare şi pasiune

În 18 ani de când mă bucur că sunt învăţătoare, am observat că o

simplă îmbrăţişare sau un zâmbet contează mult pentru copii. Dimineaţa,

când vin şi te salută, se uită în ochii tăi. Ce ne costă să ne uitam în ochii lor

şi să-i îmbrăţişam? În momentul în care îl iau pe unul în braţe, vin şi ceilalţi,

aşa, ca nişte puişori. Toată afecţiunea din ochii dascălului, toată dragostea

din privirea lui, toată înţelegerea din cuvintele lui aceşti copii o simt imediat.

1888-2013 __________________________________________

156

Ei sunt ca nişte flori, se deschid imediat. Nu trebuie să le pui întrebări, că îţi

povestesc ei tot, dacă simt că ai dragoste şi deschidere faţă de problemele

lor.

Ca învăţător-diriginte, m-am implicat în toate activităţile instructiv-

educative, în activităţile extracurriculare şi în menţinerea şi modernizarea

bazei materiale de la clasă. Am iniţiat şi derulat proiecte educaţionale, am

organizat diverse concursuri şi olimpiade şcolare, la nivel local, judeţean,

interjudeţean.

Dorinţa de a mă perfecţiona şi de a cunoaşte noutăţile din domeniul

profesional m-a determinat să particip la diferite cursuri de formare, la

simpozioane judeţene, interjudeţene, naţionale şi internaţionale.

Pentru a învăţa şi a modela viitorii oameni de nădejde ai societăţii

noastre, am observat că trebuie sa fiu creativă, perseverentă, devotată, cu

putere de convingere, dinamică, deschisă la nou, inovatoare. Aceste calităţi,

precum şi capacitatea de lucru în echipă şi de comunicare eficientă le-am

dobândit în cadrul cursurilor de formare ale Programului de Dezvoltare

Profesională în alternativa educaţională Step By Step.

Este nevoie de dragoste şi dăruire în nobila meserie de dascăl!

Profesor Aura Magdalena Chivu

__________________________________________ 1888-2013

157

Arc peste timp…

„Meseria de profesor este o mare și

frumoasă profesiune, care nu seamană cu

nici o alta, o meserie care nu te părăsește

seara, odată cu hainele de lucru. O meserie

aspră și plăcută, umilă și mândră, exigentă

și liberă, o meserie în care mediocritatea

nu este permisă, unde pregătirea

excepțională este abia satisfacătoare, o

meserie care epuizează și înviorează, care

te dispersează și exaltă, o meserie în care a

ști nu înseamnă nimic fără emoție, în care

dragostea e sterilă fără forța spirituală, o

meserie când apăsătoare, când implacabilă,

ingrată și plină de farmec.”

Au trecut aproape douăzeci și patru

de ani frumoşi, cu bucurii, cu emoţii, cu împliniri şi satisfacţii. Acestea ar

putea fi primele cuvinte pe care le-aş rosti acum, când m-am decis să aştern

pe hârtie câteva din momentele trăite alături de generațiile mele de elevii.

Pornind de la borna milimetrică a inimii mele, am făcut kilometri de

suflet spre inimile copiilor, ca şi spre mintea lor, spre a le transmite nevoia

de afecţiune, de joc, de cântec, de dans, de mişcare, de abilitate practică, de

desen, de interpretare scenică, de lucru în echipă, de prietenie, de modele, de

cunoaştere a posibilităţilor, a talentului fiecăruia în parte, de dezvoltare a

acestora, spre a le asigura împlinirea în viaţă.

Mi-a luat ceva timp să ajung să îi cunosc pe fiecare din elevii mei,

dar, cu multă deschidere şi răbdare, ne-am apropiat din ce în ce mai mult şi,

aşa, am putut realiza împreună activităţi deosebite, variate şi plăcute.

Consider că este cea mai nobilă meserie, deoarece, cu fiecare

generație de elevi, noi, dascălii, întinerim. Sufletul nostru rămâne undeva…,

ancorat peste timp, dornic să ofere în permanență tot ceea ce este mai bun și

mai frumos celor mai dragi ființe, copiilor.

Menirea noastră ca dascăli este aceea de a le forma acestora

dragostea pentru muncă, dragostea pentru părinți, pentru adevăr, frumos,

performanță și dragostea de țară.

1888-2013 __________________________________________

158

Ca învățător diriginte, m-am implicat în toate activitățile instructiv-

educative, dar și în activități extracurriculare. Parteneriatele încheiate cu

diverse instituții (școli din județ, din țară, dar și de peste hotare, Primăria,

Casa de Cultură „Radu Șerban”, Muzeul Romanațiului, Clubul Copiilor și

Elevilor „Marius Bunescu” etc.) au avut scopul de a-i mobiliza pe elevii mei

în activități practice, pentru a le valorifica propriile înclinații, aptitudini și

talente. Aș aminti câteva dintre aceste proiecte de parteneriat, derulate în

ultimii ani: 2012-2013, inițiator, organizator al Proiectului de Parteneriat

Educațional Județean „Prieteni fără vârstă”. Îmbunătățirea actului

educațional prin activități extracurriculare; 2012-2013, organizator,

coordonator al Proiectului de Parteneriat Educațional Județean „Să legăm

prietenii”; 2012-2013, organizator, Proiectul de Parteneriat Educațional

Județean „Să ne păstrăm sănătatea”; 2011-2012, inițiator, organizator în

Proiectul de Parteneriat Educațional Internațional „România-Serbia-

Moldova-Bulgaria „Suflet de român”; 2011-2012, organizator, coordonator,

în Proiectul de Parteneriat Educațional Județean „Călători prin tradiții”; mai-

august 2011, coordonator în Proiectul de Parteneriat Educaţional

Internaţional „Să construim punți între aceleași suflete-Fii voluntar pentru

frații tăi”, partener de proiect Republica Moldova; 2009-2011, inițiator,

coordonator în Proiectul Educațional Național „Interferențe culturale Banat-

Oltenia”; 2009-2010, coordonator în Proiectul Interjudețean „Tradiții,

obiceiuri și... noi, copiii”; 2009-2011, coordonator Proiectul Interjudețean

„Festivalul Prieteniei”; 2010-2014, inițiator, coordonator, organizator în

Proiectul Educațional de Voluntariat privind incluziunea socială a copiilor de

etnie rromă, „Impreună pentru o școală de vară”; ianuarie-august 2009,

coordonator în Proiectul Național „Educația-un ansamblu al activităților

aplicate conștient, sistematic și responsabil”; 2009-2010, coordonator,

organizator în Proiectul Educaţional de voluntariat privind observarea

copiilor cu nevoi speciale „Suflet pentru suflet”, având ca partener

D.G.A.S.P.C. Olt, C.T.F. „Sf. Mihail”, Caracal; 2008-2009, coordonator în

Programul de Parteneriat în Educație „Şcoală-Familie-Comunitate”, program

de educaţie a părinților în colaborare cu Primăria Caracal, Casa de Cultură

„Radu Şerban”, Muzeul Romanaţiului, Clubul Copiilor şi Elevilor „Marius

Bunescu”, Biblioteca Municipală „Virgil Carianopol’’, avizat de I.S.J. Olt.;

sept. 2008-iunie 2009, coordonator „Parteneriat Școală-Familie”, prin care

au fost antrenați părinți în activitățile de informare și formare educațională și

atragerea acestora către activități de voluntariat din lumea școlii.

„Copiii mei”, cum îmi place să-i numesc, au făcut cinste școlii,

obținând numeroase premii și mențiuni la concursuri de creație literară,

__________________________________________ 1888-2013

159

plastică, concursuri de matematică și sportive, precum: Concursul Național

„Micul matematician”, Concursul Național „Euclid”, Concursul Național

„Evaluarea în Educație”, Concursul Național „Comunicare.ortografie.ro”,

Concursul Național „Lumina Math”, unii din ei dovedind certe înclinaţii

literare, artistice şi sportive. Creaţiile literare au fost publicate în revista

clasei, „Ecouri de cerneală”, al cărei inițiator și coordonator sunt, dar și în

revistele diverselor simpozioane județene și interjudețene. Toate aceste

rezultate nu au făcut decât să îmi umple sufletul de bucurie.

Pot spune că mă consider mulţumită de ceea ce am realizat cu fiecare

generaţie de elevi. Le-am fost mereu aproape, i-am sprijinit continuu, i-am

simţit ca parte din sufletul meu. Mă dedic trup şi suflet lor, pentru că sunt

veşnic activi, dornici de cunoaştere, sârguincioşi şi sunt convinsă că fiecare

are potenţialul său. Activităţile cu elevii mei au presupus efort, sacrificiu,

dăruire necondiţionată, dar întotdeauna mi-a plăcut să duc lucrurile până la

capăt, să mă implic total. Probabil că elevii mei au simţit acest lucru şi, de

aceea, au fost motivaţi şi dornici să-şi demonstreze capacităţile şi

aptitudinile.

Optimismul și gândirea pozitivă ce mă caracterizează mă determină

să cred că instrucția pe care o investesc astăzi în elevii mei va da roade

semnificative în anii care vor urma. Este asemenea unei grădini: îți ia timp să

plantezi fiecare sămânță, perseverență să o plivești și să o uzi și răbdare ca să

aștepți să crească.

Atunci, cu bucurie în suflet, voi putea spune: „A fost elevul meu...”

Carmen Niţă

14 ani petrecuţi alături de elevii Colegiului „Ioniţă Asan”

Un dascăl competent este cel care nu doar ştie sau generează

cunoaştere, ci cel care se dovedeşte capabil să comunice şi altora ce posedă.

El trebuie să fie un model de înţelegere, de sociabilitate, să aibă capacitatea

de a lucra în echipă, de a lega parteneriate.

M-am străduit, în toţi aceşti ani, să fiu un dascăl competent, am fost

alături de elevi încă de la transformarea Liceului Teoretic „Ioniţă Asan” în

Colegiu. Am organizat, am îndrumat experienţele de învăţare ale elevilor, i-

am încurajat să aibă iniţiativă şi curaj, deoarece bucuria copiilor este şi

bucuria mea, ea se revarsă ca o lumină în inimă. Clasa, pentru mine, este o

1888-2013 __________________________________________

160

fiinţă în care pulsează multe inimi. Toate aceste inimi sunt dornice de

cunoaştere, de formare, de ajutor, de înţelegere, de dragoste. Dăruind

dragoste, vom sădi în sufletele pure ale copiilor tot ce-i mai frumos, cu

responsabilitate şi căldură.

Munca unui dascăl nu se poate măsura în cuvinte. Cuvintele sunt prea

sărace pentru a reda clipele de nesomn, de zbucium, de frământări, de

împliniri şi neîmpliniri. Important este că fiecare clipă este trăită intens,

fiecare moment e important în viaţa de dascăl.

Formăm generaţii de elevi după generaţii şi, după fiecare generaţie,

ne întrebăm dacă am greşit undeva, dacă am făcut suficient, dacă am aplicat

cele mai eficiente metode şi, niciodată, nu suntem mulţumiţi cu rezultatele

obţinute. Dorim tot mai mult, tot mai bine. Este idealul oricărui dascăl: să

ajungă la performanţă, şi el şi elevii lui.

Principalele activităţi şi responsabilităţi pe care le-am îndeplinit în

această perioadă: metodist al ISJ Olt, responsabil al Comisiei Metodice a

Învăţătorilor, membru în BO SIP-Olt, membru în Consiliul de Administraţie

al Colegiului „Ioniţă Asan”.

Maria Daniela Cernat

Festivalul prieteniei

„Festivalul prieteniei – Concursuri şcolare între unităţi de

învăţământ de acelaşi nivel: preprimar, primar, gimnazial sau liceal” a fost

realizat prin finalizarea unui proiect personal din perioada 1986-1988, în

urma experienţelor acumulate în perioada 1997-2010, la cursurile şi

seminariile organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului (Reforma învăţământului preuniversitar din România), Fundaţia

pentru o Societate Deschisă – „Şanse egale prin educaţie”, Centrul „Educaţia

2000+”, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională-„Step By Step”,

The British Council, Phare. Ro – 2000; prin consultarea unui eşantion

reprezentativ de cadre didactice, preşcolari, elevi şi părinţi; prin prezentarea

proiectului-de-regulament la întâlnirile de lucru anuale ale inspectorilor

şcolari pentru învăţământul primar cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei

Naţionale de la Satu-Mare şi Mediaş, în anul 2000, şi prin experimentarea

„Ghidului de organizare şi desfăşurare a concursurilor între unităţi de

__________________________________________ 1888-2013

161

învăţământ preprimar”, în perioada 1999-2010, în unităţi de învăţământ din

judeţ, din municipiul Bucureşti şi în ţară.

În anul 2001, echipa, sub coordonarea mea, a editat „Regulamentul

de organizare şi desfăşurare a concursurilor şcolare pentru învăşământul

primar”, în „Festivalul prieteniei”, cu ISBN. Lucram la editarea

regulamentelor şi pentru organizarea „Festivalului prieteniei” şi în

învăţământul preprimar, gimnazial şi liceal.

În anul 2007, am publicat „Regulamentul de organizare şi desfăşurare

a concursurilor şcolare pentru învăţământul primar”, în „Festivalul

prieteniei” pe „didactic.ro”.

În anul şcolar 2011-2012, am

primit pentru organizarea

„Festivalului prieteniei” avizul

M.E.CT.S.-831/ C.A.E.R.I.-2012,

aviz reînnoit în anul şcolar 2012-

2013, M.E.N.-35266/ 2 din

06.03.2013, pozitia C.A.E.R.I.-799.

Pentru că „Festivalul prieteniei” s-a

adresat, de la bun început, atât

elevilor, cât şi cadrelor didactice,

numărul şcolilor implicate s-a mărit

în fiecare an, iar în anul 2013-2014

organizăm editia a XV-a. Avem,

astfel, certitudinea că „Festivalul

prieteniei” se va organiza şi desfăşura

în şi mai multe şcoli, în următorii ani, mai ales, după publicarea lui pe

„didactic.ro” şi editarea regulamentelor şi pentru organizarea în învăţământul

preprimar, gimnazial şi liceal. Am prezentat „Festivalul prieteniei” în

Congresul învăţătorilor, cu participarea învăţătorilor din România, R. P.

Moldova, Serbia, Muntenegru etc., organizat la Slatina, în 2013.

În ultimii ani am adăugat organizării festivalului, prin concurs, şi

simpozioane, mese rotunde sau proiecţii de film/ material Power Point,

expoziţii-concurs şi mini-tabere şcolare tematice, în concordanţă cu

necesarul de formare al ISJ Olt sau MECTS. Pentru că „Festivalul prieteniei”

s-a adresat, de la bun început, atât elevilor, cât şi cadrelor didactice, numărul

şcolilor implicate s-a mărit în fiecare an, iar în anul 2012-2013 am organizat

ediţia a XIV-a. Noi vom continua şi în anul 2014.

Impactului derulării proiectului, în ultimii 5 ani, asupra copiilor, este

foarte încurajator. Cei 250 de elevi implicaţi, 7 unităţi şcolare şi 29 de cadre

1888-2013 __________________________________________

162

didactice din judeţul Olt, alături de 5 membri ai comunităţii locale, în acest

proiect, au fost atraşi de climatul, plăcut, atractiv, de promovarea

comunicării şi colaborării între elevi şi şcolile din care provin.

1.a. Activitatea Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” Caracal

1.b. Titlul activităţii: „Rolul istoriei în cunoaşterea trecutului local –

organizare tabără de istorie, participarea la săpăturile arheologice de pe situl

„Romula”-Resca, Olt, proiecţie de film metodico-ştiinţific/ material Power

Point, prezentare de materiale metodico-ştiinţifice – Colegiul Naţional

„Ioniţă Asan” Caracal şi Muzeul Romanaţiului Caracal”.

1.c. Data / perioada de desfăşurare : 17-18 mai 2013

1.d. Locul desfăşurării:

Situl „Romula” – Reşca,

Olt, Muzeul Romanaţiului-

Caracal.

1.e. Participanţi: elevi din

învăţământul preprimar, primar,

gimnazial şi liceal, cadre

didactice, părinţi, reprezentanţi ai

comunităţii locale, mass-media

locală etc.

1.f. Descrierea pe scurt a

activităţii: Organizarea unei mini-tabere de istorie, participarea la săpăturile

arheologice de pe situl „Romula”, Reşca, Olt. Prezentarea în cadrul

Programului Interjudeţean „Festivalul prieteniei” – Ediţia a XIV-a, a unor

filme de specialitate, tematice/ materiale realizate în Power Point tematice şi

prezentarea de materiale metodico-ştiinţifice cu tema „Rolul istoriei in

cunoasterea trecutului local”. Fiecare cadru didactic implicat a participat în

„Festivalulul prieteniei” – Ediţia a XIV-a, cu 1-3 elevi la săpăturile

arheologice de pe situl „Romula” – Reşca, Olt, şi cu un singur film/ material

tematic în Power point, realizat pe calculator şi expediat organizatorilor pe

CD/ DVD, sau material metodico-ştiinţific tematic: „Rolul istoriei în

cunoaşterea trecutului local”. Realizarea filmului/ materialului tematic, în

Power point, sau a materialului metodicoştiinţific au fost făcute individual

sau în echipă, cu alte cadre didactice sau specialişti. Prezentarea filmului/

materialului documentar, în Power point, sau a materialului

metodicoştiinţific nu a depăşit 10-15 minute.

1.g. Responsabil: înv. Alexe Diaconu

1.h. Beneficiari: elevi din învăţământul primar, cadre didactice

__________________________________________ 1888-2013

163

1.i. Modalităţi de evaluare: chestionare, CD-uri, portofolii, număr

participanţi, popularizarea materialelor prezentate la posturile tv caracalene

etc.

La Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” Caracal, s-a organizat pentru

prima dată, în „Festivalul prieteniei-2002”, concursul pentru clasele I-IV, cu

participare interjudeţeană, în parteneriat cu Muzeul Romanaţiului Caracal. În

anii următori, activităţile s-au axat pe activităţi adresate, mai ales, cadrelor

didactice.

Înv. Alexe Diaconu

1888-2013 __________________________________________

164

Catedra de limba şi literatura română

Întâiul mare prem al lumii este limba în care te-ai născut, pe care o

vorbeşti şi o porţi cu tine pretutindeni. Este prima rubrică dintr-un act oficial

al instituţiei de învăţământ, este cartea noastră de vizită (a ţării şi a şcolii).

Anii vin şi trec, prin liceu se perindă promoţie după promoţie,

(singurii care au o stabilitate, relativă, sunt profesorii. Rămân, e drept, după

trecerea anilor, amintiri, nume de dascăli intraţi într-o mitologie locală,

înscrişi în monografii periodice, nume de elevi, diplome, rezultate, dar mai

ales satisfacţia sufletească a celui care, după preot, se ocupă de formare

spirituală. Colegiul a avut parte, de-a lungul vremii, de profesori de limba şi

literatura română remarcabili. Şi la celelalte discipline, nivelul valoric a fost

întotdeauna foarte ridicat. În ultimii ani, s-au despărţit de şcoală, prin

pensionare, profesori care au făcut cinste învăţământului, care şi-au dedicat o

viaţă profesiei nobile de perfecţionare a posibilităţilor de comunicare dintre

oameni, Georgeta Noja, Ştefan Alexandra, Corcoveanu Ilie, Ghencea

Simioana, Vasile Corneliu. Noi generaţii preiau ştafeta, într-o cursă fără

sfârşit, dar cu o miză considerabilă.

Catedra de limba şi literatura română este mai numeroasă decât a

altor discipline şi, probabil, mai unitată. În prezent, din ea fac parte Paul

Aretzu, Mariana Marinescu, Claudia Vanea, Dorina Magdalena Maria,

Luminiţa Popescu, Ionela Mircescu, Ana-Irina Rădulescu Mierlăcioiu.

Paul Aretzu este şi scriitor, îmbinând util şi plăcut cele două

competenţe. Este metodist evaluator şi responsabil de cerc pedagogic. Face

parte din Consiliul consultativ al ISJ Olt. Conduce Centrul judeţean de

excelenţă al elevilor cu vocaţie literară şi a fost, mai mulţi ani, directorul

Taberei naţionale „Tinere condeie”, unde a promovat copii talentaţi din

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”. A organizat, de circa zece ani, Simpozionul

judeţean „Scriitori olteni”.

În perioada 2008-2013, i-au apărut trei cărţi de poeme, Cartea cu

anluminură (2010), Psalmi cu anluminură, (2011), ştergerea completă a

feţei, (2011), şi două de critică literară, Jurnal de lecturi (2009) şi Măgăriţa

lui Balaam (2013). A apărut, de asemenea, în antologii de poezie şi de critică

literară, în ţară şi în străinătate. Poemele sale au fost traduse în engleză,

franceză, sârbă, maghiară, turcă, germană. Colaborează cu eseuri şi cronici

literare la numeroase reviste (susţinând şi câteva rubrici fixe): Ramuri,

__________________________________________ 1888-2013

165

Luceafărul, Euphorion, Calende, Contemporanul, Viaţa Românească,

România literară, Apostrof, Vatra, Mozaic, Tomis, Hyperion, Scrisul

Românesc, Poesis, Cafeneaua literară, Steaua, Orizont etc. Participă la

festivaluri şi simpozioane de literatură (naţionale şi internaţionale).

A obţinut, în ultimii ani, Premiul pentru poezie al revistei „Acolada”,

Satu-Mare (2009), Premiul „Daniil Sandu Tudor”, Mânăstirea Neamţ (2009),

Premiul „Şerban Cioculescu” al Editurii şi Revistei „Scrisul Românesc”,

Craiova (2011), Premiul pentru poezie al Revistei „Cafeneaua literară”,

Piteşti (2012).

A primit Medalia „Centenarul U.S.R.”, 2008, Meritul cultural în grad

de cavaler, 2008. Este cetăţean de onoare al municipiului Caracal.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi redactor şef al

revistei „Ramuri”. A făcut parte din Consiliul Uniunii Scriitorilor din

România, din Comisia de validare a membrilor USR şi din jurii de

nominalizare sau de decernare a premiilor naţionale ale USR.

Au scris despre cărţile lui: Gheorghe Grigurcu, Mircea Ciobanu,

Eugen Negrici, Alex Ştefănescu, Adrian Popescu, Marian Drăghici, Petru

Ursache, Roxana Sorescu, Mircea A. Diaconu, Nicolae Tzone, Gabriel

Coşoveanu, Ştefan Borbély, Ion Pop, Ioan Holban, Catrinel Popa, Ştefan

Agopian, Ion Zubaşcu, Mircea Bârsilă, Bucur Demetrian, Florea Miu,

Nicolae Coande, Nicolae Stoie, Aurelian Titu Dumitrescu, Gheorghe

Mocuţa, C. M. Popa, Radu Voinescu, Emilian Marcu, Ana Dobre, Horia

Gârbea, Remus Valeriu Giorgioni, Florin Caragiu, Monica Patriche, Simona

Mărieş, Dan Lupescu şi alţii.

Domnişoara profesoară Mariana Marinescu are o experienţă

considerabilă în învăţământ şi rezultate meritorii. În calitatea sa de profesor

formator, a organizat cursuri în specialitate, la nivel local şi judeţean.

Rezultatele muncii de la catedră sunt concretizate în premiile

obţinute de elevi, de-a lungul timpului: Popa Ştefania, Premiul II la

Olimpiada de limba şi literatura română, faza naţională, Oradea, 2009;

Duinea Eduard, Premiul I la Concursul Naţional de creaţie literară

„Differents mais identiques”, 2011; Niţa Valentin, Premiul I la Concursul

internaţional „Crăciunul în lume”, secţiunea creaţii literare, 2010; Duinea

Eduard, Premiul I la Concursul judeţean „Fii inteligent! Nu gândi cu

pumnul!”, 2010; Nardin Manuela, Premiul III la Olimpiada de limbă şi

comunicare „George Călinescu”, faza judeţeană, 2010; Popa Ştefania,

Premiul I la Olimpiada de limbă, comunicare şi literatura română „George

Călinescu”, 2010; Neacşu Elena şi Duinea Eduard, Menţiune I, 2010; Nardin

Manuela, Duinea Eduard, Argherie Daniel, Menţiune la Olimpiada de limbă,

1888-2013 __________________________________________

166

comunicare şi literatura română „George Călinescu”, etapa judeţeană, 2011-

2012; Duinea Eduard, Menţiune la Concursul Naţional „Şcoala cu ceas”,

Râmnicu Vâlcea, 2011; Sandu Andreea, Popa Sara, Nedianu Gabriel, Pălcău

Adriana, Pavel Raluca, Premiul I la concursul naţional „Comunicare

ortografie.ro”, 2013; Diaconu Diana, Muşat Sergiu, Strajescu Alexandru,

Premiul II la Concursul Naţional „Comunicare ortografie.ro”, 2013;

Concursul Naţional de Evaluare în Educaţie la limba română a constituit

pentru elevii participanţi motiv de bucurie iar munca susţinută a fost

recompensată în decursul ediţiilor cu numeroase premii, astfel încât la etapa

finală eleva Popa Ştefania (XII) a obţinut premiul II, iar elevul Duinea

Eduard (VII-2011) menţiune.

Domnişoara profesoară a participat la simpozioane interjudeţene şi

naţionale, primind diplome şi premii pentru lucrările prezentate:

Simpozionul Naţional de creativitate „Dimitrie Gusti”, cu expunerea „Portul

popular – eterna provocare” (2010); Simpozionul Naţional „Aspecte ale

comunismului în România”, cu lucrarea „Literatura română în comunism”

(mai 2009); Simpozionul Naţional „Scriitori olteni”, cu lucrarea „Eminescu,

miracolul genialităţii” (2010); Simpozionul Interjudeţean „Contemporanul

nostru, Mihai Eminescu”, cu lucrarea „Eminescu, voievodul limbii române”.

Colaborează cu diferite instituţii, organizând dezbateri, mese rotunde,

cum ar fi la Universitatea din Craiova: „Les tradition de Noel au Canada”

(2011). Are o excelentă colaborare cu Teatrul Naţional din Craiova,

participând cu elevii la spectacole, pentru a-i familiariza cu lumea scenei.

Dincolo de activitatea didactică, de rezultatele obţinute la

concursurile şi olimpiadele şcolare, de organizarea diferitelor concursuri

şcolare, rămâne satisfacţia muncii şi bucuria că unii dintre elevii de

odinioară-având chemare şi vocaţie pentru misiunea de dascăl-sunt astăzi

profesori de limba şi literatura română: Ionela Mircescu, Alina Velişcu,

Mihaela Popa, Mihaela Şerban, Marina Tufiş... Ei sunt cei care au preluat

ştafeta, semn că limba română există, este respectată şi preţuită!

Doamna profesoară Claudia Vanea a marcat în cadrul comisiei

metodice a profesorilor de limba şi literatura română o activitate complexă,

centrată pe elev, dar şi pe capacitatea dascălului de a transmite generaţiilor

următoare valoarea inestimabilă a literaturii române şi universale. În acest

scop, elevii au fost îndrumaţi spre activităţi specifice, concursuri şi

olimpiade şcolare de profil, unde au reprezentat onorabil unitatea şcolară.

Concursul „Evaluare Naţională în Educaţie” a avut în rândul elevilor noştri

un impact puternic, participarea lor la toate fazele stând mărturie în acest

sens. De un real succes s-a bucurat şi concursul „Comunicare. Ortografie”, la

__________________________________________ 1888-2013

167

care elevii claselor a V-a şi a VI-a au obţinut punctaje foarte bune (Premiul I,

II, III şi Menţiune).

Colaborarea cu Editura „Paralela 45” a făcut posibilă participarea

elevilor noştri la etapele anterioare ale Concursurilor Comper. Parteneriatul

încheiat cu această editură se prelungeşte, de altfel, şi în cursul acestui an. Ca

profesor mentor, a organizat, de fiecare dată, desfăşurarea acestui concurs,

asigurându-i corectitudinea. La nivelul comisiei metodice a participat

întotdeauna la pregătirea unor activităţi extraşcolare: programe artistice,

punerea în scenă a diferitelor opere dramatice sau vizionarea unor piese de

teatru, reprezentative pentru dramaturgia românească şi universală.

Cultivarea gustului pentru lectură în unitatea noastră şcolară s-a

realizat prin înfiinţarea unui cerc de lectură, la care elevii au participat cu

plăcere şi chiar entuziasm. A publicat articole şi lucrări de specialitate, cum

ar fi „Dificultăţi în predarea limbii şi literaturii române”. A luat parte la

desfăşurarea olimpiadelor şcolare, fie ca organizator, evaluator sau însoţitor.

Este metodist al ISJ Olt, din anul 2008, achitându-se cu

responsabilitate de toate sarcinile ce-i revin. Nici activităţile extracurriculare

nu au fost neglijate, participând la cele mai importante dintre acestea:

Comenius, Implementarea „Holocaustului” în şcoli etc.

Având exemplul doamnei profesoare Claudia Vanea, plină de energie

şi foarte competentă, se poate spune, cu îndreptăţire, că profesorii de limba şi

literatura română sunt sufletul unei unităţi şcolare.

Domna profesoară Luminiţa Popescu este un cadru didactic activ şi

pasionat de profesia de dascăl. Preocupată în mod special de latura didactică,

se implică frecvent în activităţi culturale şcolare şi extraşcolare.

Rezultatele activităţii didactice s-au materializat în premii şi distincţii

la diferite concursuri şi olimpiade şcolare. Astfel, în anul 2008-2009, eleva

Zamfir Florina, din clasa a XII-a F, a obţinut locul III la etapa judeţeană a

olimpiadei de limba şi literatura română, calificându-se la etapa naţională. În

perioada 2010-2013, elevii din învăţământul gimnazial Cernat Alexandra,

Enuş Mario şi Stancu Mirel au obţinut locul I şi medalii de aur la diferite

etape ale concursurilor „Evaluarea în educaţie”, „Comunicare. Ortografie.ro”

şi „Bucuria sărbătorilor de Paşte”.

Pe lângă preocupările didactice, s-a implicat în proiecte şi activităţi

de parteneriat cu diferite instituţii locale şi judeţene, a participat cu lucrări şi

referate la simpozioane locale, judeţene, naţionale şi internaţionale.

Este autoare a lucrării „Metodologia predării subiectului în

învăţământul primar” (Ed. Sitech, 2008) şi a publicat texte adecvate la

revistele şcolare „Credinţă, lumină şi culoare” şi „Ecouri de cerneală”. Prin

1888-2013 __________________________________________

168

activitatea didactică, completată de activitatea culturală, a contribuit eficient

la formarea, instruirea şi educarea elevilor pentru societate.

Doamna Dorina-Magdalena Maria este profesor titular din anul

2007, absolvind Facultatea de Litere (Română-Franceză) a Universităţii din

Craiova. Seriozitatea şi devotamentul pentru profesia de dascăl s-au finalizat

în rezultatele obţinute de elevii săi: la Olimpiada de limba şi literatura

română, Băltăreţu Mirela, din clasa a IX-a G, a obţinut menţiune la faza

judeţeană; Barbu Anda, din clasa a IX-a A, Premiul I la faza locală (ian.

2011); Copilescu Cătălina, din clasa a IX-a A, premiul al III-lea.

În 2011, elevele Verdeşi Gabriela, cls. a XII-a E, Copilescu Cătălina,

cls. a IX-a A şi Constantin Valeria, cls. a IX-a A, au participat la Concursul

Interjudeţean de creaţie literară „Metafor-tangenţe in f(x)= ars poetica-ars

matematica”, de la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, Râmnicu Vâlcea.

În noiembrie 2010, Verdeşi Gabriela a obţinut o menţiune la Concursul de

poezie „Ion Ruset”. În 2012, Copilescu Cătălina, din clasa a X-a A, a primit

premiul III la faza judeţeană a Olimpiadei de limba şi literatura română.

Doamna profesoară a luat parte la numeroase activităţi dintre care:

înfiinţarea Cercului de lectură a liceului (la 1 febr. 2011, în colaborare cu

Cercul de lectură Naţional al Ed. Art), care funcţionează şi în prezent, ultima

acţiune fiind desfăşurată la sfârşitul anului şcolar trecut (31 mai 2013);

coordonarea revistei „Ani de liceu”, care apare anual, în număr dublu şi la

care scriu cu regularitate elevi talentaţi şi profesori ai liceului; participarea la

cursuri de formare-Cursul de formator organizat de Centrul de Consultare şi

Dezvoltare a Resurselor Umane, Slatina (mai 2012); participarea la

Simpozionul Internaţional „Prevenirea violenţei în şcoală şi familie”, ediţia a

IV-a, Orşova (nov. 2010). A contribuit cu activităţi diverse la întrunirile

cercurilor pedagogice, dezbătând teme de actualitate, precum noile prevederi

ale legii educaţiei 2010, subiectele scrise la proba de bacalaureat 2011,

necesitatea testării iniţiale.

A participat cu consecvenţă la Simpozionul judeţean Scriitori olteni,

ultima comunicare fiind „Ion Minulescu, poet simbolist” (mai 2013); la

Festivalul Naţional Şcolar „Inovofest. Creativitate şi inovare în activitatea

didactică”, la toate cele 4 secţiuni: a) Simpozion naţional, cu lucrări de

specialitate, b) Dezbatere naţională şi expoziţie de auxiliare curriculare, c)

Produse multimedia reviste şi ziare, d) Masă rotundă naţională.

În colaborare cu colegii din catedră, a desfăşurat activităţi la nivelul

şcolii cu elevii claselor IX-XII, cu ocazia aniversării anului Caragiale,

Dragobetele, M. Eminescu, N. Stănescu, Ion Creangă. S-a implicat în

proiectul „Roşu pentru mediu” (2011-2013), organizat la nivel judeţean.

__________________________________________ 1888-2013

169

A colaborat cu Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, din Craiova,

pentru popularizarea artei teatrale şi a marilor capodopere ale literaturii

române şi universale, participînd la spectacole de teatru (în cadrul

activităţilor din „Şcoala altfel” şi nu numai).

Doamna profesoară Ionela Mircescu este titulară la Colegiul Naţional

„Ioniţă Asan”, de 5 ani. Este preocupată de activitatea didactică, manifestând

profesionalism şi interes pentru obiectul pe care îl predă.

A participat şi a susţinut diferite referate în cadrul cercului pedagogic

şi în comisia metodică a profesorilor de limba şi literatura română cum ar fi:

„Virgil Carianopol – contemporanul nostru”, „Mihai Eminescu – opera”,

„Ce lume..., ce lume...! – I. L Caragiale”. Aplicată activităţii profesionale,

acordă o atenţie deosebită pregătirii elevilor, rezultatele obţinute fiind

deosebite: Menţiune obţinută de eleva Prună Georgiana, la etapa judeţeană a

Olimpiadei de limba şi literatura română „George Călinescu”.

Doamna Ana-Irina Rădulescu Mierlăcioiu este profesoară titulară de

limba şi literatura română, din 2008. A îndeplinit funcţia de director la

Liceul Tehnologic „Constantin Filipescu”, în perioada 2007-2012. A susţinut

numeroase cursuri de formare, fiind formator naţional: ARACIP, Consiliere

şi Orientare, Mentor, Formator, Animatori Centre de vacanţă-MEC.

A participat cu expuneri la numeroase simpozioane: „Strategii

alternative de diferenţiere şi individualizare în predare-învăţare-evaluare”,

„Şcoala-Centrul Cultural Comunitar”, „Concepte pedagogice, între teorie şi

practică”. S-a implicat în parteneriate: „Parteneriat educaţional

Interjudeţean”, „Manageri competitivi în Şcoli europene”, „Copilul rrom,

între tradiţie şi şcoală”, „Calitatea educaţiei din perspectiva beneficiarilor”.

A publicat volumul: „Segmente vocalice şi consonantice complexe”

(Editura Universitaria, Craiova, 2008), precum şi studii de specialitate:

„Fazele recurente ale diferenţierii şi individualizării procesului de

învăţământ – perspectivă managerială” (Deschideri Europene, Ediţie

Specială, Botoşani 2009); „Dimensiunea interdisciplinară a literaturii în

învăţământul gimnazial”, „Concepte pedagogice, între teorie şi practică”

(Târgovişte, 2009).

Prof. Mariana Marinescu

1888-2013 __________________________________________

170

Catedra de limba franceză

Membrii catedrei de limba franceză, Doiniţa Pinu (profesor titular,

gradul didactic I), Raluca Popa (Butoeru) (profesor titular, doctorat),

Mihaela Popescu Staicovici (profesor titular, gradul didactic I), Natalia

Pârgulescu (profesor titular, gradul didactic II), Maria Badea Stochiţă

(profesor titular, definitivat) şi Maria Minodora Vlad (profesor suplinitor),

au colaborat în permanenţă şi şi-au îmbunătăţit activitatea prin schimburi de

idei, dialoguri deschise, discuţii ocazionale, exemple de bună practică

realizate în cadrul şedintelor de catedră. De asemenea, tot în cadrul

şedintelor de catedră, s-au conceput şi prezentat materiale, (referate,

prezentări Power Point, materiale transmise de inspectorul de specialitate, s-

au propus site-uri noi cu exerciţii audio-video pentru pregătirea examenului

de bacalaureat).

După cum se ştie, a fi profesor nu înseamnă numai munca de la clasă,

din timpul orelor de curs. A fi profesor presupune o mulţime de alte activităţi

de specialitate (consfătuiri didactice, şedinte de catedră, cercuri pedagogice),

precum şi activităţi şcolare şi extraşcolare: Ziua Europeană a Limbilor

Străine (27.09.2010), Olimpiada de limba franceză, „La fête de la

Francophonie” (23 martie), Concursul Naţional „La Francophonie diverse”,

examinarea elevilor în cadrul examenului de competenţe la limba franceză.

În procesul de predare s-au folosit abordări metodice moderne,

dobândite la cursurile de perfecţionare, cum ar fi punerea accentului pe

scopurile şi calitatea comunicării la orele de franceză, corelarea interacţiunii

profesor-elev / elev-elev cu aspecte ale comunicării reale, prin metode care

să dezvolte competenţe lingvistice. Aceste metode au în vedere

conştientizarea competenţei lingvistice a elevului, competenţe de gândire,

competenţe referitoare la lucrul în echipă, dar şi folosirea de materiale ce

conţin informaţii intercurriculare pe suport clasic sau audio-video.

Toti membrii catedrei de limba franceza au fost în permanenţă

preocupaţi de propria perfecţionare, participând la o serie de cursuri

organizate atât în ţară cât şi în străinătate.

La nivelul şcolii s-au desfăşurat activităţi diverse: concursul

Cangurul lingvist, secţiunea franceză-spaniolă (Colegiul Naţional „Ioniţă

Asan”, Caracal, 28 noiembrie 2012), participarea la activităţile desfăşurate în

cadrul proiectului Comenius: Pe drumul către școala europeană a viitorului,

__________________________________________ 1888-2013

171

(C.N. Ioniță Asan, Caracal, Aprilie 2011), organizarea a Fête de la

Francophonie, diplomă de excelenţă, acordată de Facultatea de Litere a

Universităţii din Craiova, Caracal, 23 martie 2011), Les grandes fêtes de la

francophonie (C.N. Ioniţă Asan, Caracal, 18 martie 2010), Eugene Ionesco,

(C.N. Ioniţă Asan, Caracal, 26 noiembrie 2009), evaluatori în cadrul

Olimpiadei locale şi judeţene de limba franceză.

1888-2013 __________________________________________

172

.

Catedra de limba engleză

Într-o epocă al cărei cuvânt-cheie este comunicarea, cunoașterea unei

limbi străine a devenit o componentă esențială pe calea devenirii fiecăruia

dintre noi. Cu atât este mai adevărat acest fapt, în cazul limbii engleze, pe

care spectaculoasa dezvoltare tehnologică din ultimele decenii a transformat-

o în principalul mijloc de transmitere a informației pe glob.

În acest context, cei șapte membri titulari ai catedrei de limba

engleză, de la Colegiul Național „Ioniță Asan” (dintre care 4 dețin gradul

didactic I, iar alți doi, gradul didactic II), au înțeles că activitatea pe care o

desfășoară reprezintă, în fapt, nu doar predarea unui obiect de studiu, ci

înzestrarea elevilor cu un instrument esențial pentru viitoarea lor integrare în

societate și pe piața muncii: Şerban-Alexandru Uciu, Elena-Daniela Burnei,

Silvia Diaconescu, Octavian-Ionuţ Botar, Ana-Ramona Stîrcu, Luiza-Maria

Cănuţ, Claudia-Giorgiana Gaiţă.

Prin urmare, două au fost axele prioritare ale acestei activități: pe de

o parte, (auto)perfecționarea și dezvoltarea profesională a cadrelor didactice

prin participarea la seminarii, simpozioane, conferințe și cursuri de

specialitate; pe de altă parte, centrarea întregului act instructiv-educativ pe

elev și nevoile lui de dezvoltare.

Calitatea muncii depuse este demonstrată de rezultatele obținute în

ultimii cinci ani, dintre care le vom enumera doar pe cele remarcabile: peste

100 de elevi au susținut examene Cambridge și Toefl, obținând, astfel,

certificarea internațională a cunoștințelor lor de limba engleză; peste 50 de

elevi au participat la olimpiada de limba engleză, obținând rezultate notabile

la nivel județean: Burnei Alexandru Vlad-locul I (2008), Burnei Iulia Maria-

locul al II-lea (2011, 2013), Neacșu Elena-locul al III-lea (2011), Roşu

Nicoleta-mențiune (2011), Tudoreci Sebastian-mențiune (2013), Vanea

Andreea-mențiune (2013). Începând din anul școlar 2011-2012, Colegiul

Național „Ioniță Asan” a devenit centru zonal pentru concursul „Evaluare în

educație”, la care s-au obținut peste 30 de premii și distincții la nivel

județean și național; elevii din clasele gimnaziale au participat la concursul

național interdisciplinar „Școala cu ceas”, unde s-au remarcat următorii:

Burnei Iulia-Maria-Marele Premiu și Cupa (2011), Roşu Nicoleta-Premiul al

III-lea (2011), Popa Sara-Maria-Premiul al III-lea (2013), Neacșu Elena-

Mențiune (2011), Coconu Taisia-Mențiune (2012), Popescu Katia-Mențiune

__________________________________________ 1888-2013

173

(2013). Zeci de elevi au participat la concursul național de eseuri organizat

de Shakespeare School, eleva Mitru Alexandra ajungând în finala ediției

2011; Popa Sara-Maria a obținut mențiune la concursul național „Mirunette”

(2013); elevii Burnei Alexandru și Popescu Daniela au obținut mențiuni la

concursul european „Juvenes Translatores” (2010).

Marele filozof Ludwig Wittgenstein afirma, acum aproape un secol,

„Limitele limbii mele sunt limitele universului meu”. Elevii de la Colegiul

Național „Ioniță Asan” dovedesc prin întreaga lor atitudine față de învățarea

limbii engleze dorința de a accede la un univers mai vast, unde să-și poată

dovedi valoarea și să se împlinească profesional și personal.

1888-2013 __________________________________________

174

Catedra de matematică

Catedra de matematică este omogenă, alcătuită din cadre didactice cu o

foarte bună pregătire profesională, Titu Vîrban, profesor titular, gr. I (

îndeplinind funcţia de director), Dumitrel Ghimişi, profesor titular, gr. I

(responsabilul Comisiei metodice), Tanţa Negroiu-Drăghici, profesor titular,

gr. I, Cristina Costescu, profesor titular, gr. I, Pepino Dincă, profesor titular,

gr. I, Claudia Dumitru, profesor titular, gr. I, Mirela Petricică, profesor

detaşat, gr. I, şi Nicoleta Neagu, profesor suplinitor, gr. I.

Profesorii de matematică au participat la consfătuirile metodice, la

lucrările Cercului metodic, implicându-se activ, susţinând referate sau

activităţi specifice.

În cadrul orelor de matematică profesorii au consultat şi utilizat

Sistemul Educativ Informatizat (programul „AEL” Siveco) şi produsele

realizate în cadrul proiectului POSDRU INSAM (Instrumente digitale de

ameliorare a calităţii evaluării în învăţământul preuniversitar), respectiv

ghidurile de evaluare, banca de itemi şi testele disponibile pe platforma

INSAM.

S-au desfăşurat ore de pregătire pentru examenele de evaluare

naţională şi bacalaureat. Au participat, în calitate de profesori evaluatori la

simularea probei de Matematică pentru examenele de evaluare naţională şi

bacalaureat, prof. Dumitrel Ghimişi, Pepino Dincă, Claudia Dumitru şi

Nicoleta Neagu. Profesorii catedrei de matematică au participat la elaborarea

subiectelor, baremelor şi a matricelor de specificaţii pentru testele iniţiale şi

finale la disciplina matematică, precum şi la evaluarea acestor teste.

Profesorii Dumitrel Ghimişi, Claudia Dumitru şi Nicoleta Neagu au

participat în calitate de evaluatori la examenul de evaluare naţională, iar la

examenul de bacalaureat, au participat prof. Dumitrel Ghimişi, Titu Vîrban,

Claudia Dumitru şi Nicoleta Neagu.

Profesorii catedrei au elaborat conţinuturile şi baremele subiectelor

pentru Olimpiada de Matematică şi Concursul de Informatică Aplicată (CIA)

– faza pe liceu, şi au participat la evaluarea acestor teste. De asemenea, au

fost implicaţi în elaborarea proiectelor şi au participat la activităţile

educative extracurriculare şi extraşcolare în cadrul programului „Şcoala

altfel”. În luna mai 2010, catedra de matematică a organizat simpozionul

__________________________________________ 1888-2013

175

Interjudeţean „Didactica matematicii”. Toţi profesorii catedrei au susţinut

referate în cadrul simpozionului.

La etapa locală a Olimpiadei de Matematică elevul Ghimişi Alexandru,

de la clasa a X-a A, a obţinut menţiune (prof. îndrumător Dumitrel Ghimişi).

Tot menţiune au obţinut şi elevele Dumitru Anamaria şi Vişănescu Adina,

de la clasa a V-a A (prof. îndrumător Claudia Dumitru). Elevul Nicolaescu

Alexandru (XII A), îndrumat de prof. Titu Vîrban, a obtinut premiul I la

Concursul Interjudeţean Gh. Ţiţeica, iar Nicolae Coculescu, menţiune. Badea

Mihăiţă, îndrumat de prof. Dumitrel Ghimiş, a obţinut medalie de argint.

La Concursul Interjudeţean „Bogdan Stan”, desfăşurat la Colegiul

Naţional „Radu Greceanu”, elevii Duinea Eduard, de la clasa a IX-a A (prof.

îndrumător Dumitrel Ghimişi) şi Tudoreci Sebastian, de la clasa a XI-a A, au

obţinut locul III (prof. îndrumător Titu Vîrban). Domnul profesor Titu

Vîrban a avut rezultate remarcabile la Olimpiada Naţională de matematică,

obţinând, prin elevul Crângureanu Andrei, medalia de argint şi menţiune.

La Concursul Interjudeţean „Magia Numerelor”, desfăşurat la Liceul

Teoretic „Mihai Viteazu”, elevul Duinea Eduard, de la clasa a IX-a A (prof.

îndrumător Dumitrel Ghimişi), a obţinut locul I.

La Concursul Naţional de Matematică „Cangurul”, elevul Tudoreci

Sebastian, de la clasa a XI-a A, a obţinut locul II (prof. îndrumător Titu

Vîrban).

Pentru obţinerea unor rezultate bune la examenele de finalizare a

ciclurilor de studii, profesorii din catedra de matematică au organizat ore de

consultaţii.

Responsabil comisie metodică,

Prof. Dumitrel Ghimişi

1888-2013 __________________________________________

176

Catedra de istorie

În perioada 2008-2013, catedra de istorie a fost formată din

următoarele cadre didactice: Jeana Marica (căsătorită Pătru), Florina

Băţăgui, Lidia Enuş şi Mihaela Predescu (căsătorită Radu). Au mai activat,

ca profesori suplinitori, domnii Ciprian Rusu şi Marin Dincă. Profesorii

titulari sunt profesori cu experienţă, vechimea acestora variind între 10-16

ani. Toate cadrele didactice au gradul I, sau sunt înscrise la examenul pentru

obţinerea gradului didactic I.

Într-o perioadă în care manualul de istorie îşi face loc cu mare

greutate în programa şcolară, cadrele didactice s-au străduit să urmeze

exemplele de dăruire oferite de dascălii de ieri ai liceului, în frunte cu Ilie

Constantinescu şi Crăciun Pătru şi să cultive seminţele dragostei pentru

studiere istoriei, respectul pentru trecut, admiraţia pentru valorile

spiritualităţii locale şi naţionale.

Activitatea didactică

a cadrelor didactice a

îmbrăţişat diferite valenţe,

cea mai importantă

rămânând cea de formare şi

educare a elevului.

Într-o societate în

schimbare, profesorul, cu

atât mai mult cel de istorie,

trebuie să se implice în

activităţi de cercetare, de

predare, de formare

profesională.

În activitatea de cercetare şi de organizare a unor activităţi ştiinţifice

cu caracter judeţean, naţional şi internaţional s-au remarcat profesoarele

Jeana Marica (Pătru) şi Florina Băţăgui. Domeniile de cercetare spre care s-

au îndreptat doamnele profesoare au fost cele care ţin de istoria recentă:

comunismul şi percepţia fenomenului în colectivitate, respectiv problematica

holocaustului, predarea acestor teme sensibile în şcolile din România, de ce

nu, din Caracal. În luna mai, a anului 2009, la iniţiativa doamnei profesoare

Jeana Marica (Pătru) şi cu participarea unor organizaţii de cultură, educaţie,

__________________________________________ 1888-2013

177

ONG-uri – Facultatea de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii din Craiova,

Fundaţiei Academia Civică, Bucureşti, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici,

Muzeul Judeţean, Slatina, Arhivele Naţionale ale judeţului Olt, – a fost

organizat simpozionul naţional Aspecte ale comunismului în România,

activitate care a cuprins două tipuri de activităţi: una ştiinţifică, şi un concurs

de referate ale elevilor. Activitatea s-a bucurat de un real interes din partea

participanţilor, invitaţilor, mass-mediei.

Au participat: profesorii universitari: Dinică Ciobotea, Constanţiu

Dinulescu, din partea Universităţii din Craiova, Alexandru Cumpănaşu, din

partea Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, Virginia Ion, Andreea

Cârstea, din partea Fundaţiei Academia Civică, Florin Bercea şi Nicolae

Ianoşi, din partea Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici.

Tradiţiile şi obiceiurile populare au constituit dintotdeauna izvoare de

nestemate pe care, dascălul de istorie, alături de cel de limba şi literatura

română, au trebuit să le scoată la lumină, să le dea strălucirea de diamant şi

să le fixeze în constelaţia nemuririi. Aplecată spre filonul de aur al

obiceiurilor romanaţene doamna profesoară Jeana Marica (Pătru) a întreprins

o vastă activitate, în care au fost implicaţi mai mulţi factori – Muzeul

Romanaţiului, Şcolile gimnaziale din Redea, Dobrun, Stoeneşti, Vlădila,

cămine culturale din aceleaşi localităţi, cercetând obiceiurile de la cele mai

importante momente din viaţa omului: naşterea şi botezul, căsătoria şi

moartea. Proiectul s-a concretizat în acţiuni de popularizare şi conservare a

acestor obiceiuri-expoziţi de artă populară, simpozion, a-a redactat un

dicţionar de termeni populari, a fost pregătit un echipaj format elevii Riză

Oana, Florescu Ionela şi Enache Marius, care au prezentat acest proiect la

faza naţională a concursului şcolar naţional „Cultură şi civilizaţie în

România”, desfăşurat la Deva (2010). Cu numai un an înainte, cele două

eleve, împreună cu elevul Ruţă Cornel, obţinuseră „Menţiune” la faza

naţională, la acelaşi concurs, cu proiectul „Oraşul de ieri, prin ochii celor de

azi”.

Istoria nu înseamnă numai trecut! Cunoscând trecutul îţi pregăteşti

viitorul. Aşa se explică îmbinarea activităţii de cercetare cu abordarea

modernă, virtuală a subiectelor de istorie. În anul 2011, elevul Stan

Alexandru, pregătit de aceeaşi profesoară a obţinut „Menţiune” la faza

naţională a Concursului naţional „Istorie şi societate în dimensiune virtuală”,

cu tema „Procesul de colectivizare în judeţul Olt”.

Pregătirea profesională continuă a însemnat parcurgerea unor cursuri

masterale şi de reconversie profesională, de căre doamna profesoară care, în

1888-2013 __________________________________________

178

anul 2010, a obţinut o bursă Comenius de mobilitate a cadrelor didactice în

Marea Britanie.

Un alt cadru didactic cu

o preocupare diversă este

doamna Florina Băţăgui. Prin

implicarea doamnei profesoare

colegiul nostru a fost gazda

unor evenimente deosebite.

În mai 2010 la Colegiul

Naţional „Ioniță Asan” s-au

desfășurat activitățile

Seminarului internațional

„Predarea Holocaustului în

școlile din România” la care au participat cca. 100 de profesori de istorie,

învățători și profesori de religie din judet.

Proiectul a fost coordonat de Florina Băţăgui, profesor de istorie de la

Colegiul Național „Ioniță Asan” si Răzvan Băţăgui de la Școala cu clasele I-

VIII, nr. 2 Caracal și a însemnat o colaborare cu Institutul Yad Vashem din

Ierusalem, care a oferit materiale didactice si de unde au venit pentru a

sustine o parte a activităților, specialiști în acest domeniu precum Chava

Baruch și Galit Avitan. Comunitatea evreiasca din Craiova a susținut aceste

activitati prin prezenta domnului profesor universitar Sabetay Cornel, la fel

ca și cea din București, al cărei reprezentant a fost domnul Rudy Marcovici.

Proiectul a fost susținut de autoritatile locale dar și de cele centrale, din

partea Parlamentului României fiind prezent domnul senator Raymond Luca.

Promovarea valorilor fundamentale, precum toleranța, solidaritatea,

acceptarea diferențelor dintre oameni, păstrarea memoriei victimelor din

trecut şi înlăturarea prejudecăților au fost obiectivele principale ale

Seminarului. La activități a fost prezent și un supraviețuitor al holocaustului,

domnul Otto Adler, care le-a vorbit celor prezenți despre propria experienta

în lagărul de la Auschwitz.

În contextul integrării țării noastre în Uniunea Europeană multe școli

din România au avut oportunitatea de a colabora cu alte școli din Europa în

cadrul unor proiecte finanțate de Comisia Europeană prin Programul de

Învățare pe Tot Parcursul Vieții. Colegiul Național „Ioniță Asan” a participat

la derularea unui parteneriat multilateral Comenius coordonat de Florina

Băţăgui, care s-a desfășurat în perioada 2010-2012. În cadrul proiectului,

instituția noastră a colaborat cu licee din Franța (Liceul Emile Combe, Pons),

Germania (Augustum Annen Gymnasium, Goerlitz), Polonia (Zespol Szkol

__________________________________________ 1888-2013

179

Rolniczych Centrum Ksztalcenia

Praktycznego-Bialystock) și din

Turcia (Biga Anatolu Lisesi,

Canakale-Troia).

Titlul proiectului

„Unterwegs zur europäischen

Schule der Zukunft” (Pe drumul

către școala europeană a

viitorului) este sugestiv pentru

scopul principal pe care acesta l-a

avut și anume compararea

diferitelor sisteme școlare din

țările partenere și colaborarea elevilor și profesorilor în crearea unui model

de școală europeană, care să corespundă nevoilor societății în contextul

globalizării.

Unele dintre obiectivele urmărite în cadrul acestui proiect țin de

valorile europene cum ar fi cunoașterea altor culturi și acceptarea diversității,

înlăturarea prejudecăților acolo unde acestea există. Altele au fost de natură

pedagogică, prin utilizarea limbii germane și a celei franceze îmbunătățindu-

se capacitatea elevilor și a profesorilor de a comunica în limbi străine. În

cadrul proiectului au participat la mobilităţile de peste hotare 5 profesori şi

24 de elevi, iar, în aprilie 2011, școala noastră a fost pentru 10 zile gazda a

40 de elevi și profesori din străinătate, prilej folosit pentru a promova

tradițiile și valorile culturale românești.

În iunie 2010, elevii clasei a XI-a A de la Colegiul Național „Ioniță

Asan”, Burnei Alexandru, Mare Eduard și Pirtea Alexandru, coordonați de

Florina Bățăgui, au obținut locul al II-lea la Concursul Naţional Istoria Mea-

Eustory. Acest concurs a fost inițiat de Fundația Germană Korber și se

desfășoară în 15 țări din Europa. Tema proiectului a fost legată de arte și

meserii de ieri și de astăzi, fiind o provocare pentru elevi și profesori pentru

a redescoperi valorile trecutului și a cerceta domenii mai puțin discutate în

cadrul orelor de curs. Premiile au fost oferite în cadrul festivității organizate

la Palatul Cotroceni, de către Președintele României


1888-2013 __________________________________________

180

Catedra de geografie

„Terra este de o complexitate crescândă-ca formă, compoziţii şi mişcare – de la

atmosferă până la biosferă”

(Simion Mehedinţi)

Dintre toate disciplinele, geografia este cea mai educativă, deoarece

atinge cele mai sensibile simţuri ale omului: văzul, auzul şi simţul. Tot ceea

ce vrem să ştim despre Pământ se află sub ochii noştri. De aceea, catedra de

geografie a colegiului este tânără, activă, gata oricând să împărtăşească

elevilor tot ceea ce este nou, dar şi vechi în lume.

În ultimii 5 ani, Ionela Mădălina Buga – profesor titular, gradul

didactic I, metodist al ISJ Olt, Cristina Radu, profesor titular, gradul didactic

I şi Cristina Mirela Mitroi, profesor titular, gradul didactic I, metodist al ISJ

Olt, au încercat să acorde o atenţie deosebită în pregătirea instructiv-

educativă a elevilor, să îi atragă spre studiul geografiei, iar rezultatele nu au

întârziat să apară.

Elevii care au susţinut proba de geografie la bacalaureat, în perioada

2008-2013 au obţinut rezultate foarte bune, având o promovabilitate de 97%,

iar pasiunea pentru această disciplină s-a văzut şi în participarea la diferite

concursuri şi olimpiade şcolare, obţinând rezultate frumoase: Mențiuni, faza

județeană a Olimpiadei de geografie, prin elevii Nicola Marian și Micu

Cami, 21 martie 2009; Premiul I, eleva Brastaviceanu Marinela, Pața

Gabriela – la Simpozionul Naţional „Terra – geosistemul vieții”, 5 iunie

2010; Mențiune, la Simpozionul Naţional „Terra-geosistemul vieții”, 5 iunie

2010, elevii Igna Cătălina, Nardin Manuela, Popescu Mihai, Drăguț Vlad;

Mențiune – elevii: Nardin Manuela, Popescu Mihai, Burnei Iulia, Roşu

Nicoleta, Zanfir Adelina la Concursul Național „EUROJUNIOR”, mai 2010-

2012, îndrumaţi de d-na profesor Mădălina Buga; Premiul III eleva Ciulavu

Diana la etapa județeană a Olimpiadei de Geografie, 13 martie 2010 şi

Premiul I eleva Vanea Andreea la Concursul Interjudețean „Un Singur

Pământ”, faza județeană 20 martie 201 și mențiune la faza interjudețeană, 24

aprilie 2010, îndrumaţi de d-na profesor Cristina Radu; Mențiune la

olimpiada județeană de geografie din 21 martie 2009, elevul Bojica Radu,

Premiul I la Concursul Național al Simpozionului Național „Terra –

geosistemul vieții” din 5 iunie 2010 pentru prezentarea power point a

studiului de caz „Bhopal” al elevului Ciolacu Lucian, Premiul II la

__________________________________________ 1888-2013

181

Concursul Național al Simpozionului Național „Terra – geosistemul vieții”

din 5 iunie 2010 pentru prezentarea power point „Poluarea în județul Olt” a

elevei Burada Alina, îndrumaţi de d-na profesor Cristina Mitroi.

Doamnele profesoare sunt permanent antrenate în perfecţionarea

activităţii didactice, de aceea, în toată această perioadă au participat la

numeroase cursuri de formare continuă şi perfecţionare: INTEL TEACH,

Competențe cheie TIC în curriculumul școlar, Formator, Mentor, Formarea

continuă a profesorilor de Istorie şi Geografie în societatea cunoaşterii, dar şi

la simpozioane interjudeţene, naţionale şi internaţionale cu numeroase

articole şi lucrări: Simpozionul Internațional – „Politicile educaționale în

lumea contemporană”, Simpozionul Internațional „Școala – centru cultural

comunitar”, Simpozionul Internațional „Management și self-management

educațional”, Simpozionul Național „Calitatea Serviciului Educațional-

Imperativ pentru Invățământul Românesc”, Simpozionul Național „Să

păstrăm vie măiestria dansului și frumusețea costumelor populare”,

Simpozionul Național „Terra-geosistemul vieții”, Congresul Național al

Societății de Geografie din România, Simpozionul Național „Modalități de

realizare a educației ecologice la preșcolari și elevi”, Simpozionul Județean

„Salvați Planeta Albastră”, Simpozionul Național, „Aspecte ale

comunismului în România”, Seminarul „Combaterea violenței în școli – o

mai bună comunicare între școală, copii și părinți”.

Nici activităţile extraşcolare nu au fost neglijate, de aceea catedra de

geografie a organizat activităţi culturale: „Ziua Mării Negre, „Ziua Eroilor”,

„Ziua Națională a României”, „Ziua informațională de acțiune pentru climă”,

„Ziua Mondială a meteorologiei și a mediului”, a încheiat parteneriate

educaționale cu Stația meteorologică Caracal, Muzeulul Romanațiului,

Caracal şi a demarat proiecte educaţionale judeţene şi naţionale: „Pământul

este casa noastră!”, „Prietenul meu voluntarul”, „Un prieten pentru tine”,

„Roşu pentru mediu”, „Let´s do it România”, „Paşaport pentru viitor”, „Pe

drumul către școala europeană a viitorului”, „Intervenția ONG în liceele

locale”, „Săptămâna Educației Globale”.

Graţie Programului de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii elaborat de

ANPCDEFP (Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul

Educaţiei şi Formării Profesionale) în colaborare cu Ministerul Educaţiei

Naţionale, am beneficiat de două mobilităţi individuale prin Programul

Sectorial Comenius la nivel European în persoana doamnei profesor Cristina

Radu: „Without water there is no future”, care a avut loc la Barcelona în

perioada 28 martie-2 aprilie 2011 şi a doamnei profesor Cristina Mitroi:

„Pământ, teren, teritoriu, regiunea mea, oraşul meu, satul meu, peisajele

1888-2013 __________________________________________

182

noastre şi sateliţi pentru a le observa. Modul consacrat teledetecţiei.”, din

Orihuela-Spania, în perioada 4-9 iulie 2011.

Sperăm ca aceste acţiuni să creeze în continuare cadrul adecvat

pentru implicarea tinerilor noştri în diverse domenii ale vieţii sociale.

Profesor Cristina Mirela Mitroi

__________________________________________ 1888-2013

183

Catedra de religie

Din Catedra de religie creştin-ortodoxă, de la Colegiul Naţional

„Ioniţă Asan”, fac parte domnişoara Niculina Tomescu (prof. titular, gr. did.

I, licenţiată a Facultăţii de Teologie Ortodoxă, specializarea Litere-Limba

română, şi a Facultăţii de Drept „N. Titulescu”, din cadrul Universităţii

Craiova; absolventă a masteratul, la Şcoala Naţională de Studii Politice şi

Administrative Bucureşti) şi Părintele Narcis Mihai Boştină (prof. titular, gr.

did. II, Facultatea de Teologie Ortodoxă, din Târgovişte, specializarea

Pastorală; Preot la Parohia Reşca, Jud. Olt).

Pregătirea pentru participarea la Olimpiada de Religie s-a făcut cu

multă seriozitate.

În anul şcolar 2010-1011, sub îndrumarea prof. Niculina Tomescu, s-

au calificat pentru faza judeţeană la Olimpiada de Religie, următorii elevi:

Soare Adrian, cls. a IX-a F, Mihail Miruna, cls. a IX-a F, Manea Elena

Bianca, cls. a IX-a H, Copilescu Cătălina Andrada, cls. a IX-a F. La faza

judeţeană, elevul Soare Adrian a obţinut premiul al II- lea. Premierea festivă

a fost organizată de către I.S.J. Olt, Departamentul Religie, şi Cercul

pedagogic-zona Caracal, Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” Caracal-în

colaborare cu Sfânta Episcopie a Slatinei şi Romanaţilor-Protoieria Caracal,

la Teatrul Naţional Caracal, la 31 mai 2011.

La Simpozionul judeţean al profesorilor de religie, ediţia a II-a,

Corabia, sub îndrumarea prof. Niculina Tomescu, eleva Răducan Elena

Mădălina, din cls. a X-a B (2010/2011), a obţinut diplomă de excelenţă, cu

referatul „Învaţă să fii voluntar”.

La Concursul judeţean, desfăşurat la Slatina, „Pentru o lume mai

bună”, secţiunea liceu („Ce este iubirea creştină?”), sub îndrumarea prof.

Niculina Tomescu, s-au obţinut următoarele rezultate: la faza locală (2010

/2011): Răducan Elena Mădălina, din cls. a X-a B, Premiul I, Ignat Elena

Corina, din cls. a X-a E, Premiul al II-lea, Manea Elena Bianca, din cls. a

IX-a H, Premiul al-III-lea; la faza judeţeană (2011 / 2012): Răducan Elena

Mădălina, din cls. a X-a B, Premiul al-II-lea, Petrişor Ionela Alexandra, din

cls. a X-a C, Premiul al III-lea, Ignat Elena Corina, din cls. a X-a E,

Menţiune, Manea Elena Bianca, din cls. a IX-a H, Menţiune.

Tot pentru concursul „Pentru o lume mai bună”, faza judeţeană,

secţiunea „Natura ne aseamănă, sufletul ne deosebeşte!”-Ediţia a III-a,

1888-2013 __________________________________________

184

Corabia, 1 aprilie 2013, s-au obţinut următoarele rezultate: Stoica Cosmina,

din cls. a X-a G, Premiul al II-lea, iar la faza interjudeţeană, Stoica Cosmina,

din cls. a X-a G, Menţiune.

La nivel judeţean, profesorii de religie îşi aduc contribuţia la apariţia

revistei Rezonanţe, o revistă în care publică şi colegii noştri de la aria

curriculară Arte.

Preotul prof. Narcis Mihai Boştină a ţinut o lecţie, în cadrul Cercului

pedagogic, iar prof. Niculina Tomescu a prezentat un referat cu tema

„Metode de cunoaştere a realităţii religioase”. Atât lecţia, cât şi referatul au

fost bine structurate, şi-au atins obiectivele propuse şi s-au bucurat de

aprecierea tuturor colegilor.

Părintele prof. Marius Mihai Boştină s-a preocupat de amenajarea

unui foarte frumos cabinet de religie, încărcat cu icoane, din incinta

Colegiului Naţional „Ioniţă Asan”.

În anul şcolar 2012-2013, Preotul prof. Narcis Mihai Boştină şi prof.

Niculina Tomescu au coordonat un proiect educaţional în parteneriat cu

Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”-din Caracal (preot paroh Doru

Cherănoiu).

D-ra prof. Niculina Tomescu este colaboratoare a revistei ortodoxe,

adresate tinerilor, Orthograffiti, publicaţie editată de SC PRIDVOR MEDIA

PRESS AG. SRL. Revista apare cu binevântarea arhierească a mai multor

ierarhi ai BOR şi nu se circumscie unei anume Eparhii. Principala

dimensiune a proiectului ORTHOGRAFFITI este cea mai minionară revistă

fiind un instrument util în procesul educaţional.

Domnişoara prof. Niculina Tomescu a desfăşurat activităţi ca prof.

metodist în cadrul I.S.J. Olt, iar în anul şcolar 2011-2012 a făcut parte din

Consiliul de Administraţie al I.S.J. Olt, ca metodist evaluator, pentru

disciplina Religie.

Prof. Niculina Tomescu

__________________________________________ 1888-2013

185

Catedra de biologie

În perioada 2008-2013, catedra de biologie a fost formată din trei

doamne profesoare titulare: prof. Eugenia Constantin (22 de ani vechime),

prof. Dorina Gherman (15 ani vechime), prof. Valentina Rugu (10 ani

vechime).

Principala preocupare a profesorilor de biologie, în acest interval, a

fost creșterea nivelului de cunoștințe, deprinderi și competențe în domeniul

biologiei, de la clasa a V-a, până la clasa a XII-a. Pentru aceasta, s-a recurs

la proiectarea riguroasă a materiei, în conformitate cu cerințele Programei

școlare, cu specificul fiecărei clase și cu numărul de ore avute la dispoziție,

dar și la predarea lecțiilor într-o manieră activă și interactivă, menită să

dezvolte competențele elevilor, la elaborarea testelor de evaluare inițiale,

formative, finale și tip teză, în funcție de necesitățile fiecărei clase, în

concordanță cu examenele naționale.

Doamnele profesoare au fost preocupate permanent de creșterea

atractivității față de disciplina biologie, încât elevii să o învețe cu plăcere.

Pentru aceasta, s-a realizat pregătirea elevilor în timp util, pentru a participa

la Olimpiade și Concursuri școlare, precum și la examenul de bacalaureat,

toate finalizându-se cu rezultate frumoase, în fiecare an.

Astfel, în vara anului 2008, eleva Constantin Ana-Maria a obținut

locul I la Faza județeană a Olimpiadei de Științe pentru Juniori, fiind

pregătită la biologie de doamna profesoară Eugenia Constantin, s-a calificat

la Faza Națională, desfășurată la Mediaș, unde a obținut Premiul al III-lea, a

fost calificată în Lotul lărgit și, apoi, în Lotul restrâns al României,

participând la Olimpiada Internațională de Științe pentru juniori, din Coreea

de Sud, decembrie 2008. De asemenea, în 2010, eleva Constantin Valeria

Ștefania, pregătită de doamna profesoară Eugenia Constantin, a obținut

Premiul I la Faza Județeană a Olimpiadei de Științe pentru Juniori, iar la

Faza Națională a aceleiași olimpiade a obținut Mențiune, la Oradea, în

perioada 1-6 august 2010.

La Concursul Interjudețean de experimente „Om de știință pentru o

zi”, In Memoriam Neda Marinesco, 17 martie 2012, elevele Constantin

Valeria-Ștefania și Ciocan Loredana Dana au obținut Premiul I, fiind

coordonate de doamna profesoară Eugenia Constantin.

1888-2013 __________________________________________

186

La Olimpiada de biologie, faza județeană, în anul școlar 2010-2011,

a obținut Premiul I eleva Neacșu Elena, din clasa a VII-a B, sub coordonarea

doamnei profesoare Dorina Gherman. De asemenea, au obținut Mențiuni

următoarele eleve: Constantin Valeria, clasa a VII-a (2009), clasa a IX-a

(2011), Anghel Daniela Nicoleta, clasa a IX-a (2009), clasa a X-a (2010),

Staicu Georgiana, clasa a XI-a (2011), sub coordonarea doamnei profesoare

Eugenia Constantin.

La Concursul pentru sănătate și acordarea primului ajutor „Sanitarii

pricepuți”, la faza județeană, a obținut Premiul al III-lea, în iunie 2009,

echipajul clasei a VII-a B, Premiul al II-lea, în iunie 2010, echipajul clasei a

X-a A, Premiul al II-lea, în iunie 2012, echipajul clasei a X-a A, sub

îndrumarea doamnei profesoare Eugenia Constantin și Mențiune, în 2011,

echipajul clasei a VII-a B, sub coordonarea doamnei profesoare Dorina

Gherman.

La bacalaureat, an de an, peste 90% din elevii de la profilul real au

dat examen scris la biologie, la proba la alegere din profil, și au promovat în

procent de peste 97%. În cadrul catedrei, a existat preocuparea pentru

pregătirea zilnică, astfel încât fiecare lecție să reprezinte un model.

O preocupare permanentă, în perioada 2008-2013, a fost creșterea

calității evaluării, astfel încât să fie înțeles rolul educațional al notei, iar

evaluarea să fie cât mai obiectivă. Pe lângă evaluarea orală și prin testări, s-

au folosit modalități alternative de evaluare: referat, portofoliu, proiecte, PPT

etc. Pentru formarea completă a elevilor în domeniul biologiei, în școală au

fost distribuite următoarele reviste: Adolescent, Bio-Planet, Big-Explorer.

Pentru educația sănătoasă a elevilor, am colaborat cu Crucea Roșie și am

simulat acțiuni de prim ajutor, menite să asigure intervenția în situații

speciale a elevilor noștri. Pe de altă parte, grija pentru cei aflați în dificultate

din punct de vedere material și cu probleme grave de sănătate-copii sau

bătrâni-a fost evidențiată prin implicarea în acțiunile de voluntariat ale școlii

(colectă de fonduri, alimente, îmbrăcaminte).

De asemenea, doamnele profesoare au fost preocupate de creșterea

eficienței activității de formare și perfectionare. Doamna profesoară Eugenia

Constantin a fost, în perioada 2008-2012, coordonator al Comisiei de

Evaluare și Asigurare a calității în Educație și responsabilă a Cercului

Pedagogic de Biologie, zona Caracal. Doamna profesoară Constantin a fost

profesor metodist al ISJ Olt, în fiecare an, din 2001 până în prezent, și

membru în Consiliul Consultativ al profesorilor de biologie în județul Olt, în

perioada 2008-2013.

__________________________________________ 1888-2013

187

Doamna profesoară Dorina Gherman a fost responsabila Comisiei de

sănătate și a participat cu responsabilitate maximă, alături de colegele din

catedră, la Examenele de evaluare a Competențelor și de Bacalaureat,

organizate la nivel național.

În cadrul catedrei, am derulat activități de nivel internațional-am

înscris școala în Proiectul Internațional ENO Tree Planting Campaign și am

debutat cu ENO tree planting day-22 septembrie 2008, când s-au plantat

arbori în 1500 de școli din 122 țări. În fiecare an, la începutul lunii iunie, am

realizat o activitate paralelă dedicată zilei de 1 Iunie-Ziua Internațională a

Copilului și 5 Iunie-Ziua Internațională a Mediului, care s-a bucurat de un

real succes în rândul elevilor.

Doamnele profesoare din Comisia metodică de biologie au avut în

fiecare an calficativul „Foarte bine”.

Prof. Eugenia Constantin

Responsabilă de catedră

1888-2013 __________________________________________

188

Catedra de fizică

În perioada 2008-2010, colectivul catedrei de fizică a fost format din

Pătru profesori titulari: Teodora Tatomirescu, Claudia Cocoşilă, Dan

Vişănescu şi Aurelia Pîrvan. În anul şcolar 2010-2011, au fost doar trei

titulari: Cocoşilă, Vişănescu şi Pîrvan, iar din 2011, la catedra de fizică, îşi

desfăşoară activitatea trei profesori titulari cu normă întreagă: Claudia

Cocoşilă, Dan Vişănescu şi Aurelia Pîrvan, şi doi profesori titulari cu

jumătate de normă: Gheorghiţa Negru şi Artemiza Păsărică.

Acesti profesori au predat fizica la clasele VI-XII, îndrumând cu

multă pricepere, răbdare, dăruire şi pasiune colectivele de elevi, spre

descoperirea lumii fascinante şi pline de mister a acestei ştiinţe minunate

care ne explică fenomenele fizice din natură şi care are aplicaţii aproape în

toate domeniile de activitate, dintre care amintim: automatică, cibernetică,

energie, medicină, inginerie genetică, nanotehnologii, zborul în cosmos,

telescoape robotice, cercetări nucleare ş.a.

Activităţi extracuriculare ale membrilor catedrei de fizică:

D-na profesoară Claudia-Mariana Cocoşilă a organizat, în octombrie

2011şi 2012, celebrarea Săptămânii Mondiale a Spaţiului Cosmic (WSW) la

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal. Evenimentul este de talie

internaţională şi, în 2012, România s-a clasat pe locul I şi datorită participării

colegiului nostru, iar Agenţia Spaţială Română (ROSA), în calitate de

coordonator naţional, a acordat d-nei profesoare şi colegiului nostru câte o

Diplomă de Onoare pentru contribuţia deosebită la acest eveniment.

Evenimentele sunt înscrise pe site-ul http//:worldspaceweek.org, cu titlul

„Space for All”, ID 2888 (în 2011) şi Cosmos for All and Everybody for

Cosmos”, ID-ul 3664 (în 2012) şi pe http://astrofiz-athos.blogspot.ro/. La

organizarea evenimentului, au mai participat elevii clasei a XI-a A şi

d-ra profesoară Artemiza Păsărică. La activitatea din amfiteatru, au participat

toţi colegii din catedra de fizică: Ionuţ Vişănescu, Aurelia Pîrvan,

Gheorghiţa Negru, Artemiza Păsărică, precum şi colegi de alte specialităţi:

Mădălina Buga (geografie), Silvia Diaconescu (engleză), ş.a., alături de

aproximativ 300 de elevi. La obsevaţiile prin galileoscop au participat şi

colegi de alte specialităţi. Elevii au fost entuziasmaţi de participarea la un

astfel de eveniment, la care au aflat lucruri noi şi interesante.

http://astrofiz-athos.blogspot.ro/

__________________________________________ 1888-2013

189

În martie 2012 şi 2013, conform protocolului de parteneriat

educaţional încheiat între colegiul nostru reprezentat prin prof. Tanţa

Negroiu-Drăghici (în 2012), prof. Titu Vîrban (în 2013), în calitate de

directori şi prof. Claudia Cocoşilă, în calitate de iniţiator şi coordonator de

proiect, şi Colegiul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, reprezentat de prof.

Zamfirică Petrescu, în calitate de director, şi prof. Vasile Roşu (fost profesor

al colegiului nostru), în calitate de coordonator de proiect, şi Facultatea de

Ştiinţe Exacte-Universitatea din Craiova, Institutul de Fizică Atomică,

Center for Science Education and Training-Romania, AΦC (Asociaţia

Fizicienilor absolvenţi ai Universităţii din Craiova), AFPC (Asociaţia Fiii si

Prietenii Caracalului) şi Primăria Caracal, d-na Cocoşilă şi dl. Roşu au

organizat Concursul Interjudeţean de experimente „Om de Ştiinţă pentru o

zi”, in memoriam fizician Neda Marinescu. Concursul s-a desfăşurat la

Teatrul Naţional din Caracal. Şi la prima şi la a doua ediţie, au participat

peste 120 de elevi din 15 judeţe şi peste 60 de cadre didactice din

preuniversitar. La ediţia I, juriul a fost alcătuit din Dr. Astronom Magda

Stavinschi, cercetător Gr. I, Institutul Astronomic al Academiei Române,

Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Fizică,

Prof. Univ. Dr. Radu Constantinescu, Universitatea din Craiova, Facultatea

de Fizică şi Dr. Ing. Viorel Vătămanu, membru asociat al Diviziei de Istoria

Ştiinţei a Academiei Române. La ediţia din 2012, juriul a fost alcătuit din Dr.

Fizician Florin Buzătu, Director General al Institutului de Fizică Atomică,

Prof. Univ. Dr. Florea Uliu, Universitatea din Craiova, Prof. Univ. Dr.

Stelian Niculescu, Universitatea Politehnică Bucureşti, Conf. Dr. Eugen

Mihăiţă Cioroianu, Facultatea de Ştiinţe Exacte, Director Departament

Fizică, Universitatea din Craiova, Lect. Univ. Dr. Silviu Constantin Săraru,

Facultatea de Ştiinţe Exacte, Departamentul Fizică, Universitatea din

Craiova şi Dr. Ing. Viorel Vătămanu. Preşedintele juriului, Dr. fizician

Florin-Dorian Buzătu, Director General al IFA, cea mai mare personalitate

contemporană din lumea fizicii din România, a acordat d-nei Cocoşilă şi

Colegiului nostru câte o Diplomă de Onoare pentru reuşita organizării

acestui concurs.

Doamna Cocoşilă a participat la Colocviul Național EVRIKA, cu

lucrările: Vizualizarea liniilor câmpului electrostatic şi Proiectul

internaţional EU-HOU (Buşteni, septembrie 2011) şi Implementarea

Platformelor de E-learning-Moodle (Constanţa, august 2012); la

Simpozionul Naţional „Clasic şi modern în predarea fizicii“ organizat de

Univ. din Craiova şi AΦC, cu lucrarile: Aplicaţii în medicină ale undelor

electromagnetice (Craiova, 2008), Aplicatii în medicină a ultrasunetelor şi

1888-2013 __________________________________________

190

Tokamakul (Olaneşti, 2009), De la quarkul top la bozonul Higgs şi Black

Holes (Sinaia, 2010) şi Proiectul ca metodă de instruire interactivă (Calafat,

2011); la Simpozionul Naţional „Calitate şi valoare în educaţie”, organizat

de CCD Arad, în 2011, cu lucrarea Mijloacele moderne şi experimentul

integrat în lecţie”; la Simpozionul Naţional „Aspecte ale comunismului în

România” (Caracal, mai 2009), cu lucrarea Prigoana intelectualilor români-

în speţă fizicieni-în comunism şi la Simpozionul Naţional „Terra-geosistemul

vieţii”, cu lucrarea Impactul negativ al radiaţiilor electromagnetice asupra

sănătăţii umane (Caracal, 2010).

Având o bogată activitate cultural-ştiinţifică, doamna profesoară a

fost implicată şi în activităţi cultural-educative, cu impact internaţional: a

fost coorganizator şi participant la Sărbătoarea francofoniei în oraşul

Caracal, din martie 2011, cu evenimente desfăşurate şi la Colegiul nostru şi

la Teatrul Naţional, la care au participat vicerectorul Univ. din Danang,

Vietnam, şi profesori de la universităţile din Dijon, Louvain-la-Neuve,

Cairo, Varşovia, Atena, Sibiu şi Craiova, alături de profesori din Caracal şi

de membri AFPC (Asociaţia Fiii şi Prietenii Caracalului) şi a participat la un

schimb de experienţă organizat de ISJ Dolj şi AΦC, la Facultatea de Fizică

din Budapesta (martie 2013). De asemenea, dânsa a obţinut un grant

Comenius, absolvind stagiul de formare continuă EU-HOU Hands-On

Universe, Europe, la Universitatea Pierre şi Marie Curie din Paris, Sorbone,

în iunie 2011.

Doamna profesoară Cocoşilă a fost admisă în proiectul internaţional

High School Physics Teacher Programme 2013 al CERN (Organizaţia

Europeană pentru Cercetări Nucleare) din Geneva, urmând un curs intensiv

de formare, de trei săptămâni, de Fizica particulelor, în limba engleză, la

CERN, unde a reprezentat România. Un film cu experimente de

electrostatică, realizat de elevii coordonaţi de dânsa, a fost inclus pe site-ul

CERN la HST 2013-Resources, iar doamna profesoară a primitt titlul

onorific de Ambasador CERN.

Iată câteva dintre articolele publicate de doamna Cocoşilă în ultimii

cinci ani: Particule elementare mai mici decât quarcii (2008), Tokamakul.

Proiectul ITER (2010), De la cuarcul top la bozonul Higgs (2011) şi Metoda

proiectului (2012), în revista de specialitate „Interferenţe”, ISSN 1528-8528,

editată de Univ. din Craiova; De la Caracal le Paris-diseminare training

UPMC (2011), Interviu cu astronautul Dumitru Prunariu (2012), Săptămâna

mondială a spaţiului cosmic la Caracal (2011 şi 2012) şi Concursul naţional

de experimente „Om de ştiinţă pentru o zi” (2012)-în revista „Vitralii

romanaţene”. Pe www didactic.ro a publicat articolele Diseminare proiectul

__________________________________________ 1888-2013

191

EU-HOU (2011), World Space Week la Caracal (2011), precum şi

Concursul de experimente „Om de ştiinţă pentru o zi“ in memoriam fizician

Neda Marinesco (2012 şi 2013), ultimele două apărând şi pe www.

olimpiade. ro.

A mai publicat două CD-uri cu ISBN 978-606-8107-07-3, ce cuprind

articolele Cuvânt înainte, Cuvânt despre Neda Marinesco (în martie 2011),

Vizualizarea liniilor câmpului electrostatic (în martie 2012), precum şi

lucrările concursului interjudeţean Om de stiinţă pentru o zi, ambele ediţii.

Doamna Cocoşilă este unul din autorii Programei pentru grupa de

excelenţă-clasa a VII-a, de la Centrul Judeţean de Excelenţă-Olt.

Ca vicepreşedinte şi membru al grupului care coordonează proiectele

de cooperare internaţională iniţiate de A.Φ.C. (Asociatia Fizicienilor

absolvenţi ai Universităţii din Craiova), doamna profesoară a sprijinit

organizarea unor manifestări ştiinţifice la care a şi participat cu lucrările:

Bozonul Higgs, la Colocviul Internaţional „Hands on Universe” (Sinaia,

aprilie 2010) şi Metode active de învăţare, la Masa rotundă cu participare

internaţională „Fizica încotro” (Craiova, mai, 2012). Tot în aceste calităţi,

doamna profesoară a fost membru în Comisia de organizare (Slatina, mai

2009), membru al Comisiei ştiinţifice (Craiova, mai 2012) şi profesor

corector în fiecare an la Concursul Interjudeţean „Liviu Tătar”. Doamna

profesoară Cocoşilă este membru al Centrului Județean de Excelență-Olt,

metodist al ISJ Olt, membru în Consiliul consultativ al ISJ-Olt, la

specialitatea fizică, din 2009 până în prezent, a fost coordonatorul cercului

pedagogic al profesorilor de fizică-zona Caracal, până în septembrie 2011,

iar din 2010, este din nou şeful catedrei de fizică de la Colegiul nostru.

Dânsa are colaborări cu VJC Tv-Caracal, Radio Craiova şi la revista de

specialitate Evrika.

Domnul profesor Dan Ionuţ Vişănescu are un master în Management

Educațional și Comunicare Instituțională. În anul 2009, ca director al acestei

instituții, domnul profesor Vişănescu s-a preocupat de obținerea de fonduri

necesare înlocuirii ferestrelor și ușilor localului vechi al clădirii, a asigurat

dotarea cabinetului de informatică I și a serviciului secretariat cu

calculatoare, s-a preocupat de finalizarea lucrărilor de reabilitare a

Pinacotecii „Marius Bunescu” și de modernizarea și utilarea cantinei.

În noiembrie 2012, s-a desfăşurat la Colegiul nostru prima etapă a

Concursului Naţional „Evaluare în educaţie”, al cărui administrator de test

este dl. prof. Dan Vişănescu, iar în martie s-a desfăşurat etapa a doua. Au

participat elevi din colegiul nostru şi de la Şcoala gimnazială „N. Titulescu”,

precum şi toţi profesorii de fizică din liceu. Domnul profesor este membru al

1888-2013 __________________________________________

192

Centrului Județean de Excelență-Olt şi metodist al ISJ Olt. Dânsul

colaborează la revista de specialitate Evrika.

Domnişoara profesoară Artemiza Ileana Păsărică are o bogată

activitate cultural-ştiinţifică extracuriculară. Dânsa a participat la

Simpozionul Național „România între tradiție și modernitate” (2012), cu

lucrarea „Abordări ale timpului în fizica secolului XX ”, la Simpozionul

Internațional „Nonviolența în școală și în spațiul comunitar” (2013), la

Simpozionul Național „Problemele secolului XXI-consumul de droguri,

delincvenţa juvenilă și violența în școală” (2013), cu lucrarea „Delincvența

juvenilă-cauzalitate și sancționare”, la Simpozionul Internațional cu tema

„Cadrul didactic, promotor al sistemului de valori” (2013), cu lucrarea

„Relația profesor-elev”, la Simpozionul Județean „Satul românesc-spațiu

cultural și artistic” (2013), precum şi la activitățile Școlii Internaționale de

Vară pentru Cadrele Didactice Române din Țară și Străinătate „Dăscălimea

Română” (2013). Domnişoara profesoară colaborează cu Insert Tv., la

diferite emisiuni pe teme ştiinţifice ori culturale.

Performanţe cu elevii la olimpiade și concursuri școlare de fizică (în

ordinea vechimii în unitate a profesorilor coordonatori):

Profesor Claudia-Mariana Cocoşilă: Enache Marius, Câmpian Vlad,

Ghimiş Lavinia, X-a B (2009)-premiul I, Mihai Cătălin, VIII-a A (2010)-

premiul al II-lea, Barbu Anda, Osiceanu Daniel şi Ponivescu Alexandru, de

la cls. a X-a A (2011) „Honorable Mention”, Barbu Anda, XI A ( 2012)-

„Honorable Mention” şi Osiceanu Daniel, Ponivescu Adrian şi Tudoreci

Claudiu, XI A (2012)-„Honorable Mention”; La Concursul International

Cassini „Scientist for a Day”, organizat de NASA şi ESA; Mihai Cătălin, IX

A (2012)-premiul II la etapa judeţeană şi participant la Olimpiada Naţională

de Astronomie şi Astrofizică; Copilescu Cătălina, Zaharia Cosmin, Marcu

Marius, X A şi Diunea Claudiu, IX C-premiul I, Constantin Valeria, Ciocan

Loredana, X A-premiul I, Mihai Cătălin,Vasile Virgil, Pescaru Andreas, IX

B-premiul II, Barbu Anda, Copilescu Cătălina, X A-premiul II, Stan

Alexandru, Ştefănescu Alexandru, Despa Nicuşor, X A-premiul III, Popesu

Andrei, Ghenea Gheorghe, X A-Menţiune, Ponivescu Adrian, Osiceanu

Daniel, Tudoreci Sebastian, X A-menţiune ( 2012) şi Stan Alexandru,

Ciocan Loredana şi Ghiţulescu Mihai, XI A (2013)-premiul I la Concursul

Interjudeţean de Experimente „Om de Ştiinţă pentru o zi”; Mihai Cătălin, XI

B-menţiune specială la Concursul Naţional „Ştiinţă şi artă”-Noaptea

Cercetătorilor, (Bucureşti, 2013).

Profesor Dan Ionuţ Vişănescu: Elevul Ghimiși Alexandru, din cls. a

X-a A (2013)-medalie de aur la Concursul Național „Evaluare în educație”.

__________________________________________ 1888-2013

193

Profesor Aurelia Pîrvan: Constantin Valeria, clasa a VII-a (2009)-

Mențiune la Concursul Național „Științe pentru Juniori”, profesori

îndrumători fiind Eugenia Constantin, la biologie, Daniela Bălaşa, la chimie

şi Aurelia Pîrvan, la fizică; Badea Mihăiţă, clasa a VII a A (2011)-Mențiune

la Olimpiada de Fizică, faza națională; Niţă Valentin, clasa a IX a A (2013)-

participant la Olimpiada Naţională de Fizică, menţiune la Concursul

Interjudeţean „Liviu Tătar” şi medalie de aur la Concursul „Evaluare în

educație”; Găman Rareş, IX A (2013)-medalie de bronz, Pavel Raluca, VI A

(2013)-medalie de aur, Nedianu Gabriel, VI A (2013)-medalie de bronz şi

Muşat Sergiu, VI A-medalie de bronz la Concursul „Evaluare în Educație”;

Dinu Teodor, VIII A (2012)-menţiune şi Vînătoru Cristian, Diunea Eduard,

Lia Dragoş, Găman Rareş, IX A ( 2013)-mențiune la Concursul

Interjudețean de Experimente „Om de știință pentru o zi”.

Profesor Artemiza Păsărică: Găman Rareş, Fota Cătălina, clasa a

VIII-a A (2012)-premiul II, Cernat Alexandra, Enuş Mario, Dumitru Laura,

Marin Ştefan-clasa a VII-a A (2013)-premiul III,-Copilescu Alin, Nanu

Mihai, Mototol Beatrice, Neagu Daniela-mențiune la Concursul

Interjudeţean de experimente „Om de știință pentru o zi”; Barbu Cosmina,

Buică Andeea, Marin Andeea, Volintiru Nicoleta, clasa a VIII a-premiul I la

Concursul județean „Interdisciplinaritate pentru o școală activă” (2013).

Prof. Claudia-Mariana Cocoşilă Responsabil de catedră

1888-2013 __________________________________________

194

Catedra de chimie

Deşi chimia este o ştiinţă fundamentală, după 1989 i s-a acordat o

atenţie din ce în ce mai mică, reducându-se treptat numărul de ore prevăzut

pentru studierea ei de către elevii de liceu. Cu toate acestea, profesorii de

chimie de la Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” s-au străduit să atragă cât mai

mulţi elevi pentru studierea şi aprofundarea chimiei, să-i convingă că o

societate modernă nu se poate dezvolta fără ajutorul chimiei.

În ultimii cinci ani, au făcut parte din catedra de chimie doamnele

profesoare: Victoriţa Ciolacu, Daniela Bălaşa, Valentina Ciulavu, Ines

Cristea şi Maria Negrilă. Cu o vechime în învăţământ mai mare sau mai

mică, doamnele profesoare au îndrumat elevii în pregătirea lor la clasă sau

pentru unele examene şi concursuri.

Dintre elevii liceului, putem aminti cu mândrie pe cei care au devenit

studenţi la facultăţi de medicină sau la facultăţi de farmacie, pregătiţi fiind

de doamnele profesoare Maria Negrilă şi Valentina Ciulavu: Ciolacu Laura,

Nicolăiţă Oana, Proca Doina, Răducan Mihai, Bojica Radu, Ghimişi

Loredana, Greşeală Ştefania, Ciulavu Diana. Elevii care au manifestat interes

deosebit pentru studiul chimiei au participat la olimpiade şi concursuri

şcolare, unii dintre ei obţinând premii şi menţiuni. În anul 2009, elevii

pregătiţi de doamna profesoară Daniela Bălaşa au obţinut la „Chimexpert”

Premiul I (Constantin Valeria, cls. a VIII-a), Premiul al II-lea (Greşeală

Ştefania, cls. a X-a) şi menţiune (Mărghidan Violeta şi Nicola Maria, cls. a

VIII-a), la etapa zonală şi Premiul al II-lea (Constantin Valeria, cls. a VIII-

a), la etapa naţională. La concursul „Ştiinţe pentru juniori”, eleva Constantin

Valeria a obţinut Premiul I, la faza judeţeană şi Menţiune, la faza naţională.

În anul 2010, la „Chimexpert”, elevul Tudoreci Sebastian (cls. a IX-

a, pregătit de doamna profesoară Valentina Ciulavu) a obţinut Premiul I, la

etapa interjudeţeană şi Premiul al II-lea, la etapa naţională. Şi eleva Vîlcea

Diana, de la cls. a VII-a, a obţinut Menţiune, la etapa interjudeţeană a acestui

concurs (profesor Ines Cristea). Tot în 2010, elevi îndrumaţi de doamna

profesoară Ines Cristea, au participat la „Raluca Rîpan”, obţinând Menţiune,

la faza judeţeană (Ghimişi Alexandru, cls. a VII-a) şi la Sesiunea de referate

şi comunicări ştiinţifice „Chimia-prieten sau duşman?“, Menţiune, la faza

interjudeţeană (Predoi Roxana şi Ciuciu Florentin, cls. a IX –a).

La „Magia numerelor” (2011), două echipe de la Colegiul nostru au

obţinut următoarele premii: Premiul al II-lea, la faza naţională (Burnei Iulia

__________________________________________ 1888-2013

195

şi Popescu Mihai, cls. a VII-a, Ghimişi Alexandru şi Vanea Claudia, cls. a

VIII-a); Premiul I, la faza naţională (Predoi Roxana, Stan Mădălina, Ilie

Liviu, Tiţa Robert, cls. a VIII-a). La „Pro-şcoala” (2011), două echipe de

elevi, de la clasa a VII-a, s-au evidenţiat chiar şi la faza naţională, unde au

primit: Premiul al II-lea (Constantin Ionuţ, Fota Cătălina, Floricel Aris,

Zaharia Andreas); Premiul I (Găman Rareş, Drosu Nicoleta, Pîrvan Mihai,

Vîlcu Dina). Aceste echipe au fost pregătite de doamna profesoară Ines

Cristea. Elevi de la clasa a IX-a A şi a X-a A au fost pregătiţi de doamna

profesoară Valentina Ciulavu, pentru a participa la Olimpiada de chimie şi la

„Chimexpert” (2011). Dintre ei, au fost premiaţi următorii: Tudoreci

Sebastian (cls. a IX-a), la „Chimexpert”, cu Premiul I, la faza interjudeţeană

şi cu Premiul al II-lea, la faza naţională; Tudoreci Sebastian (cls. a IX-a), la

faza judeţeană a Olimpiadei de chimie, cu Premiul al III-lea; Constantin

Valeria (cls. a IX-a), la faza judeţeană a Olimpiadei de chimie, cu Premiul al

II-lea; Greşeală Ştefania (cls. a XI-a), la faza judeţeană a Olimpiadei de

chimie, cu Premiul I. Ea a participat şi la faza naţională a acestei olimpiade.

Doamna profesoară Ines Cristea a pregătit doua echipe de elevi

pentru a participa la Concursul interjudeţean „Om de ştiinţă pentru o zi“. Ele

au fost evidenţiate astfel: Premiul al II-lea (2011), pentru echipa formată din

Ţenea Ionela, Vlad Oana, Vladu Georgiana şi Briceag Georgiana (cls. a X-

a); Premiul I (2012), pentru echipa formată din Ţenea Ionela, Radu Marinela,

Vladu Georgiana şi Stănculeţ Daniela (cls. a XI-a).

Membrii catedrei de chimie, de la Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”,

au organizat şedinţe ale Cercului pedagogic Caracal, dar şi faza locală a

Concursului naţional „Raluca Rîpan”, din mai 2010, şi faza locală a

Concursului naţional „Chimia-prieten sau duşman?”, din martie 2011.

Din dorinţa de a fi la curent cu noutăţile din domeniul chimiei şi al

educaţiei, profesoarele de chimie, din colegiul nostru, au participat la cursuri

de perfecţionare (e-chimie, Pro-chimie, Educont, Competente TIC în chimie

etc.) şi la activităţile organizate de ISJ Olt, şi cu lecţii deschise şi referate

ştiinţifice şi metodice, în cadrul Cercului pedagogic din zona Caracal.

Sperăm ca elevii Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” să devină medici,

farmacişti, ingineri, oameni de ştiinţă sau de afaceri, de artă etc. de renume,

care să-şi amintească cu drag că au fost instruiţi şi educaţi aici, de profesori

dedicaţi meseriei lor.

Prof. Maria Negrilă

Responsabilul comisiei metodice

1888-2013 __________________________________________

196

Catedra de informatică

Studiul disciplinelor Tehnologia informațiilor și a comunicațiilor și

Informatică își propune familiarizarea elevilor cu elementele de bază ale

noilor tehnologii informaționale și de comunicații.

Obiectivele generale ale acestor discipline vizează dezvoltarea

deprinderilor moderne de utilizator, cunoașterea modului de utilizare a

produselor informatice, educarea elevilor pentru realizarea unor produse

utilizabile și dezvoltarea spiritului inventiv și creator, elaborarea și aplicarea

unor algoritmi pentru rezolvarea unor probleme specifice, înțelegerea

impactului tehnologiilor informatice în societate, precum și a conexiunilor

dintre informatică și alte obiecte de studiu. De studiul acestor discipline se

ocupă membrii catedrei de informatică: Loredana Ghimiși-responsabil

comisie metodică (profesor titular, gr. I), Marcel Ghimiși (profesor titular,

gr. I), Alexandru Dumitru (profesor titular, gr. I), Ofelia Nine (profesor

titular, gr. II), Valeriana Popescu (profesor titular, gr. I), Magdalena Mitrică

(profesor suplinitor, gr. II), Rodica Moanță (profesor suplinitor, def.).

Profesorii de informatică au participat în anii școlari 2008-2013 la

consfătuirile metodice organizate la nivel de județ, au fost uneori și gazdele

Cercului metodic al profesorilor de informatică. Planificările calendaristice

au fost întocmite la timp, respectând programele școlare în vigoare și având

în vedere obiectivele enunțate anterior. La începutul fiecărui an școlar am

studiat ofertele și am selectat manualele pentru clasele a XI-a și a XII-a,

precum și materialele auxiliare în funcție de profil sau de modulul de studiu

ales. De asemenea, pentru buna desfășurare a orelor în cele trei laboratoare

de informatică, la începutul fiecărui an școlar, au fost instalate programele de

aplicații necesare.

În cadrul orelor de „Informatică” și a orelor de „Tehnologia

informațiilor și a comunicațiilor”, profesorii de informatică au consultat și

utilizat Sistemul Educativ Informatizat (programul „AEL” Siveco) și

produsele realizate în cadrul proiectului POSDRU INSAM (Instrumente

digitale de ameliorare a calității evaluării în învățământul preuniversitar),

respectiv ghidurile de evaluare, banca de itemi și testele disponibile pe

platforma INSAM.

Profesorii catedrei de informatică, au participat la elaborarea

subiectelor, baremelor și a matricelor de specificații pentru testele inițiale și

__________________________________________ 1888-2013

197

finale la disciplinele Informatică și TIC pentru clasele IX-XII, precum și la

evaluarea acestor teste.

S-a realizat un plan de acțiuni pentru a remedia deficiențele, a asigura

progresul școlar și a stimula performanța. Astfel, în urma discutării și

analizării rezultatelor, s-a constat necesitatea unei mai bune corelări între

prevederile programelor școlare și informațiile oferite de manualele școlare.

De asemenea, se vor efectua activități remediabile la clase unde se impune

acest lucru, cu centrarea pe competențe și nu pe achiziția de informații.

La examenul de atestare profesională, procentul de promovabilitate a

fost 100%. Profesorii claselor a XII-a, profil real, specializarea matematică-

informatică, au alcătuit lista cu temele pentru atestat și au coordonat lucrările

de specialitate pentru obținerea atestatului profesional. S-au desfășurat ore de pregătire pentru examenele de competențe

digitale și bacalaureat. Deși la examenul de bacalaureat sunt puțini elevii ce

optează pentru disciplina informatică, procentul de promovabilitate al

acestora a fost de 100%, de-a lungul timpului.

Profesorii Loredana Ghimiși, Marcel Ghimiși, Alexandru Dumitru și

Ofelia Nine au participat, în calitate de evaluatori, la proba de evaluare a

competențelor digitale, iar la examenul de bacalaureat, profesorii Loredana

Ghimiși și Marcel Ghimiși au participat în calitate de evaluatori.

Profesorii catedrei de informatică au elaborat conținuturile și

baremele subiectelor pentru Olimpiada de Informatică și Olimpiada de

Tehnologia Informației-faza pe liceu, și au participat la evaluarea acestor

teste. În 2010 și 2012, Colegiul Național „Ioniță Asan” a fost gazda etapei

județene a Olimpiadei de Tehnologia Informației, în 2011, a etapei locale a

Olimpiadei de Informatică.

Elevul Burnei Alexandru a participat la Olimpiada Națională de

Informatică, în 2009 și 2010 (prof. îndrumător Marcel Ghimiși). La

Olimpiada Județeană de Informatică, de anul trecut, elevul Niță Valentin, de

la clasa a IX-a A, a obținut locul II (calificat neprezentat, prof. îndrumător

Loredana Ghimiși). La Olimpiada Județeană de Tehnologia Informației, de

anul trecut, au obținut mențiune elevii Constantin Andrei, de la clasa a IX-a

A (prof. îndrumător Loredana Ghimiși) și Florea Bogdan, de la clasa a IX-a

G (prof. îndrumător Valeriana Popescu).

Pe 27 aprilie 2013, s-a desfășurat, la Colegiul Tehnic „Alexe Marin”

Slatina, ediția a VIII-a a Concursului Național de Informatică Aplicată „Info-

Practic”, la care elevul Mircescu Codruț, de la clasa a IX-a A, a obținut locul

III la profilul M1 (prof. îndrumător Loredana Ghimiși), iar elevii Burnei

Iulia și Niță Valentin, din aceeași clasă, au luat mențiune (prof. îndrumător

1888-2013 __________________________________________

198

Loredana Ghimiși). La profilul M2, elevul Bățăgui Claudiu, de la clasa a IX-

a F, a obținut mențiune (prof. îndrumător Valeriana Popescu).

Elevi de la Colegiul Național „Ioniță Asan”, precum și de la Liceul

Teoretic „Mihai Viteazul”, au participat la Etapa I a Concursului Național de

Evaluare în Educație la Informatică, TIC și Competențe Digitale, organizată

în incinta liceului nostru, în data de 15 decembrie 2012, administrator de test

fiind prof. Loredana Ghimiși. Elevul Niță Valentin, de la clasa a IX-a A, a

obținut locul I județean la Informatică neintensiv (prof. îndrumător Loredana

Ghimiși), iar elevul Buzătu Mihai, de la clasa a VI-a A, a obținut locul III la

TIC (prof. îndrumător Ofelia Nine). La Etapa a II-a a acestui concurs,

organizată în incinta liceului nostru, în data de 16 mai 2013, elevul Niță

Valentin, de la clasa a IX-a A, a obținut locul I județean la Informatică

neintensiv (prof. îndrumător Loredana Ghimiși), elevul Ghimiși Alexandru,

de la clasa a X-a A, a obținut locul I județean la Informatică neintensiv (prof.

îndrumător Marcel Ghimiși), iar elevii Buzătu Mihai și Jitianu Ionuț, de la

clasa a VI-a A, au obținut locul II la TIC (prof. îndrumător Ofelia Nine).

Profesorii din catedra de informatică au participat la diverse cursuri

de formare: „INSAM-Instrumente digitale de ameliorare a calității evaluării

în învățământul preuniversitar” și „Administrarea rețelelor de calculatoare și

a laboratoarelor informatice SEI”, din cadrul proiectului POSDRU-

„Extinderea competențelor IT în învățământul preuniversitar-utilizarea

eficientă a laboratoarelor informatizate”.

De asemenea, profesorii de informatică au fost implicați în elaborarea

proiectelor și au participat la activitățile educative extracurriculare și

extrașcolare, în cadrul programului „Școala altfel”.

Prof. Loredana Ghimiși

Responsabil comisie metodică,

__________________________________________ 1888-2013

199

Catedra de educație tehnologică

La catedra de educaţie tehnologică funcţionează doamna profesoară

Valeriana-Mihaela Popescu, absolventă a unui Master în Management

Educațional și Comunicare Instituțională, metodist ISJ Olt. A urmat diverse

cursuri de perfecţionare, în intenţia vădită de a-şi îmbunătăţi performanţele

profesionale (curs de formator-2008, curs de formare Intel Teach-2008, curs

de mentor-2010, curs de perfecționare administrator de rețea-2011). Cu

scopuri similare, are o prezenţă activă la numeroase simpozioane, cum ar fi:

Simpozionul Internațional „Puterea și limitele educației în egalizarea

șanselor” (2008), Simpozionul Interjudețean EURO-Olt (2008), Simpozionul

Național „Strategii moderne, calitate, perfecționare, formare continuă”

(2009, 2010 și 2011), Simpozionul național „Credința prin tradiții și

obiceiuri” (2011). A participat la Comisia națională de la Olimpiada de

Educație Tehnologică (2013), precum şi la proiectul Comenius

Elevii săi au obţinut rezultate meritorii: Enache Iulia, DRoşu

Nicoleta-mențiune la Olimpiada de Educație Tehnologică (2009), Pălcău

Adriana-Premiul al III-lea la Olimpiada de Educație Tehnologică, faza

județeană (2013), Florea Bogdan Mihai-mențiune la Olimpiada de

Tehnologia Informației, faza județeană (2013), Bățăgui Ion Claudiu-

mențiune la Concursul Național de informatică aplicată Info-Practic (2013).

1888-2013 __________________________________________

200

Catedra de educaţie fizică și sport

În perioada 2008-2013, membrii Catedrei de educaţie fizică și sport

au fost: Livia Popa (prof. gr. I), Sorin Popescu (prof. gr. I), Ciprian Popa

(prof. gr. I), Constantin Andrei (prof. gr. I), Lucian Muşat (prof. gr. I).

Disciplina Educaţie fizică contribuie, în general, prin cunoștințele,

abilităţile și atitudinile specifice, la toate domeniile de competiții cheie și, cu

precădere, la cele care vizează componentele interpersonale, interculturale,

sociale și civice. În perioada 2009-2013, activitatea catedrei noastre s-a

concretizat în rezultate deosebite obtinuțe cu elevii Colegiului la diverse

concursuri școlare și extrașcolare, materializate în premii și medalii.

Sub conducerea

doamnei profesoare Silvia

Popa, responsabila catedrei

de educaţie fizică, echipa de

baschet-fete a obținut locul I,

la O.N.S.S, zona sud și locul

al II-lea, la etapa judeţeană,

iar elevul Pavel Dragoş a

obținut locul I la

Campionatul Național de

Cros. Echipa de baschet-

băieți a obținut locul I, la

O.N.S.S, zona sud și locul al II-lea, la etapa judeţeană, îndrumată de profesor

Sorin Popescu. Elevul Tudoreci Claudiu Sebastian a obținut locul I, la etapa

judeţeană, la șah, la O.N.S.S, calificându-se la etapa națională.

Eleva Ştefanică Liliana, pregătită de profesor Ciprian Popa, a

participat la etapa judeteană, la O.N.S.S tenis de masă. La Concursul

Național de skandenberg, elevii Alexandru Nicoleta și Dinulescu Dragoş au

obținut locul I. Echipa de fotbal fete-gimnaziu, antrenată de profesor

Constantin Andrei, s-a calificat la etapa naționala, obținând mențiune.

Pentru rezultatele deosebite obținute în plan sportiv și profesional,

catedra de educaţie fizică și sport a obținut „Diploma de Excelenţă”, din

partea Primăriei Municipiului Caracal.

__________________________________________ 1888-2013

201

Activităţi educative (2010-2013)

Unitate de învaţământ cu prestigiu, Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”

din Caracal nu încetează să ofere municipiului, judeţului şi întregii ţări, noi

nume pe listele de onoare ale diferitelor concursuri şcolare şi extaraşcolare,

naţionale şi internaţionale.

Cadre didactice şi elevi se antrenează în activităţi cât mai diverse,

demonstrând dorinţă de cunoaştere, competiţie, formare de abilităţi. Alături

de aceste activităţi, participarea la olimpiade şi concursuri şcolare reprezintă

o stare de fapt, o realitate, în cadrul colegiului nostru.

Se poate vorbi despre o adevărată tradiţie în domeniu, motivată pe de o

parte de cadrele didactice calificate, care, cu ajutorul metodelor didactice

tradiţionale şi moderne, reuşesc să le insufle elevilor pasiune pentru

disciplinele şcolare predate. Indiferent de concursul la care au participat,

elevii nostri au făcut cinste Colegiului Naţional „Ioniţa Asan” şi

municipiului Caracal.

Dincolo de actul instructiv, rolul şcolii este şi acela de a forma elevul

ca cetăţean activ, preocupat de problemele colectivităţii în care trăieşte.

Astfel, în încercarea de europenizare a şcolii noastre, activităţile de

voluntariat reprezintă parte a activităţii educative. Elevii voluntari, alături de

copiii de la Căsuţele de Tip Familial „Sfântul Nicolae”, desfăşoară în

parteneriat activităţi diverse: pregătirea temelor, aniversări, pregătirea unor

concursuri şcolare, activităţi de ecologizare a zonei noastre urbane.

Comunicarea permanentă dintre cadrele didactice şi colaborarea lor

continuă a sporit eficientizarea procesului de învăţământ, permiţând elevilor

să aibă acces la o arie diversificată de informaţii.

Datorită unui management strategic performant, în ultimii trei ani

şcolari, 1 septembrie 2010-31 august 2013, s-a constatat că numărul elevilor

care au participat la concursurile şcolare şi extraşcolare este în continuă

creştere.

În sprijinul celor scrise mai sus stau mărturie rezultatele obţinute la

concursurile şi activităţile şcolare şi extrşcolare.

Anul şcolar 2010-2011:

Premiul I în cadrul proiectului „Roşu pentru Mediu”, proiect finanţat

prin Programul Norvegian de Cooperare pentru Creştere Economică şi

1888-2013 __________________________________________

202

Dezvoltare Durabilă în România, în parteneriat cu Asociaţia pentru

Implementarea Democraţiei. Activităţile din cadrul proiectului au fost

coordonate de director prof. Tanţa Negroiu-Drăghici, dir. adj. prof. Mariana

Marinescu şi coordonatorul educaţiv, prof. Ines Cristea. În acest proiect au

fost implicaţi toţi profesorii diriginţi, precum şi marea majoritate a elevilor

din ciclul gimnazial şi liceal.

Consilierul şcolar, d-na Laura Grigore, a implicat profesorii şi elevii în

Concursul Naţional „Mesajul meu antidrog”. Elevii liceul au obţinut, la faza

judeteană, numeroase premii la secţiunile:

- Proiecte pentru petrecerea timpului liber-premiul I (elevul Parinescu

Alexandru XI F, prof. coordonatori Ines Cristea şi Ion Bîrză) şi o menţiune

(eleva Riză Oana XI G, prof. coordonator Marica Jeana)

- Spot publiCîţar-premiul II (Brastaviceanu Marilena XI A,

coordonator psihologul Laura Grigore)

- Fotografie-premiul II (Brastaviceanu Marilena XI A, coordonator

psihologul Laura Grigore).

- Pagina web-menţiune (Gramnea Mihai XI C, coordonator psiholog

Laura Grigore).

Iniţierea şi participarea liceului nostru în cadrul Proiectului European

Comenius „Pe drumul către Şcoala Europeană de mâine”, participarea la

mobilitatea din Polonia şi, în luna aprilie, am fost gazdele celor 4 echipe de

elevi şi profesori din: Polonia, Franţa, Turcia şi Germania. Proiectul este

coordonat de d-na prof. Florina Băţăgui.

Participarea elevilor şi

profesorilor la proiecte şi

activităţi extraşcolare: Miss

Boboc–2010, activitate organizată

de elevii şi diriginţii claselor a

XII-a şi coordonată de profesorul

Ion Bîrză; Miss Boboc Internat,

2010, coordonator pedagogul

Gheorghe Stoian; Dragobetele –

sărbătoarea iubirii la români,

activitate coordonată de Consiliul Şcolar al Elevilor; manifestările dedicate

zilei de naştere a poetului naţional, Mihai Eminescu (15 ianuarie 2011),

profesorii Mariana Marinescu, Claudia Vanea, Magdalena Maria, Corneliu

Vasile şi elevii claselor a XI-a A, a VII-a B, a XII-a C; excursii şi vizionări

de teatru-Teatrul Naţional din Caracal, doamnişoara profesoară Mariana

Marinescu, domnul profesor Corneliu Vasile, doamna profesoară Claudia

__________________________________________ 1888-2013

203

Vanea, doamna profesoară Ionela Mircescu şi doamna profesoară Claudia

Gaiţă.

Participarea elevilor la concursuri de creaţie artistică, poezie sau proză,

profesorii Corneliu Vasile şi Paul Areţu; Ziua francofoniei – spectacol

artistic (20 martie 2010), profesori

organitatori Doiniţa Pinu, Raluca

Butoeru, Natalia Pârgulescu, Mihaela

Popescu-Staicovici, Ion Bîrză; Ziua

Naţională a României – dezbatere şi

spectacol artistic, Ziua Unirii – 24

Ianuarie 2011; Ziua Holocaustului în

România (9 octombrie 2010) şi Ziua

rezistenţei anticomuniste (7 noiembrie

2010), profesori Jeana Marica, Florina

Băţăgui, Lidia Enuş, Mihaela Predescu.

În anul şcolar 2010-2011, s-a desfăşurat o intensă activitate de

voluntariat, acest lucru fiind susţinut de numărul mare de cadre didactice şi

elevi implicaţi în activităţi de voluntariat, dar şi prin amploarea activităţilor

desfăşurate. Astfel, între Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” şi Direcţia

Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului s-au încheiat două

parteneriate de colaborare: unul a vizat activitatea cu „Căsuţele de Tip

Familial” şi a fost iniţiat de doamnele profesoare Doiniţa Pinu şi Jeana

Marica, iar celălalt a urmărit activitatea cu Centrul de Recuperare şi

Reabilitare pentru Persoane cu Handicap, fiind iniţiat de doamna profesoară

Mădălina Buga, domnişoara profesoară Mariana Marinescu, doamna

profesoară Ines Cristea şi doamna laborant Livia Trifu.

Elevii din clasele IX E, XI A şi XI D au participat la acţiuni de

voluntariat organizate de Ocolul Silvic Caracal, în localitatea Vlădila şi

localitatea Baldovineşti, jud. Olt, contribuind la refacerea mediului

înconjurător, prin plantarea de puieţi de salcâm (prof. Tanţa Negroiu-

Drăghici, prof. Ines Cristea).

Anul şcolar 2011-2012

Premiul I (etapa judeţeană) în cadrul proiectului AMPECO OLT-

Promovarea şi experimentarea instrumentului „Amprenta individuală de

carbon”, organizat de Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă Slatina-profesor

Natalia Pârgulescu şi echipa de elevi+părinte: Lavinia Pălcău-părinte, Pălcău

Adriana, Popa Sara, Diaconu Diana-elevi.

Premiul I la concursul „Hai cu noi pentru un comportament verde”,

organizat de asociaţia MiniGreenClub şi Agenţia pentru Protecţia Mediului

1888-2013 __________________________________________

204

Olt, cu ocazia Zilei Internaţionale a Mediului, profesor coordinator Jeana

Pătru.

Proiectul educaţional „Şcoli

pentru un viitor verde”, prof.

coordonator Mădălina Buga.

Programul naţional educaţional

„Colţul verde din Şcoala mea”,

proiect iniţiat de RECOLAMP şi

ECOTIC – pentru un mediu curat,

profesori coordonatori Ines Cristea şi

Dorina Gherman.

Programul educaţional „Igiena

acasă şi la Şcoală”, iniţiat de Domestos şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sporturilor, profesori coordonatori Daniela Cernat şi Ines

Cristea, elev iniţiator, Cernat Alexandra din clasa a VI-a A.

Proiectul naţional educaţional „Baterel şi lumea NON-E”, proiect al

Asociaţiei ENVIRON, profesor coordonator Florina Băţăgui.

Activităţi cu ocazia Zilei de curăţenie naţională „Let΄s Do It,

România!”, profesori coordonatori Ines Cristea şi Gheorghiţa Negru.

Formarea unui grup de 20 de elevi din clasa a IX-a G în „Negocierea

pentru Soluţionarea Conflictelor”, din cadrul programului „Liderii mileniului

trei: Curajul Acţiunii Civice”, desfăşurat în parteneriat cu Românian-

American Foundation şi Fundaţia CODECS pentru LEADERSHIP, profesor

Cristea Ines.

Participarea elevilor şi profesorilor la proiecte şi activităţi extraşcolare:

Miss Boboc-2011, activitate, organizată de elevii şi diriginţii claselor a XII-a

şi coordonată de profesorul Ion Bîrză; Miss Boboc Internat, 2011,

coordonator pedagog Gheorghe Stoian; Dragobetele-sărbătoarea iubirii la

români, activitate coordonată de Consiliul Şcolar al Elevilor; manifestările

dedicate zilei de naştere a poetului naţional, Mihai Eminescu (15 ianuarie

2012), profesorii Mariana Marinescu, Claudia Vanea, Magdalena Maria,

Corneliu Vasile; excursii şi vizionări de teatru-Teatrul Naţional din Caracal,

organizatori, doamnişoara profesoară Mariana Marinescu, domnul profesor

Corneliu Vasile, doamna profesoară Claudia Vanea, doamna profesoară

Ionela Mircescu şi doamna profesoară Claudia Gaiţă.

Participarea elevilor la concursuri de creaţie artistică, poezie sau proză,

profesorii Corneliu Vasile şi Paul Areţu; Ziua Naţională a României –

dezbatere şi spectacol artistic, Ziua Unirii – 24 Ianuarie 2012; Ziua

Holocaustului în România (9 octombrie 2012) şi Ziua rezistenţei

__________________________________________ 1888-2013

205

anticomuniste (7 noiembrie 2011), profesori Jeana Pătru, Florina Băţăgui,

Lidia Enuş, Mihaela Predescu.

Au fost organizate activităţi cultural-artistice cu ocazia sărbătorilor

religioase, profesori coordonatori Niculina Tomescu, Narcis Boştină,

Claudia Vanea şi Ion Bîrză.

În acest an şcolar, săptămâna 2-6 aprilie 2012 este dedicată activităţilor

educative extracurriculare şi extraşcolare, în cadrul programului numit

„Şcoala altfel". În această săptămână nu s-au organizat cursuri conform

orarului obişnuit al unităţii de învăţământ, iar programul „Şcoala altfel" s-a

desfăşurat în conformitate cu un orar special. Scopul acestui program este

implicarea tuturor copiilor preşcolari/elevilor şi a cadrelor didactice în

activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor diverse ale copiilor

preşcolari/elevilor, să pună în valoare talentele şi capacităţile acestora în

diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curriculumul naţional, şi a

stimulat participarea lor la acţiuni variate, în contexte nonformale: punerea

în scenă a unor piese de teatru, vizitarea unor instituţii, vizionarea de

spectacole artistice şi filme istorice, activităţi ecologice, sportive etc.

Anul şcolar 2012-2013

Participarea unui număr de 25 de elevi la Programul educaţional de

mediu „Patrula de reciclare”, program derulat de Asociaţia română pentru

Reciclare RoRec, care au colectat, selective, 500 kg de deşeuri de

echipamente electrice şi electronice (DEEE), becuri şi neoane arse, baterii-

profesor coordonator Ines Cristea.

Participarea elevilor în

cadrul Proiectului AIESEC

Summer School şi Grow;

proiectul s-a desfăşurat pe o

perioadă de o lună de zile.

Proiectul s-a bazat pe educaţie

non-formală, a cuprins sesiuni şi

activităţi interactive desfăşurate

de o echipă de 4 internaţionali din

Pachistan, Ucraina, Grecia şi

Argentina. Elevii participanţi au

avut şansa să îşi imbunătăţească

limba engleză, să cunoască noi culturi, dezvoltându-şi, în acelaşi timp, noi

abilităţi personale, având şansa şi de a înţelege şi alege o viitoare carieră în

care pot performa, profesori coordonatori Claudia Dumitru şi Ines Cristea.

1888-2013 __________________________________________

206

Participarea unei echipe de 4 elevi din clasa a IX-a F în cadrul

proiectului „Lideri pentru siguranţă”, proiect iniţiat de Inspectoratul Judeţean

de Poliţie Olt, Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt şi Direcţia Judeţeană pentru

Sport şi Tineret Olt, profesor coordinator Mariana Marinescu.

Iniţierea proiectului „Paşaport pentru viitor”, proiect care are ca scop

promovarea ofertei educaţionale a colegiului nostru în judeţ. În cadrul

proiectului au fost cuprinse un număr de 10 şcoli gimnaziale din Caracal şi

din zona Caracal, profesor coordonator Cristina Mitroi.

Activitate organizată de Asociaţia „MNI GREEN CLUB”, cu ocazia

Zilei Internaţionale fără Maşini-21 septembrie, profesori coordonatori Ines

Cristea, Gheorghiţa Negru, Artemiza Păsărică şi Claudia Vanea.

Participarea elevilor şi profesorilor la proiecte şi activităţi extraşcolare:

Miss Boboc, 2012, activitate, organizată de elevii şi diriginţii claselor a XII-a

şi coordonată de profesorul Ion Bîrză; manifestările dedicate zilei de naştere

a poetului naţional, Mihai Eminescu (15 ianuarie 2013), profesorii Mariana

Marinescu, Claudia Vanea, Magdalena Maria; excursii şi vizionări de teatru-

Teatrul Naţional din Caracal, doamnişoara profesoară Mariana Marinescu,

doamna profesoară Claudia Vanea, doamna profesoară Ionela Mircescu şi

doamna profesoară Claudia Gaiţă; Participarea elevilor la concursuri de

creaţie artistică, poezie sau proză, profesorii Corneliu Vasile şi Paul Areţu;

Ziua Naţională a României-dezbatere şi spectacol artistic, Ziua Unirii-24

Ianuarie 2013; Ziua Holocaustului în România (9 octombrie 2012) şi Ziua

rezistenţei anticomuniste (7 noiembrie 2012), profesori Jeana Pătru, Florina

Băţăgui, Lidia Enuş, Mihaela Predescu.

Au fost organizate activităţi cultural-artistice, cu ocazia sărbătorilor

religioase, profesori coordonatori Niculina Tomescu, Narcis Boştină,

Claudia Vanea şi Ion Bîrză.

Prof. Ines Cristea

Coordonator de proiecte şi activităţi educative

şcolare şi extraşcolare

__________________________________________ 1888-2013

207

LISTA PROFESORILOR DE LA COLEGIUL NAŢIONAL

„IONIŢĂ ASAN”

DIN ANUL ŞCOLAR 2013-2014

Nr.

Crt. Nume Prenume Specializare

Gr.

did.

1 Vîrban Titu Matematică I

2 Ghimişi Marcel-Cătălin Informatică I

3 Areţu Paul Limba şi literatura

română I

4 Marinescu Mariana Limba şi literatura

română I

5 Vanea Claudia-Mirela Limba şi literatura

română I

6 Popescu Luminiţa Limba şi literatura

româna I

7 Maria Dorina-

Magdalena

Limba şi literatura

română II

8 Mircescu Ionela-Marinela Limba şi literatura

română II

9 Rădulescu-

Mierlacioiu Ana-Irena


română I

10 Ţucmeanu Floarea Limba şi literatura

română II

11 Gaiţă Claudia-

Giorgiana

Limba engleză-


română

Def.

12 Boarţă Mihaela-Tatiana Limba şi literatura

română Def.

13 Mărghidanu Mioara-Alina Limba latină II

14 Sîrbu Elena Limba latină I

15 Negroiu-

Drăghici Tanţa Matematică I

16 Costescu Cristina Matematică I

1888-2013 __________________________________________

208

17 Dincă Nicolae-Pepino Matematică I

18 Ghimişi Dumitrel Matematică I

19 Dumitru Claudia-Mariana Matematică I

20 Cuc Vincenţiu-Relu-

Lucian Matematică I

21 Cuc Florin-George-

Manuel Matematică I

22 Petricică Mirela-Carmen Matematică I

23 Neagu Nicoleta Matematică I

24 Constantin Eugenia-Dorina Biologie I

25 Rugu Valentina-Monica Biologie Def.

26 Gherman Dorina-Tatiana Biologie I

27 Ghimişi Lucia-Loredana Informatică I

28 Dumitru Alexandru Informatica I

29 Nine Ofelia Informatică II

30 Popescu Valeriana-

Mihaela

Educaţie

tehnologică;

tehnologia

informaţiilor şi a

comunicaţiilor

I

31 Mitrică Magdalena-

Doiniţa Informatică II

32 Moanţă Rodica Informatică Def.

33 Uciu Şerban -

Alexandru Limba engleză I

34 Burnei Elena-Daniela Limba engleză I

35 Diaconescu Silvia Limba engleză I

36 Botar Octavian-Ionuţ Limba engleză I

37 Stîrcu Ana-Ramona Limba engleză Def.

38 Cănuţ Luiza-Maria Limba engleză Def.

39 Popa Ştefania-Raluca Limba franceză Def.

40 Pârgulescu Natalia-

Lăcrămioara Limba franceză II

41 Popescu-

Staicovici Mihaela Limba franceză I

42 Badea- Maria-Eliza- Limba franceză Def.

__________________________________________ 1888-2013

209

Stoichiţă Floriana

43 Dumitraşcu Camelia-Floriana Limba franceză

44 Vlad Maria-Minodora Limba franceză Deb.

45 Pinu Doiniţa I

46 Gheorghişor Maria-Marcela Limba germană Def.

47 Negrilă Maria Chimie I

48 Cristea Ines Chimie I

49 Pătru Jeana Istorie I

50 Băţăgui Floriana Istorie I

51 Enuş Lidia Istorie II

52 Predescu Georgeta-Mihaela Istorie; Educaţie

civică II

53 Buga Ionela-Mădălina Geografie I

54 Radu Cristina Geografie II

55 Mitroi Cristina-Mirela Geografie I

56 Stănescu Mihaela-Corina Geografie Deb.

57 Cocoşilă Claudia-Mariana Fizică I

58 Vişănescu Dan-Ionuţ Fizică I

59 Pîrvan Aurelia Fizică I

60 Negru Gheorghiţa Fizică I

61 Păsărică Artemiza-Ileana Fizică I

63 Dumitru Ionela Logică; Psihologie I

64 Delibaşa Carmen-Liliana Filozofie Def.

66 Tomescu Niculina Religie I

67 Boştină Narcis-Mihai Religie II

68 Bîrză Ion Educaţie muzicală II

69 Olaru Georgeta-Mihaela Educaţie vizuală Def.

70 Dobre Mioara Religie I

73 Popa Silvia Educaţie fizică şi

sport I

74 Popescu Sorin-Ştefan Educaţie fizică şi

sport I

75 Popa Dumitru-Ciprian Educaţie fizică şi

sport I

77 Muşat Lucian Educaţie fizică şi Def.

1888-2013 __________________________________________

210

sport

79 Olaru Mircia Filozofie I

81 Popa Gabriela-Cornelia Socio-umane Deb.

82 Coteţ Gheorghiţa Învăţător I

83 Diaconu Alexe Învăţător I

84 Cernat Daniela Invăţător I

85 Nicolăiţă Mariela-Carmen Invăţător I

86 Chivu Aura-Magdalena Invăţător I

87 Neghină Cristina-Oana Învăţător I

88 Niţă Carmen-Daniela Învăţător I

89 Stanilă Maria-Silvia Învăţător I

90 Mihuţi Ştefania Învăţător II

91 Pîrvan Doina Învăţător I

92 Preda Melania-Elena Învăţător II

93 Ivan Elena Invăţător II

96 Brulea Mariana Invăţător Def.

97 Oprea Jana Invăţător Deb.

__________________________________________ 1888-2013

211

PERSONAL DIDACTIC-AUXILIAR 2013-2014

Nr.

Crt. Numele şi prenumele Funcţia

1. Mitu Adriana Contabil Şef

2. Ghiţă Aneta Secretar Şef

3. Dobrin Doina Secretar

4. Giucă Paraschiva Secretar

5. Trifu Livia Laborant

6. Stoica Mihaela Laborant

7. Sîrbu Magdalena Bibliotecar

8. Vîlceanu Florentina Bibliotecar

9. Constantinescu George Informatician

10. Stoian Leliana Pedagog

11. Stoian Gheorghe Pedagog

12. Gîlca Costinel Supraveghetor

13. Pinu Daniel Administrator

1888-2013 __________________________________________

212

PERSONAL ADMINISTRATIV 2013-2014

Nr. Crt.

Numele şi prenumele Funcţia

1. Sîrbu Cristina Magazioner

2. Vlad Ilina Spălătoreasă

3. Dumitru Cristian Electrician

4. Alexe Eugenia Bucătăreasă

5. Mitruţ Florica Bucătăreasă

6. Stîrlea Floarea Bucătăreasă

7. Matei Constantina Bucătăreasă

8. Rădulescu Liana Îngrijitor

9. Stanca Teodora Îngrijitor

10. Vladu Elena Îngrijitor

11. Mitrache Constantina Îngrijitor

12. Constantin Camelia Îngrijitor

13. Nătruiu Cristina Îngrijitor

14. Vladu Ion Tâmplar

15. Şerban Marin Instalator

16. Anghel Ion Paznic

17. Stîrlea Marin Paznic

18. Niţu Cristi Paznic

19. Mitrache Viorel Fochist

20. Bălăican Ion Îngrijitor

__________________________________________ 1888-2013

213

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE 2013-2014

Nr. Crt.

Numele şi prenumele Funcţia

1. Vîrban Titu Director

2. Mihuţi Ştefania Director-adjunct

3. Pătru Jeana Secretar

4. Constantin Eugenia Membru

5. Nedianu Valeriana Membru

6. Cristea Ines Membru

7. Nicolăiţă Carmen Membru

8. Sîrbu Daniela Rep. Consiliului local

9. Costache Vinicius-Florian Repr. al primarului

10. Florea Octavian Rep. Consiliului local

11. Lia Victor Preşedintele Comit. de părinţi

12. Ghimişi Alexandru Reprezentantul elevilor

13. Duinea Felicia Rep. op. economic

14. Diaconu Alexe Reprezentant sindicat

1888-2013 __________________________________________

214

LISTA PROFESORILOR DIRIGINŢI

ÎN ANUL ŞCOLAR 2013-2014

Nr. crt Clasa Înv./Prof.

1. pregătitoare Cristina Oana Neghină

2.

pregătitoare Step By

Step Aura Chivu/ Nicoleta Nica

3. I Tradiţional Maria Silvia Stănilă

4. I Step By Step Ştefania Mihuţi/ Jana Oprea

5. II Tradiţional Carmen Nicolăiţă

6. II Step By Step Carmen Niţă

7. III A Gheorghiţa Coteţ

8. III Step By Step Doina Pîrvan

9. III B Elena Ivan

10. IV A Diaconu A.

11. IV Step By Step Daniela Cernat/ Mariana Brulea

12. VA Lidia Enuş

13. V B Ofelia Nine

14. VI A Eugenia Constantin

15. VI B Ionela Mircescu

16. VI C Maria Stochiţa

17. VII A Florina Băţăgui

18. VII B Mihaela Stănescu

19. VIII A Luminiţa Popescu

20. VIII B Mihaela Popescu-Staicovici

21. IX A Claudia Cocoşilă

22. IX B Mihaela Boarţă

23. IX C Gheorghiţa Negru

24. IX D Silvia Diaconescu

25. IX E

Ana-Irena Rădulescu-

Mierlăcioiu

26. IX F Şerban Uciu

__________________________________________ 1888-2013

215

27. IX G Mădălina Buga

28. IX H Cristina Radu

29. X A Daniela Burnei

30. X B Alexandru Dumitru

31. X C Silvia Popa

32. X D Sorin Popescu

33. X E Aurelia Pîrvan

34. X F Mariana Marinescu

35. X G Tanţa Negroiu-Draghici

36. X H Jeana Pătru

37. X I Ion Bîrza

38. XI A Claudia Vanea

39. XI B Claudia Dumitru

40. XI C Natalia Pîrgulescu

41. XI D Valentina Rugu

42. XI E Maria Negrilă

43. XI F Ramona Stîrcu

44. XI G Valeriana Popescu

45. XI H Luiza Cănuţ

46. XI I Narcis Boştină

47. XII A Cristina Mitroi

48. XII B Dorina Gherman

49. XII C Dan Vişănescu

50. XII D Artemiza Păsărică

51. XII E Ines Cristea

52. XII F Paul Areţu

53. XII G Ionela Dumitru

54. XII H Niculina Tomescu

1888-2013 __________________________________________

216

CONSILIUL ŞCOLAR AL ELEVILOR

Consiliul Elevilor reprezintă o formă de organizare asociativă a

elevilor cu un rol important în democratizarea şcolii şi a relaţiilor profesor-

elev. Prin intermediul acestui organism, elevii îşi pot alege reprezentanţii,

pot formula puncte de vedere şi pot elabora propuneri pentru îmbunătăţirea

calităţii vieţii şcolare.

În unitatea noastră şcolară, începând cu anul şcolar 2010-2011,

funcţionează Consiliul Şcolar al Elevilor (reuneşte reprezentanţii claselor şi

este condus de un Birou Executiv).

Preşedintele CŞE este ales prin vot direct şi secret de către toţi elevii

unităţii de învăţământ.

Componenţa Biroului Executiv al CŞE în ultimii trei ani şcolari:


Nr.

Crt.

Numele Prenumele Clasa Funcţia

1. Brastaviceanu Marilena

Virginia

XIA preşedinte

2. Constantin Valeria

Ştefania

IXA vicepreşedinte

3. Burnei Iulia

Maria

VIIB vicepreşedinte

4. Ciocan Loredana IXA vicepreşedinte

5. Dorobanţu Bianca XA secretar

6. Coderie Remus XB Concursuri

şcolare şi

extraşcolare

7. Ştirbu Manuela

XIB Cultură-educaţie-

programe şcolare

__________________________________________ 1888-2013

217

8. Ghimiş Ionuţ XID Sport şi

programe de

tineret

9. Vanea Andreea VIIA Avocatul

elevului

10. Ghimiş Lavinia

Floriana

XIA Mobilitate-

informare-

formare-

consiliere


Nr.

Crt.


1. Constantin Valeria

Ştefania

XA preşedinte

2. Lia Andrada

Maria

XIG vicepreşedinte

3. Lia Simona

Violeta

XG vicepreşedinte

4. Dima Mihai

Robert

XD vicepreşedinte

5. Dorobanţu Alexandra

Bianca

XIA secretar

6. Coderie Remus

Florin

XIB Concursuri

şcolare şi

extraşcolare

7. Mihail Roxana

Miruna

XF Cultură-

educaţie-

programe

şcolare

8. Ghimiş Ionuţ

Bogdan

XIID Sport şi

programe de

1888-2013 __________________________________________

218

tineret

9. Manea Elena

Bianca

XH Avocatul

elevului

10. Enache Marius

Ştefan

XIIA Mobilitate-

informare-

formare-

consiliere


Nr.

Crt.


1. Ghimişi Alexandru

Cristian

XA preşedinte

2. Mihail Roxana

Miruna

XIF vicepreşedinte

3. Lia Simona

Violeta

XIG vicepreşedinte

4. Fota Cătălina

Maria

IXE vicepreşedinte

5. Dorobanţu Bianca XIIA secretar

6. Preda Relia

Andreea

XG Concursuri

şcolare şi

extraşcolare

7. Tudor Ana-Maria Cultură,

educaţie şi

programe

şcolare

8. Mihai Cătălin

Marian

XB Sport şi

programe de

tineret

9. Lia Andrada

Maria

XIIG Avocatul

elevului

__________________________________________ 1888-2013

219

10. Ţenea Ionela

Mihaela

XIE Mobilitate-

informare-

formare-

consiliere

Coordonator de proiecte şi activităţi educative şcolare şi extraşcolare,

Prof. INES CRISTEA

1888-2013 __________________________________________

220

Titu Vîrban

Director (2012 – în prezent)

Dan Ionuţ Vişănescu Tanţa Negroiu-Drăghici

Director (2007-2010) Director (2010-2012)

__________________________________________ 1888-2013

221

Ştefania Mihuţi Marcel Ghimişi Mariana Marinescu

Dir. adj. (2013-prezent) Dir. adj. (2012-2013) Dir. adj. (2010-2012)

Claudia Vanea Ines Cristea Jeana Pătru

Dir. adj. (2008-2010) Cons. ed. (2012-prezent) Cons. ed. (2008-2012)

1888-2013 __________________________________________

222

PaulAretzu MarianaMarinescu Vanea Claudia

Limba română Limba română Limba română

Luminiţa Popescu Magdalena Maria Ionele Mircescu Limba română Limba română Limba română

Irena Mierlăcioiu Floarea Ţucmeanu Elena Sîrbu

Limba română Limba română Limba latină

__________________________________________ 1888-2013

223

Tanţa Negroiu-Drăghici Cristina Costescu Nicolae-Pepino Dincă

Matematică Matematică Matematică

Dumitrel Ghimişi Claudia Dumitru EugeniaConstantin

Matematică Matematică Biologie

Valentina Rugu Dorina Gherman Loredana Ghimişi

Biologie Biologie Informatică

1888-2013 __________________________________________

224

Alexandru Dumitru Ofelia Nine Mihaela Popescu

Informatică Informatică Informatică

Magdalena Mitrică Rodica Moanţă Şerban Uciu

Informatică Informatică Limba engleză

Daniela Burnei Silvia Diaconescu Octavian-Ionuţ Botar

Limba engleză Limba engleză Limba engleză

__________________________________________ 1888-2013

225

Ana-Ramona Stârcu Luiza-Maria Cănuţ Natalia Pârgulescu

Limba engleză Limba engleză Limba franceză

Doiniţa Pinu Alexandru Haita Maria Negrilă

Limba franceză Limba franceză Chimie

Ines Cristea Jeana Pătru Florina Băţăgui

Chimie Istorie Istorie

1888-2013 __________________________________________

226

Lidia Enuş Mădălina Buga Cristina Radu

Istorie Geografie Geografie

Cristina Mitroi Claudia Cocoşilă Dan-Ionuţ Vişănescu

Geografie Fizică Fizică

Aurelia Pîrvan Gheorghiţa Negru Ionela Dumitru

Fizică Fizică Logică-Psihologie

__________________________________________ 1888-2013

227

Constantin Ristea Carmen Delibaşa Olaru Mircia

Ed. Antreprenorială Filosofie Filosofie

Niculina Tomescu Pr.Narcis-Mihai Boştină Ion Bîrză

Religie Religie Educaţie muzicală

Mihaela Olaru Silvia Popa Sorin Popescu

Educaţie vizuală Educaţie fizică Educaţie fizică

1888-2013 __________________________________________

228

Mişu Slătculescu Laura Grigore Georgeta Coteţ

Psihologie Psihologie Învăţătoare

Alexe Diaconu Daniela Cernat Carmen Nicolăiţă

Învăţător Învăţătoare Învăţătoare

Aura-Magdalena Chivu Cristina Neghină Carmen Niţă

Învăţătoare Învăţătoare Învăţătoare

__________________________________________ 1888-2013

229

Maria-Silvia Stănilă Ştefania Mihuţi Doina Pîrvan


Melania-Elena Preda Elena Ivan Mariana Brulea


Aura Tudoraşcu

Învăţătoare

1888-2013 __________________________________________

230

Adriana Mitu Aneta Ghiţă Doina Dobrin

Contabil Şef Secretar Şef Secretar

Paraschiva Giucă Livia Trifu Mihaela Stoica

Secretar Laborant Laborant

Magdalena Sîrbu FlorentinaVîlceanu Leliana Stoian

Bibliotecar Bibliotecar Pedagog

__________________________________________ 1888-2013

231

Gheorghe Stoian Costinel Gîlcă Daniel Pinu

Pedagog Supraveghetor Administrator

Cristina Sîrbu Ilina Vlad Floarea Stîrlea

Magazioner Spălătoreasă Bucătăreasă

Constantina Matei Liana Rădulescu Elena Vladu

Bucătăreasă Îngrijitor Îngrijitor

1888-2013 __________________________________________

232

ConstantinaMitrache CameliaConstantin Cristina Nătruiu

Îngrijitor Îngrijitor Îngrijitor

Ion Vladu Marin Şerban Viorel Mitrache

Tâmplar Instalator Fochist

__________________________________________ 1888-2013

233

PROMOŢIILE ÎN PERIODA 2008-2013

Anul 2008

Clasa a XII-a A, profil Matematică-Info-Bilingv-Engleză, diriginte

Alexandra Ştefan

1. Butan G. Liviu Ştefan 2. Butan I. Geanina-Mariana 3. Ciubăr P. Petrus

Alexandru 4. Constantin S. C. Camelia Cristina 5. Dăogaru N. Denisa 6. Dobre N.

Liviu Ştefan 7. Grigore M. Oana-Mădălina 8. Ilie V. Alexandru-Emil 9. Ion I.

Corneliu 10. Marin V. Alexandra 11. Măceşanu V. Diana Marilena 12. Neacşu T.

Ovidiu Iulian 13. Nemulescu I. Iulia Mihaela 14. Nicolescu M. Bogdan-Ionuţ 15.

Nicolescu M. D. Lucia Diana 16. Petrică M. Maria Giorgiana 17. Strinu G.

Nicoleta-Adelina 18. Tabacu D. Elena Alexandra 19. Trancă F. Liana Silvia 20.

Velicu M. Cornelia Loredana 21. Vîrtosu P. Daniela Costinela

Clasa a XII-a B, profil Matematică-Info-Intensiv, diriginte Paul

Tatomirescu

1. Andrei G. Loredana 2. Breazu I. Carmen-Steliana 3. Chirea A. I. Anda-Mihaela

4. Ciolacu A. Laura 5. Cojocaru D. Carol 6. Coman C. Isabela-Maria 7. Deaconeasa

I. Lucian-Rafael 8. Delcea G. Angelica-Mariana 9. Dincă M. Daniel 10. Istrate G.

Virgil 11. Lupu V. Alexandru-Bogdan 12. Marica P. Marin 13. Mateescu E.

Alexandru 14. Matei D. Fabiana-Simona 15. Micu G. Ştefan-Claudiu 16. Nămoianu

N. Paula-Magdalena 17. Neacşu M. Alexandru 18. Oagănă-Iliescu I. Ana-Maria 19.

Oto-Frai A. Adrian-Georgian 20. Pascu G. Mihai-Alexandru 21. Pârvu S. Maria-

Cristina 22. Ştirbu V. Geanina-Elena 23. Ţuinea G. Alis-Gabriela 24. Vasilescu M.

G. Liviu 25. Văsuică N. Cristian-Vasilică

Clasa a XII-a C, profil Matematică-Info, diriginte Corneliu Vasile

1. Bondrescu C. Ştefan-Daniel 2. Cîrstea S. Francisc-Gabriel 3. Constantin C.

Sofia- Ştefania 4. Constantinescu F. P. Ina 5. Epuran N. Marian 6. Iliescu M.

Ştefan-Marian 7. Iovan N. Alin-Constantin 8. Ivan I. Alexandru Constantin 9. Ivan

N. Viorel 10. Jianu D. Alina-Daniela 11. Jianu I. Marius-Ovidiu 12. Miciu M.

Claudiu-Adrian 13. Micu S. Alin 14. Mitruţ G. C. Ovidiu-Ionuţ 15. Naice E.

Liliana-Ionica 16. Nemoianu M. Carmen-Gabriela 17. Nicolae I. Elena-Lelia 18.

Pomană C. Violeta-Andreea 19. Pop. G. Alexandru-Mihai 20. Şoarece D. Emil 21.

Tăbîrcă C. Tiberiu-Cosmin 22. Tiţa F. Corina-Giorgiana 23. Tufişi G. Viorel-

Marian 24. Turbatu G. V. Ionuţ-Iulian 25. Turlacu F. Cosmin

1888-2013 __________________________________________

234

Clasa a XII-a D, profil Matematică-Info, diriginte Doina Nicola

1. Bălan F. Andreea-Ionela 2. Băluţescu A. I. Gabriela-Cristina 3. Brîncoveanu T.

Andreea-Cerasela 4. Dinu I. Adriana 5. Doldurea C. Petrişor-Cristian 6. Dragu E.

Florin-Gabriel 7. Drăghici G. Lavinia-Gabriela 8. Dumitrache L. C. LumiNiţă 9.

Fica T. Doina-Nicoleta 10. Gune F. Gabriel 11. Lazăr T. Sorin-Adrian 12. Marica I.

Eugenia-Ioana 13. Mitru G. Ion 14. Murgilă S. Aurelia- Ştefania 15. Negrilă C.

Corina-Elena 17. Nicu G. Alexandra-Nicoleta 18. Olteanu I. Cornel 19. Ozunu A.

Ecaterin-Claudiu 20. Pascu F. Daniel-Marius 21. Petcan P. Cătălin 22. Sandu I.

Bogdan-Ionuţ 23. Soreanu I. Tina-Ionela 24. Stănilă V. Daniel-Cristian 25.

Tănăsescu C. Marius-Nicolae 26. Vîrtosu I. Teodor-Valentin 27. Văduva V. Mirela

Clasa a XII-a E, profil Ştiinţe ale naturii, diriginte Doina Tatomirescu

1. Alexandru N. Cosmin-Nicolae 2. Andreescu C. Maria Mihaela 3. Barbu I. Tere-

Ionuţ 4. Bădescu D. Valentin Cristian 5. Bîrlă V. Elena Loredana 6. Boruz I.

Marius-Bogdan 7. Căldăruş G. Adrian Marian 8. Chile I. Marius Tavi 9. Chile I.

Virgil Răzvan 10. Cojocaru L. Mirela Ramona 11. Constantinescu D. Petruţă 12.

Crângureanu P. Victor 13. Cristea M. Adrian-Marian 14. Deloiu C. Ioana Maria 15.

Dinu M. Daniel 16. Enuţă A. Andreea 17. Iordan C. Carmen-Florentina 18. Lungu

M. Paul Alexandru 19. Marin D. Gina 20. Neacşu I. Ana-Maria 21. Pană M.

Dumitru-Florin 22. Pătru M. Mircea Daniel 23. Petcu M. Lavinia-Elena 24.

Rădulescu G. Iuliana Nicoleta 25. Sîrbu I. Elena-Alina 26. Stroie I. Maria-Cristina

27. Ştefan M. Alexandra Mădălina

Clasa a XII-a F, profil Filologie, diriginte Elena Sîrbu

1. Bălaşa G. I. Claudia Alina 2. Banciu G. Elena 3. Băţăgui N. Laura Cristina 4.

Bojan F. Elena Iulica 5. Calofeteanu G. Cristina Gabriela 6. Cîrjaliu D. Nicuşor-

Casian 7. Coconu I. Simona Doriana 8. Crăciun N. Mariana-Nicoleta 9. Deaconu I.

Maria Magdalena 10. Dinu M. Marilena 11. Domozină M. Nicuşor-Toto-Alin 12.

Dragomir I. Niculiţa-Oana 13. Druiu G. Maria-Liliana 14. Fărcăşanu G. Luminiţa-

Florentina 15. Florescu-Dumitrescu N. Elena-Simona 16. Grigore G. Doiniţa

Florina 17. Iliescu C. Daniela Andrea 18. Ionescu G. Alexandra Maria 19. Ispas C.

Alexandra 20. Lungu D. Mihaela Narcisa 21. Matei M. Nicuşor-Tudorel 22. Neagu

M. Iuliana-Ileana 23. Neferu F. Mădălina Florina 24. Pană O. Anca Elena 25.

Plotoagă M. M. Larisa 26. Popescu C. Mădălina-Andrada 27. Sbîrnă V. Alexandru

Octavian 28. Tudoran I. Simona Maria 29. Uţă M. D. Mihaela Mădălina 30. Văduva

F. Nina 31. Volintiru N. G. Nicoleta-Iuliana

Clasa a XII-a G, profil Filologie-Bilingv-Engleză, diriginte Doiniţa

Pinu

1. Anghel L. Emilian-Ionuţ 2. Branişte T. Mihaela-Tania 3. Cioroianu I. B. Andrei

4. Coteţ G. Daniela 5. Didelea C. Sorina Lizica 6. Dina A. Alexandru Dorin 7. Dinu

G. Lorena Gabriela 8. Drăghici M. Anca Elena 9. Enişor I. Sorin Petre 10. Florea

__________________________________________ 1888-2013

235

M. Genifer Gabriela 11. Fota I. C. Raluca Teodora 12. Geapana A. Elvira Mihaela

13. Goşa D. Doris Călina 14. Istrate P. Ana Teodora 15. Martin N. Bianca

Alexandra 16. Mihail M. Adrian Ştefan 17. Miulescu C. S. Gabriela 18. Mladin G.

Ionela Georgeta 19. Moanţă M. Oana 20. Mihai G. Valeria-Patricia 21. Neleapcă D.

D. Oana Maria 22. Pătru M. Constanţa Marilena 23. Rostogol I. Jenica Maria 24.

Smarandache D. Luiza-Simona 25. Şarpe S. S. Oana-Maria 26. Trancă M. Vanda-

Gabriela 27. Truşcă A. Adriana-Violeta 28. Vlad G. Clarisa-Maria 29. Vlad P. C.

Alexandra-Maria 30. Vladu C. N. Andreea-Monica

Clasa a XII-a H, profil Ştiinţe sociale, diriginte Tanţa Negroiu-Drăghici

1. Bătrînca C. Valentin 2. Bogdan M. Alexandra Maria 3. Chirea D. Adrian Răzvan

4. Chiticaru I. Aurora Elena 5. Ciobanu M. Stela 6. Coşoveanu I. Alin-Petrişor 7.

Crăciun R. Adriana 8. Cuculici P. Ionuţ Adrian 9. Diaconu M. Clarisa Ileana 10.

Dragu V. Toni 11. Drugă I. Constantin-Teodor 12. Dumitrache L. C. Simona 13.

Duşcă N. Daiana Roxana 14. Florica M. M. Gabriel Alin 15. Glişcă V. Radu

Marian 16. Guşatu I. Anamaria Ioana 17. Magnea M. Mădălina 18. Mircea I. Elena

19. Mitran G. Lucian-Marian 20. Motounu M. Ştefan Viorel 21. Negroiu C.

Ramona-Iuliana 22. Nine C. Tatiana Andreea 23. Pistol S. Elena 24. Popa G.

Georgiana 25. Proca G. Viorela 26. Smarandescu E. N. Andreea Iulia 27. Staicu R.

Sorina-Mariana 28. Stanciu G. Severică 29. Vasile A. Anamaria 30. Velicu D. Paul-

Cristian 31. Voicu D. Remus Alexandru

Anul 2009

Clasa a XII-a A, profil Matematică-Info, diriginte Titu Vîrban

1. Amzu G. Nicu Alexandru 2. Bejan O. Ionuţ 3. Boldea M. Camelia-Bogdana 4.

Cîrloban D. Daniela-Cristiana 5. Crângureanu V. Ion-Laurenţiu 6. Dincă. D.

Alexandru-Cătălin 7. Dodică I. P. Mariana-Daniela 8. Dumitru G. Paul-Alin 9.

Nicola P. Marian-Viorel 10. Nicolăescu P. A. Alexandru 11. Nicolăiţă F. Oana-

Carmen 12. Nistorescu I. Andreea-Elena 13. Păun T. D. Amelia-Roxana 14. Petroi

M. Ştefan-Mirel 15. Popa V. Ştefania 16. Popescu E. Theodor-Lucian 17. Proca C.

Doina 18. Răducanu M. Mircea-Mihai 19. Rece I. Ovidiu-Florin 20. Scarlat M.

Ileana-Larisa 21. Simion P. Nicoleta 22. Tiugan C. Silviu-Bogdan 23. Trancă S.

Delia-Maria 24. Vieza S. Bianca

Clasa a XII-a B, profil Matematică-Info-Intensiv, diriginte Claudia

Cocoşilă

1. Benovici A. Tudor-Toni 2. Bojin M. Laura Mihaela 3. Chirea A. I. Maria Daniela

4. Ciobanu L. Eugen 5. Costache M. Victor-Adrian 6. Crăciun D. Oana-Larisa 7.

Diaconu N. Nicoleta-Benonica 8. Dumitraşcu I. Eugen-Florin 9. Dumitru L. O.

Carmen Andreea 10. Duşcă I. I. Marius-Adrian 11. Fărcăşanu D. Liana-Giorgiana

12. Ghigeanu G. Iuliana 13. Ionescu Alexandru Ionuţ 14. Lăcusteanu Alexandru 15.

1888-2013 __________________________________________

236

Lupu V. Răzvan-Ionuţ 16. Marin E. Constantin-Georgel 17. Mărghidanu M. Ionuţ-

Lucian 18. Mihai I. Alex-Constantin 19. Mitruţ T. Constantin-Viorel 20. Popa L.

Alina-Graţiela 21. Rădoi M. Adrian-Marian 22. Roşioru A. Mihai-Ionuţ 23. Sîrbu

M. Carmen-Raluca 24. Ştirbu M. Mirela-Mădălina 25. Ţenea T. Oana-Cătălina 26.

Ungureanu O. S. Teodora-Carla

Clasa a XII-a C, profil Matematică-Info, diriginte Sorin Popescu

1. Badea G. Florin-Adrian 2. Badea M. Mihai 3. Băltăreţu M. Elena Adriana 4.

Briceag M. Sandu Sorin 5. Budică-Stancu M. Oana 6. Cercel S. Coca Adelina 7.

Cîţulescu S. Loredana Maria 8. Ciurel M. Ionela-Mihaela 9. Dăbuleanu F. Ramona

10. Dăbulescu D. Ioana Mădălina 11. Dinu M. Bogdan Petru 12. Ibrea G. Codruţa

Georgiana 13. Ilie R. Adriana Loredana 14. Iliescu C. Livia-Aurelia 15. Matei M.

Iulian-Alexandru 16. Mitru Doina Ionela 17. Mladin G. Dumitra Florentina 18.

Olteanu I. Ionel 19. Oprea V. C. Sorin Ştefănel 20. Oprişan A. M. Daniel Mihail 21.

Păun S. Cristian 22. Petrişor A. Bogdan-Alexandru 23. Pîrvu G. Alexandra

Giorgiana 24. Popa I. Liliana Mariana 25. Ristea M. Elvis Eugen 26. Speriatu M.

M. Alin Daniel 27. Staicu C. Codruţ 28. Toc P. Mădălina Monica 29. Ţînţăreanu

Ionuţ Adrian 30. Ungureanu M. Lucia 31. Vlad G. Andrei Cornel

Clasa a XII-a D, profil Ştiinţele naturii, diriginte Natalia Pîrgulescu

1. Amza F. Andrei Florin 2. Bălăci G. M. Claudia Georgiana 3. Benescu M. Alina

Maria 4. Bîrleanu C. Alexandru-Ioan 5. Bondreanu V. Maria 6. Brad Anca Roxana

7. Brad G. Camelia Maria 8. Cioflan S. Patricia Maria 9. Cioran P. Adrian Nicolae

10. Ciupitu A. Mariana-Simona 11. Dăbuleanu M. Florentina Bianca 12. Dincă F.

L. Georgică Marian 13. Enache M. Ştefania Irina 14. Gongea V. Andreea 15.

Grozia D. Alexandra Anca 16. Mitel I. Elena 17. Mocanu D. Alexandru-Marian 18.

Mocanu E. Valentin Ionuţ 19. Neda N. Daniel 20. Osman P. Cosmin Marian 21.

Pieptea D. Mariana 22. Popescu N. Roxana-Gabriela 23. Radu M. Marius Daniel

24. Rece V. Alin-Petrică 25. Ristea P. Ramona Marina 26. Rugeanu D. T. Robert

Cătălin 27. Sîrbu T. Andreea Corina 28. Turbatu M. V. Cătălina Natalia 29. Turlacu

V. Mariana 30. Ţencu C. Nicoleta Valentina 31. Zîmbrea G. Traian Cosmin

Clasa a XII-a E, profil Filologie-Bilingv-Engleză, diriginte Mihai

Tudor Boşogea

1. Anton I. Mariana Alexandra 2. Barbu D. Cosmin 3. Boldeanu D. Veronica Alina

4. Bratu S. S. Ion-Alexandru 5. Bucur M. D. Ana Maria 6. Dinulescu I. Adrian 7.

Dumitra L. Oana Teodora 8. Dumitru V. Bogdan-Florin 9. Enache V. I. Anca

Metaxa Florina 10. Fărcăşanu C. Raluca-Loredana 11. Gîrd M. Florina 12. Ilie M.

Nicolae Marius 13. Încrosnatu D. Theodor Lucian 14. Ivancea V. Laura Giorgiana

15. Jugulete A. Cristina Adriana 16. Mitroi I. Sorin Alexandru 17. Păun N. Mihaela

Alexandra 18. Pîrvulescu S. Silvia 19. Precupeţu I. A. Gabriel Alexandru 20.

Stănuţă V. T. Gianina Alexandra 21. Tănase N. Maria Cristina

__________________________________________ 1888-2013

237

Clasa a XII-a F, profil Filologie-Bilingv-Franceză, diriginte Paul Areţu

1. Cârcu F. Ştefania Alexandra 2. Chesnoiu M. Iulian Cosmin 3. Dinu E. Maria

Isabela 4. Gheorghe G. Elena Andreea 5. Jianu L. Florina Loredana 6. Lăzărescu A.

Ioana Andreea 7. Mîndreanu F. Iuliana Valentina 8. Pacionel C. Elena Steliana 9.

Piţigoi V. Elena Veronica 10. Rătunjanu T. Maria Mădălina 11. Scarlat P. Maria

Valentina 12. Stoicea G. Teodora Alina 13. Tudorache T. Florentina 14. Ţencu A.

Florentina

Clasa a XII-a G, profil Istorie-Ştiinţe sociale, diriginte Niculina

Tomescu

1. Almăjanu I. Claudiu Cornel 2. Cojocaru I. Cristian 3. Dinu M. L. Irinel Marian 4.

Drăghici Anca Elena 5. Dudescu G. Marian 6. Fleara D. Giorgiana-Ileana 7.

Florescu S. Daniel-Ionuţ 8. Grigorie Marius Laurenţiu 9. Iancu L. G. Andreea

Cătălina 10. Ionaşcu L. Andreea Loredana 11. Ionescu Alexandra Maria 12. Ionescu

S. G. Anca Ştefania 13. Ionescu D. Cristina-Ioana 14. Ivănică S. Alexandra Elena

15. Marinescu P. George 16. Mihai T. Alina Corina 17. Mihai I. Ionuţ 18. Mirea C.

Cristina Roxana 19. Neagoe D. Mihai-Daniel 20. Neagu V. Mihai-Alexandru 21.

Olteanu G. Mihai-George 22. Parpală S. Mihai-Sevastian 23. Pătru V. LumiNiţă

Laura 24. Petcu H. Alexandra Constantina 25. Tătaru M. Adrian Gabriel 26. Tudor

N. D. Mihaela Valentina 27. Ţalea P. V. Alina-Valentina 28. Voinea M. Maria

Giorgiana 29. Voinescu I. M. Giorgiana Laura 30. Zamfira C. Dragoş Petre 31.

Zăvelcă N. Florin

Clasa a XII-a H, profil Ştiinţe sociale, diriginte Ionela Dumitru

1. Achim L. Florin-Ion 2. Badea F. Valentina-Constantina 3. Badea V. Aura Ionela

4. Carzon S. Elena Mihaela 5. Chile I. Vanesa Mihaela 6. Ciobanu M. Giorgiana 7.

Cîrstea A. Simona Ionela 8. Done I. Anda 9. Fota C. Iulian Cosmin 10. Gheţu I.

Iuliana Adriana 11. Ion I. Dana Alina 12. Ivan I. Ileana 13. Matei V. Alexandru

Daniel 14. Mitrică M. Gheorghiţa Gianina 15. Neagu C. Daniela Florentina 16.

Nicolaie I. Carmen Giorgiana 17. Niţă M. Ionela Cristina 18. Pena V. Cristina

Mihaela 19. Pîrvan F. Maria Daniela 20. Preda V. Sorin-Giorgian 21. Stoian Cătălin

22. Tiugan F. Constantin-Marian 23. Vane N. Dragoş-Nicuşor 24. Vasile F.

Laurenţiu-Lucian 25. Văduva C. C. Georgiana Costinela 26. Vărzaru C. Emilian

Romică 27. Vochiţoiu D. Victor-Cătălin 28. Voicu S. Daniel 29. Voinea N. Florinel

30. Voinea C. Irina-Alina

1888-2013 __________________________________________

238

Anul 2010 Clasa a XII-a A, profil Matematică-Info-Bilingv-Engleză, diriginte

Ionuţ Botar

1. Ana V. Maria-Andreea 2. Badea M. Liviu-Florin 3. Bondrescu Ş. D. Ştefan-

Alexandru 4. Burada I. Denis-Mihai 5. Dinulescu C. Alexandra-Claudia 6.

Dumitrescu C. N. Dumitru-Silvian 7. Ghiţă I. Răzvan-Ştefan 8. Ionescu M. Bogdan-

Andrei 9. Istrate M. Ana-Maria 10. Micu M. Cami-Georgiana 11. Miulescu C. S.

Sorin 12. Neagoe E. Marcela 13. Nedea V. Mihai-Alexandru 14. Nedelea C.

Cristina-Alexandra 15. Oprea C. Cosmina-Mihaela 16. Papuc I. V. Corina-Gabriela

17. Radu D. Valentin-Alin 18. Smărăndache D. Loredana-Sorina 19. Tăbîrcă N.

Denisa-Nicoleta

Clasa a XII-a B, profil Matematică-Info, Info Intensiv, diriginte Maria

Negrilă

1. Andronescu G. Mihai 2. Belea D. Larisa-Georgiana 3. Berbece C. Sorin-Cristian

4. Cîrceanu I. Gabriel-Dragoş 5. Constantinescu Andreea Maria 6. Deaconeasa I.

Gina-Cătălina 7. Florea M. Cosmin-Marinel 8. Glogoveanu I. Stelian-Ionuţ 9.

Grozăvescu C. Loredana-Mariana 10. Iliescu C. G. Mihai-Claudiu 11. Mocanu D.

Luiza-Ştefania 12. Negrilă C. M. Robert-Daniel 13. Osiceanu I. Bogdan-Ştefan 14.

Popa Valentin Lucian 15. Popescu M. F. Mariana-Cristina 16. Stan C. Georgian-

Ionuţ 17. Stoicea G. Cristina-Giorgiana 18. Ştefan I. Mircea-Florin 19. Ştirbu E.

Manuela-Ionela 20. Ţugui F. Luciana-Florentina 21. Vasile O. Roxana-Giorgiana

22. Vişan V. V. Eduard-Ovidiu 23. Vîlcu N. L. Laurenţia-Elena

Clasa a XII-a C, profil Matematică-Info, diriginte Claudia Dumitru

1. BăNuţi M. Marina-Mihaela 2. Bunda P. Cătălin-Mihail 3. Cătun I. M. Teodora 4.

Chefălan A. Ion Daniel 5. Ciobanu N. Ionela-Lenuţa 6. Cojocaru S. Dragoş-Bogdan

7. Coşărea M. Lavinia-Marcela 8. Dioşteanu M. Maria-Lavinia 9. Enceanu C.

Floriana-Daniela 10. Lazăr T. Stelian-Cosmin 11. Mare S. Ileana-Claudia 12. Marin

V. Constantin-Cristian 13. Mitrache Gh. Lavinia Marilena 14. Nardin I. Adelin 15.

Nardin T. Mihail 16. Neacşu P. Valeriu-Florentin 17. Petrache E. Ionela-Larisa 18.

Pieptea H. Ana-Maria 19. Pîrlogea I. Marius-Teodor 20. Prunăru I. Cristina-Daniela

21. Radu G. Constantin-Alexandru 22. Rebiga F. Amalia-Mariana 23. Spaiuc G.

Daniela-Florentina 24. Stanciu P. Liviu-Dumitru 25. Turcu F. Elena-Liliana 26.

Vîlcea Eugen Marian 27. Vlad G. Alexandru Toma

Clasa a XII-a D, profil Ştiinţe ale naturii, diriginte Lidia Enuş

1. Bojica I. Radu-Marian 2. Colesa I. Nicoleta 3. Deveseleanu I. Mihaela-Cătălina

4. Diaconescu D. Mihaela-Ludmila 5. Dobre A. Şerban-Cătălin 6. Drăghici F.

Constantin-Nicuşor 7. Fiera N. Marian 8. Florea I. Claudia-Maria 9. Grozăvescu A.

Iulian 10. Iancu I. Georgeta-Aurelia 11. Ispas I. Gheorghiţa 12. Isuf Alin Iulian 13.

__________________________________________ 1888-2013

239

Măceşanu V. Florin-Iris 14. Maria G. Patricia-Elena 15. Mincă V. S. Alin-Ştefan

16. Mitrică St. Nicoleta-Mihaela 17. Neacşu A. Florin-Valentin 18. Nedelcu G.

Giorgiana 19. Niţă Georgeta-Alina 20. Odagiu G. Gheorghe-Cosmin 21. Preduţ E.

Ionuţ-Iulian 22. Puroşnicu D. Nicolae-Laurenţiu 23. Radu G. Ştefania 24. Rădoi S.

Iulia Daniela 25. Stoica C. Luminiţa 26. Sulger C. R. Nelu-Viorel 27. Teodorescu

V. Eugen 28. Tita M. Ionela-Lavinia 29. Toma I. Leliana-Valentina 30. Ţene A.

Alexandra-Andreea 31. Vasile C. Dan-Constantin

Clasa a XII-a E, profil Filologie-Bilingv-Engleză, diriginte Florina

Băţăgui

1. Badea I. Mădălina-Mariana 2. Băsescu Laurenţiu Silviu 3. Bunica Gh. Mariana

Mădălina 4. Bubuilă I. P. Alexandru-Cătălin 5. Cichi E. Alexandra-Georgiana 6.

Ciocan M. Mihai-Alexandru 7. Constantin V. Mihai-Alexandru 8. Dinu Ionuţ Alex

9. Dumitra M. Marius-Cătălin 10. Florea M. Maria-Olivia 11. Ganea G. T. Vlad-

Daniel 12. Gheorghiu G. Constantin-Cătălin 13. Negoiţă G. F. Victor-Viorel 14.

Nemoianu T. Dumitru-Cosmin 15. Nine I. Dorin 16. Niţă M. Bogdan-Laurian 17.

Pătru M. Ana-Maria 18. Păun T. Valentina-Andreea 19. Piţigoi Mihai Mureş 20.

Pîrvu M. I. Radu-Marian 21. Rădoi C. Marian-Alin 22. Rău I. Mihaela-Daniela 23.

Roşca Ionuţ Cristian 24. Rusu B. Bogdan-Florian 25. Stan I. Mihaela-Loredana 26.

Stănică I. Andreea-Elena 27. Stănilă M. Marilena-Andreea 28. Şaptelei M.

Andreea-Mihaela 29. Toma F. S. Ramona-Manuela 30. Vancea Mihai Andrei 31.

Verdeşi C. Gabriela-Ana-Maria 32. Vlădulescu M. L. Alexandru-Marian

Clasa a XII-a F, profil Filologie, diriginte Şerban Uciu

1. Alexandru C. Nicoleta-Claudia 2. Axîn V. M. Elena-Alina 3. Bolborea M.

Mariana 4. Briceag S. Dana-Ruxandra 5. Chivu F. Adrian 6. Crînguş I. Gheorghiţa

7. Dăbuleanu I. Andreea-Larisa 8. Defta N. Marinela 9. Dincă R. Maria-Roxana 10.

Drăghici I. Violeta-Elena 11. Drăghici P. Dorina 12. Dragomir I. Maria 13. Lungu

F. Alina-Gianina 14. Moga N. Ştefan 15. Nica I. Livia-Maria 16. Nica I. Maria-

Ancuţa 17. Pascu O. Marina-Alexandra 18. Pătraşcu I. Silvia-Alexandra 19. Piele

N. Silvia-Laura 20. Pitiş D. Nicolae Adrian 21. Prună L. Georgiana 22. Puţică S.

Ionuţ-Adrian 23. Rădulescu F. Mihail 24. Rezeanu C. Elena Claudia 25. Ruţă N.

Daniela Adina 26. Stoichescu G. Sorina-Georgiana 27. Vîrtosu I. Silvana-Anca 28.

Voiculescu N. Luciana-Elena

Clasa a XII-a G, profil Filologie, diriginte Valeriana Popescu

1. Andreescu I. Alexanru-Ionuţ 2. Andrei C. Ionela-Gensiana 3. Burada I. Alina-

Andreea 4. Ciobanu I. Ionela 5. Costea I. Virgil-Marian 6. Dinu M. Giorgiana-

Cristina 7. Frumuşelu T. S. Adrian Georgian 8. Guţă M. Andrei-Florin 9. Horjan E.

Georgian 10. Imireanu R. M. Oana-Cătălina 11. Ignătescu Constantin Lucian 12.

Ion Ancuţa-Mihaela 13. Iscru G. Claudia-Mihaela 14. Langu M. Andreea 15.

Micaciu M. Dragoş-Gheorghe 16. Muşat V. Corina-Adelina 17. Nedeianu L. C.

1888-2013 __________________________________________

240

Luminiţa-Marilena 18. Nicolici I. Marinela-Claudia 19. Petrişor L. Ionela 20. Pistol

I. I. Anda-Verginica 21. Piticu G. C. Andreea Elena 22. Popescu A. A. Georgeta-

Simona 23. Popescu S. Ana-Maria 24. Popescu C. Floriana-Gabriela 25. Popescu

M. Diana-Andreea 26. Stan M. Emilia-Maria-Laura 27. Stancu G. Alexandru-Iulian

28. Tiugan I. Alina-Elena 29. Tudoran T. Daniela-Alina 30. Tudoran T. Gigel-

Marinel 31. Uţă M. D. Daniela-Camelia

Clasa a XII-a H, profil Ştiinţe sociale, diriginte Mircia Olaru

1. Bădicuţ E. Mirela 2. Blaga I. Maria-Iuliana 3. Cărămidă I. Mihaela 4. Chitez G.

Raluca-Daniela 5. Ciolacu G. Lucian-Nicolae 6. Ciucu M. Ginel 7. Cîrstea Elena

Mihaela 8. Coleşa C. Elena-Cristina 9. Creţ-Lupu V. Adriana-Nicoleta 10. Dragu T.

Angelica 11. Ene D. Eugen-Alin 12. Fica T. Georgiana-Raluca 13. Ghiţă I. I.

Iuliana-Janina 14. Ghiţă A. Marian-Cătălin 15. Ionescu D. Bogdan-Ristian 16.

Maniche M. Camelia 17. Mihai Elena-Lorena 18. Mitrache Dumitra Andreea 19.

Moraru M. Adrian-Marian 20. Neacşu T. Constantin-Ionuţ 21. Negreanu C.

Anamaria 22. Nica I. Mihail-Laurenţiu 23. Pîrşoagă F. Iliuţă-Florinel 24. Plopeanu

P. Laurenţiu Cristian 25. Rusăneanu Valentin Cristian 26. Sărdan N. Florentina

Raluca 27. Sărdan S. Teodora 28. Segărceanu G. Lavinia-Ioana 29. Stănescu F. L.

Florentin-Mircea 30. Tomescu T. Georgiana-Iacovita 31. Tutunaru Gh. Monica

Anul 2011


Eugenia Constantin

1. Adam L. Marina-Raluca 2. Brastaviceanu V. M. Marilena Virginia 3. Burnei A.

D. Alexandru-Vlad 4. Chiriță F. Ionela-Mădălina 5. Cionilă Mădălina Nina 6.

Cîmpian Vlad Andrei 7. Dăogaru N. Ionela 8. Enache G. Marius Ştefan 9. Ghimiș

C. Ana-Maria 10. Ghimiş Lavinia Florina 11. Greșeală J. Mădălina-Ștefania 12. Ilie

O. Mariana-Florentina 13. Iliescu D. Octavian-Alin 14. Ionescu G. Andrei 15. Lupu

C. Camelia-Elena 16. Nacu V. C. Mădălina-Elena 17. Pața C. Gabriela 18. Pirtea

M. Alexandru Laurențiu 19. Popescu I. Ionuț-Claudiu 20. Popescu S. Daniela 21.

Staicu I. Georgiana-Laura 22. Stoian G. Gabriela Andreea

Clasa a XII-a B, profil Matematică-Info, Info Intensiv, diriginte Jeana

Marica

1. Bîcă I. Valentin-Adelin 2. Boarnă R. Marius 3. Dan A. Mădălin-Giorgian 4. Dinu

P. Carmen-Ionela 5. Dumitrescu M. Robert-Gabriel 6. Grozăvescu M. Cristian 7.

Ignat Claudiu-Ștefan 8. Isidor N. Nora-Maria 9. Mănăchescu I. Stelian-Ionuț 10.

Moldoveanu C. Bogdan-Florin 11. Muscu Maria-Paula 12. Pătrașcu M. Gabriel-

Florentin 13. Popa M. Jenel-Petrișor 14. Popescu M. Ionica-Elena 15. Predescu S.

Cristina-Maria 16. Prisiceanu C. Ion-Valentin 17. Radu S. Mariana 18. Sărdan M.

Silvia-Cristina 19. Ţenea G. Claudia-Constantina

__________________________________________ 1888-2013

241

Clasa a XII-a C, profil Matematică-Info, diriginte Silvia Popa

1. Amzu A. Corina-Petronela 2. Borța M. Sorin-Alin 3. Călin C. Maria-Alina 4.

Cărămidă M. Ioana-Roxana 5. Ciobanu V. Paul-Sorin 6. Duca C. Marian 7. Dușcă

I. I. Laura-Cristina 8. Glișcă L. Marian-Bogdan 9. Gramnea V. Mihai-Gabriel 10.

Gune F. Costel 11. Gune F. Jean 12. Iancu M. Daniel 13. Istinie M. Alexandra-

Camelia 14. Lia E. Sorin-Florentin 15. Lia L. Claudia 16. Mărghidanu M. Victorița-

Maria 17. Odagiu G. Niculina-Alina 18. Oprița N. Gheorghe-Mădălin 19. Pascu S.

Adrian-Florin 20. Popa V. Ana-Maria 21. Ștefănică M. Liliana-Nicoleta 22. Vancea

S. Ruxandra-Luminița 23. Vasile Teodor-Alin 24. Văleanu S. Andrei-Narcis 25.

Vijulie M. Dumitru-Dănuț 26. Vlăduț F. D. Mihaela-Gheorghița

Clasa a XII-a D, profil Matematică-Info, diriginte Alexandru Dumitru

1. Badea E. Claudiu-Mădălin 2. Baroană V. Paul-Ionuț 3. Belciug M. Andreea-

Roxana 4. Bocai Maria Iulia 5. Ciobanică N. Anamaria 6. Defta N. Ionuț-Corneliu

7. Dorobanțu M. Marina-Mirela 8. Ghimiș L. Ionuț-Bogdan 9. Ilin C. Daniela-

Maria 10. Încrosnatu Florin-Dănuț 11. Lazăr D. Valentin-Cătălin 12. Lixente L.

Andreea 13. Maria C. Diana-Cristina 14. Mieilă M. Mihaela-Ramona 15.

Mihăilescu I. Camelia-Diana 16. Mitru C. Marian-Daniel 17. Neagu A. Valentin-

Adrian 18. Nedeianu G. Toni-Nicușor 19. Ochea C. Dumitru-Mihăiță 20. Pîrvan C.

Daniel-Florin 21. Rece I. Marian-Ginel 22. Rezeanu P. Mircea-Constantin 23.

Turlica G. Mariana-Corina 24. Voicescu Alina Cornelia

Clasa a XII-a E, profil Ştiinţe ale naturii, diriginte Aurelia Pîrvan

1. Badea T. Claudia-Alexandra 2. Baroană T. Alina-Giorgiana 3. Bădica T. Ana

Maria 4. Bleau T. Ani-Noemi 5. Bojan L. Lorena-Iulia 6. Bucur C. Claudiu-Ionuț-

Dragoș 7. Bușa V. Vili-Alin 8. Călin G. Florina-Alexandra 9. Cârciumaru I. Doina

10. Cârnat V. Livia Loredana 11. Constantin I. Dumitru-Daniel 12. Creţu M. Mihai-

Cristian 13. Curuia D. Raluca-Mihaela 14. Drăgan I. Mădălina-Georgiana 15.

Feraru H. Corina Mădălina 16. Florescu V. Valentina 17. Ghiţă Lucica Nicoleta 18.

Încrosnatu G. Amelia Georgiana 19. Mănoiu C. Elena-Cristina 20. Medeleţ D.

Floriana-Roxana 21. Mocanu G. Mariana-Claudia 22. Neagoe M. Claudia 23.

Nemoianu F. Lucian-Florinel 24. Olteanu I. Larisa-Camelia 25. Popescu F. Alina-

Cătălina 26. Sandu Andreea Denisa 27. Stingheru I. Marinela-Roxana 28. Ţolea M.

Ionela Ecaterina

Clasa a XII-a F, profil Filologie-Bilingv-Engleză, diriginte Silvia

Diaconescu

1. Badea I. Daniela-Floriana 2. Barbu Valentina Maria 3. Barcan Virginia Lorelei 4.

Bălașa C. Miruna-Georgiana 5. Boangiu Gabriela Nicoleta 6. Creţu Oana Alina 7.

Glișcă M. Marina 8. Gramnea P. Liviu-Constantin 9. Iliescu M. Oana 10.

Iereminciuc Răzvan Andrei 11. Kellner F. Maria-Camelia 12. Lungu P. Tania-

1888-2013 __________________________________________

242

Mariana 13. Mincan L. Camelia-Diana 14. Mitru M. Alexandra-Cornelia 15. Niţă

Corina Manuela 16. Parinescu F. Alexandru-Cristian 17. Pop Ingrid Roxana 18.

Popescu N. Alexandru-Nicolae 19. Presură T. Ionuț-Alexandru 20. Pricină Marius

21. Urszuly Denis-Mihaela 22. Vîrjoghe Alina Valentina

Clasa a XII-a G, profil Filologie, diriginte Ionela Mircescu

1. Bocai M. Florin 2. Buricata Andreea Mădălina 3. Căldăraru D. Florin-Cristian 4.

Chirea A. Florentina-Maria 5. Ciocănaru S. Maria-Simona 6. Dăbuleanu F.

Manuela Florina 7. Delu C. Cornelia-Ionela 8. Dumitru Raluca Nicoleta 9. Fieraru

H. Alina-Florina 10. Firu R. Ramona-Sorina 11. Florescu M. Ionela-Mihaela 12.

Ganea G. Elena-Lavinia 13. Georoceanu Geanina Florentina 14. Gîlcă V. Ionela

Mădălina 15. Gongea Florentina Amelia 16. Grigorescu L. Alin 17. Iliescu C.

Amanda-Cristina 18. Lia V. Raisa-Daniela 19. Marin N. Victor 20. Melintei G.

Alin-Marius 21. Mincă A. Adela 22. Mitrache I. Sorina Florentina 23. Mitru S.

Carmen Alexandra 24. Năiduţ C. Costinela Diana 25. Nedianu M. Măndița-Mihaela

26. Nițu D. Mădălina-Gabriela 27. Paliu P. Denis-Ovidiu 28. Popescu M. Andreea-

Izabela 29. Popescu R. Andreea-Beatrice 30. Radu I. Emilia-Mihaela 31. Riza I.

Oana-Ionela 32. Ruxanda M. Alexandra-Maria 33. Savu A. Marilena-Cătălina 34.

Stănescu F. Alina-Elena 35. Stîngă G. Răzvan Titi 36. Tudorache M. Alexandreea

Florența 37. Zăvelcă N. Adriana-Natalia

Anul 2012


Nicolae-Pepino Dincă

1. Ciulavu Diana Ioana 2. Constantinescu Andreea Giorgiana 3. Crăciun Adrian

Bogdan 4. Dincă Robert Florin 5. Dorobanţu Alexandra Bianca 6. Medelet Ştefănel

Adrian 7. Neacşu Raluca Marinela 8. Nenu Florin Codruţ 9. Nicu Ştefan Adrian 10.

Ozunu Radu Gabriel 11. Pătru Cătălin Gabriel 12. Procorodie Alexandru Nicolae

13. Sava Mihai 14. Sterie Narcis Bogdan 15. Stoica Alexandru Marin

Clasa a XII-a B, profil Matematică-Info-Intensiv, diriginte Mădălina

Bugă

1. Cioroianu Romeo Mihai 2. Constantinescu Gabriel Bogdan 3. Drăgan Ştefania

Daniela 4. Fleară Sorina Ionela 5. Gheorgan V. Dorina Mădălina 6. Jianu Daniel 7.

Oaie Andrei Florin 8. Pencu Robert Adelin 9. Pîrvu Mariana Loredana 10. Preduţ

Florinel Bogdan 11. Radu Denisa Cătălina 12. Răducan Elena Mădălina 13. Sîrbu

Cristian Nicolae 14. Stancu Aurelia Ionela 15. Stancu I. Elena Violeta 16. Ţugui

Ionuţ Bogdan 17. Vornicu Dănuţ Nicuşor

__________________________________________ 1888-2013

243

Clasa a XII-a C, profil Matematică-Info, diriginte Irena Mierlăcioiu

1. Ana Ioana Anişoara 2. Anghelache Marian Sorin 3. Barba-Lunga Gabriel Ovidiu

4. Bucur Mircea-Renato 5. Dincă Corina Maria 6. Enache Bogdan Petrică 7.

Georoceanu Florentina 8. Gheorghe Liliana Ionela 9. Ilie Liviu Gheorghe 10.

Monea Angelica Florentina 11. Părăluţă Damaris 12. Petrişor Ionela Alexandra 13.

Popa Alin Marian 14. Popescu Cosmin Florian 15. Predoi Petruţa Roxana 16. Stan

Adina Mădălina 17. Tita Mihăiţă Robert 18. Traşcă Dan Mihai 19. Voinescu

Loredana Luciana 20. Codresin Robert Florin

Clasa a XII-a D, profil Matematică-Info, diriginte Vasile Noja

1. Aron Ionela Valentina 2. Barbu Marian 3. Băţăgui Giorgiana Roxana 4. Boarţă

Maria Andreea 5. Butuşină Marius Ionuţ 6. Carzon Mihaela Gabriela 7. Cîţulescu

Sorina-Iuliana 8. Ciu Florin Cosmin 9. Ciucu Stela Ionela 10. Diaconu Loredana-

Lămbiţa 11. Firicel Marius Cătălin 12. Iocea Marinela Lacrimioara 13. Jianu

Alexandra Elena 14. Maria Ştefania Denisa 15. Mitrache Alexandra Mariana 16.

Negrilă Ramona Manuela 17. Niţă Iulian Cătălin 18. Oprea Vasile Relu 19. Popescu

Mariana Daniela 20. Sărdan Ion Traian 21. Stănculeţ Jeni Florentina 22. Ştefanache

Mariana Ancuţa 23. Ţenea Lucian 24. Vasilescu Andrei

Clasa a XII-a E, profil Ştiinţele naturii, diriginte Lidia Enuş

1. Bădescu Giorgiana Mirela 2. Baica Cristian Florentin 3. Bica Elena Nuţica 4.

Buzdun Andreea Daniela 5. Calciu Sorin Ionuţ 6. Celmare Cristina Raluca 7.

Cioboata Ioana DoiNiţă 8. Constantinescu Ionela 9. Crăciun Ileana 10. Dalea

Mirela Daniela 11. Dincă Cristiana 12. Dragomir Robert Costel 13. Florea

Constanta Cătălina 14. Joicea Sorin George 15. Minculeasa Liliana 16. Neacşu

Aurel 17. Nedeianu Doina Mădălina 18. Şerbanescu Ion Sorin 19. Tecu Neluţa

Ionela 20. Toma Mihaela Ionela 21. Trifu Violeta 22. Ungureanu Andreea 23.

Voinea Roxana Georgiana 24. Vasile M. Alexandra Maria 25. Vitel Maria Denisa

Clasa a XII-a F, profil Filologie, diriginte Şerban Uciu

1. Badea Mihaela 2. Bălaşa Elena Ramona 3. Bălşanu Steluţa Aurelia 4. Baroană

Iulia-Andreea 5. Căpăţână Dinu Corina 6. Caramet Marian 7. Chiriţă Mariana

Daniela 8. Ciocîrlie Adina Corina 9. Ciucă Andreea Miruna 10. Coderie Remus

Florin 11. Copilescu Alina Ionela 12. Dincă Georgiana Cătălina 13. Drăguţ

Georgian Emanuel 14. Giurea Loredana Florentina 15. Gongea Alexandra 16. Ilie

Iuliana Marinela 17. Ion Aura Maria 18. Iordan Iuliana 19. Mare Ramona Ileana 20.

Maria Giorgiana Gheorghiţa 21. Momaiţ Elena Iulia 22. Nica Nicoleta Daniela 23.

Niculescu Ionela Alexandra 24. Olexiuc Oana Laura 25. Pîrvan Georgiana

Loredana 26. Ruţă Florin Gaby 27. Saris Loredana Florentina 28. Savu Mădălina

Cristiana 29. Sima Elvis Ionuţ 30. Simion Cătălin 31. Ştirbu Gina Georgiana 32.

1888-2013 __________________________________________

244

Stoian Sonia Corina 33. Stroe Daniela 34. Tiugan Cristina Mirabela 35. Tudor

Simona Mariana 36. Vîrjoghe Adriana Loredana 37. Zaincofschi Cosmin Alexandru

38. Zamfir Ştefania 39. Zîmbrea Tatiana Adina

Clasa a XII-a G, profil Ştiinţe sociale, diriginte Gheorghiţa Negru

1. Bălan Iulia Daniela 2. Bancu Dorinel Marcel 3. Barbu Marius Tudorel 4.

Benescu Alexandra Ileana 5. Bulacu Ştefania Alexandra 6. Călin Andreea Cristina

7. Chesnoiu Ionuţ Dorinel 8. Corcoveanu Ionuţ Alexandru 9. Dumitru Vasilica

Stela 10. Dumitru Ionuţ 11. Ghimiş Alina Andreea 12. Giurea Giorgiana Diana 13.

Grădineanu Geanini Ionuţ 14. Ilie Robert Petre 15. Ispas Georgian Alexandru 16.

Joicea Ştefana Alexandra 17. Lia Andrada Maria 18. Lupu Daniela Loredana 19.

Manea George Bogdan Daniel 20. Matei Alexandru Marius 21. Mihale Cornel

Cătălin 22. Mincă Bogdan Ionuţ 23. Moraru Daniela Nicoleta 24. Neagu Adriana

25. Oprişan Nicu Alin 26. Petrişor Alexandru Cristian 27. Plopeanu Dan Cristian

28. Popa Cristian Alin 29. Prună Aurel 30. Roşioru Cătălina Georgiana 31. Sârbu

Victoras Andrei 32. Stancu Mădălina-Florentina 33. Stingheru Laurenţa Maria 34.

Tita Mirela Alexandra 35. Tiutiu Ramona Mariana 36. Turcu Ionela 37. Uţă Ionuţ

Emilian 38. Văduva Cătălina Noiemi 39. Vasile Ionuţ Daniel 40. Voicu Paula

Ionela

Anul 2013 Clasa pregătitoare – Pregătitoare, Cristina Oana Neghină

1. Alexandru Daria Narcisa 2. Badea Ana Maria Cristina 3. Badea Maria Izabela 4.

Cerbea Adriana Maria 5. Constantin Andrei Alexandru 6. Duţă Maria Elena 7.

Gonda Elena Ana Maria 8. Mitrică-Barbu Lavinia Florica 9. Nicolae Maria Raluca

10. Radu Kevin 11. Ratescu Tabita Teodora 12. Slătaru Flavia Rosa 13. Stanciu

Florin Cristian 14. Stoian Andrei Alexandru 15. Tănăsescu Matei Isabela Ioana

Clasa pregătitoare – Pregătitoare Step-By-Step, Aura Chivu / Nicoleta

Nica

1. Bălă Bianca Maria Ştefania 2. Câmpan Corina Marina 3. Ciobanu Florina

Roxana 4. Coleci Teodora Daria 5. Combii Mihai Alexandru 6. Culcescu Aurel

Răzvan 7. Dumitru Roberto Pic Jan 8. Geapana Lavinia Andreea 9. Glişcă Antonio

Daniel 10. Marin Maria 11. Marin Sara 12. Mateescu Miruna Gabriela 13.

Mateescu Ştefan Daniel 14. Mincă Andrei Cristian 15. Obogeanu Violeta Anca 16.

Ovedenie Cristian 17. Radovici Ana Maria 18. Radu Alin Ștefan 19. Radu Izabela

Marilena 20. Ruptureanu Nicolas 21. Safta Andreea Cătălina 22. Simion Mădălina

23. Şurlan Mario Angel 24. Vlădoi Ioana Daniela 25. Voinea Michael Leonardo

__________________________________________ 1888-2013

245

Clasa I, Maria Silvia Stănilă

1. Bălu M. Maria Irina 2. Buhtea S. Michelle Diana 3. Buica M. Cătălina Raluca 4.

Cinca M. Maria Elena 5. Diaconu N. Andreea Larisa 6. Dobromir-Stoica D.

Andreea 7. Drăguţ L. Maria Teodora 8. Dumitru M. Ionela-Maria 9. Gherghina A.

Ana Cristina 10. Ghimişi D. Andrei Daniel 11. Gonda V. Robert Mihai 12. Ispas I.

Alexandra Amelia Germinia 13. Mincă S. Eduard Gabriel 14. Niţu S. Iuria Elena

15. Ocnaru G. Gabriela Andrea 16. Păun F. Denisa Georgiana 17. Potoroaca D.

Alexandra Marinela 18. Radu E. Eduard Andrei 19. Ştefan V. Denis Octavian 20.

Zamfir-Mitrică F. Aurel 21. Zamfir-Mitrică F. Gabriela

Clasa I-a Step-By-Step, Ştefania Mihuţi / Jana Oprea

1. Căpăţînă I. Nicuşor Mădălin 2. Caragea F. Somna Andreea 3. Coanță D. Rareș

Marian 4. Datcu C. Andrei Ionuţ 5. Dobre M. Gabriel Iulian 6. Dragomir P. Tania

Petruţa 7. Epure A. T. Claudiu-Marian 8. Firoiu M. Roxana Mihaela 9. Gherghe S.

David Mihai 10. Ion C. Leonardo Eduard 11. Ispas C. Ionuţ Eduard 12. Lungeanu

S. Alexandru Andrei 13. Mărghidanu C. Maria Bianca 14. Mateescu M. Mihnea

Ionuţ 15. Micu M. Denisa Andrada 16. Mihalache F. Mirela Alexandra 17. Mitoi F.

Marius Florin 18. Păşune M. Roxana Elena 19. Păun N. Georgiana Monica 20.

Păun M. Roberta Andreea 21. Presură A. Viorel Florin 22. Riza D. Radu Ştefan

Damian 23. Tănăsescu Florin A. Alexandru 24. Tufiş N. Mario Robert

Clasa a II-a, Carmen Nicolăiţă

1. Ana S. Erika Maria 2. Avram M. Andrei Alin 3. Bondrescu C. Silviu Gabriel 4.

Bucalet S. Maria Lucia 5. Buză D. Alexandru Florin 6. Conea C. Răzvan Mihai 7.

Dumitru A. Andrei Mihai 8. Florea C. Anastasia 9. Iacob M. Mario Yanis 10.

Ionescu M. Mario Andrei 11. Ionescu A. Monica Maria Gabriela 12. Istrate A.

Andreea Amelia 13. Marghescu A. Cosette 14. Mihăilescu T. Ionuţ 15. Moraru N.

Ioana Ana Maria 16. Musuret E. Eva Maria Ilsia 17. Neacşu I. Ştefan Daniel 18.

Nica D. Ştefan Emanuel 19. Pătran L. Yanis Andrei 20. Pătru O. Maria Teodora 21.

Petcu R. Oana Cristina 22. Popa T. Alexandru Cosmin 23. Popescu D. Daniel

Gabriel 24. Preda D. Maria Estella 25. Rădoi S. Andrei Ştefan 26. Saringa G.

Andreea Isabela 27. Smarandache M. Miruna Andreea 28. Stan C. Cătălina Maria

29. Stancu M. Maria Miruna 30. Stroie C. Robert Florinel 31. Vîrban T. Bianca

Maria

Clasa a II-a – Step-By-Step, Carmen Niţă

1. Bădescu G. Ştefan Alexandru 2. Boeru F. Luca Daniel 3. Chiriţă P. Mara

Cătălina 4. Ciobanu R. Marius Vlăduţ 5. Cioroianu M. Ionuţ Alexandru 6. Colac A.

Andrei-Cătălin 7. Colac G. Mario Eduard 8. Cosma M. Delia-Ana-Maria 9.

Cumpănaşu T. Mihaela Georgiana 10. Diaconeasa M. David-Constantin 11.

Dobromir F. Florin Cosmin Emilian 12. Enache M. Robert Nicolas 13. Ispas M.

Loredana Iulia 14. Măceşanu V. Florentina Andreea 15. Mare Op. Amalia-Larisa

1888-2013 __________________________________________

246

16. Mihalache G. Alexandru Andrei 17. Morait V. Camelia Ionela 18. Nicola I.

Loredana Maria 19. Oftea M. Mihai Cătălin 20. Oprea N. Roxana Ilona 21. Pascu I.

Andra Floriana 22. Popa O. Andrei Aurelian 23. Popescu P. Laura Ştefania 24.

Roşca A. Georgiana Daniela 25. Roşu C. Andra Ştefania 26. Stănică V. Dănuţ

Mihai 27. Stoica C. Ionuţ Marinel 28. Toma M. Cosmin Ştefan 29. Tudoraşcu B.

Constantin 30. Tudosie D. Darius Andrei 31. Vasile N. Luca Ştefan 32. Vîlcea A.

Patricia Elena 33. Zgriba E. Amira Ana-Maria

Clasa a III-a – Step-By-Step, Doina Pîrvan

1. Andrei V. G. Bianca Maria 2. Andrei G. Roxana Mariana 3. Boeru F. Lidia Elena

4. Butuşină L. Ştefan Dan 5. Căldăraru C. Mario Florian 6. Ciocan P. Andreea

Cătălina 7. Constantin A. H. Marina Ionela 8. Cristea F. Adelin Marian Georgian 9.

Dumitru M. Florin Alin 10. Fota V. Robert Alin 11. Gheorghe S. Alexandra Maria

12. Mare E. I. Antonia Maria 13. Mirea M. A. Geanina 14. Mustafa G. R. V.

Andreea Riva 15. Muti A. Gheorghe Gojin 16. Nicu M. Ionela 17. Păun M. Bianca

Maria 18. Păun B. C. Cristian Petrişor 19. Radu V. Cristiana Andrada Elena 20.

Radu N. A. Gentiana Florentina 21. Rezeanu C. Valeriu Adelin 22. Sandu D. Vasile

Alexandru 23. Valcu Mădălina Silistra Paraschiva 24. Zamfir I. Gabriel Banu

Clasa a III-a A, Gheorghiţa Coteţ

1. Andrei I. Alexia Gabriela 2. Asan C. Ana Maria Casandra 3. Buga Vb. Bianca

Gabriela 4. Buhtea S. V. Anne Marie 5. Calotă C. Răzvan Marian 6. Cerbea I.

Valeria Cristina 7. Costache V. F. Mihaela Maria Aurelia 8. Florescu G. M. Giani

Mario Dorian 9. Gonda M. Ionuţ Adrian 10. Gonţ D. Maria Iustina 11. Grigore I.

Vlăduţ Mihai 12. Ilin F. L. C. Cristian Gabriel 13. Ivan G. C. Dumitru Andrei 14.

Jianu O. Daria Elena 15. Joiţa M. Eduard Mihai 16. Lica A. C. Adrian Mihai 17.

Lixandroaia N. F. L. Andrei Gabriel 18. Măceşanu G. M. Miruna Andreea 19.

Mogoşanu G. Ana Andreea 20. Neagu G. George Alexandru 21. Nine D. Alina

Maria 22. Nine I. Andra 23. Ozdemir B. Mihnea Rareş 24. Patriciu A. Ana Maria

25. Pătru C. Valentina Bianca 26. Pavel C. C. Dragoş Florentin 27. Petre M. Crina

Antonia 28. Preda E. M. Alexandra Ioana 29. Stan S. T. D. Raluca Georgiana 30.

Stanciu N. F. L. Elena Valentina 31. Sterie N. F. L. Mihaela Cristina 32. Torcea R.

Ciprian Marius

Clasa a III-a B, Elena Ivan

1. Asan M. Florin Felix 2. Asan L. Lăcrămioara Marinela 3. Constantin V. Florin

Bogdan 4. Dumitru S. Garofita 5. Dumitru F. L. Ilie Novac 6. Nicolae Samira

Florentina 7. Păun M. Mario Ionuţ 8. Petcu S. Ştefan Alexandru 9. Slătaru S. P.

Robert Gabriel 10. Sterie V. Romeo Nicuşor 11. Vasile C. Marius 12. Zamfir P. V.

Luminiţa Maria Lavinia

__________________________________________ 1888-2013

247

Clasa a IV-a, Alexe Diaconu

1. Badea F. Ema 2. Bucur G. Daniela Nicoleta 3. Costache Gina Maria 4. Drăguţ L.

Ilie Cătălin 5. Florea F. Alissia 6. Floricel L. V. Mihnea Stelian 7. Joiţa D.

Alexandru Florin 8. Lăcătuş I. Maria Ştefania 9. Marin C. Petre Claudiu 10. Pătru

T. Nikolaos Bogdan 11. Rătescu P. Alexandru-Daniel 12. Stănilă E. Marian

Lexandru 13. Stoian G. E. Cosmin Marian 14. Truşcă N. Elena Teodora 15. Vasile

G. Alexandru Marian 16. Vasile I. Marian Cristinel 17. Zamfir C. Gică Dorel Ionuţ

18. Zamfir-Mitrică A. Monica 19. Zamfir-Mitrică A. Nicoleta 20. Zamfir-Mitrică

A. Tiberius 21. Zuică L. Alexandra Claudia

Clasa a IV-a – Step-By-Step, Daniela Cernat / Mariana Brulea

1. Andrei I. Beatrice Elena 2. Boeru F. Naomi Teodora 3. Boldoiu M. F. Roxana

Teodora 4. Ceauşene P. Marilena-Gabriela 5. Coleci M. M. Roberta Gabriela 6.

Constantinescu S. Larisa-Elena 7. Dobre S. Cristi Alexandru 8. Florea G. C.

Florentina Loredana 9. Heny I. A. Jokhan 10. Iordache F. Valeriu Florin 11. Ispas I.

Dorel Ionuţ 12. Mare E. I. Alexandru Ionuţ 13. Măceşanu V. F. Marin Cătălin 14.

Mihai L. M. Denisa Gabriela 15. Mihăescu C. E. Beatrice Maria 16. Nicola L.

Răzvan Mihăiţă Florinel 17. Pîrvu G. Georgiana-Anamaria 18. Popa M. Alexandra

Carmen Mihaela 19. Preda J. Marius Alexandru 20. Prioteasa C. Carmen 21. Radu

G. Paul Gabriel 22. Simion I. Marian Ionuţ 23. Vasile F. Marius 24. Văduva A. I.

Andrei Ionuţ Costin 25. Zamfir A. L. Mihail Alerxandru

Clasa a V-a A, diriginte Lidia Enuş

1. Asan Sorin Darius 2. Dane L. Luiz-Petrică 3. Dobre G. V. Marius Petrişor 4.

Dogaru S. Iulia Andreea 5. Florea L. Gianni Riccardo 6. Găman Ariana 7. Militaru

D. Laura Mihaela 8. Muti A. Florin Daniel 9. Nae N. Andrei Nicuşor 10. Nicolae S.

Alex 11. Păun F. Marina Isabela 12. Pletea Alexandra Valentina 13. Preda P. Jean

Valentin 14. Radu L. Cristina Marinela 15. Rojişteanu T. F. Georgiana Izabela 16.

Stănică Maria Viorela 17. Tomescu M. Cătălina Georgiana 18. Turlică C. Elena

Maria 19. Vasile Liviu Costica 20. Zamfir Stela Romina

Clasa a V-a B, diriginte Ofelia Nine

1. Muti Ana Maria, 2. Mutu Robert Cristian, 3. Nicolae Rafael Florin, 4. Stancu

Marius, 5. Ciobanu Ileana Alina, 6. Şerban Sorina, 7. Barbălungă Ionela Loredana,

8. Drosu Robert Cristian, 9. Ioan George Adrian, 10. Marcu Cristina Elena, 11.

Vîrtopeanu Lenuţa Florina, 12. Culcescu Alexandra, 13. Tănăsescu Cristian-

Valentin, 14. Niţu Timotei, 15. Sali Dănuţ

Clasa a VI-a A, diriginte Eugenia Constantin

1. Banuţă M. Ciprian Ştefan 2. Beldea-Păunescu P. O. Maria Cezara 3. Brad V.

Eduard Tudor 4. Buliga T. D. Louis Mihai 5. Buză D. Valentin Bogdan 6. Ciu C.

Adrian Valentin 7. Criveanu D. Ionuţ Alexandru 8. Dădulescu R. S. Bianca Elena 9.

1888-2013 __________________________________________

248

Dumitru A. Ana Maria 10. Ghinea A. Alex Robert Gabriel 11. Gila P. D. C. Daniel

Florin 12. Iagaru M. Luchian Ştefan 13. Ionescu I. V. Mihai Andrei 14. Iordache S.

Alexandru 15. Lobont M. Leonardo Cornel 16. Neacşu R. M. Ana Maria 17.

Neacşu I. Marian Alexandru 18. Nine I. Denis 19. Novak V. I. Sabin Mihail 20.

Olexiuc E. Mihaela Diana 21. Oncioiu G. Georgiana Andrada 22. Popescu C.

Adraiana Nicoleta 23. Popescu S. S. Alexandra Gabriela 24. Popescu S. Alexandra

Katia 25. Preda E. M. Carmen Maria 26. Radu M. Mihai Crişan 27. Şerban C. I.

Dragoş Gabriel 28. Soare S. Ionela Raluca 29. Stancu Andreea Ştefania 30. Stinga

T. L. Alexandra Maria 31. Tecuci A. Andra Maria 32. Visanescu Adina Andreea

33. Vlad M. Fabio Cristian 34. Vlădulescu T. Ana Maria

Clasa a VI-a B, diriginte Ionela Mircescu

1. Adam P. Maria Alexandra 2. Badea L. Valentina Cristina 3. Bojin I. C. Ana

Cosmina 4. Busuioc V. Emil Mihail 5. Catun G. Mihai Mircea 6. Ceauşene P.

Marius-Georgica 7. Colac I. Valeriu 8. Enache M. M. Iosif Gabriel 9. Marcu C. S.

Cătălin Valentin 10. Marin V. Elena Florentina 11. Marin Maria Tania 12.

Marinescu I. C. Daniela Andreea 13. Pasăre G. Andreea Mădălina 14. Petcu S. Ana

Maria 15. Pistol Mihai Andrei 16. Popa C. Adrian Bogdan 17. Preda J. Andrei

Florin 18. Vasile F. Florentina Cornelia

Clasa a VI-a C, diriginte Maria Stochiţă

1. Andrei G. Bogdan Marian 2. Busuioc M. Gianini Vasile 3. Constantin L. F. Ionuţ

Laurenţiu 4. Dumitru G. R. V. Beatrice Georgiana 5. Dumitru F. Maria Mădălina 6.

Ilie G. Ionuţ Codruţ 7. Ilie G. Ionuţ Dragoş 8. Parnica O. F. Rocco Ionuţ 9.

Potoroaca D. Marian Ionuţ 10. Ratescu P. Florin Samuel 11. Saris C. D. Gheorghe

Florin 12. Sărdar Ş. Florentina Natalia 13. Stancu M. Marius 14. Sterie S. M.

Nicoleta Gabriela 15. Zamfir C. M. Constantin Mugurel

Clasa a VII-a A, Florina Băţăgui

1. Argherie F. Daniel Florian 2. Bira S. Marius Bogdan 3. Buzatu M. Doru Mihai 4.

Chirea Adriana Maria 5. Coderie F. Andrei Lucian 6. Constantinescu B. Daniel 7.

Diaconu P. Maria Diana 8. Dincă Denis Mihăiţă 9. Dinu S. Ana Elena 10. Dobre C.

Laurenţiu Marian 11. Drăghici G. Ionuţ Adrian 12. Enache L. Georgiana Laura 13.

Frasineanu M. Claudia Andreea 14. Ganea M. Florin Silviu 15. Gherghina A. Maria

Aurora 16. Ilie A. Bianca Andreea 17. Jitianu Andrei Ionuţ 18. Mitru M. Maria

Cătălina 19. Mitru C. Marian Emil 20. Moga Teodor Mihai 21. Musat Sergiu

Alexandru 22. Nedianu N. Gabriel Cătălin 23. Niţu David Emanuel 24. Palcau G.

Ioana Adriana 25. Pavel C. Raluca Maria 26. Popa M. Sara Maria 27. Ruţă M.

Tiberiu Mirel 28. Sandu M. Andreea 29. Tănăsescu Matei N. Georgiana Cătălina

30. Teodorescu M. Daniela Mihaela 31. Vlădulescu T. Teodor Mihai

__________________________________________ 1888-2013

249

Clasa a VII-a B, diriginte Mihaela Stănescu

1. Bădescu I. Cătălin Ionuţ 2. Bălaşa R. Daniel 3. Dumitru G. Florin Roberto 4.

Ghinea A. Andreea Violeta 5. Glişcă T. Petru Ionel 6. Grigore V. Victor Tudorel 7.

Ilie D. Mihai Alin 8. Jianu M. Mihai 9. Marcu C. Alberto Daniel 10. Marin G. Ana

Maria 11. Mihalache P. Petru 12. Păun F. Bianca Nicoleta 13. Radu R. Robert

Ovidiu 14. Vasile M. Neluţă Laurenţiu 15. Vasile Nicu 16. Vasiliev G. Andreea

Roxana 17. Zamfir F. Daniel Siminel

Clasa a VIII-a A, diriginte Luminiţa Popescu

1. Barbălungă M. Andreea Marinela 2. Bojin I. Ionuţ Florentin 3. Cernat Maria

Alexandra 4. Ciobanu Marina Loredana 5. Constantin C. Iulian Marian 6. Copilescu

S. Alin Mihai 7. Croitoru F. Elena 8. Drăghici G. Andreea 9. Dumitru S. Laura

Beatris 10. Enus M. Mario Florin 11. Gonda Virginia Magdalena 12. Ilie Marian

Mihai 13. Marin M. Ştefan Valentin 14. Mitrache F. Nicuşor Alexandru 15. Mototol

R. Beatrice Mihaela 16. Nanu G. Mihăiţă Marian 17. Neagu G. Ionela Daniela 18.

Niţu R. Emanuela 19. Niţu Alexandru 20. Paţa L. Claudiu Irinel 21. Radu M.

Gabriel Marius 22. Rădulescu N. Daniel Andrei 23. Staicu I. Daniel Florin 24.

Stancu I. Gheorghe Mirel 25. Sterie N. Andrei Bogdan 26. Ţalea P. V. Alexandra

Maria 27. Vlădoi G. Andreea Maria

Clasa a VIII-a B, diriginte Mihaela Popescu-Staicovici

1. Boholt Valentin Mihai 2. Buica M. Lili Floarea 3. Căldăraru M. Alexandra

Florentina 4. Cerbea I. Loredana Ancuţa 5. Constantin A. Alexandru Marius 6.

Constantin A. Cătălin 7. Costache L. Delia Anca 8. Gutue Vasile Andres 9. Marin

G. Ileana Cristina 10. Marin C. Viorel 11. Radu G. Alin Gheorghe 12. Radu

Mariana Bianca 13. Saris C. Bianca Georgiana 14. Torbă M. Alexandru Ionuţ 15.

Turcu G. Gabriel Lucian 16. Volintiru L. Manuela Graţiela 17. Zăvoianu D. Robert

Valentin

Clasa a IX-a A – Matematică-Informatică-Bilingv-Engleză, diriginte

Claudia Cocoşilă

1. Bădoi Carmina Teodora 2. Burdulea Marius Florin 3. Cazacu M. Mihai Valentin

4. Ciupitu Adrian 5. Deaconeasa S. Alexandra Andreea 6. Diceanu Adela Maria 7.

Dinu Marius 8. Duţă M. Andrei Laurenţiu 9. Gherghe Marian 10. Ion G. S. Irina

Francisca 11. Ispas M. Teodor Adrian 12. Ivan M. Valeria Ştefania 13. Lupu

Cătălin Florin 14. Murgilă Andreea Alina 15. Nica I. Florentin 16. Pătru M. M.

Bianca Alexandra 17. Pîslaru Andreea 18. Puiu F. Dănuţ Florin 19. Racliu M.

Andrei 20. Roşu Cosmina Alexandra Rafila 21. Stan Georgiana Cristina 22. Suican

Florin Ionuţ 23. Torcea D. Dan 24. Tufiş L. Florin 25. Vijulie Mihai Junior

1888-2013 __________________________________________

250

Clasa a IX-a B – Matematică-Informatică-Intensiv, diriginte Mihaela

Boarţă

1. Bănica Tatiana Marinela 2. Florea Ionuţ Dorin 3. Ginja M. Petre Marius 4.

Incrosnatu Alexandra Maria 5. Istrate Claudiu Georgel 6. Marcu C. G. Bianca

Florentina 7. Matei G. Ovidiu Marius 8. Mirea Ionuţ Denis 9. Mitroi Andrei Ionuţ

10. Neacşu Andrei Dragoş 11. Nicolae Marian Alexandru 12. Odina Marian Marius

13. Pîrvu Daniel Valentin 14. Plopeanu Marius Alexandru 15. Raiceanu Lucian

Alexandru 16. Sârbu Ionuţ Cosmin 17. Solomon Monica Mihaela 18. Stoenac C. G.

Mihai Alexandru 19. Tolea Marian Alexandru 20. Varia M. Diana Maria 21. Vasile

Adrian Viorel

Clasa a IX-a C – Matematică-Informatică, diriginte Gheorghiţa Negru

1. Baronescu Mirela 2. Căldăruş Eugen Ionuţ 3. Călina Marian Ginel 4. Ciocan

George Alexandru 5. Cîrjaliu M. Ilie Marian 6. Georoceanu G. Andrei Geo 7.

Lungu M. Amalia Andreea 8. Marancea Mircea Marius 9. Meca A. Daniela 10.

Neagoe Florin 11. Pancu N. Cristina Mădălina 12. Ristea Nicoleta Ştefania 13.

Smarandache Florin Mugurel 14. Şoancă Mihaela Eugenia 15. Tănase Andrei

Cristian 16. Ticu A. Ionuţ Andrei 17. Tufiş G. Maria Lavinia 18. Voiculescu

Daniela Elena

Clasa a IX-a D – Ştiinţele-Naturii, diriginte Silvia Diaconescu

1. Aldea Teodor Dan Octavian 2. Bacrau-Mitrache Mihaela 3. Bălşanu Camelia

Florentina 4. Cebuc Andreea Maria 5. Cocoloş Daniela Vasilica 6. Constantinescu

C. Paraschiv Alin 7. Curuia Cristina Foita 8. Dragomir Dănuţ Aurel 9. Fiscalie Iulia

Maria 10. Guţă Tena Ionela 11. Iscru Andreea Ştefania 12. Ivanescu Alexandru

Nicuşor 13. Jianu Rodica Mădălina 14. Langu A. Veronica Mariana 15. Lungu

Simona Anamaria 16. Marin Roxana Elena 17. Matei C. Andrei Daniel 18. Mitru

Cristian Valentin 19. Moraru Mădălina Georgiana 20. Nica M. Ionuţ Constantin 21.

Simion Maria Marina 22. Stavăr Claudia Ştefania 23. Velea Robert Marian 24.

Wegend Maria Cristina

Clasa a IX-a E – Filologie-Bilingv-Engleză, diriginte Ana-Irina

Rădulescu Mierlăcioiu

1. Bărăitaru M. Daria Teodora 2. Calotă Adriana Daniela 3. Calotă M. Lenuţa

Mirela 4. Cheroiu Aida Maria 5. Cinca C. C. Vlăduţ Eduard 6. Ciocan C. Alexandra

Ioana 7. Ciu V. Gheorghiţa 8. Copilescu Laurenţiu Marius 9. Cosmei Luiza 10.

Drăghici G. Beatrice Camelia 11. Druiu F. Gheorghe Paraschiv 12. Gamulescu O.

Andreea Daniela 13. Gavrilă V. Răzvan Marius 14. Gramnea Marcel Liviu 15.

Lupu S. Camelia Florentina 16. Măceşanu Alina Paraschiva 17. Matei Mădălina

Nicoleta 18. Mejdrea Anda Iuliana 19. Mitrana Andrei Cristian 20. Niţă Irinel

Florin 21. Pacionel F. Lenuţa Laura 22. Pârvan I. Oana Cătălina 23. Petrişor M.

Liviu Dănuţ 24. Popescu G. D. Elena 25. Pricină Ecaterina Magdalena 26. Rusu

__________________________________________ 1888-2013

251

Marina Alexandra 27. Stănciulescu Cristian Florin 28. Stănică Nicoleta 29. Ştefan

M. Roxana Adriana 30. Tudorache Cătălina Andreea 31. Tuinea Andreea Georgiana

32. Turlica G. Elena Crina

Clasa a IX-a F – Filologie, diriginte Şerban Uciu

1. Badea Diana Elena 2. Bojica Floriana Cristina 3. Buica A. Andreea Loredana 4.

Cazacu Andreea Malina 5. Cenuşe Iulian Cristian Viorel 6. Cioara Vasile 7.

Ciocîrlan G. Mircea Andrei 8. Delcea Cornelia Carmen 9. Dragomir Iulian 10.

Fleară Cristina 11. Gîrd G. Cornelia Ionela 12. Guţă Teodora Ionela 13. Marin

Andreea 14. Milcu George Alexandru 15. Mincă Ana Andreea 16. Nedeianu

Simona Gabriela 17. Pîrvu R. Giorgiana Alina Mădălina 18. Piţa Ionela Mariana 19.

Rădoi T. Liliana Monica 20. Ţenea Diana Iuliana 21. Turbatu A. Alexandra Nineta

22. Udrea Maria 23. Volintiru L. Violeta Mirela

Clasa a IX-a G – Ştiinţe-Sociale, diriginte Mădălina Buga

1. Braica P. Ana Maria Elena 2. Cocoşilă Marius Adrian 3. Comănceanu C. L.

Elena Alina 4. Defta Anca Georgiana 5. Diaconu M. Viorica Castelia 6. Dincă

Robert Filoftel 7. Dovan Mircea Ionuţ 8. Greşiţă I. F. Ovidiu Florin 9. Joiţa Mihaela

Daniela 10. Marinescu Marinela Alexandra 11. Mincă V. Narcis Ştefan 12. Moraru

N. Ramona Andreea 13. Pănescu Eduard Marius 14. Petrache Răducu Alexandru

15. Pîrvu-Chidu T. Andreea Roxana 16. Popa Marcel Mugurel 17. Popescu Roberta

Ionela 18. Preda Maria Alexandra 19. Prica L. Florentin Mădălin 20. Săpaşu

Mădălin Ştefan 21. Smarandache Andreea 22. Stoenică Simona Graţiela

Clasa a IX-a H – Ştiinţe-Sociale, diriginte Cristina Radu

1. Badea Ionela Ramona 2. Băloi Ştefan Alexandru 3. Beldea Florel 4. Ciobanu

Valentina 5. Constantinescu Marian 6. Dincă Daniel Iulian 7. Dumitru Alexandru

Florin 8. Enache Alexandru Marian 9. Guran Eugen 10. Ilie G. G. Georgiana

Lavinia 11. Ionescu Andreea Romina 12. Mihai M. Bogdan Constantin 13. Nacu W.

B. Andrei Ionuţ 14. Nica V. Sorin Mihai 15. Niţu V. Constantin Cristian 16. Osman

Dragoş Constantin 17. Perete Alina Georgiana 18. Pirşoagă P. Sorina Ionela 19.

Răduică Ion Eusebiu 20. Rezeanu Aurelia Ancuţa 21. Sfetcu P. C. Adrian Nicuşor

22. Simion Andreea Georgeta 23. Toma M. Gabriela 24. Vlada G. Georgiana

Iuliana

Clasa a X-a A – Matematică-Informatică-Bilingv-Engleză, diriginte

Daniela Burnei

1. Branişte S. Victor Aurel 2. Burnei A. Iulia Maria 3. Constantin C. Ionuţ Andrei

4. Dinu L. Cornel Alexandru 5. Drăghici T. Maria Loredana 6. Duinea D. Eduard 7.

Fotescu M. Valentin Gabriel 8. Gaman R. Rareş Constantin 9. Lia Dragoş Victor

10. Niţă A. Adrian Valentin 11. Olaru Rodica-Clementina 12. Osman T. Ionela

Mihaela 13. Păşune Florian Marius 14. Pătru F. Marius Leonard 15. Pirvan Mihai

1888-2013 __________________________________________

252

16. Rădoi V. Claudiu Constantin 17. Radu G. George Daniel 18. Sanda Ionuţ 19.

Viespe Mariana-Valentina 20. Vînătoru Alexandru Cristian

Clasa a X-a B – Matematică-Informatică-Intensiv, diriginte Alexandru

Dumitru

1. Anghel Ştefan 2. Badea Lucian Constantin 3. Baraboi Georgel Claudiu 4.

Bărăitaru Marian Emil 5. Bîltac P. Nicuşor Alexandru 6. Brînzoi Cristina-Diana 7.

Căpăţînă Cătălin-Adrian 8. Curea T. Nicolae Cristinel 9. Dincă Nicoleta 10. Dobre

Gigi Daniel 11. Draguşin G. Ecaterina 12. Groza P. Ionela Alexandra 13. Iacob C.

Cristian Ionuţ 14. Mihai M. Endy Marian Claudiu 15. Mitu Cătălin Georgian 16.

Nica S. Flori Alina 17. Nicolae Gabriel Nicuşor 18. Nicu S.T. Elena Teodora 19.

Pătru Marius Ionuţ 20. Pirlogea Giorgiana Marinela 21. Vilcu N. Dina Steliana

Clasa a X-a C – Matematică-Informatică, diriginte Silvia Popa

1. Branişte Mihai Adrian 2. Cîrstea Gabriel 3. Dinu Marinela Daniela 4. Dusca G.

Laura Georgiana 5. Florea F. Alexandru Florin 6. Gogoaşe Andreea Roxandra 7.

Groasa Ionuţ Gabriel 8. Iacob Elena Nuţi 9. Jianu Alexandru Mihai 10. Lungu

Adrian-Florin 11. Petcu I. Dan Marian 12. Petrovici Florin Iulian 13. Popa M.

Ştefania Emilia 14. Savu Daniel-Marius 15. Titu Rodica

Clasa a X-a D – Matematică-Informatică, diriginte Sorin Popescu

1. Andrei Alin Ionuţ 2. Apostol I. Cristian-Ionuţ 3. Bălăşoiu Gabriel Andrei 4.

Banciu Dragoş Gabriel 5. Barbu Marius Alexandru 6. Căldăraru Florentina

Mădălina 7. Gheorghe Cristina Nicoleta 8. Marghescu Claudiu Cosmin 9. Marin I.

Mădălina Valentina 10. Mitrache Ştefania Delia 11. Mitrică N. Mihai Ionuţ 12. Niţu

V. Tatiana-Roxana 13. Popa D. Ana-Maria 14. Radu F. Dorin-Laurenţiu 15. Radu

D. Malina Marinela 16. Riza Florentina Alina 17. Staicu M. Flavian-Florin 18.

Trica Nicolae 19. Voicu M. Valentin-Florin

Clasa a X-a E – Ştiinţele-Naturii, diriginte Aurelia Pîrvan

1. Baica Paul Nicolae 2. Buică M. Marinela Narcisa 3. Burtea Nicoleta Denisa 4.

Ceacîru Janina Mariana 5. Dorobanţu Oana 6. Fota V. Cătălina Maria 7. Gînja

Roxana Mihaela 8. Guţă Sorina Elena 9. Ivănescu Felicia Anda-Maria 10. Micu A.

Cristina Florentina 11. Mitriş Iuliana 12. Mitroi Elena Cristina 13. Teculescu N.C.

Andreea-Daniela 14. Tereja D. Dan Ionuţ

Clasa a X-a F – Filologie-Bilingv-Engleză, diriginte Mariana

Marinescu

1. Băncilă A. Tiberiu Ionuţ 2. Biscoveanu G. Mihai Doru 3. Chirea V. Maria

Rozina 4. Ciobanu Carlla Zoica 5. Dumitrescu Vicenţiu 6. Gencoglan U. Abdocan

Bogdan 7. Jugaru Ana Ioana 8. Mihăilescu A. Roxana Gabriela 9. Militaru F. Alin

Ionuţ 10. Nica I. Maria 11. Nuca Nicoleta Maria 12. Oniciuc Mihaela Roxana 13.

__________________________________________ 1888-2013

253

Panait D. Maria Simona 14. Rădoi S. Mihaela Viorica 15. Răducanu Flori Mariana

16. Rizea Alin Mihai 17. Sava S. Elena Alexandra 18. Soagher I. Dorin Cătălin 19.

Truţescu V. Răzvan Mihai 20. Velicu A. T. Ionuţ Sergiu 21. Vijulie Mihăiţă Iulian

22. Voicu D. Ana Maria Roxana 23. Zuică F.S. Tamara Mirela

Clasa a X-a G – Filologie, diriginte Tanţa Negroiu-Draghici

1. Bleau Cristina Luna 2. Coşereanu Florela Cătălina 3. Dachin Mihaela Mădălina

4. Dodica Ana Maria 5. Florea Bogdan Mihai 6. Florea Ionela Daniela 7. Floricel L.

Aris Emilian 8. Gane Cătălin Iulian 9. Iordan C. Carmen Lidia 10. Lilea Ana Maria

11. Marcu I. Mirela Daniela 12. Marin Mădălina Nicoleta 13. Matei Gabriel Mihai

14. Matei C. Vali 15. Mitrică O. Mădălina Mihaela 16. Păun Ştefania Rodica 17.

Păunescu M. D. Magdalena-Isabela 18. Petcu Alina Constantina 19. Popescu Emilia

Alexandra 20. Predoi Irina Niculina 21. Sîrbu Robert-Laurenţiu 22. Tufişi Delia 23.

Vieru Ştefan Bogdan

Clasa a X-a H – Ştiinţe-Sociale, diriginte Jeana Pătru

1. Aldea Anişoara Irinuca 2. Băduica Alina Maria 3. Caragea F. Maria Floriana 4.

Chilianu Cosmin 5. Ciuciu Raluca Marinela 6. Cojocaru G. S. Dragoş Alexandru 7.

Crantea M. Cosmina Gina 8. Dinu Mirela Andreea 9. Dorobanţu Andreea Florina

10. Drăghici V. Maria Diana 11. Ghican L. Marius Bogdan 12. Ionescu Alexandra

Maria 13. Iordache Vasile Emilian 14. Marin D. D. Liliana Delia 15. Miloş Cătălin

Ştefan 16. Olteanu Alexandru Cristian 17. Pane Ionuţ Marian 18. Popescu Teodor

19. Predoi Leonard Codruţ 20. Radu R. Luminiţa Nicoleta 21. Roşioru Mădălina

Maria 22. Sîrbu Alina 23. Slătaru Mihaela-Robertina 24. Stancu Adrian Ionuţ 25.

Ştirbu Ionela Aurelia 26. Ungureanu Elena Oana 27. Ungureanu Mihaela Daniela

28. Vâlcea Alin Florin 29. Vărzaru C. Claudiu Ionuţ 30. Zaharia M. Andreeas

Alexandru

Clasa a X-a I – Ştiinţe-Sociale, diriginte Ion Bîrză

1. Bălăn Iorgu 2. Barbu Loredana Elena 3. Blaga L. Ştefania-Lăcrămioara 4. Boarnă

C. Adi Gabriel 5. Călin I. Dumitru 6. Cârciumaru V. Cristian 7. Chiriţă Marius

Florinel 8. Constantin Iuliana-Florentina 9. Cruceru F. Andreea Marinela 10.

Dobeanu Sebastian Dragoş 11. Isuf Alexandru-Ionuţ 12. Lăcătuş Florin 13. Lăutaru

D. Marius 14. Matei M. Marian Adrian 15. Mihalache Nicoleta-Lăcrămioara 16.

Neacşu Geanina Maria 17. Neagu Andreea-Giorgiana 18. Neagu D. Gabriel

Alexandru 19. Pascu Ionela Ramona 20. Peia Roxana Cristina 21. Pîrvan I. Elena-

Adriana 22. Preduţ Marius Marinel 23. Rau Alexandru Richard 24. Soare Brînduşa

Mădălina 25. Sologan V. Alina Bianca 26. Stancu Raluca Elena 27. Ştefan Cristian-

Marian 28. Tiugan Maria Daniela 29. Tremurici I. Gigel Alexandru 30. Trinca M.

Louis Cătălin 31. Văduva Anamaria 32. Viespescu Emilia-Ionela 33. Zamfir M.

Mihai Tiberiu-Cătălin

1888-2013 __________________________________________

254

Clasa a XI-a A – Matematică-Informatică-Bilingv-Engleză, diriginte

Claudia Vanea

1. Blaga M. Cristian 2. Boarţă Ioana Mădălina 3. Chiriţă S. Ioan Mihai 4. Ciocan C.

Dan 5. Dincă T. Melania Gabriela 6. Dinu Alina Mihaela 7. Dobeanu S. C. Mihai-

Adrian 8. Drăgan Iulian 9. Dragomir Mariana Camelia 10. Ghimişi M. Cristian

Alexandru 11. Ghiurca Wilhem-Flavius 12. Grigore V. Andreas Gabriel 13. Ivan B.

Marius Mihai 14. Neculcea Edy Gabriel 15. Neda L. Laurenţiu Mihai 16. Negru P.

Lisa Maria 17. Orzaţă Maria Adriana 18. Popa Georgiana Virgilia 19. Popescu D.

Ramona Luciana 20. Preda Alexandru Marius 21. Vanea S. Andreea Mirela 22.

Zamfir D. Ştefan Corneliu

Clasa a XI-a B – Matematică-Informatică-Intensiv, diriginte Claudia

Dumitru

1. Bălaşa Gheorghe Nicuşor 2. Barbu R. Daniela Ana Maria 3. Ciocan Florin Iulian

4. Cîrciumaru M. Marian Sorin 5. Dinu Maria Teodora 6. Dumitrescu F. Ovidiu-

Ionuţ 7. Florica I. Daniela-Cătălina 8. Geambaşu G. Alin Giorgian Cristian 9.

Iagăru Eustaţiu 10. Ispas Dumitru Daniel 11. Marinescu Titu Mihai 12. Mateescu

Liana Ionela 13. Mihai L. Cătălin Marian 14. Nica M. Daniel-Ionuţ 15. Paţachia

Ionuţ Petronel 16. Pescaru Andreeas Ionuţ 17. Petrache Mircea Dorinel 18. Pistol I.

Felicia-Olimpia 19. Popa Laura Maria 20. Sîrbu Loredana Raluca 21. Ticu Elena

Mihaela 22. Varia Viorela Ionela 23. Velicu Carmen Camelia 24. Voican Denis

Clasa a XI-a C – Matematică-Informatică, diriginte Natalia Pîrgulescu

1. Andrei Ştefan Alexandru 2. Băltăreţu Florina Camelia 3. Calota-Dobrescu N.

Alexandru 4. Ceauşene Lucian Nicuşor 5. Costiuc Bogdan Florinel 6. Duinea Ionuţ

Claudiu 7. Haita Cristian Florin 8. Jianu Elena Maria 9. Madularea G. Georgian-

Mădălin 10. Mazilu Marius Relu 11. Oprea Ionele Dalia 12. Pricina Florentina

Claudia 13. Radu Alexandra Mădălina 14. Sârbu Emanuela Ioana 15. Scarlat M.

Luis Nicuşor 16. Sîrbu V. Ionuţ Denis 17. Stamate Ionuţ Cătălin 18. Tudor V. Alina

Ştefania 19. Velicu I. Alexandra-Claudia

Clasa a XI-a D – Matematică-Informatică, diriginte Valentina Rugu

1. Badea P. Maria-Nicoleta 2. Boarta Elena Olimpia 3. Boldeanu Adela-Eugenia 4.

Deaconescu G. N. Denise-Maria 5. Dumitru Liviu Florin 6. Enache M. Florentina-

Camelia 7. Fieraru V. Cosmin-Nicuşor 8. Ghiorghiţă T. Ana Maria 9. Grigore

Lucian 10. Grigore Roxana Maria 11. Ion Stelian Sorin 12. Ionescu S. Corneliu

Sorin 13. Lungu Ioana Cristina 14. Mănescu Marius Alexandru 15. Mîndreanu E.

Elena-Florentina 16. Pancu I. Adrian-Răzvan 17. Radu F. Mihaela Andreea 18.

Şoancă A. Georgeta-Cristina 19. Stănică P. Ana Maria 20. Stănică P. Lili Mihaela

__________________________________________ 1888-2013

255

Clasa a XI-a E – Ştiinţele-Naturii, diriginte Maria Negrilă

1. Asan Ana Maria 2. Bălănoiu D. Mihaela-Elena 3. Becheanu Otilia-Mădălina 4.

Cârciumaru Andreea Roxana 5. Chera Florin Gabriel 6. Cicek M. A. Naime 7.

Cojocaru Maria Loredana 8. Constantinescu Adriana 9. Curutu P. Cristian Petrişor

10. Diaconu M. Iuliana Loredana 11. Gîrd Roxana Mădălina 12. Ilie Mirela Andrea

13. Ionescu L. Petrică Sebastian 14. Matei Alexandra-Ionela 15. Mateiţă Rebeca 16.

Morat Mădălina Ionela 17. Pancu Nicolae Alexandru 18. Pîrvu M. Ana Maria 19.

Sîrbu Adina Costela 20. Stanoi Maria Corina 21. Ştefan C. Ionuţ Costel 22. Tudor

C. Ana Maria

Clasa a XI-a F – Filologie-Intensiv-Engleză, diriginte Ramona Stîrcu

1. Agiu Manuela Maria 2. Chiriţă Florin 3. Chivu F. Nicoleta 4. Ciobanu D.

Eugenia Ştefana 5. Cîrstea A. Victoriţa Constantina 6. Dogaru M. Bianca Alexandra

7. Dovan Marian Lucian 8. Dracea Robert Cornelius 9. Duiu I. Ionela Alina 10.

Florescu Liliana Ionela 11. Ganea I. Maria-Liliana 12. Gila Ionela Cătălina 13. Ivan

Maria Mădălina 14. Lungu P. Andreea Elisabeta 15. Lungu Mariana Andreea 16.

Marin Eric Marius 17. Mazilu Carmen Gabriela 18. Mincă Andreea Georgeta 19.

Ofilat D. Marian Alin 20. Palos Macarascu F. Elena Monica 21. Potcovaru Daniela

Liana 22. Preduţ Dana Roxana 23. Radu Liliana Berta Maria 24. Radu G. Marian

Andrei 25. Rogozeanu I. Ileana 26. Rotunjeanu Roxana Elena 27. Sandu I.

Alexandru Dorel 28. Sîrbu V. Nicoleta Simona 29. Stanciu D. Nicoleta-Marinela

30. Stavarache Ana Maria 31. Stuparu Ana Maria 32. Tîrca Codruţa Cristina 33.

Vizante Raluca Florentina 34. Vlad C. Mariana Cătălina 35. Vladu F. Denisa-

Andreea 36. Vladu I. Mihaela-Ilona

Clasa a XI-a G – Filologie, diriginte Valeriana Popescu

1. Anghel N. Marinela 2. Aspra Dan Alexandru 3. Băltăreţu Andreea-Mirela 4.

Călina Mariana Andreea 5. Caliu M. Amelia-Alina 6. Ciocan N. Marius Luis 7.

Cojocaru Marius Octavian 8. Cotulbea Mihaela-Gabriela 9. Dinu Delia Elena 10.

Dinu Dragoş Costinel 11. Dinu Elena Violeta 12. Dobra Andreea Alexandra 13.

Duca Ionela Mihaela 14. Fir Mihaela Ramona 15. Ilie M. Dragoş Iulian 16. Ispas

Oana Silvia 17. Medelet I. Andrei Ionel 18. Medelet I. Pompiliu Marian 19. Mitran

Cristina Andreea 20. Mitru Andrei Victor 21. Mitru S. Floriana Cătălina 22. Pizla S.

Alina-Maria 23. Preda Relia Andreea 24. Predoi Viorel Cristian 25. Rada I. Adriana

Diana 26. Rotunjanu I. Irina Geanina 27. Smarandache Gina Iuliana 28. Stănescu T.

Daniela Cristiana 29. Ştefan A. Marina Alexandra 30. Stoica M. Mirela-Cosmina

31. Toader Ionuţ Cătălin 32. Triculescu Cristina Maria 33. Vale C. Cătălin Gabriel

34. Voinescu V. Cătălin Marian

Clasa a XI-a H – Ştiinţe-Sociale, diriginte Luiza Cănuţ

1. Andrei Florentina Adriana 2. Aprodu N. Cătălin Nicolae 3. Bănuţă M. Silvia

Diana 4. Benescu T. Victoria Ioana 5. Brabete S. Laurenţiu Ionuţ 6. Briceag Dorina

1888-2013 __________________________________________

256

Ionela 7. Cocoloş Nicuşor Marinel 8. Coconu Camelia Mariana 9. Florea Florina

Mariana 10. Frumuşelu T. Teodor Alin 11. Gane Ştefan Adrian 12. Gherghina

Cătălin Florin 13. Ghican Dragoş Ionuţ 14. Gramnea Beatrice Alexandra 15. Ignat

Daniela Ioana 16. Ivan Ionuţ Cosmin 17. Lungu M. Florin Valentin 18. Mărculescu

I. Alexandra Claudia 19. Mincan M. Roxana Elena 20. Mitran Mioara Victoriţa 21.

Mocanu Andras Alexandru 22. Mocanu Ionuţ Mario 23. Motohon Sorina Georgiana

24. Olaru M. M. Ana Maria 25. Pascu Ionuţ Petrişor 26. Petcu Cristian Marius 27.

Plopeanu Maria Georgiana 28. Prau Ana Maria 29. Sârbu S. Ionela-Cristina 30.

Sbanţ I. Bogdan Ionuţ 31. Stanciu Cristian 32. Stoian Cristina Ionela 33. Tita Diana

34. Vîrtosu Ionela Valentina 35. Vlăduţ Teodor Cristian 36. Voiculescu M. Aurelia

Ionela

Clasa a XI-a I – Ştiinţe-Sociale, diriginte Narcis Boştină

1. Almajanu Robert Ştefăniţă 2. Băltăreţu Ion 3. Bedean P. Teodor Ionuţ 4. Belciug

Octaviana Ionela 5. Boarnă Cristina Ionela 6. Căpăţînă Nicuşor Liviu 7. Ciuciu

Şerban Gheorghe 8. Cochinţu Alina Gabriela 9. Constantin Ştefan 10. Dicuţ Mihai

11. Drăghici D. Liliana 12. Drăguţ Marius Petrică 13. Fica Mariana Cosmina 14.

Geapana Cătălin Gigel 15. Iliescu Marius Alexandru 16. Ionescu Bianca Maria 17.

Ionescu S. Valentin Ionuţ 18. Lupe V. Alexandru-Gabriel 19. Mare Antonia

Adriana 20. Mircea Mihai Nicolae 21. Mitran Mihăiţă Constantin 22. Mitranica

Adriana Mariana 23. Negrilă Marinela Ionela 24. Nicolae Costel-Viorel 25. Olteanu

Violeta-Alexandra 26. Ozunu Georgiana Manuela 27. Pacionel P. Marius-Georgel

28. Patrauceanu Felicia Alina 29. Petrescu Cristina-Maria 30. Pîrvu D. Alexandru-

Ionuţ 31. Pistol G. Ionela-Veronica 32. Popa F. Ionuţ-Cristian 33. Popa Ionela

Florentina 34. Şoarece Cristian Damian 35. Solomon Ana Maria 36. Tudor Ionela

37. Vane Marius-Bogdan

Clasa a XII-a A – Matematică-Informatică-Bilingv-Engleză, diriginte

Cristina Mitroi

1. Andronescu G. Oana Verginia 2. Barbu Anda Ioana 3. Burtilă L. Constantina 4.

Ciocan D. Loredana Dana 5. Ciu F. Andrada Elena 6. Dan A. Mihaela 7. Ghenea

Dincă George 8. Gheorghe A. Andreea Florentina 9. Ghimiş C. Georgiana Diana

10. Ghiţulescu T. Mihai Alexandru Lucian 11. Marcu M. Marius Mădălin 12. Micu

Iulian Daniel 13. Osiceanu N. Daniel Nicolae 14. Ponivescu Adrian George 15.

Popescu Andrei Viorel 16. Rece I. Ionel Felix 17. Stan T. Alexandru Cristian 18.

Ştefanescu S. Alexandru-Mihai 19. Tudoreci Claudiu Sebastian 20. Zaharia V.

Cosmin Vasile

Clasa a XII-a B – Matematică-Informatică-Intensiv, diriginte Dorina

Gherman

1. Bădescu Dumitru Emilian 2. Ciobanu L. Petrişor Daniel 3. Ciolacu G. Iulian

Teodor 4. Dirnu D. Răzvan Alexandru 5. Haiducu D. Ionuţ Robert 6. Ion Tudor-

__________________________________________ 1888-2013

257

Mihai 7. Mărghidanu D. Larisa Maia 8. Mihart I. Andreea Georgiana 9. Mitru S.

Andreea Cătălina 10. Neagoe N. Andrei Cosmin 11. Neda L. Alin Cristian 12.

Nicolaie I. Marian Marius 13. Oltean Ciprian Andrei 14. Păunescu C. Cristian

Răzvan 15. Podaru Alexandra Ionela 16. Turcu Alexandru Robert

Clasa a XII-a C – Matematică-Informatică, diriginte Dan Vişănescu

1. Carzon Georgiana Lavinia 2. Chivu M. Alexandra Cerasela 3. Cocoşilă Remus

Marius 4. Colac Alexandru Georgian 5. Gîlcă V. Emilia Mihaela 6. Gongea

Constantin 7. Mihai G. Iuliana Marinela 8. Miu Ileana 9. Nanu G. Ion Iulian 10.

Nelea C. T. Darius Alexandru 11. Petcu C. Claudiu Teodor 12. Saia Irinel Mădălin

13. Stochiţă Doru Valentin Nicuşor 14. Stoica Mihaela 15. Ţecu Carmen Florentina

16. Ţugui Răducu Florin 17. Turcin Ana Maria

Clasa a XII-a D – Matematică-Informatică, diriginte Artemiza

Păsărică

1. Bărăitaru S. Savicevici Alin 2. Ciucă Marius Vivi 3. Georoceanu Vlad Florin 4.

Iacob Andreea Ionela 5. Ivan A. Claudiu George 6. Mincă F. Octavian Ion 7.

Nedelcu C. Mihaela Raluca 8. Oliţă G. Nicoleta Geanina 9. Oprea Florin 10. Stroie

Ovidiu 11. Vărzaru L. I. Adrian Marian

Clasa a XII-a E – Ştiinţele-Naturii, diriginte Ines Cristea

1. Albu Ştefăniţă Marian 2. Briceag F. Floriana Mădălina 3. Briceag Georgiana

Diana 4. Brulea Nicoleta Mădălina 5. Călin Marius Alin 6. Ciobanu Aurelia

Cristiana 7. Diaconescu Cristian Ionuţ 8. Dobre Cătălin Jean 9. Isuf Viorel Ionuţ 10.

Lascu Valentina Cristina 11. Lisandru Alina Mariana 12. Luca Rodica Florina 13.

Melintei G. A. Flavius Costinel 14. Mocanu G. Diana Giorgiana 15. Modrîngă C.

Dorin Mădălin 16. Păsat Mădălin Costinel 17. Pascu Corina Mihaela 18. Popescu

Claudia Georgeta 19. Prioteasa S. Marinela 20. Radu F. Marinela Victoriţa 21.

Scarlat Cecilia Andreea 22. Stan M. Marius Adrian Cosmin 23. Stanciu Ionela

Claudia 24. Stănculeţ I. Geanina Daniela 25. Ştefan Laurenţiu Gheorghe 26. Ţenea

Ionela Mihaela 27. Vlad Oana Maria 28. Vladu I. Georgiana Alexandra 29. Voicu

Iuliana Izabela

Clasa a XII-a F – Filologie, diriginte Paul Areţu

1. Badalachi Claudia Ioana 2. Badea Elena 3. Bădescu Daniela Elena 4. Bălă Ionica

Daniela 5. Barbu Răducu Ştefan 6. Bulbes Mirela 7. Butuşină Roxana Diana 8.

Căldăraru Marlena Manuela 9. Căprărescu I. Ionuţ Marian 10. Cealîcu M. Adriana

Luiza 11. Copilescu S. Cătălina Andreea 12. Dan C. Ioana 13. Despa N. Florin

Nicuşor 14. Dobre Victor Ştefan 15. Dudău Simona Elena 16. Dumitrescu Alina

Florentina 17. Ghiţă Maria Marinela 18. Gîlcă Doina Mihaela 19. Goagă-Matei M.

Dănuţ Marian 20. Ion Cătălina 21. Lia Simona Violeta 22. Mărghidan Bogdan

Florinel 23. Mihail Roxana Miruna 24. Mititelu Mihai Claudiu 25. Murgea Sergiu

1888-2013 __________________________________________

258

Alexandru 26. Nacu I. Mihaela Daniela 27. Neagu Emil Mihai 28. Negreţ Laurenţiu

Nicuşor 29. Nicola V. Ioana Mădălina 30. Pârâu Georgeta Petruţa 31. Popescu D.

Alexandru 32. Radu C. Adrian 33. Rădoi N. Ana Maria 34. Rusu Victoraş Valerio

35. Sandu I. Ana Alexandra Maria 36. Sima Andrada Maria 37. Soare Iuli Adrian

38. Stroie Sorina-Maria 39. Tudor Alexandra 40. Tudor George 41. Velea Marian

Florinel

Clasa a XII-a G – Ştiinţe-Sociale, diriginte Ionela Dumitru

1. Anghel C. Rodica Maria 2. Becheanu C. Andreea Elena 3. Boştină S. Alina

Corina 4. Călin Elena Loredana 5. Cîrjan M. Marius Dorel 6. Cîrstea M. Elena

Teodora 7. Cîrstea G. Georgiana Diana 8. Cîţa Alin Ionuţ 9. Constantinescu I.

Alexandru Sorin 10. Cordos Andrei Daniel 11. Cremeneanu Adela Maria 12.

Dădulescu Luminiţa Andreea 13. Diaconu Corina Gabriela 14. Diţă L. Claudia

Maria 15. Dobrin D. Alexandru 16. Florescu Ofelia Ionela 17. Gavrilă Florentina

Ştefania 18. Ghica Marius Laurenţiu 19. Ivanica Claudia Ştefania 20. Lincă C.

Sergiu Ionuț 21. Măceşanu Dumitru Alexandru 22. Mitrache Georgiana 23. Mitrana

S. Ştefan Cosmin 24. Mitrică Georgiana Cătălina 25. Nătruiu D. Georgiana Andreea

26. Nuţă Andreea Elena 27. Olaru I. Constantin Codruţ 28. Orzaţă Mirela 29.

Pasăre G. Andreea Mădălina 30. Pîrvu Mădălina Mirela 31. Popa C. Jenel Maryo

32. Preduţ Aurora Marieta 33. Rădoi Andreea Roxana 34. Sîrbu T. Graţiela Maria

35. Stancuna C. Ramona Ionela 36. Ştirbu Dănuţ 37. Traşcă Mihaela Daniela 38.

Truinea Alin Ionuţ

Clasa a XII-a H – Ştiinţe-Sociale, diriginte Niculina Tomescu

1. Alexandru A. Robert Marian 2. Argherie Maria Violeta 3. Băluţă Cristinel Daniel

4. Bejan Gheorghe Adrian 5. Boca Florentina Corina 6. Brebulescu Valentina 7.

Chilianu F. Florina Diana 8. Ciocârtea F. Ionuţ Cristinel 9. Cocoşilă-Jianu Florentin

Marian 10. Coşereanu Ionuţ Alexandru 11. Cranta C. Nicoleta Lavinia 12. Creţan I.

Ionuţ Eduard 13. Dima R. Mihai Robert 14. Dincă D. Mihaela Roxana 15. Florea

M. Felicia Alexandra 16. Gheorghe F. Ionela Cristiana 17. Ghican Anne Marie 18.

Ghiţă Costela 19. Ion Nicolae Liviu 20. Isuf Elena Maria 21. Lia Ioana 22. Manea

G. Elena Bianca 23. Mice I. Florinel Roberth 24. Moise Irina Victoria 25.

Nemoianu Elena Daniela 26. Nica Alexandru Costel 27. Pălici Gabriel Florentin 28.

Pîrvu Cosmin Bogdan 29. Popa Valentina Daniela 30. Rădulescu Ştefan Iulian 31.

Sandu Alexandru Bogdan 32. Segărceanu G. Claudia Elena 33. Şerban Adrian

Cătălin 34. Stoian V. Dumitru Dănuț 35. Torbă S. Nicuşor Cătălin 36. Tudoraşcu

Niculina Adriana 37. Tufiş Ileana Georgiana 38. Turnea G. Marilena Doris 39.

Văleanu Ana Maria Mihaela 40. Vărzaru Cosmina Andreea 41. Vasile I. Lucian

__________________________________________ 1888-2013

259

ADDENDA

Crăciun Pătru

Portrete mici de oameni mari (Flori pe

mormintele lor) (manuscris, 1981)

Constantin Locusteanu

S-au împlinit 65 de ani, în această vară,

(1981, n.n.) de la moartea lui. A fost un mare

profesor și mai ales un neasemuit om de cultură,

în variate domenii.

A pus bazele liceului de matematică-fizică de astăzi (C.N.I.A., n.n.),

în anul 1888, ca director și a vrut ca instituția ce lua ființă atunci să fie „focar

de cultură” pentru întregul județ.

Intelectual, format la școala lui Tocilescu și a altor mari cărturari și

patrioți ai epocii, s-a dovedit un om în necontenită frământare, pentru

realizarea de fapte strălucite, puse în slujba societății, a semenilor.

A înființat în anul 1889 un cor al orașului Caracal, cu corişti plătiți de

stat, care a fost primul cor al orașului, atestat în documentele de arhivă.

În acelaș an, 1889, a înființat biblioteca instituției pe care o conducea,

apelând la profesori, la minister, la oameni de bine din oraș, ca să doneze

cărți.

S-a manifestat și pe linia științifică. A scris și a tipărit, în anul 1889,

„Dicționarul geografic al județului Romanați”, lucrare premiată de

Societatea Geografică Română. O carte deosebit de rară și valoroasă, pe care

1888-2013 __________________________________________

260

am căutat-o 25 de ani, până am găsit-o în podul casei poetului Ion P.

Dacianu, în anul 1973.

Marele dascăl Constantin Locusteanu a avut un sfârșit tragic. Ultimii

lui ani de viață au fost înveninați de aventurile blestemate ale unei soții

infidele și el, omul de o înaltă ținută morală, s-a stins ca o lumânare, într-un

spital de alienați mintal din București.

Era în luna august 1916. Sicriul cu corpul Locusteanului a trecut prin

Caracal și a fost înmormântat la Locusteni.

Dormi în pace, om al binelui!

Marius Bunescu

A fost unul dintre marii pictori ai țării, un excelent peisagist, a cărui

valoare artistică nu s-a arătat încă de istoricii de artă.

L-am cunoscut bine și ca om și ca artist, și în atelier și în familie. Era

un om voinic, cu trăsăturile feței aspre, colțuroase și-i plăcea să se considere

descendent din daci.

Fiu al orașului Caracal, și-a iubit urbea natală ca nimeni altul,

manifestându-și iubirea prin numeroasele daruri de tablouri pe care le-a

făcut.

Bunescu a pictat marea la Constanța, la Veneția, a pictat priveliști

înghețate de la Polul Nord, pe unde l-a purat darul lui, setea de cunoaștere a

pământului, a pictat munţii noștri, în măreția lor singulară și, mai presus, a

__________________________________________ 1888-2013

261

pus în pânzele lui, colțuri pitorești ale Bucureștiului. În peisajul citadin, el

este un pictor neîntrecut.

Nu a uitat nici Caracalul. Un mănunchi de 10 desene redau aspecte

caracteristice ale orașului de baștină. Dar nici orașul nu s-a arătat vitreg față

de strălucitul său fiu. În 1947, s-a înființat Pinacoteca Marius Bunescu; în

1971, Asociația culturală Marius Bunescu, iar în 1981, Cercul filatelic

Marius Bunescu.

Statul însuși, i-a recunoscut meritele și i-a acordat multe ordine și

medalii și titlul de Artist al Poporului din Republica Socialită România.

Marius Bunescu s-a stins din viață la 31 martie 1971, în vârstă de

aproape 90 de ani și a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

A lăsat în urma lui o operă vastă, precum și renumele de om de

omenie, de sprijinitor al artiștilor tineri, aflați pe drumul căutărilor. Pentru

mine și ai mei din casă a fost generos cu asupra de măsură.

Vasile Olexiuc

A fost unul dintre marii dascăli ai liceului de matematică-fizică din

Caracal (C.N.I.A., n.n.), cu o pregătire profesională excepțională. Era, însă,

înainte de toate, un bun pedagog, receptiv la manifestările elevilor, pe care îi

judeca după situația fiecăruia.

Orele dânsului, de limba latină sau de limba greacă, le așteptam cu

bucurie, că profesorul știa să facă din cuvintele unor limbi moarte o salbă de

mărgele și un buchet de flori de primăvară.

Pentru că a știut să se facă iubit, a dezvoltat dragostea elevilor pentru

obiectele respective și unii din elevi căpătau în ochii și vocabularul colegilor

titlul de „latiniști”.

Trebuie remarcată în primul rând omenia profesorului, justa

înțelegere pe care a avut-o față de elevii cu posibilități materiale reduse și

această înțelegere constituie trăsătura de caracter cea mai valoroasă a

profesorului Vasile Olexiuc.

Ca director al liceului, a scutit de taxele școlare pe elevii care nu

puteau să le plătească și erau amenințaţi cu excluderea din școală. Chiar eu

am fost unul din acei elevi și, de aceea, cu atât mai mult, îi port astăzi o

profundă recunoștință.

În luna mai a acestui an, 1981, am organizat cu promoția mea, 1930,

un pelerinaj la mormântul profesorului, din cimitirul Voluntari din București.

Am depus pe mormânt un mare buchet de bujori aduși de acasă, de la

1888-2013 __________________________________________

262

Caracal, și am ținut o cuvântare omagială. Au vorbit ori au recitat versuri din

Eneida și alți colegi, prezenți acolo.

Nu te voi uita, iubite profesore, că dacă sunt astăzi ceea ce sunt,

contribuția îți este fără nici cea mai mică tăgadă. Am învățat de la părinții

mei, țărani de la Crușov, să respect pe cei care merită respect și să prețuiesc

omenia.

Dormi în pace, iubite profesore Olexiuc!

Ilie Constantinescu

Om de cultură enciclopedică, profesor de literatura română, la liceul

din Caracal, al cărui director a fost între anii 1906-1908, Ilie Constantinescu

a fost o personalitate remarcabilă în trecutul orașului.

N-a strălucit ca profesor, că nu avea nici o bună metodă și nici nu era

un bun pedagog, ca Vasile Olexiuc sau alții. Forma, însă, la elevi cultura

generală, plimbându-i, la lecțiile de română, prin istoria antică sau

medievală, prin geografie și filosofie.

Era de ajuns ca să-i aducă un drac de elev, la lecție, un bănuț, ca

profesorul să uite de examinare și de predare și să se afunde în prezentarea

bănuțului și lecția se prefăcea treptat într-o ședință de numismatică

adevărată.

A fost un pătimaș (mai mult decât pasionat) colecționar de obiecte

muzeale. A colecționat monede și, după propria-i mărturie, poseda 4-5000 de

piese, romane, bizantine, românești și altele; ceramică romană și dacică,

documente, costume, cărți rare, colecții întregi de ziare și reviste din celălalt

veac.

Le-a strâns în pachete și grămezi în casa lui spațioasă, timp de peste

șase decenii, că a început să colecționeze de la vârsta de 14 ani.

N-a valorificat însă nimic sau aproape nimic, și acesta este păcatul lui

cel mai de neiertat. A încetat din viață în anul 1961, la o vârstă înaintată.

Colecțiile au rămas în seama fiului său, Ștefan, și, dacă tatăl le ținea închise

cu o cheie, fiul le-a închis cu două chei.

Profesorul a făcut însă un mare bine social: a format discipoli. Și eu,

dacă sunt colecționar, mă consider, sigur, discipolul lui. Colecțiile mi le

valorific prin dese expoziții ori publicații.

De aceea, port recunoștință profesorului meu de literatura română,

Ilie Constantinescu.

__________________________________________ 1888-2013

263

DECALOGUL DASCĂLILOR DE PRETUTINDENI

1. IUBEŞTE, iar dacă nu poţi iubi peste

măsură, să nu iei copii în grijă! 2. SIMPLIFICĂ, a şti înseamnă a simplifica

fără a dăuna esenţei lucrurilor! 3. INSISTĂ, repetă aidoma Naturii care-şi

poate repeta speciile până la perfecţiune! 4. ÎNVAŢĂ-i pe copii cu pasiune; gândeşte-te

că numai astfel se vor apropia de frumuseţea care dă naştere la tot ce e bun!

5. ÎNVĂŢĂTORULE, nu-ţi irosi elanurile în van: ca să aprinzi făcliile, trebuie să porţi focul în inima ta!

6. ÎNSUFLEŢEŞTE-ţi vorbirea! Fiecare lecţie va fi mai vie decât o fiinţă!

7. CULTIVĂ-te pentru ca să dai şi altora! 8. AMINTEŞTE-ţi că meseria ta are foarte

puţin dintr-o marfă şi foarte mult dintr-un oficiu sacru!

9. Înainte de a-ţi începe lecţia de fiecare zi, PRIVEŞTE în inima ta şi vezi dacă este transparentă!

10. GÂNDEŞTE-te că ai o singură menire ce depăşeşte propria-ţi voinţă: să creezi lumea de mâine!

1888-2013 __________________________________________

264

Paul Aretzu

Scriitori caracaleni

Momente ale evoluţiei literaturii caracalene

Aflat, prin voia lui Dumnezeu, într-un loc privilegiat, în mijlocul

unor câmpii fertile străbătute de ape, la intersecţia unor importante drumuri

comerciale, având o istorie bogată, fiind multă vreme reşedinţă de judeţ,

găzduind de-a lungul timpului mai multe garnizoane militare, Caracalul a

fost un oraş cu o relativă prosperitate economică, ceea ce a atras, de la sine,

şi aspiraţii culturale. Patriarhalitatea, tihna sa, şcolile radiind lumină, teatrul,

neobosita publicistică locală, probabil şi o nativă atracţie a cetăţenilor pentru

citit şi pentru contemplaţie au făcut ca pe aceste meleaguri să apară artişti

talentaţi, scriitori, pictori, compozitori, să funcţioneze cenacluri şi societăţi

culturale, să se formeze un anumit gust arhitectural. Dezvoltarea culturală a

oraşului se intensifică mai ales după 1850.

Unul dintre primii scriitori caracaleni remarcabili este Haralamb G.

Lecca, născut la 20 februarie 1873. Bunicul lui era Constantin Lecca,

cunoscut pictor, traducător şi publicist (editează la Craiova revista

săptămânală Mosaicul). Tatăl era ofiţer într-un Caracal cu o populaţie de sub

zece mii de locuitori. S-a afirmat ca poet (Prima, 1896, Secunda, 1898,

Sexta, 1901, Octava, 1904 etc.), ca prozator (Crăngi. Nuvele, 1914, Din

viaţa lui Napoleon), ca traducător, ca publicist, dar mai ales ca dramaturg

(Casta-Diva, 1899, Jucătorii de cărţi, 1900, Câinii, 1902, Cancer la inimă,

1907). Dacă poezia şi proza nu au depăşit un nivel mediu, în schimb,

dramaturgia s-a bucurat de succes în epocă, fiind nelipsită din repertoriul

teatrelor, asociată creaţiei caragialiene. Piesele abordează mai ales o tematică

socială, mult gustată în epocă. A decedat prematur, la 9 martie 1920, în urma

invalidităţii căpătate în războiul de reîntregire la care a participat.

A cochetat cu poezia, scriind versuri sentimentale şi umoristice,

magistratul Ion Dacian (1882-1945). Domeniul în care s-a remarcat a fost

cel al epigramei, publicând în revistele consacrate ale vremii (Adevărul

literar al lui Anton Bacalbaşa, Furnica lui George Ranetti), sub diverse

pseudonime: Dinu C. Poiană, Luca Panide, Ilie Lupiţa.

__________________________________________ 1888-2013

265

Poet şi epigramist renumit este Tudor Măinescu, născut la 23

februarie 1882. A scris, de asemenea, proză satirică, literatură pentru copii şi

a făcut traduceri (Martial, Juvenal, Persius, Racine, Musset, V. Hugo – în

colaborare cu Lucia Demetrius). Dintre numeroasele volume, mai cunoscute

sunt: O picătură de parfum (1929), Surâs (1931), Flori şi ghimpi (1936),

Florile vieţii (1962), Versuri clare (1965), Schiţe oarecum vesele (1966),

Soare cu dinţi (1972). Elocventă pentru umorul său este epigrama

autoironică: „Puţin voios, puţin mâhnit,/ Puţin temut, puţin iubit,/ Puţin poet,

puţin artist/ Şi chiar puţin epigramist”. Moare în 1977.

Un intelectual rasat a fost filosoful Mihai Uţă (1902-1964). Studiile

şi le-a făcut la Universitatea din Lyon, iar doctoratul în filosofie l-a luat la

Strassbourg. A publicat un număr respectabil de cărţi tratând teme diverse:

Descartes, metafizica şi ştiinţa (1930), Mose Maimonide (1935), Pascal

(1939), La crise de la théorie du savoir (Paris, 1928), La théorie du savoir

dans la philosophie d’Auguste Compte (Paris, 1928). A scris totodată

numeroase studii, apărute în reviste de specialitate prestigioase, între care

Filosofia Religiei, publicat în volumul Omagiul profesorului C. Rădulescu-

Motru (1932), – alături de celebrii Vasile Băncilă, Mihai Ralea, Eugeniu

Sperantia, Ion Petrovici, Mircea Florian, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu, Petru

Comarnescu, Nicolae Bagdasar. A fost profesor la Universitatea din Iaşi. A

condus revistele Gândul vremii şi Atheneum, din Iaşi.

Dar cea mai importantă personalitate literară a oraşului este, fără

îndoială, Virgil Carianopol. Poet nativ, şi-a dedicat existenţa scrisului,

aproape la fel de natural, de sincer ca poetul popular. Evoluţia sa, atipică,

inversă, s-a manifestat de la poezia de bravadă avangardistă a începuturilor,

cu aspecte suprarealiste, la un clasicism uneori folcloristic, alteori patetic,

dar echilibrat, profund prin simplitate, contemplativ, realizat la senectute. S-

a născut la 29 martie 1908. A urmat cursurile liceului „Ioniţă Asan”. Face o

şcoală militară de artificieri la Bucureşti şi este student audient la Facultatea

de Litere şi Filosofie. Se afirmă ca unul dintre poeţii promiţători ai perioadei

interbelice. Regimul comunist îi asigură recluziunea de onoare. Revine în

forţă, în a doua parte a vieţii, publicând mult, şi moare, nimbat patriarhal, în

1984. Bibliografia lui este bogată: Flori de spin (1931), Virgil Carianopol

(1933), Un ocean, o frunte în exil (1934), Scrisori către plante (1936), Carte

pentru domniţe (1937), Frunzişul toamnei mele (1938), Scară la cer (1940),

Cântece de amurg (1969), Viorile vârstei (1972), Lirice (1973), Elegii şi

elegii (1974), Lumini pentru dragostea mea (1978), Cântec la plecarea verii

(1979) etc. A scris şi două volume de memorialistică, Scriitori care au

devenit amintiri. I-au acordat atenţie, prin referinţe critice, George

1888-2013 __________________________________________

266

Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Aurel Martin, Şerban Cioculescu,

Constantin Ciopraga, Al. Piru, Eugen Simion. Şi-a iubit locurile natale, şi era

vizibil emoţionat la fiecare revenire în Caracal.

Ion Cristescu (1912-1994) este cunoscut ca poet şi epigramist sub

numele de Nellu Cristescu. A fost un adevărat ferment cultural al

meleagurilor romanaţene: înfiinţează Cenaclul literar H. G. Lecca (1933) şi

editează revista bilunară Prietenia literară (1940) şi revista de poezie H. G.

Lecca. A publicat mai multe volume: Epigrame (1933), Poezia

anotimpurilor (1936), Primăvara (1939), Unde din marea linişte (1942),

Epigrame (1947).

Un alt caracalean risipit cu generozitate în diverse activităţi culturale

a fost Mircea Stănculescu (1914-1973). Poet discret, mai mult un visător, nu

şi-a strâns niciodată versurile într-un volum. A editat în schimb, în 1936,

cunoscuta revistă Domnul de rouă la care au colaborat o serie de scriitori

importanţi, Virgil Carianopol, Gib Mihăescu, Tudor Arghezi, Nichifor

Crainic, Doina Bucur, Coca Farago, Pan Vizirescu, Ion Potopin. În 1940,

publica la ziarul Universul. A fost şi un pasionat organizator şi regizor de

spectacole de teatru.

Un renumit slavist, profesor şi, apoi, decanul Facultăţii de Filologie a

Universităţii din Timişoara, a fost Alfred Heinrich, născut la 28 ianuarie

1922, rezident în Germania. A publicat lucrări şi articole de specialitate:

Natura ca mijloc de analiză psihologică în proza lui Lermontov (1965),

Elemente puşkiniene în lirica şi proza lui Negruzzi, Tentaţia absolutului –

personaj şi compoziţie în epoca lui Dostoievski.

Între atâţia poeţi produşi de Caracal, Nicolae-Paul Mihail este

aproape o raritate, fiind în principal prozator şi scenarist. S-a născut la 2 iulie

1923. A fost elev al Liceului „Ioniţă Asan”, după care a urmat şcoala

militară, fiind ofiţer activ la Corabia, Piatra Olt şi Craiova. Din 1959, se

stabileşte la Sinaia, de unde, când nostalgia meleagurilor natale îl încerca, nu

pregeta să revină printre concetăţeni. Baroc, plin de umor, exercitând o

atracţie magică asupra interlocutorilor, cozeur inegalabil, este o apariţie

insolită. Întâlnirile cu el sunt reconfortante şi pasionante, Nicolae-Paul

Mihail fiind deja o piesă a mitologiei locale şi, mai ales, memoria cea mai

afectivă a vechiului Caracal şi a nostalgiei după Romanaţi. A publicat un

număr considerabil de volume de proză: Femeia cibernetică (1969),

Demascarea lui Turnesol (1971), Potirul Sfântului Pancraţiu (1971),

Dispariţia profesorului (1974), Damen-vals (1975), Sub aripa vântului de

noapte (1979), Întâmplări ciudate la miezul nopţii (1974), Aventurile unui

soldat de plumb (1993). În colaborare cu Eugen Barbu a scris Războiul

__________________________________________ 1888-2013

267

undelor (1974) şi scenariile la filmele Haiducii (1966), Urmărirea (1974),

Un august în flăcări (1974), Castelul din Carpaţi (1975), Drumul oaselor

(1980), Trandafirul galben (1982). Este şi un epigramist inspirat şi redutabil

şi un baladist rafinat. În tot ceea ce scrie este un stilist atent, un foarte bun

cunoscător al efectelor limbii, un artizan. Este membru al Uniunii Scriitorilor

din România, din 1977.

Radu Niţu s-a născut în 1943. Liceul l-a făcut la „Ioniţa Asan”, după

care urmează Facultatea de Filologie, secţia de Germană, la Universitatea din

Timişoara. Din 1986 s-a stabilit în Suedia. A publicat mai multe romane:

Vâlva codrului (1974), Pădurea nu doarme (1976), Dincolo (1978), Ora

incertă (1988). Subiectele sale sunt uneori inspirate din legendele şi istoria

meleagurilor natale. Autorul ştie să dezvolte complex conflicte epice.

Paul Aretzu este poet, critic şi eseist. S-a născut la 29 mai 1949, în

oraşul Caracal, judeţul Romanaţi. A urmat cursurile Liceului „Ioniţă Asan”

(1963-1967) şi a absolvit Facultatea de filologie a Universităţii din Craiova,

secţia română-franceză (1973). Este membru al Uniunii Scriitorilor din

România şi redactor şef al revistei „Ramuri”.

A publicat cărţi de poezie: Carapacea cu sunete (1996), Orbi în

Paradis (1999), Diapazonul de sânge (2000), Cartea Psalmilor (semne de

iubire), cu o prezentare de Marian Drăghici (2003), Urma lui Uriel, cu o

postfaţă de Eugen Negrici (2006), Cartea cu anluminură (2010), Psalmi cu

anluminură (2011), ştergerea completă a feţei (2011). De asemenea, cărţi de

critică: Viziuni critice (2005), Scara din bibliotecă (2007), Jurnal de lecturi

(2009), Măgăriţa lui Balaam (2013).

Poemele sale au fost traduse în engleză, franceză, sârbă, maghiară,

turcă.

Aurelian Titu Dumitrescu este unul dintre poeţii contemporani

importanţi. S-a născut la 15 februarie 1956. A urmat cursurile liceului

„Ioniţă Asan”. Are o prodigioasă forţă de creaţie, dovadă fiind numărul

foarte mare de volume publicate: Iubire de pietrar (1982), Antumele (1985),

Antumele 4-5 (1986), Quasimodo. Antumele 6 (1987), Poeme (1989),

Încercare de înşurubare în real (1991), Monologuri (1991), Mi s-a culcat

moartea pe inimă (1992), Aproape tac, aproape plîng, aproape sînt (1995),

Melanholia deşertăciunilor (1996), Deşertăciunea şterge faţa morţii (1996),

Acolo unde plînsul nu atinge moartea (1997), Trei tipare (1998), Antumele

(volum antologic, 1998). De referinţă rămân şi cărţile dedicate personalităţii

lui Nichita Stănescu, Antimetafizica şi Nichita Stănescu, atît cît mai ştim noi.

Cultivă o poezie amplă, revelată, exhibând zone absconse, anamneze,

aşteptând metafora. Impresionează coerenţa ritmului, acumularea lirică,

1888-2013 __________________________________________

268

amintind de tragedia antică. Ziarist de vocaţie, a făcut parte din redacţiile

revistelor: „Flacăra”, „Rebus”, „Filatelia”, „Viaţa românească” (la care a fost

secretar general de redacţie).

În ultima vreme, s-a afirmat o serie de scriitori tineri, cu posibilităţi

deosebite, Xenia Karo, Catrinel Popa, Silvia Diaconescu, Liviu Andrei.

De Caracal se leagă şi numele altor scriitori, născuţi prin voia

destinului, pe alte meleaguri, dar care, prin date importante ale biografiei lor

s-au asimilat şi aparţin locului. Dintre aceştia fac parte Ionuţ Octavian Botar,

Doina Bucur, Mihail Drumeş, Virgil Dumitrescu, Constantin Iancu, Dumitru

Nicolcioiu, Ion Potopin, Ion Precupeţu, Naum Smarandache, Ion Stoica,

Gheorghe Stratan, Corneliu Vasile, Ion Zbârcot.

Tot oameni ai scrisului, amândoi istoriografi ai judeţului şi oraşului,

sunt Crăciun Pătru şi Dumitru Botar. Primul, deşi este născut la Cruşovu

(1928), prin tot ceea ce a făcut pentru şcoala şi cultura caracaleană poate fi

asimilat. Dumitru Botar, născut în 1945, absolvent al liceului „Ioniţă Asan”

şi licenţiat al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, este autorul

unei importante sinteze privitoare la personalităţile judeţului Romanaţi, Fiii

Romanaţiului, 2 vol. (1996), în care, cu acribie ştiinţifică, dar şi cu răbufniri

afective, face tablourile spirituale a aproape 200 de persoane. A mai publicat

Atunci la Robăneşti (1993) şi Virgil Carianopol 1908-1984 (1997).

Privind în ansamblu fenomenul cultural caracalean, se observă că

domină latura satirică, umoristică, epigramatică, mai accesibilă percepţiei

publice, şi se manifestă mai discret latura elegiacă, metafizică, ceea ce poate

fi un indiciu pentru un studiu caracterologic asupra psihologiei colective.

Un poet aproape uitat

În funcție de contextul cultural sau politic,

de mentalitatea dominantă într-o anumită perioadă,

de estetica asumată, lirica lui Virgil Carianopol a

oscilat sensibil, mai ales în partea ei formală, astfel

încât, între 1931 și 1934 (când i-au apărut

volumele Flori de spini, Virgil Carianopol, Un

ocean, o frunte în exil) a ieșit în evidență prin

fronda avangardistă, între 1937 și 1942 (Scrisori

către plante, Carte pentru domnițe, Frunzișul

toamnei mele, Scară la cer, Poeme de pe front) se

convertește la o direcție naționalistă și creștină, iar

__________________________________________ 1888-2013

269

după 1967 până la moartea sa, în 1984 (Versuri, Cântece de amurg, Cântece

românești, Viorile vârstei, Ştergar românesc, Lirice, Elegii și elegii, Cântece

oltenești, Lumini pentru dragostea mea, Peisaj românesc, Cântec la

plecarea verii, Cântece pentru mama), scrie o poezie calmă, a elegiei

senectuții, contaminată cu un sentimentalism regional, cu specific oltenesc.

Viața lui s-a aflat în congruență cu meandrele operei, ostentativă în tinerețe,

apoi, imprudentă, într-un timp istoric hazardat, plătind cu ani grei de

închisoare politică, și, în fine, resemnată, cunoscând, ca urmare a unor

compromisuri, o anume împlinire apolinică.

În afara unor astfel de evenimente, specifice oricărei existențe (dar

mai ales generației din care a făcut parte), constanta personalității sale a

reprezentat-o miezul poetic nativ al ființei sale, având tot timpul convingerea

neîndoielnică a propriei vocații. George Călinescu l-a încadrat (în 1941) în

grupul eseniniștilor, consemnând începuturile suprarealiste și trecerea la o

poezie plină de ardoare, influențată de extravagantul poet rus.

Așa-numitul avangardism de la debut mimează spiritul vremii,

reprezentând de fapt o formă de nonconformism artistic și de inconfort

existențial (înstrăinarea, elegia timpului, solilocviul interogativ, invocarea

morții). În volumul de debut predomină tristețea pretimpurie, sentimentul

damnării, senzația de frig interior (bacoviană), complacerea în moarte. Din

același spirit contestatar, poetul simulează agramatismul, nu folosește semne

de punctuație, nici majuscule. Se aliniează, însă, avangardiștilor prin

imagismul bogat, prin fuga de forme închistate, prin expunerea impulsurilor

și a unei vehemențe subiective. Se detașează prin infuzia de sensibilitate,

evitând aserțiunile programatice. Virgil Carianopol nu face metapoezie, ci își

comunică (patetic, dar scrutător) propriile trăiri: „o mâinile înnoptate în

rugăciuni/ o mările cu sânii de dantelă/ o somnul trăind în concubinaj cu

femeile/ o pădurile mergând ca cerbii prin frunze/ o domniță cu părul spălat

în legendă/ o castelul cu talia de țipăt/ o cântecul rămas în drum ca un

cerșetor/ o continentul cu țărmurile mâncate de liniște/ o pușcăriile fugind cu

deținuții/ o femeia mea pe care nu te-am văzut niciodată/ o întâlnirile din

vis./ o noaptea ca o soră de caritate/ o tristețe a oamenilor de la capul bunei

speranțe/ o dimineți ale aristocrației mele/ o prietenu cu neurastenie în

degete/ o marea mea indiferență/ o sufletu sufletu./ d-lor/ să ridice pumnul

cine este poet” (o mâinile înnoptate în rugăciuni). Se justifică pe deplin,

datorită pregnanței confesive, atribuirea propriului nume unui volum de

poezii. Exaltarea libertății, recursul la subconștient (poetul își amintește

prezentul), voluntarismul sunt temperate prin dominanta elegiacă, nostalgică:

„Să-mi smulg amintirea/ poemele mele veșnic libere/ și tristețea mea aici”

1888-2013 __________________________________________

270

(Oameni, poeme, prieteni). Totuși, sarcastic, avertizează: „ce vă pasă/ când

vă vorbesc de rău/ când fac poeme proaste/ ori când vă fac măgari?/ fiecare

cuvânt este un soldat rănit/ din marea bătălie ce se dă în mine./ feriți-vă/

poemele mele sunt contagioase.” (eu nu am copilărit cu nimeni).

Volumul Scrisori către plante (1936) încheie etapa de entuziasm a

imaginarului și fixează coordonate ale tradiționalismului poetului.

Asimilează spontaneitatea neliniștitului Esenin și substanțialitatea poeziei

argheziene. Asumă și o deschidere socială, de solidaritate cu marginalii

existenței: pauperii, femeile ftizice, femeile firave, din care nu rămâne decât

amintirea neputincioasă, țăranii umiliți. Citadinul (rezidentul bucureștean)

are nostalgia castelelor de basm, a domnițelor de altădată, a naturii virgine,

stenice. Prefigutându-i pe cerchiștii de la Sibiu, scrie poemul Întoarcerea în

baladă. Poemul Întrebări de seară nu este departe de vacuitatea din

Duhovnicească, a lui Arghezi. Ritmuri și imagini argheziene se vor ivi

adesea. Poetul accentuează latura sentimentală. Schimbarea paradigmei

avangardiste cu cea tradiţionalistă se finalizează odată cu volumul Carte

pentru domnițe (1937). Deși tradiționalismul lui Virgil Carianopol este unul

veritabil, nu lipsesc nici elemente formale, preluate din recuzita consacrată.

Modul de întoarcere în memoria ținutului natal, de a cărui nostalgie

se simte năpădit, este cântecul. Oltenia este idealizată, personificată, sunt

înviate fantasme, tablouri de epocă, mituri, imagini rurale. Întoarcerea este

una organică, dramatică: „Dar când mă duc toamna câteodată pe-acasă,/

Când își fâșie porumbul cămașa lui de mătasă,/ Când văd de departe casa

noastră cu turle/ Și îmi ies amintirile înainte de surle,/ Se deșteaptă în mine

toți plugarii noștri robi,/ Toată ceata aceasta de Christoși obidiți și neghiobi/

Și fără să vreau, mă dau jos din trăsură,/ Iau bulgări de pământ reavăn și-i

mestec în gură,/ Mi se ridică pumnul spre zarea depărtată de plumb/ Și plâng

îmbrățițând toate tarlalele de tristeți și de porumb.” (Întoarcerea lângă

pământ). Amintiri de album imaginar trezesc chipuri ale femeilor iubite,

sentimente, recuperează ardența altei vârste. Exercițiul elegiei este

omniprezent: la treizeci de ani se plânge de bătrânețe, se simte inutil, își

așteaptă moartea, stare reflectată și în natură (frunze îngălbenite,

meteorologie ostilă, flori ofilite). Totuși: „Plecăm așa ca-ntr-o călătorie

lungă/ Pierim și iar venim în alte țări.../ Ca fluviile ce-au secat de mult pe-

aici/ Și totuși, s-au făcut în altă parte mări.” (Ca fluviile).

Îmbinarea dintre natura sa lirică și manierismul practicat produce

uneori convenționalitate, monotonie, exprimări perifrastice. Nu lipsesc însă

misterul, dedublarea, inefabilitatea, rafinamentul stilistic. În centrul

poemelor se află confesiunea. Autorul este demiurg, luminofor, dar și

__________________________________________ 1888-2013

271

neîmplinit, răzvrătit, descurajat, prezență iluzorie. Este accentuată

dezamăgirea existențială, legată de fugacitatea timpului, refugiul în reverie

(cu baluri, cu domnițe, cu hanuri, cu partide de vânătoare), într-un pitoresc

idealizat: „Aud, aud și-acuma hăitașii prin stufișuri,/ Mai văd și azi pădurea

culcată-n văi pe brânci./ Și vremea, vultur aprig, trecând ca o furtună/ Cu

amintirea, pradă, s-o sfâșie-ntre stânci.// Știu, știu, le văd pe toate, le-aud,

parc-au fost ieri,/ Dar cine să mai plece, ce aprig vânător,/ Cu codrul tot în

geantă, cu țipetele-n el,/ Când bătrânețea, șarpe, te mușcă de picior?”

(Vânătoarea).

Orășeanul naturalizat dezvoltă nostalgia copilăriei trăite la țară (la

Izbiceni, lângă Dunăre), evocă sătenii și muncile agricole, afirmă venerația

pentru moralitatea omului simplu, se consideră pe sine un mortificat, un

mesianic: „Lasă-mă, eu trebuie să plec, să trăiesc în nevoi,/ Eu nu sunt făcut

pentru dragoste.../ Eu sunt făcut să mor pe drumuri, sau în război...”

(Răspuns celei de acasă). Iubirea istovită, a amintirilor, este completată cu

iubiri fabuloase, magice (poetul așteaptă, noaptea, cu masa întinsă, o iubită

moartă, altă dată se transformă în strigoi, pentru a se putea apropia de

domnița aleasă).

Cruzimile războiului apar dramatic în volumul Poeme de pe front

(1942). Îndemnul adresat camarazilor ascunde mult cinism: „Nu mai plânge,

râzi și râzi mereu/ Și omoară tot și iar omoară./ E mai sfântă mâna ce ucide

ca soldat/ Decât mâna care plânge pe vioară!” (Pentru leatul care vine), sau:

„Sfinții care mor răsar din nou,/ Nu rămân să viețuiască-n lut./ Trage,

camarade, trage, trage!.../ Nu omori pe unul cunoscut.” (Trage, camarade...).

În 1967, după anii de închisoare politică de la Aiud și Periprava

(1956-1963), după umilințele la care a fost supus după punerea în libertate

(forțat să colaboreze cu puterea), Virgil Carianopol publică volumul Versuri,

o antologie completată cu poeme inedite, cu o prefață semnată de Ovidiu

Papadima. Tonul se schimbă radical. Poetul are, în locul scepticismului și

mohorelii de până atunci, o seninătate înțeleaptă, blândețea celui care a fost

în infern și dă alt sens vieții. Între ineditele din 1967, se află poeme de

căutare a identității, și altele ale zădărniciei, ale crepuscularității: „De fiecare

dată,/ În fiecare seară, de câte ori mă apuc să scriu,/ Cineva pe care nu-l știu,/

Cineva dinăuntru, din afar’, din pustie,/ Cine nu știu, îmi ia mâna și scrie.//

Or fi amintirile, umbrele din mine,/ Poate altcineva – nu știu cine./ Dar

întotdeauna, oricât n-aș vrea,/ Simt câte trei, patru mâini care vor să scrie cu

mâna mea.// Uneori lupt cât se poate,/ Până mi-ascund mâna de mâinile

toate./ Alteori stau toată noaptea ca-n vis,/ Până termină toate mâinile ce au

de scris.// Fiecare are de încrustat câte un gând./ Una scrie resemnată, alta

1888-2013 __________________________________________

272

strigând,/ Una visează, alta, cine știe,/ Își aduce aminte de când putea singură

să scrie.// Spun toate acestea la prieteni drepți,/ Citesc poeziile la oameni

înțelepți./ De ce, totuși, toți mă laudă pentru ele,/ ca și cum ar fi poeziile

mele?” (La ceasul de taină). În restul volumului, peisaje de mare plasticitate,

antropomorfizate iscusit. Poetul gândește pictural, cu risipă de culori și de

figuri de stil, în alegorii mici. Realizează o lume simbolică, sufletească,

vizuală – ca o compensație a perioadei de recluziune. Știe să acumuleze liric

și să amplifice finalul, folosind din plin eufoniile prozodice. Tânguirile sunt

ale unui frustrat încă din tinerețe, considerându-se un nedreptățit al

existenței. Totuși, are convingerea unei comunicări generalizate, organice, cu

tot împrejurul, cu timpul, cu propria gândire.

Poezia cu sursă etno-folclorică, din câteva volume, proiectează

simboluri ale culturii populare, oala de lut, covorul oltenesc, cămașa cu râuri.

Sentimente, idei dramatice, despre bătrânețe, despre moarte, despre

deşertăciune, sunt exprimate cu simplitate și, totuși, căldură, realizând

conexiuni elocvente cu mediul rural sau cu cel natural. S-a încetățenit

imaginea unui imagist, a unui artizan, dar sub mască sunt intense mișcări

sufletești, puternice trăiri interioare. Avântul eseninian romanțios nu l-a

părăsit niciodată, preschimbându-se uneori în gigantism.

Poet nativ, lipsit de veleități livrești, Virgil Carianopol se remarcă

prin simplitate și onestitate, prin patos autentic. La senectute, poezia sa

atinge o seninătate clasicistă. Era normal ca un om care a stat ani buni într-o

închisoare de exterminare să se camufleze, în condiții politice ostile, într-o

poezie a tradiției, adică a supraviețuirii prin continuitate. Ca mulți alții, este,

azi, un poet pe nedrept uitat, deși s-ar potrivi foarte bine un recurs la

capodopera sa, reflectare a unei mari suferințe: „Hermina-i doar un pic de

viață,/ Un giuvaer ce dă scântei./ Trăiește-n Nordul numai gheață/ Și-i prinsă

pentru-argintul ei.// Ca s-o vâneze, vânătorii/ Găsesc un golf de gheață-n jur.

Și-i dau cu chinoros pereții,/ Ştiind cât ține ea la pur.// Hăitași, cu glasuri ca

de fiare,/ În aerul vibrând sonor,/ O-mping apoi strălucitoare/ Până ce intră-n

golful lor.// Cu mușchi puternici, temerară,/ Cu gheare tari în teci adânci,/

Hermina ar putea să sară,/ Să fugă dincolo de stânci.// Decât să-și

murdărească însă/ Cu negru albul ei de har,/ S-așează pe zăpadă, strânsă,/ Și-

așteaptă moartea, ca pe-un dar.// E datul ei, îi scrie în soartă/ Să dea cuvânt la

veșnicii./ Mai bine să lucească moartă,/ Decât murdară printre vii.”

__________________________________________ 1888-2013

273

Tudor Măinescu, un poet la răspântie de

vremuri

Tudor Măinescu s-a născut în 1892,

în Caracal, fiind fiul unui funcţionar de la

poştă. Pleacă din oraş, la scurt timp,

făcându-şi cursuri şcolare la Craiova,

București, Mizil, Ploieşti, Galaţi. A absolvit

Facultatea de Drept (1923), după ce urmase

un an la Medicină şi un an la Conservatorul

de Artă Dramatică. Din 1924, intră în magistratură, funcţionând mai întâi în

comuna Celaru (jud. Romanaţi), apoi la Caracal, Călăraşi, Miercurea

Sibiului, Ciochina (Ialomiţa), Slatina, fixându-se, în fine, în calitate de

consilier, la Curtea de Apel din Bucureşti, de unde se pensionează, în 1941.

A scris poezie, proză, literatură pentru copii şi a făcut traduceri din

franceză (Victor Hugo, Jean Racine, La Fontaine, Aymé Marcel), greacă

veche, latină, engleză, germană, rusă. Debutează în 1929 cu volumul de

versuri O picătură de parfum, urmat de Surâs… (1931) şi O fată mică se

închină (1936), conţinând lirică minoră, pasteluri, elegii, romanţe, epigrame,

parodii. Este receptat favorabil de Al. Philippide, Tudor Arghezi,

Perpessicius, Demostene Botez. George Călinescu îl încadrează, în Istoria

sa, într-un ultim capitol, Alte orientări, spunând că este „în tradiţia lui

Cincinat Pavelescu, unul dintre aceia care socotesc poezia o simplă distracţie

mondenă sau un mijloc de captare sentimentală. […]. Cam ieftine,

versificaţiile au însă oarecare amabilitate şi chiar mişcarea creionului liric”.

După război, a publicat două antologii de poezie, Flori şi ghimpi

(1956) şi Soare cu dinţi (1972), dar şi cărţi noi, Florile prieteniei (1959),

Versuri clare (1961), Florile vieţii (1962). A excelat în domeniul umoristic

şi epigramatic, ştiind să pătrundă empatic şi în universul copilăriei. A scris şi

proză scurtă, Întâmplări vesele pentru oameni trişti (1943), Schiţe oarecum

vesele (1966), Curăţitorii de pete (1974). În acelaşi registru umoristic se

înscrie şi traducerea celebrelor Povestiri umoristice ale lui Stephen Leacock.

După o viaţă lungă, dar nu liniştită, a trecut la cele veşnice în 1977.

A fost un scriitor nu strălucit, dar onorabil, cum au fost şi alţii în

perioada interbelică. Firea sa melancolică a fost dublată de una umoristică şi

1888-2013 __________________________________________

274

sarcastică, specifică mediului avocăţesc, remarcându-se prin epigrame

ingenioase, specie socotită regina minţii, manifestată în dueluri

spectaculoase prin reacţia rapidă şi inventivă.

Apărut în 1956, la Editura de Stat Pentru Literatură şi Artă, volumul

Flori şi ghimpi (pe care l-am găsit în biblioteca Liceului „Ioniţă Asan” din

Caracal) marchează un moment de cotitură, fiind o antologie insolită,

hibridă, alcătuită din: poeme scrise între 1920 şi 1944, altele scrise între

1944 şi 1955 şi din epigrame vechi şi noi. După cum se vede, autorul ţine să

despartă apele, de o parte scrisul vechi, de altă parte scrisul nou. Poziţia este

simptomatică pentru perioada stalinistă prin care trecea ţara şi cultura. Este

interesant de observat şi faptul cum un umorist serios, dintr-o etapă firească

a istoriei, se transformă, pe neaşteptate, într-un suporter ideologic, într-o

etapă nefirească. Poetica sa simplă – cordială şi gentilă – este cuprinsă

sintetic în două strofe liminare: „Poeme scumpe, voi, iubite pagini,/ Cu rime,

asonanţe şi imagini,/ Ce fericite sunteţi că din ceaţă/ aţi apărut, zâmbind, la

suprafaţă.// Şi eu sunt fericit cu voi acum/ Dar mă gândesc la cele de pe

drum/ Care-au căzut, necunoscuţi eroi,/ Ca să ajungeţi, la lumină, voi.”

Tudor Măinescu este un poeta faber, venind din direcţia lui Tudor Arghezi şi

având caligrafia ornată a lui Ion Pillat.

Poezia pe care o scrie în perioada interbelică, amestec de

tradiţionalism şi simbolism, excelează în sensibilităţi plastice, este graţioasă,

putând sta lângă autori renumiţi ai smalţurilor şi ai exuberanţei: „Joc de

soare, joc de soare,/ Joc de alb, ca de ninsoare…/ Năvăliri de crin în

floare…/ Joc de soare…// Din a albului risipă/ Dai o glorie de-o clipă/ Şi pe-

un lucru oarecare/ Pui o clipă de splendoare,/ Joc de soare…// Pui pe ţigla

unei case/ şi pe zidurile roase/ Strălucire de mătase../ Dai sclipiri de

sărbătoare,/ Joc de soare…” (Joc de soare). Unul dintre cele mai realizate

poeme este Dimineaţa. Poetul alege teme simple, pe care le transfigurează.

Este ca şi cum ai îmbrăca manechine, folosind fantezia verbală şi stilistică.

Printr-o irupţie de imagini ni se transmite evanescenţa unui zbor, amestec de

simboluri şi de irealitate, ca o înviere în planul transcendenţei: „O pasăre

gigantă-şi desfăşoară,/ Spre miazănoapte şi spre miazăzi,/ Imensele-i aripe

cenuşii./ Şi-nfige ghearele-n apus şi zboară…// Dar vrând să evadeze-n

infinit/ Din înstelata bolţii colivie,/ Să-şi facă loc, a prins în răsărit/ Să-nţepe

ca-ntr-un leş, cu lăcomie.// Broboane de rubin încep s-apară;/ Dar ciocul ei

adânc, adânc tot sapă./ Şi iată-acum prin rana circulară/ Enormul trup cum

poate să încapă.// Şi-adună aripile şi ca un ac/ Alunecă-n a cerului mătasă./

Pe fulgii strânşi ia sângele şi lasă/ Spre infinit un gol ca un colac.” Şi serii,

după aceeaşi metodă minuţios descriptivă, îi dedică Tudor Măinescu o

__________________________________________ 1888-2013

275

delicată alegorie, dovedindu-şi înclinaţia către pastel: „Uşor şi liniştit, cu

mersul moale,/ Se-apropie plăpând, înăbuşit,/ Ascult… Şi-aerienele sandale/

Par molcome silabe-ntr-un şoptit”. Întâlnim în lirica sa o risipă botticelliană

de imagini, picturalitate, un uşor paseism, reverie, armonia vieţii, nostalgia

iubirii, elegia trecerii. Poetul are, uşor de înţeles la un ironic, tendinţe

moraliste, arătându-şi solidaritatea faţă de cei săraci, reprobând

mediocritatea, falsul patriotism, rapacitatea.

Pastelul şi elegia conţin vagi ecouri din lirica lui Ion Pillat. Creaţia sa

are însă o sensibilitate aparte şi este în întregime originală. O caracteristică a

sa este ironia şi umorul. Într-o alegorie a orătăniilor din ogradă: „Dar insul

cel mai bine pus/ Cel mai solemn din acel clan –/ Cel mai integru/ Era acolo

un curcan:/ Curcanul negru./ Era un personaj trufaş,/ Având un pseudopanaş/

Şi un orgoliu dilatat/ Şi pe nimic întemeiat;/ Căci glas avea şi nu cânta,/ Iar

când voia aşa ceva/ Bolborosea.// Aripi avea şi nu zbura./ Iar când voia aşa

ceva/ Doar se-nfoia./ Să ai aripi şi să nu zbori?/ Ce tristă viaţă, domnilor! Să

ai aripi fără avânt/ Ca să rămâi tot pe pământ?/ Să nu te-nalţi, să nu pluteşti/

Pe sus, prin sferele cereşti?/ Să ai aripi fără elan/ Ce tristă viaţă de curcan!”

(Curcanul negru). Curcanul însă, care era şi pizmătareţ, provocând tăierea

multora dintre păsări, nu o sfârşeşte nici el bine, îmbolnăvindu-se din cauza

îmbuibării la care era supus de stăpână, cu rom, cu boabe şi cu vin, şi

murind. În acelaşi registru umoristic se înscrie şi Autonecrolog-ul, probă a

firii sale agreabile: „S-a săvârşit din viaţă azi/ Un om de treabă şi de haz/

Poet în ore de răgaz,/ Poet de seamă, după vis…/ Dar nu atâta după scris…/

[…]/ Nu lasă versuri pe de rost,/ Nu ştie nimenea ce-a fost./ Cortegiul lui

sărac, agale/ Il trag doi cai aduşi de şale”.

Ni se dă însă, în continuare, dovada modului în care vremurile îşi bat

joc de un scriitor „de treabă şi de haz”. După 1944, cu toate că umorul nu-l

părăseşte (am zice, chiar, că îl salvează), temele devin banale, convenţionale,

cu substrat politic sau fals moralist, o şedinţă, un diferend cu o editură,

sfaturi adresate unui confrate neangajat: „Scoţi vechi hârţoage la academie/

Şi praful mort îl sorbi cu lăcomie;/ De ce n-adulmeci însă de sub cer/ Şi

praful viu de pe un şantier?” (Unui scriitor izolat). El însuşi îşi asumă morala

mică, angajamentul social şi politic, absoarbe în poeme toate clişeele vremii

(sirena lui Vasile Roaită, elogiul societăţii noi, sugerate de imaculaţii ghiocei

purtaţi de fete, lumina şi libertatea care vin de la Soare-Răsare, îndemnul la

muncă voluntară, alfabetizarea asociată cu electrificarea, misiunea

inginerului agronom, bucuria de a face stagiul militar, ungurii şi românii

aflaţi în duşmănie de veacuri pe care îi înfrăţeşte colectivizarea). Poemele

lungi nu sunt altceva decât nişte cronici rimate. Textele sunt schematice,

1888-2013 __________________________________________

276

versificări ideologice, propagandistice, de o penibilitate greu de suportat,

proiectând o societate utopică, a totalei armonii: „Priviţi, cum mână-n mână,

spre uzină,/ În schimbul doi, un stol de tineri zboară,/ Cum mii de alte stoluri

prind să vină/ Să ne vestească-a lumii primăvară.” (Ghioceii) sau „Tu,

târnăcop, atât îmi eşti de drag!/ Loveşte peste tot fără cruţare,/ În tot ce-l

împilară pe sărac,/ De la jupân şi pân’ la cel mai mare!” (Primenire) etc.

Poezia se goleşte de toată slava sa, rămânând simulacrele, fariseismul,

exuviile, lozincile, sentimentalismul fals, instigarea la violenţă în numele

bunătăţii, la nedreptate în numele adevărului. Prozelitul, fost demnitar în

magistratură, pare, dintr-odată, total amnezic, lipsit de voinţă, aservit,

inundat de fericirea fadă adusă de la Răsărit, luat de şuvoiul entuziasmului

propagandistic: „O, Comunism, îmbelşugată vale/ O, câtă trudă pentru

omenire/ Pân’ să ajungă-aici spre fericire” (Spre fericire).

Din secţiunea rezervată epigramelor, alegem răspunsul dat lui Ştefan

Bănulescu, la invitaţia acestuia (ironică) de a se inspira din Mihai Beniuc:

„Sunt prea bătrân să iau acum,/ Din mărul lui de lângă drum./ Nu pot să urc,

c-aş lua şi-un sac,/ Iar cele de pe jos nu-mi plac”. Alta vizează o piesă

semnată de dramaturgul, şi el angajat, Horia Lovinescu: „O citadelă să

zideşti/ E-o tragedie perimată./ Mai bine e să construieşti/ O <<Citadelă

sfărâmată>>”.

Volumul, apărut, amintim, în perioada stalinistă, a anilor cincizeci,

improprie nu numai literaturii, conţine, după cum indică titlul, flori (unele

autentice, altele ruşinos falsificate) şi ghimpi (nu foarte înţepători, dar

ingenioşi). El ne dezvăluie o parte frumoasă a poeziei lui Tudor Măinescu,

cea dinainte de război, şi alta dispusă la concesii, compromiţătoare. Aşa au

fost vremurile, mulţi au fost duplicitari, s-au vândut pentru privilegiile

momentului. Au existat, totuşi, scriitori care au avut puterea să-şi păstreze

demnitatea, care au făcut ani grei de închisoare pentru a-şi menţine fiinţa

morală. Poezia lui Tudor Măinescu, de până la 1944, este de bună calitate,

demonstrând un talent real, fineţe şi un deosebit simţ al limbii. La întrebarea

dacă arta are morală în situaţii istorice dramatice, răspunsul, cred, nu se

poate limita la invocarea principiul autonomiei estetice.

__________________________________________ 1888-2013

277

Nicolae-Paul Mihail, un memorabil

Nicolae-Paul Mihail, abordat de toți cu

accesibilul nea Nicu, rămâne în memoria celor ce l-

au cunoscut, în primul rând prin spectaculozitatea

aparițiilor lui publice. Puțini sunt cei care i-au citit

cărțile, dar mulți l-au prețuit pentru discursurile lui

pline de vervă, pentru lecturile publice, pentru

umorul studiat, uneori livresc, întotdeauna inspirat,

pentru jovialitatea cvasipermanentă. Domeniul lui

tare a fost cel comic, imprimat și aproape tuturor

scrierilor sale. A fost obsedat de performanța

stilistică, sie însuși impunându-și un stil de viață ce

părea, câteodată, puțin excentric. Actorul (mare) din

el a bătut adesea scriitorul. Ar fi putut face parte din

galeria Crailor de Curtea-Veche, strângând mai

multe personaje într-unul singur. Avea o bună

instrucție (într-o seară, în casa nepotului său,

profesorul Corneliu Miulescu, ne-a scandat cantități

considerabile din poeți latini – mai ales Horatiu –, ba

chiar și din Homer ceva, pomenindu-l cu admirație

pe profesorul de limbi clasice, de la Ioniță Asan,

Olexiuc, un zbir bun al elevilor). Avea o memorie

prodigioasă, cum stă bine unui prozator. Era un om

curios, neobosit căutător de nou, un vânător de vorbe rare, dar și un

petrecăreț de bună calitate, imprimând chefurilor un protocol aparte,

asezonându-le cu discuții fastuoase, volubile, presărate cu iluminări. Avea

rețete proprii de preparare a vinului sau a țuicii fierte, cu multe ingrediente,

cu scorțișoară, cuișoare, cu miere. Strânsese multe amintiri ale Caracalului

de odinioară, evocând persoane și locuri de mult dispărute. A reușit astfel să

producă o atitudine de patriotism local, demnă și exotică, într-un oraș atât de

defăimat de toată lumea. Stilul său actoricesc făcea să fie îndrăgit, iubit cu

adevărat. Era, și acest lucru îl lăsa să se vadă, un himerist, un visător, dar

capabil să convingă lumea de ideile lui, uneori năstrușnice. Avea o tinerețe

permanentă. Era cordial cu toți, nu cred să fi avut inamici.

Specifică vocației sale actoricești a fost și preocuparea pentru

epigramă, specie eficientă, cu impact rapid, precum și pentru balada de tip

1888-2013 __________________________________________

278

villonian, a trecerii ireparabile a timpului, ori de tip galant (Ce mi-ai pus, fa,

nebuno, în cafea?), texte foarte muzicale, cu rigori prozodice.

Se păstrează în memoria noastră ca o prezență vie, cu o imagine

deosebit de agreabilă, exuberant, umplând spiritual spațiul, în ciuda trupului

împuținat, figură legendară a Caracalului. Viața lui a fost, în bună măsură, un

scenariu scris de el; crea o magie, ritualiza orice eveniment, introducându-l

într-un spațiu mitic.

Poezia ca spovedanie continuă

Fără îndoială că ideea, nu lipsită de

ostentaţie şi oarecum pleonastică, a lui Aurelian

Titu Dumitrescu de a-şi numi antume poemele

publicate până acum, are semnificaţia sa. În

primul rând, se marchează înscrierea lor într-o

realitate subiectivă, calitatea lor fiziologică, de

structuri în funcţiune. În al doilea rând, se

prezervă o viziune lucidă, în stare să exorcizeze imaginea morţii, a

postumităţii clasate, irevocabile.

Antologia Antumele I, II (Editura Vinea, Bucureşti, 2006) cuprinde

poeme publicate între anii 1983 şi 1991, selectate din reviste şi din şapte

volume.

Textele de început, extrase din Antimetafizica, sunt scintilaţii de idei,

imponderabile ca nişte haikuuri, sinestezii, percepţii hipersenzoriale: „Te/

bănuiam în ondulaţii/ cînd, într-o piatră, obosise culoarea,/ eu, orizont, mă

adăugam peisajului,/ realitatea tremura ca suprafaţa unei ape/ atinsă

dinăuntru/ de coada/ verzuie.” (Doar stelele dau înălţime fiinţei palide).

Încă de acum, poetul îşi însuşeşte tonul unui cântăreţ inspirat, al unui

aed, lăsându-se condus de o scandare arhaică, adoptând o voce nostalgică,

prinsă în efortul de a recupera un epos fragmentat, o spiritualitate risipită,

rememorată: „Tu mai atingi la răsărit de soare/ acele linii moarte de pe

trunchiuri,/ se luminează locul unde stai/ şi vremurile-n umbre trist se

pierd.// Tu doar te sperii de cuvînt/ ca un sinucigaş ce-şi vede chipu-n ape,/

îmi amintesc acum de o lumină/ ce nu se depărtează niciodată.” (Piatră V).

Percepţia unei lumi alegorizate, alcătuite din imateriale, lumină, cuvânt, ape,

şi din materiale, piatră, moarte, se face ritualizat, cu uimire şi timiditate. Sunt

amestecate senzaţii şi meditaţii indefinite. Prin aspectul lor serial, prin

structura evazivă, poemele de început par impostaţii ale discursului abundent

__________________________________________ 1888-2013

279

ce va urma. Într-o lirică ce părea a serenităţii, a contemplaţiei, apar semne

ale dialogului metafizic, viforos: „Materia se ridicase deasupra lucrurilor/ ca

aura deasupra capului de înger trist./ Dă-mi aşteptarea înaintea gîndului tău,/

şi toate vor rămîne precum sînt,/ şi toate se vor arăta altfel decît se arată,/ şi

nu voi mai lua femeie/ şi nu voi mai face să se nască prunci/ pe care îi aşez

înaintea spaimei.” (Strigare sedusă IX).

Prin descoperirea sursei biografice, poezia devine puternică,

funcţionând ca voce a memoriei afective/a anamnezei, refăcând, pe un ton

dominant oracular, un cod al unei vârste naturale. Confesiunea reflectă

dimensiunile mitice şi remanenţele psihice ale copilăriei petrecute într-o

comunitate mică. Autorul descoperă o lume factologică bogată, printr-un

ochi care selectează simplu, naiv, expresionist: imaginea tatălui de sfânt

decăzut, a bâlciului, a micilor experimente de viaţă, a spălătoreselor de

cartier, a petrecăreţilor din crâşmă, a groparilor. Aurelian Titu Dumitrescu

asociază viaţa frustă de mahala cu o sensibilitate ingenuă de copil, directeţea

cu simbolistica alegorică, obţinând o lirică insolită a realităţii (balcanice), din

care răzbate o raţiune morală, acceptarea cu demnitate a destinului: „Sînt

curat ca un doliu de om sărac” (Despre viaţa mea şi a tatălui meu). Se

susţine un naturalism sentimental, întoarcerea la realitatea autentică a

copilăriei. Preferinţa pentru imageria fabuloasă, dezolantă dar nostalgică

(abator, animale sacrificate, sânge, câini) poate fi premisa unei vindecării

sufleteşti. Elogierea umanităţii urâtului, ritualizarea gesturilor, prezenţa

continuă a morţii, organicitatea sunt de fapt, pentru autor, argumente ale

perenităţii şi miracolului vieţii. Există în această poezie un vitalism care

mocneşte în memorie. Viziunile provin dintr-un imaginar domestic, tinzând

spre arhetipalitate, spre o societate cu oameni simpli care trăiesc respectând

legile şi se simt liberi: „nici un drept nu avea în el ceva umilitor/ ştia că

trebuie să facă ce spune legea/ şi să se bucure apoi/ alerga dintr-o cameră în

alta/ deschidea geamurile la ferestre şi porţile casei/ nu se simţea jignit orice

i s-ar fi spus/ mergea la nunţi la botezuri şi la înmormîntări/ muncea acolo

cel mai mult/ respecta totul şi vorbea cum trebuie” (Fratele mamei).

Imaginea lui Dumnezeu este şi ea una familiară, aşezată în ordinea

firescului. Scriitorul este atent mai ales la spectacolul vieţii, la codul lui etic,

creând o lume de o claritate primordială, stăpânită de o energie latentă,

imobilă şi mobilă, în acelaşi timp, cumpătată şi misterioasă: „duminica în

tîrg se învîrteau caii de lemn/ cu chipuri de oameni/ copiii care îi călăreau

stăteau muţi/ erau inofensivi ca amintirile morţii/ duceau o povară veche în

umilinţa cailor de lemn” (Nunta). Reprezentarea vieţii este una a întoarcerii,

refăcând stări, restaurând imagini, totul raportat la copilul-martor, la inocenţa

1888-2013 __________________________________________

280

sa care se iniţiază. Această contemplaţie/recrudescenţă, echivalând cu o

desprindere de sine, de prezent, este numită de scriitor nuntă. Este o

cufundare într-un imanent idealizat, într-o realitate mai autentică, a

fantasmelor, mai pură, a castităţii începutului. Scrisul este sensibil, având o

discursivitate sincopată, lăsată parcă la voia întâmplării şi totuşi foarte bine

strunită, ca o strategie a impetuozităţii. În estetica sa (extatică), frumosul este

un principiu ontic, un concept atotcuprinzător: „cîndva am scris acest poem

despre un cal:/ inutilă şi alunecoasă libertatea naturii/ sub ochii larg deschişi

ai animalului/ ducînd în goana sa/ doar siguranţa frumuseţii” (Poem cu

întîmplări părăsite). Şi imaginile morţii, timpului, memoriei menţin prin

repetare un sistem activ de semne, vitalitatea poetului transformându-le în

simboluri ale puterii/salvării. De altfel, Aurelian Titu Dumitrescu nu este un

pesimist, nu are complexe metafizice, abisale, fiind mai de grabă un veghetor

al fluxului/spectacolului continuu al vieţii, văzut în aspectele lui

simple/esenţiale: „forma animalului înjunghiat avea o dreptate/ mai presus

de noi toţi/ crestam o cruce în fruntea grasă puneam sare/ şi întrebam cît e

ora/ viaţa putea începe cu apă caldă şi cu unsoarea/ de pe mîini/ ningea iar ca

şi cînd ar fi trebuit acoperite urmele// era o iesle unde se amestecau boturile

cailor/ aduşi în tîrg duminica/ eram căldura luminii de deasupra spinărilor de

cai” (Poem cu întîmplări părăsite).

Poetul foloseşte simultan două modalităţi discursive, una confesivă,

deci narativă, conţinând referinţe biografice, scoţând poezia din

atemporalitate şi proiectând-o în prezent/trecut, şi alta spontană,

incontrolabilă, lăsând impresia de dicteu, de parcurs aleatoriu.

În volumul Quasimodo, avalanşa de gânduri şi stilul enunţiativ

anterior se structurează tematic: „amintirea regină/ în jurul căreia roiesc toate

celelalte amintiri/ […]/ Cînd celelalte amintiri mor, ea ţine stupul,/ ea ţine

viaţa, ea ţine ţipătul!” (Quasimodo, 2). O retorică formală, cadenţa în

virtutea inerţiei, a discursului sunt strategii de repliere în formulări

sentenţioase, meditative.

Ca reacţie la ostilitatea realului sau a destinului, poetul îşi caută

virtuţi compensatorii, tatăl ideal, bunătatea, puterea, memoria nemuritoare.

Frustrările sunt convertite în sondări de memorie, în recuperări de simboluri,

în sfidarea nedreptăţii, violenţei, nesiguranţei, neşansei. Încordat,

deziluzionat, circumspect, autorul întreţine în poezia sa, bine camuflată, o

predispoziţie ludică, o atitudine tragi-comică, un amestec insolit de naivitate

copilărească şi severitate a morţii, de umilitate şi orgoliu, de arhetipalitate şi

teatralitate, de colocvialitate şi sentenţiozitate, de firesc şi grotesc. Acest

inventar parţial confirmă spiritul balcanic al poetului, de a-şi extrage

__________________________________________ 1888-2013

281

nobleţea (pe care, indiscutabil, o are) dintr-un loc al deriziunii, al abatorului

şi al bâlciului.

Cărţile lui Aurelian Titu Dumitrescu sunt diligenţe dramatice de

asumare a destinului şi de împăcare cu acesta printr-o spovedanie lirică

onestă. De aceea, poezia sa are dezordinea misterioasă a hazardului

gândirii/trăirii trecutului. Pentru autor prezentul nu există, fiind numai

perspectiva instabilă din care contemplă/spionează timpul istoric/psihic:

„Sînt inapt să fac ceva real,/ munca mea este o imensă prefăcătorie.// […]//

Doar victoriile pe care le-am avut asupra mea/ mi-au anulat memoria./ Simt

că singurul pericol poate veni din memorie.” (Quasimodo, 10). Încercând să

se elibereze de servituţile prezentului, poetul se încorsetează într-un limbaj

aforistic, în încremeniri ale gândurilor, în dogma poetică. De aceea este

preocupat de predestinare, de tragedia mută a existentului, dar şi de

imposibilitatea de a atinge realul, care este numai amintire, poveste

exterioară a vieţii, alienare, umbră. Discursul, obsesiv, este monoton,

constativ, fără direcţie, presărat însă cu iluminaţii, cu imagini scintilatorii, cu

viziuni fragmentare. Neducând elocuţiunea lirică până la capăt, poezia sa

conţine privilegiul/drama unei veşnice întoarceri, a unui nesfârşit început sau

a unor încremeniri în concluzii fără eşafodaj, cugetări şi sentenţii preţioase.

O marcă a scrisului lui Aurelian Titu Dumitrescu o constituie prezenţa unui

eu hipertrofiat, totul fiind raportat la un sine aperceptiv, ştiutor. Poezia apare,

astfel, convulsivă, dominată de o luciditate excesivă, de o reflexivitate

insomniacă. O călătorie (închipuită) pe mare este de fapt o plutire în derivă

pe apa timpului, adică moarte ritualică: „– Prin umbra ta spre mine moartea

suie/ şi eu o-ncoronez cu sânge cald./ Să ne lăsăm coroanele să cadă/ şi-abia

atunci, încet, ca după moarte,/ în noi lumina va putea să vadă./ Şi moartea nu

va mai putea să ne înceapă,/ vom învia apoi câte-o colină.” (Queequeg şi

supravieţuitorul, XX).

În volumul O rescriere a romanului „Moby Dick”, textele au

aspectul unei colecţii de enunţuri, amplasabile între monolog şi dicteu

suprarealist, monotone dar comprimând o aură oraculară. Discursul nu are

structură, nu se fixează pe o temă, nu converge către un mesaj explicit, ci se

revarsă ca o lavă rece sau are forfota ordonată a unui furnicar de imagini, de

absconzităţi, de cuvinte care nu se pot opune inerţiei (retorice) de a se vorbi.

Intenţia este mai curând de atomizare decât de destructurare. Poezia este şi

ea golită de lirism, servind imaginii recurente a unei noi geneze, unui

zbucium brownian, unor tensiuni de imaginaţie: „Există o forţă de care mi-e

frică în singurătate,/ o forţă nepieritoare, fără simţuri.// Nu este moartea, deşi

viaţa se separă de ea./ E o forţă pe care o pot împrumuta, uneori,/ şi n-o pot

1888-2013 __________________________________________

282

alunga/ decât dacă rămân într-un suflet,/ într-un suflet în care sunt, deşi nu

este al meu.// E o forţă care nu mă învaţă nimic,/ deşi e mai presus decât

toate înţelesurile;/ este singura care îmi umileşte viaţa/ cu adevărat.”

(Cununiile, VIII).

Moby Dick, balena ucigaşă, este pretextul unei meditaţii

impresionante despre osmoza singurătate-moarte, despre vânarea

inefabilităţii, despre confruntarea cu timpul. Angajat într-un flux tulburător

de sugestii, poetul depăşeşte fermităţile logicii, argumentând cu idei

contradictorii. El este susţinătorul unui cosmos haotic, în care continua

trecere anulează certitudinile, singurele premise fiind cenuşile memoriei ori

atingerile transcendente ale frumuseţii. Alegoriile, simbolurile sunt abstracte,

prea complicate, afundându-se în densităţi baroce. Pentru a vorbi cu sine sau

cu Dumnezeu, sinteză numită demon, poetul foloseşte comunicarea multiplă

şi instantanee, transmiţând fragmente de gânduri, senzaţii, stări, întrebând,

răspunzând, plângându-se, contemplând, mirându-se, toate acestea nu cu

scopul de a afla vreun adevăr, fiindcă este practicat ermetismul, ci pentru a

exprima imaginea inefabilă a existenţei de sine. Astfel, întreaga poezie

devine o panoramică reprezentare a rostului şi a zădărniciei.

În volumul numit Monologuri, poetul singuratic, sterp, se

complineşte prin latura feminină, devine conştient de dubla sa semnificaţie,

de animus şi anima, gestantul propriei seminalităţi: „Sunt voinţa de

feminitate a simplităţii/ care-şi fecundează înţelesul,/ pierind în

expresivitatea unei idei.” (Întâiul monolog). Meditaţia închistată, ermetizată

se liricizează, capătă rezonanţe imnice. Scriitorul are nostalgia unui precreat,

a utopiei uterine, evocă maternitatea.

În fine, starea sumbră revine, autorul socotindu-se un înşurubat în

real, adică un predestinat, un dependent de moarte: „Aş da orice să ştiu că

peste câteva clipe voi muri/ şi că voi simţi acele clipe/ trecând încet, una câte

una, spre moartea mea/ care a respins dintotdeauna timpul.” (Mai liber decât

înălţarea la cer, V). El este afectat de păcatul căderii în trecere, de condiţia

de umbră a fiinţei, de perfidia timpului, de materialitatea valorilor spirituale:

„frumuseţea e carne acum”. Elegia este însă rece, lipsită de sentimentalism,

pentru că poetul este un extatic al gândirii, trăieşte într-o lume abstractă, iar

deşertăciunea îi este o condiţie sine qua non.

Aurelian Titu Dumitrescu a ales poezia drept cale a unei spovedanii

nemărginite, neîncetând să vorbească despre sine prin amintiri şi prin umbre,

prin meditaţii contorsionate, pline de zbucium, însetat de a-şi găsi propria

realitate/identitate, liniştea împăcării cu sine şi cu lumea. Lirica sa este plină

de energia celui care aşteaptă iertarea prin înviere.

__________________________________________ 1888-2013

283

Poetul mândru

L-am cunoscut pe Ion Zbârcot. Am fost

chiar prieteni. Frecventam împreună cenaclul

de la Casa de cultură din Caracal. El abia ieșise

profesor, eu eram licean în ultima clasă sau,

probabil, student în anul întâi. Era un om

plăcut, manierat, foarte cultivat. Predispoziția

sa pentru livresc s-a reflectat întru totul în cele

două cărți pe care le-a publicat, Cuvântul

mândru (1997) și Avatarurile semivocalei

(1998). Avea mult umor, risipindu-l în glume și

într-o puzderie de epigrame.

Poemul Cuvântul mândru, liminar în volumul omonim, este o artă

poetică: „Ca să vânezi cuvinte/ și să le pui în tolbă/ trebuie să stai la pândă în

desișuri/ zile și săptămâni întregi,/ Să-ți zgârii cu mărăcini răbdarea și

gândurile/ și să nu te plângi când trupul tău/ pierde din căldură/ pentru a

încălzi umezeala din jur./ Când le zărești, în sfârșit,/ furișându-se, frumoase,

printre copaci,/ trebuie să ochești atent cu închipuirea/ și apoi să asmuți

gândurile/ care să-ți aducă lătrând/ vânatul prețios./ Dar mai este cuvântul

mândru și sprinten/ care prăvălește stâncile/ și le spintecă în copite/ ca o

capră de munte./ Pnetru vânatul acesta trebuie să cunoști/ îmbrățișarea

dureroasă a stâncilor,/ trebuie să urci pe coate și pe genunchi,/ să-ți însemni

cu sânge și resturi de haine/ drumul de întoarcere./ Și de câte ori nu te

întorci/ cu puterea zdrelită și gândurile însângerate/ fără să-l fi văzut măcar

de aproape?...”. Scris sub forma unei rafinate alegorii, așa cum, altădată

(urmând exemplul lui Shakespeare), Vasile Voiculescu asemăna iubirea cu

ritualul vânătorii, poemul lui Zbârcot vorbește despre pânda inspirației,

despre cuvântul mândru, o țintă adesea himerică, la care se ajunge rar, cu

sacrificii și cu răbdare.

Și celelalte texte practică o lirică a convenționalităților semantice,

recurgând la animism, la un imaginar grațios, bazat pe figuri de stil căutate,

la construcții manieristice rafinate, caligrafice. Aluziile la simboluri livrești

sunt frecvente, mergând până la parodie, ca în cazul lui Marin Sorescu. Dar

foarte îndemânatic este autorul în poezia cu formă fixă, unde privilegiată este

tema trecerii timpului sau elegia senectuții, dar și altele, despre evenimente

1888-2013 __________________________________________

284

curente: „Se-îmbracă în argint de vârstă anii,/ Cristale punem iar pe etajeră,/

Simțim cum urcă-n noi contemporanii/ Pe scara – de la clipă pân'la eră.// Din

inimă la tâmplă, iar, castanii/ Ridică iarăși flori, în premieră,/ Se-mbracă în

argint de vârstă anii,/ Cristale punem iar pe etajeră.// E vremea iar să cânt, nu

de jelanii,/ A clipei rază-n cerc din nou prosperă,/ Că n-avem bani? Copiii ne

sunt banii,/ Ce ne ridică-n faptă din himeră.// Se-mbracă în argint de vârstă

anii...” (Rondelul anilor).

Rondeluri conține și cel de-al doilea volum, Avatarurile semivocalei.

Se simte, cu siguranță, înrâurirea lui Al. Macedonski, mai ales în eleganța și

expresivitatea imaginilor. Umorul și ironia trădează omul spiritual,

contemplativ. Stereotipiile lingvistice sau controversele filologice

ocazionează texte sarcastice ori hazlii: „Rondeluri superbe se taie-n rondele/

De vers și se-așează pe coale sau coli,/ Gazeluri se-avântă, cu pas de gazele,/

Zvâcnind, de la poale de munți pân'la poli.// Niveluri probând, cu-nțelepte

nivele,/ Ferite de boale, sărind peste boli,/ Rondeluri superbe se taie-n

rondele,/ De vers și se-asează pe coale sau coli.// Luptăm la creneluri,

veghem la crenele,/ Ne-oprim, în răstimp, pe la școale și școli,/ Apoi ne-

odihnim în rasteluri-rastele,/ Cu clipe domoale, cu anii domoli.// Rondelul

vieții ne taie-n rondele.” (Rondelul pluralului). Funcționează în poeme un

neastâmpăr ludic, provocând jocuri de limbaj, dovedind ingeniozitate: „Simt

că, vizavi de mine/ Mă găsesc întruna eu,/ Ca o coală cu aldine,/ Xeroxate-

ntr-un eseu.// O matriță sunt, vezi bine,/ Ce mă tipăresc mereu./ Fiindcă

vizavi de mine,/ Mă găsesc într-una eu.// Ca să mă-ntâlnescu cu mine,/

Niciun pas nu-mi pare greu/ Și de-aceea, cu aldine,/ Eu mă multiplic

mereu,// Să fiu vizavi de mine.” (Rondel vizavi).

E o tradiție în zona romanațeană (olteană) de a etala istețimea în

fulgurante epigrame. Cu atât mai mult cu cât Ion Zbârcot are un însemnat

exercițiu de prozodie. Pentru frumusețea lor concisă, am selectat câteva

catrene: „Lui Marin Preda, autorul romanului <<Marele singuratic>>:

Titul e axiomatic/ (Deci nu cere demonstrare):/ Preda este singuratic,/

Tocmai fiindcă este mare.”, „Rețetă II: Iei o hârtie-ntâi și-un pix,/ Iei de

urechi defectul x,/ Îl strângi în rime, ca-ntr-o ramă/ Și... ai făcut o

epigramă.”, „Unitate de măsură I: Epigrama-i poezia/ (V-o declară

subsemnatul)/ Cu care măsor prostia/ Și de-a lungul și de-a latul.”, „Vai,

epigrama-i bumerang,/ Trimis spre vini universale,/ Care se-ntoarce, însă,

bang!/ Lovind în cele personale.”, „E un duel, deci doi se luptă,/ Dar când la

unul spada-i ruptă,/ Cu adversaru-ngenunchiat,/ Cel'lalt fandează și-a

plecat.”, „Morfologie: Grămăticul meu vecin/ E un spirit inventiv:/ Când

găsește verbul vin/ Îl transformă-n substantiv.”, „Scriitorului Nicolae-Paul

__________________________________________ 1888-2013

285

Mihail, maestru al epigramei și căpitan în retragere: Acum, când flinta-i

este mută/ Și în retragere,/ Doar cu condeiul execută/ Câte o tragere.”

Nu știm dacă Ion Zbârcot a reușit să zărească neîmblânzitul cuvânt

mândru, atât de greu accesibil. Cu siguranță însă că drumul aspru, prin stânci

și prin hățișuri, până în apropierea nobilului vânat, i-a aparținut.

1888-2013 __________________________________________

286

Dan Eugen Dumitrescu

Ion Zbârcot – poetul gingăşiei şi al umorului

nevinovat

La vârsta senectuţii, mi-aduc aminte cu

nostalgie despre un prieten drag – Ion Zbârcot.

Blond, delicat, de cele mai multe ori – romantic, te

privea şăgalnic sau năstruşnic, ca un copil

nevinovat de jocul său năzdrăvan. Vorbea, de cele

mai multe ori, cu ochii săi albaştri, să-l înţelegi de

tainele şi gândurile lui absconse. Îi plăceau

calambururile, umorul nevinovat, dulceaţa poeziei,

frumuseţea naturii şi a iubirii. Era plăcerea însăşi. S-a născut într-o toamnă

târzie, pe 21 noiembrie 1940, undeva în Bucovina, ce nu ne mai aparţine, în

comuna Siliştea, din zona Cernăuţilor. Goniţi de urgia comunisto-sovietică,

părinţii săi erau nişte oameni modeşti: tatăl – modest funcţionar la CFR, iar

mama – casnică, dedicată singurului ei copil, cu care Ion semăna întru totul.

Tatăl era un om locvace, plin de pilde şi de un umor delicat, plin de

înţelepciune. Ca toţi băieţii oraşului Caracal, a învăţat la L.I.A., adică la

Liceul „Ioniţă Assan”, cu rezultate notabile, absolvind cursurile acestei

cunoscute instituţii de învăţământ, în anul 1957, şi a ales să devină student la

Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara. Din 1963, a fost

profesor în Caracal, unul dintre cei care au făcut parte din colectivul didactic

al Liceului economic, înfiinţat în anul 1966. După desfiinţarea acestui liceu,

a funcţionat la un liceu industrial, încheindu-şi cariera la Liceul „Mihai

Viteazul”. Cariera sa a fost liniară, a educat numeroase generaţii de elevi,

care l-au iubit şi divinizat.

Aparent retras, în el mocnea focul poeziei. Scria puţin, dar inspirat,

târziu publicând, efemer, în Gazeta literară, Ateneu, Ramuri, ori în ziare

locale din Caracal şi Craiova. La solicitarea profesorului Crăciun Pătru,

figură cunoscută a culturii caracalene, am devenit membri fondatori ai

Cenaclului Literar „Haralamb G. Lecca”, ce funcţiona în cadrul Casei de

Cultură, şi am participat împreună la Studioul de poezie din Craiova, fondat,

__________________________________________ 1888-2013

287

1968, de cunoscutul critic şi istoric literar, profesorul Alexandru Piru, pe

atunci decan al Facultăţii de Filologie din capitala Olteniei.

Profesorul Crăciun Pătru, un mare patriot local, a deschis calea

întâlnirilor cu scriitori originari din judeţul Romanaţi şi, astfel, duo-ul nostru,

în fiecare an, se îngrijea de venirea poetului Virgil Carianopol, fiu al oraşului

Caracal, începând din 1968. Bătrânul Carianopol, a cărui casă era vecină cu

cea în care locuiam atunci, era o fire deschisă, blajină, dar un adevărat

oltean.

Ca poet, Ion Zbârcot a fost un neîntrecut adept al rondelului, poezie

de formă fixă, rafinată şi cizelată, ce dovedeşte măiestria celui care se

încumetă a o folosi. S-a descurcat minunat, volumele sale, Avatarurile

semivocalei (Timişoara, Ed. „Amphora” 1998) şi Cuvântul mândru, apărut la

aceeaşi editură, în 1997, întăresc aprecierile cititorilor. Variate ca tematică,

rondelurile sale sprinţare pendulează savuros de la Rondelul boboneţ la cel al

Rondelului vizavi, ori al Rondelului Rodicăi (cea plină de nuri), ca să dau

câteva titluri.

În poetul meditativ zăcea umoristul nesecat, plin de metafore şi

comparaţii dintre cele mai inventive. Epigramele sale îi dezvăluie firea

veselă şi acidă, atât cât să nu-şi jignească „adresanţii”. A rămas celebru

duelului epigramatic cu Nicu-Paul Mihail (Nicomah), alt caracalean plecat

nu demult în Câmpiile Elizee. De altfel, Ion Zbârcot e, poate, singurul

epigramist care a dat 15 definiţii, absolut variate, ale epigramei.

Deoarece tatăl romancierului Cezar Petrescu, inginerul agronom

Dimitrie Petrescu, era originar din Caracal, Ion Zbârcot a devenit istoric

literar scriind monografia „Un precursor al învăţământului agricol românesc

– Dimitrie Petrescu”, apărută la Editura „Scribul” din Craiova.

A decedat la 24 iulie 2005, la o vârstă când mai avea multe de spus.

A fost beneficiarul unor premii literare la Craiova, Slatina şi Câmpulung

Muscel.

Rondelurile şi epigramele lui Ion Zbârcot, de mai jos, îl reprezintă cu

prisosinţă:

Rondel somnambul

Când gându-şi începe nesomnu-n cuvinte,

E noapte în lucruri, dar tainic, încet,

Doar aura lunii, coroană fierbinte,

Se-aşază, arzând, peste vers şi poet.

1888-2013 __________________________________________

288

Cristelniţa nopţii botează cuvinte,

Un schit este gândul şi-n el un ascet,

Când gându-şi începe nesomnu-n cuvinte,

E noapte în lucruri, dar tainic, încet,

Vibrând ameţit din metafore-ţinte,

Se mută şi ceru-n odaie, discret,

Iar jarul din suflet – o lavă fierbinte –

Acoperă-n ardere vers şi poet.

Când gându-şi începe nesomnu-n cuvinte.

Rondelul decitei

Un virus străbate vorbirea,

Stârnind încâlcite poteci,

O boală cuprinde gândirea,

E boala conjuncţiei deci.

Se zbate-n cuvânt poticnirea,

Prin aria frazei, când treci.

Un virus străbate gândirea,

Stârnind încâlcite poteci.

De ea se încurcă rostirea,

Când intri-n cuvânt şi când pleci,

De ce să ne-astupe vorbirea

Căluşul vocabulei deci?

Un virus străbate vorbirea…

Rondelul Rodicăi (cea plină de nuri)

(după Vasile Alecsandri)

Cu nurii intacţi şi cu pasul elastic,

Cu glia în glas şi cu şarm intrinsec,

Transportă Rodica o sticlă de plastic

Şi-n ea, precum grâul, suc galben de tec.

__________________________________________ 1888-2013

289

Se-ntinde văpaia, ca un gumilastic,

Da-n lanuri flăcăii cu holda se-ntrec,

În timp ce Rodica, din sticla de plastic,

Le stâmpără setea cu suc de la tec.

Flăcăii-i urează, fugind de bombastic,

(Subscrie rapid, behăind un berbec):

„Să fii o mireasă ca sticla de plastic,

Ce-o bea, cu nesaţ, însetatul la tec,

Cu nurii intacţi şi cu pasul elastic!”

***

Canină

Câinele de speţă bună,

Când ne latră, când ne muşcă;

Dacă-l urci la o tribună,

El şi latră, el şi muşcă.

Dar ochii ei…

Ochii ei ca două stele,

Minunat ieşind din nouri,

Au sclipiri de peruzele

Spre…vitrina cu cadouri.

Definiţii posibile ale epigramei

EPI…GRAMA – sfere semi,

Ce din mama glumă curg,

Gemene precum Emi –

Sferele de Magdeburg.

Este „hapul” din reţetă,

Ce-l înghiţi, că-i necesar,

Dar cu senzaţie discretă

De acru, iute sau amar.

1888-2013 __________________________________________

290

Ea e o galinacee

Mică, numai cât un bumb,

Ce râvneşte să ne deie

Numai oul… lui Columb.

EPI(cu-i) cotidianul,

Arzător, cu noi de-o seamă;

G – e gând, contemporanul

Ridicat şi scris în RAMĂ.

Epigrama-i poezia,

(V-o declară subsemnatul)

Cu care măsori prostia

Şi de-a lungul şi de-a latul.

Dacă pâinea sau hârtia

Le măsori în kilograme,

Râsul tonic, ironia

Le măsori în epigrame.

__________________________________________ 1888-2013

291

Un poem de Aurelian Titu Dumitrescu

Pavaj cu cîini

nu puteau fi asemănaţi cu nimic

apăreau noaptea

oamenii nu simţeau nevoia se se închine

îi lăsau să treacă mai departe

într-un timp

în care nu putea fi bănuită o mamă

asemenea timp mai apăruse deasupra vaselor de bucătărie

am văzut odată o femeie cu o căldare de apă în mînă

în faţa haitei s-a speriat de apă

şi a azvârlit-o

(pentru a se linişti a privit biserica

s-a speriat şi mai tare)

cînd privirea i-a căzut din întâmplare

peste talpa ridicată

fără să se ştie de ce –

s-a liniştit

cîinii aveau aceeaşi culoare

aceeaşi mărime

luna era sîngele lor

uscat

pe vîrfurile ierburilor unduitoare

cînd apăreau ziua

oamenii simţeau nevoia să se închine

luau la întîmplare cuvintele

le frîngeau sensul

făcîndu-le grele

ca o piatră azvîrlită spre haită

1888-2013 __________________________________________

292

i-am urmărit noaptea printre casele dărăpănate

printre luminile de lămpi din ferestre:

nici un geamăt şi nici o respiraţie

haita trecea

nu îmi era teamă

dar un aer curat cobora peste suflet

în dreptul abatorului

cîinii ridicau capetele

mirosul de sînge animal

ţîşnea din trecutul meu ca fiu

copiii priveau haita fără să se mire

cîinii duceau pe spinările lor un chip

semănând caselor dărăpănate

pe scări cu femei

în rochii pătate de unsori vechi ca umbra haitei în apă

cînd se oprea însetată

într-o noapte cîinii au intrat în abator

s-au oprit înaintea unui cap de vită

cu un cuţit înfipt adânc sub smocul de păr din frunte

au privit acel cap pînă cînd

pentru prima dată

le-am auzit respiraţia grea

ca trupul vitei înjunghiate

în momentul căderii

__________________________________________ 1888-2013

293

O întâmplare cu haz, de la „Ioniţă Asan”

Ion R. Luca Papaşu, învăţător pensionar octogenar, născut în Satul

Tudor Vladimirescu, Comuna Salcia, Judeţul Teleorman (Salcia – comuna

natală a scriitorului Zaharia Stancu), pasionat culegător de folclor, adunase

numeroase materiale despre Iancu Jianu. Strânse în volum, a încercat să le

tipărească la o întreprindere bibliografică din Bucureşti. Şeful tipografiei,

priceput în asemenea probleme, i-a recomandat spre o mai temeinică şi bună

documentare, să facă un drum la Liceul din Caracal, la „Ioniţă Asan”.

Papaşu a venit la Caracal. S-a prezentat la Secretariatul liceului, unde

a dat de Marin Nicolăiţă, Secretarul Şef al liceului.

– Tovarăşe Secretar, sunt din judeţul Teleorman. Aş vrea să vorbesc

cu tovarăşul profesor Ioniţă Asan (!)

Secretarul a făcut ochii mari.

– Dar, tovarăşe, aici nu există nici un profesor cu acest nume...

Vădit încurcat, cerându-şi scuze, Ion R. Luca Papaşu a bâiguit ceva,

dând să se retragă, convins fiind că a fost victima unei farse.

Marin Nicolăiţă însă, pe cât de intransigent cu cei obraznici, pe atât

de sensibil cu oamenii năpăstuiţi, îl întoarce din drum, îi explică acestuia că

Ioniţă Asan este fostul nume al liceului şi că, departe de a fi subiectul unei

glume, „nea Papaşu” fusese îndrumat la „Ioniţă Asan” (liceul !) şi nu către

un cadru didactic cu acest nume, cum greşit înţelesese, şi l-a condus pe

acesta la directorul liceului, profesorul emerit Pătru Crăciun spre a se lămuri

în toate cele pentru care venise...

(A consemnat prof. Florian Petrescu)

1888-2013 __________________________________________

294

Ecouri în presă ale sărbătoririi liceului

La 110 ani de existenţă, Liceul „Ioniţă Asan” a devenit

Colegiu Naţional

Sărbătorirea – sâmbată,10 octombrie (1998) – a 110 ani de la

înfiinţarea Liceului „Ioniţă Asan” din Caracal, liceu emblematic pentru

învăţământul judeţului Olt, a oferit şansa reîntâlnirii multor generaţii de foşti

elevi şi profesori.

Manifestările zilei aniversare au debutat cu inaugurarea amfiteatrului

„Titu Maiorescu”, închinat memoriei celui care, în urmă cu 110 ani, a

semnat, ca ministru al Instrucţiunii Publice, actul de naştere al gimnaziului

de atunci. Amfiteatrul, proaspăt botezat, a devenit neîncăpător pentru

numărul mare al celor care au ţinut să fie prezenţi la această frumoasă şi

emoţionantă sărbătoare. Au onorat evenimentul: prefectul judeţului, dl.

Octavian Popescu, preşedintele Consiliului Judeţean, dl. Marin Ionică,

inspectorul general şcolar, dl. Profesor Sami Drăghici, primarul Caracalului,

dl. Gheorghe Anghel, care au ţinut să adreseze cuvinte de salut şi de

felicitare participanţilor, cadrelor didactice şi elevilor acestei prestigioase

instituţii de învăţământ. În continuare, au luat cuvântul foşti elevi şi

profesori, care actualmente sunt nume de referinţă ale şcolii şi culturii

româneşti. Prof. universitar dr. Gheorghe Dincă, cercetător ştiinţific

Gheorghe Stratan, Constantin Floricel – directorul Editurii Didactice şi

Pedagogice, scriitorul Nicolae-Paul Mihail, profesorii Paul Areţu, Ion

Precupeţu, Mitică Botar, Ilie Corcoveanu, prof. univ. dr. Stelian Niculescu –

sunt numai câţiva din cei care au pus umărul la creşterea faimei acestui lăcaş

de învăţământ, cărora li se alătură mulţi alţii, pentru a căror omitere –

datorită lipsei de spaţiu tipografic – ne cerem scuzele de rigoare.

Cu acest prilej, a fost descoperită o placă cu noua denumire a

liceului, care se numeşte acum Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”, căruia i s-a

acordat, totodată, o diplomă de excelenţă din partea MEN.

Lansarea monografiei „Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” – Caracal –

1888-1988 – 110 ani”, apărută la Editura Artecno Bucureşti, într-o condiţie

grafică excelentă, cu fotografii color, a dat prilejul autorilor – Paul Areţu,

__________________________________________ 1888-2013

295

Dumitru Botar şi Florian Petrescu – să demonstreze cititoriilor, dar şi

colegilor, că liceul care le-a dăruit „tot mai multă lumină” va continua s-o

facă şi de acum înainte. La parterul liceului, Traian Zorzoliu, acest împătimit

al culorii, alcătuise o expoziţie ad-hoc, cu icoane pe sticlă, aşezate direct pe

mozaic.

Spectacolul susţinut de elevii liceului, asistaţi de prof. Paul Areţu,

„dirijaţi” de Mişu Slătculescu, completat de Ion Precupeţu, Dumitru Botar,

Nicolae-Paul Mihail şi îndrăgita interpretă a folclorului romanaţean,

Gheorghiţa Nicolae, a oferit celor prezenţi momente de adevarată încântare.

Directoarea liceului, profesor Tanţa Negroiu-Drăghici, cea mai

„vinovată” de această manifestare, afirma: „Să ştiţi că nu ne vom opri aici.

Avem în perspectivă, dar şi „girul” Universităţii din Craiova, să înfiinţăm la

Caracal un Colegiu Universitar, de stat, cu profil birotică-umanistică. Ne

putem bucura că dispunem, unicat în ţară, în rândul liceelor, de o pinacotecă

ce poarte numele lui Marius Bunescu.”

Cuvintele lui Ion Precupeţu, despre monografia liceului: „Ce bine era

dacă în monografie era prinsă şi gălăgia elevilor de acum un veac! ”,

dovedesc utilitatea acestei lucrări.

Despre expoziţia „Tradiţii rebusistice la Caracal”, despre concursul

de dezlegări şi alte „minuni” ale lui Ilie Corcoveanu, dar şi despre alte

manifestări, într-un număr viitor.

1888-2013 __________________________________________

296

Un regulament școlar din anii '30

Pentru ca atât părinții sau tutorii, cât și elevii să cunoască de la

înscrierea în școală, în rezumat, obligațiunile ce le au față de școală și

măsurile disciplinare luate, conform regulamentului și după hotărârile

Consiliului interșcolar secundar, publicăm mai jos toate aceste dispoziţiuni,

atrăgând atenţla tuturor că orice abatere se va pedepsi cu eliminarea din

liceul nostru.

1. Conform art. 171 din Regulament, prin înscrierea unui elev în

școală, părintele sau tutorele elevului recunoaște că a contractat față de

școală obligaţia de a o ajuta în acțiunea ei, că se va supune legilor,

regulamentelor și dispozițiunilor școlare.

Ei sunt datori să se prezinte la școală ori de câte ori sunt convocați de

director sau de profesorul diriginte, sunt datori să vegheze ca elevii să

execute măsurile școlare și disciplinare prevăzute de regulamente sau luate

de școală.

Elevii streini de localitate nu pot sta decât la gazde autorizate de

școală, iar la înființarea internatului numai în internat, în limita locurilor.

2. Școlarii datoresc respect și ascultare directorului și profesorilor lor,

personalului administrativ și de supraveghere, atât în școală cât și în afară de

școală.

Se vor pedepsi cu deosebită severitate toate abaterile care au de bază

minciuna, frauda sau încercarea de a înșela, sub orice formă.

3. Elevii tuturor claselor vor purta părul tuns cu mașina No.3. După

vacanța Crăciunului, elevilor clasei VIII li se va permite purtarea frezei.

4. Școlarii sunt datori să poarte uniforma școlară. Ca măsură de

tranziție, cei care au haine civile vechi, le vor purta până se vor rupe. Toți

elevii liceului – cu excepția celor din clasa VIII – când își fac haine noi, sunt

obligați a-și face uniforma liceului, pe care o vor purta atât în școală cât și în

afară. Nu se admite sub niciun motiv elevilor din clasele I-VII inclusiv să

poarte haine noi civile. Aceste măsuri sunt luate de Consiliul interșcolar

secundar și se aplică uniform în toate școalele de băieți.

5. Toți elevii sunt obligați a purta numărul de ordine, și inițialele

liceului, brodate pe o bucată de ștofă, de mărimea și după modelul ce se va

da de liceu.

__________________________________________ 1888-2013

297

6. Este interzis elevilor a vizita – chiar în însoțirea părinților –

localuri publice, berării, cafenele, bodegi, cârciumi, baluri.

La teatrele serioase, cinematografe, concerte, pot merge numai cu

învoirea direcțiunii liceului.

7. Este interzisă plimbarea sau staționarea elevilor în grupuri pe

străzi. Elevul trebue să prețuiască timpul, mergând direct pe drumul cel mai

scurt la școală, acasă sau la treburi. De asemenea n'au voie a ieși pe străzi

după ora 19, iarna, 20, vara.

Fumatul este cu desăvârșire interzis, atât în cuprinsul școalei cât și în

afară de școală.

8. Este cu desăvârșire interzis școlarilor de a forma între ei asociații

sau de a lua parte la asociații întemeiate de alții.

9. Taxele școlare se vor achita în două rate.

2500 la înscriere

2000 în luna ianuarie.

1888-2013 __________________________________________

298

Inedit

În arhiva prof. Ilie Constantinescu, într-o lucrare, din 28 augustu

1904, semnată de elevul I. I. Păunescu, din clasa a II-a, a Gimnaziului

„Ioniță Asan”, originar din Zvorsca, sunt şase cântece populare, culese de

elev, dintre care două sunt remarcabile pentru autenticitatea şi frumusețea

lor.

„Foaie verde ca lipanu’

Potcovii calul cu banu’.

Tot suind la Leana dealu’

Mi s-a despotcovit calu’!

Nu e vina calului

Nici a potcovarului

Ci e vina Lenii mele

Că-a pus casa-n dealuri grele.

Potcovii calul cu şfanţu’

Trecui la Ileana șanțu’,

Potcovii calul cu rubla

Trecui la Ileana grădina.”

„Foaie verde arțăraș

Eu iubesc de-un ciobănaș.

Îmi aduce sara caș,

Dimineața urdă dulce,

Mă sărută și se duce.

Foaie verde foi mărar

Cin’ se plimbă sub umbrar,

Cisme bune și ițari

Ochii-n cap mărgăritari?

Hai, Marițo,-n haiducie

Ce-oi câștiga îți dau ție;

De-oi câștiga mii de lei

Ți-au scurteică și cercei.”

__________________________________________ 1888-2013

299

Literatura primară

1888-2013 __________________________________________

300

__________________________________________ 1888-2013

301

1888-2013 __________________________________________

302

__________________________________________ 1888-2013

303

(Primite de la doamna profesoară Carmen Nicolăiţă)

1888-2013 __________________________________________

304

O şcoală de personalităţi

Profesorul Radomirescu, de română, ne dădea întotdeauna la teze

subiect care nu se referea la o anume lecție sau autor, ci ne obliga să facem o

sinteză, fapt care mi-a ajutat ulterior foarte mult la realizarea de sinteze, de a

înțelege un autor într-un context literar, social. Acest fapt m-a apropiat de

literatură și așa am înțeles mai profund pe Camil Petrescu, D. R. Popescu,

Marin Sorescu ș.a.

Datorită erudiției profesorului Vlad, încă din liceu am început să

studiez școala greacă de filosofie din secolul lui Pericle și ulterior să mă

preocupe și să înțeleg filosofia de la Aristotel și Platon până la Kierkegaard

și Noica.

Calmul proverbial, delicatețea și intransigența blândă a profesorului

Ionescu, tactul în predarea matematicilor mi-au făcut mult mai accesibil și

mai ușor un domeniu atât de arid. Medicina modernă nu se poate concepe

fără analiză statistică, pe care am putut-o efectua ușor datorită noțiunilor

învățate în liceu.

Profesorul Olexiuc avea o forță nativă deosebită, îmbinată cu o mare

delicatețe. Să înveți germana, greaca și latina cu aceeași mare personalitate a

fost o mare binefacere pentru mine. Stilul său de a traduce un cuvânt dintr-o

limbă în altă limbă străină ne obliga să gândim și să învățăm mult mai intens

decât altfel. Cum majoritatea termenilor medicali sunt de origine greacă sau

latină, cunoașterea acestor limbi mi-a ușurat enorm învățătura și înțelegerea

noțiunilor medicale.

Profesoara Predescu avea un admirabil accent franțuzesc, de parcă ar

fi crescut pe malurile Senei. Noțiunile fundamentale despre Clasicismul și

Romantismul francez, cât și stăpânirea limbii franceze le datorez orelor de

franceză. Prin aceasta am reușit să gust în original stilul lui Proust, Saint-

Exupery, Celine ș.a.

Profesoara Ionescu, la lecțiile de biologie, dar mai ales la anatomia și

fiziologia omului, datorită darului său pedagogic, a fost cea care mi-a

deschis ochii asupra valorii medicinei. În mare măsură, alegerea profesiunii

de medic o datorez acestor ore.

Profesorul Predescu, cu mobilitatea și spontaneitatea-i caracteristică,

mi-a făcut atât de vie fizica și chimia, atât prin experiențele din laborator cât

__________________________________________ 1888-2013

305

și prin predarea teoretică, încât aceste materii le învățam în timpul orei, fără

a mai fi nevoie de învățat acasă.

Profesorul Papilian m-a atras de partea muzicii prin cultivarea

solfegiului și armoniei. Orele erau vii, plăcute. De multe ori treceam pe note,

pe tablă, o melodie de la țară, cântată de vreun coleg, sub controlul

profesorului. M-a acompaniat la pian în microrecitaluri cu lieduri de

Schumann, Schubert. Datorită acestei educații am putut să mă apropii de

muzica universală de la Bach la Enescu, urmărind îndeaproae și muzica

românească contemporană până la Bentoiu, Olah, Vieru, Stroe.

Profesorul Pătru Crăciun mi-a instilat dragostea față de creația

spirituală veche a poporului notru, astfel încât am ajuns să cunosc aproape

toate monumentele istorice din țară, în special cele din Țara de Sus a

Moldovei și din Nordul Olteniei.

Apreciez foarte mult strădania tenace pe care a depus-o pentru

crearea Pinacotecii liceului, singura din țară de acest fel.

Dacă privesc și judec retroprospectiv corpul profesoral care m-a

îndrumat, găsesc o serie de caracteristici generale pe care le voi aminti:

Atitudinea de echitate și obiectivitate

Niciodată n-am simțit că unul dintre noi – elevii – ar fi fost favorizat

sau defavorizat de vreun profesor, pentru un motiv sau altul.

Demnitatea

La vechii greci omul se numea antropos. În limba greacă veche de

multe ori noțiunea (numele) include și caracterizarea, astfel, antropos

înseamnă tendință în sus. Deci ortostatism. Omul este ortostatic biologic dar

și psihologic. Lingușirea, slugărnicia, obediența, oportunismul, carierismul

ș.a. sunt noțiuni despre conținutul cărora am aflat mult mai târziu. Absolut

toți profesorii din liceu aveau demnitate.

Modestie

Profesorii mei aveau o modestie demnă, exact opusă orgoliului,

vanității, vedetismului.

Intransigența

Erau intransigenți, nonconcesivi, sobri dar nu agresivi sau

intempestivi. Știam că nu ne fac concesii dar că nu sunt răi. Datorită acestor

însușiri, erau respectați fără a inspira teamă.

Ei nu prin intenție ci prin stil au reușit să ne modeleze, prin exemplul

lor personal necăutat ne-au deschis fereastra spre cultură, spre aspirație (Nu

uit pe „severul” Olexiuc care în momente de relaxare ștergea distanța dintre

1888-2013 __________________________________________

306

profesor și elev și-mi vorbea cu pasiune despre tragicii greci pe care am

reușit să-i gust cu adevărat mai târziu).

Acest minunat corp profesoral ne-a creat un schelet intelectual,

spiritual, pe care ulterior l-am completat.

Acest mecanism al învățării, odată însușit, mi-a ajutat enorm în

domeniul asimilării materiilor, cât și în domeniul cercetării.

Liceul a fost o miniuniversitate care mi-a dar o cultură esențială,

armonioasă, care mi-a permis să fac față onorabil în orice domeniu al

culturii, de vorbă cu diverse personalități.

Ceea ce am realizat în decursul activității mele este în cea mai mare

măsură datorită atmosferei create de profesorii și de liceul nostru centenar.

Vivat, crecat, floreat et!

Gaudeamus igitur!

18.02.1988

Dr. Puiu Stoiculescu

__________________________________________ 1888-2013

307

Sucursala SOR – Caracal, Clubul Ornitologic CPN

„Otis tarda”

Trebuie să ne împăcăm cu

NATURA până nu este prea târziu! De la

firavul fir de iarbă şi până-n semeţul vârf

neatins al bradului, de la rădăcina

secularului stejar şi până la libertatea

zborului păsării pe înaltul cerului senin,

toate ne aparţin şi, totodată, le aparţinem…

Natura e pură, numai oamenii ucid în

numele ei! De aceea, noi am trecut de la „a

vrea” la a „a face”…

În acest sens, eu am fondat

Clubul Ornitologic CPN (Cunoaşte şi

Protejează Natura) „Otis tarda” Caracal

(2002), care are ca membri: elevi, cadre

didactice, ingineri, contabili etc., acum

afiliat (după cum se vede, mai repede, la un organism internaţional)

Federaţiei Franceze a Cluburilor CPN (2002), Sucursală a SOR Caracal

(2003), afiliat la CPN Internaţional (2004) şi membru fondator al Federaţiei

Române a Cluburilor CPN (2005). Acesta a desfăşurat activitaţi diverse,

menite să protejeze natura şi păsările şi să sensibilizeze opinia publică în

legătura cu natura şi viaţa naturală.

Acţiunile micilor ornitologi (elevi pe care eu şi ceilalti ornitologi –

cadre didactice, îi avem în clasele la care ne desfăşurăm activitatea) de la

Clubul Ornitologic „Otis tarda” din Caracal – Sucursala Societăţii

Ornitologice Române (SOR), sunt mărturii ale educaţiei ecologice în natură

şi pentru natură: realizarea cuiburilor artificiale pentru păsări şi instalarea

lor în parcul oraşului „Constantin Poroineanu”, legarea pe copaci a bucăţilor

de slănină pentru hrănirea păsărilor iarna, sensibilizarea cetăţenilor

municipiului prin strângerea de semnături, pentru ocrotirea unor păsări cum

ar fi: barza albă, ciocârlia de câmp sau a unor zone îndepărtate, ca Grindul

Chituc din Delta Dunării etc.

Am realizat şi finanţat din propriul buzunar, o revistă a clubului

ornitologic, revistă care apare semestrial, la finele fiecărui anotimp, cu ISSN

1584-4595. Ea se numeşte: „Corvus corax” şi are ca dicton editorial: „Pentru

1888-2013 __________________________________________

308

păsări, pentru oameni, pentru o copilărie fericită!”. În paginile acesteia au

fost publicate articole mobilizatoare, cu intenţia ca opinia publică să le

cunoască şi să nu distrugă, prin vânarea speciilor rare de păsări sau prin

ruperea speciilor rare de plante. La caţiva ani am

editat şi „Corvus corax junior”, realizată cu copiii

şi adresată numai copiilor.

În luna iunie, 2002, Grupul Ornitologic

„Otis tarda” Caracal s-a afiliat la Federaţia

Cluburilor Connaître et Proteger la Nature din

Franţa, devenind al treilea club C.P.N. din

Romania. Afilierea la o organizaţie internaţională

s-a produs mai repede decât a fost acceptat grupul

nostru nou constituit de organizaţiile naţionale şi,

chiar, de comunitatea locală.

Ceva mai târziu, după nenumărate

încercări întreprinse în numele grupului, de aderare la o organizaţie naţională

şi eşecuri, Clubul Ornitologic CPN „Otis tarda” Caracal s-a afiliat la

Societatea Ornitologică Română, pentru ca, în septembrie-octombrie 2003,

să devină sucursală a acesteia, printre alte 12 din ţară.

Primele numere ale revistei

„Corvus corax” le-am realizat cu tehnici

rudimentare. Sucursala SOR Caracal – Clubul

Ornitologic CPN „Otis tarda” nu a avut şi nu

are un computer, scaner sau imprimantă. Am

fost nevoit să apelez la prieteni, să-mi

tehnoredacteze revista, iar fotografiile şi

micile retuşuri să le fac cu xerox-uri, foarfecă

şi lipici…, dar am trăit emoţii deosebite

pentru fiecare număr scos.

Împreună cu elevii mei am

participat la monitorizări internaţionale ale

păsărilor (Birdwatch, Waterbird Census etc,),

a unor specii de păsări pereclitate, a cuiburilor

de barză din România etc.

Am avut colaborari cu Federaţia Franceză a Cluburilor CPN, Liga

Pentru Protecţia Păsărilor din Franţa, Societatea Regală Pentru Protecţia

Păsărilor din Anglia etc.

__________________________________________ 1888-2013

309

EUROPEAN BirdWATCH

„European BirdWatch” este un eveniment organizat de BirdLife

Internaţional în fiecare an (acţiune la care a aderat şi S.O.R.), prin

participarea a 30 de ţări europene.

În cadrul acestuia s-au implicat şi membrii Sucursalei S.O.R.

Caracal – Clubul Ornitologic C.P.N. „Otis tarda”. Ei au organizat acţiuni de

monitorizare a păsărilor, sub îndrumarea d-lui înv. Diaconu Alexe –

organizator birdwatching Caracal – Olt, prin 3 ieşiri în teren, întâlniri cu

mass-media locală şi activităţi didactice şi ornitologice de popularizare a

evenimentului:

număr de ieşiri: 3 (Lacul de Acumulare Slatina, Lacul

Gologan – Caracal şi Balta Obârşia);

număr de participanţi: 30;

număr de păsări observate: 1414+300+275;

primele 3 specii (ca nr. de păsări observate):

- lişiţă (500), pescăruş sur (200), cormoran mic (130),

- graur (80), lişiţă (50), vrabia de casă (40),

- cioara de semănătură (30), chirighiţe (26), guguştiuc (25);

număr de specii observate: 45;

număr de A.I.A. vizitate: 0 (din lipsa fondurilor),

grupuri S.O.R. implicate: Caracal, Obârşia-Nouă, Brâncoveni.

Ceea ce ne-a surprins în monitorizarea în teren au fost puii de

corcodel mare şi lişiţă în puful de juvenil, acum, într-o lună rece de toamnă.

În acest an, datele la nivel european au fost centralizate de

Bulgaria – „Silvia Andonova” de la Bulgarian Society for the Protection of

Birds (B.S.P.B.):

număr de ieşiri: 953 din 30 ţări (47 în România);

număr de participanţi: 17774 europeni (432 români);

număr de păsări observate: 3341921 – record al ultimilor 3 ani

(564790 în România);

primele 3 specii (ca nr. de păsări observate): graur, cinteză şi

raţa mare [graur (520602), pescăruş râzător (6244) şi lişiţa (4526) în

România];

număr de specii observate: 237 (192 în România);

locul I: Ungaria (pentru 146 ieşiri), Elveţia (pentru 4922

participanţi), Suedia (pentru 237 specii observate şi pentru 957520 păsări

1888-2013 __________________________________________

310

observate), iar România, locul al II-lea, pentru număr de specii şi număr de

păsări observate;

altele: în Elveţia şi Litania s-au observat cei mai mulţi

porumbei guleraţi, în Bulgaria, răpitoare, berze şi pelicani în migraţiune, iar

în ţările baltice s-au observat mulţi cocori (20000).

Tot în luna octombrie, s-a desfăşurat şi cel de al doilea „Word

Bird Festival” – „Festivalul păsărilor”.

Sucursala SOR – Caracal a acordat diplome participanţilor şi celor

care au sprijinit acţiunile.

INTERNAŢIONAL WaterBIRD CENSUS

Recensământul SOR al păsărilor de apă

Juniorii Sucursalei SOR Caracal – Clubul Ornitologic CPN „Otis

tarda”, însoţiţi de înv. Alexe Diaconu – organizator waterbirdwatching în

zona Caracal, au participat la monitorizarea SOR a păsărilor de apă din

judeţul Olt, în cadrul acţiunii internaţionale „Internaţional WaterBird

Census” – I.W.C., realizând ieşiri în teren pe Lacul Gologan – Parcul C.

Poroineanu – Caracal. Alte ieşiri în teren s-au realizat pe Balta Obârşia-

Nouă, lacurile de acumulare de pe Olt, la sud şi nord de Caracal şi Aria de

Importanţă Avifaunistică Streieşti – Olt.

S-au observat speciile de păsări specifice perioadei de iarnă şi

zonei jud. Olt (notate în „Corvus corax”, nr.12).

În judeţul Olt, speciile „monument al naturii” sunt: bujorul

românesc (Pădurea Călugărească – Crăciunei), laleaua pestriţă (Pădurea

Reşca), brânduşa galbenă (Pădurea Braniştea Catârilor – Obârşia, Pădurea

Crăciunei), stânjenelul de stepă şi ghimpele. Speciile rare de animale sunt:

jderul de copac (Pădurea Dealul Bobului – Dobrun) şi hârciogul (Studina,

Barza). Tot în judeţul Olt, sunt ameninţate specii de păsări cum sunt:

şorecarul comun (Pădurea Reşca, Pădurea Hotărani), uliul porumbar

(pădurile din ostroavele Dunării etc), uliul păsărar (păduri de câmpie),

şoimul dunărean (zăvoaiele Dunării), vânturelul roşu (copacii din preajma

construcţiilor părăsite), dropia (Câmpia Boianului şi Câmpia Romanaţiului),

corbul (Obârşia, Pădurea Reşca, Dobrun, Studiniţa), egreta mare (luncile

Dunării şi Oltului) etc.

Înv. Alexe Diaconu

__________________________________________ 1888-2013

311

Prof. Claudia-Mariana Cocoşilă

Ambasador CERN

Pentru lumea obişnuită, CERN înseamnă – după ştirile din mass-media –

locul unde s-a descoperit „particula lui Dumnezeu”. Puțină lume știe ce reprezintă

CERN în realitate. Pentru oamenii de știință, CERN reprezintă cea mai înaltă școală

de fizica particulelor din lume, unde se experimentează ciocnirea dintre proton şi

antiproton, în vederea descoperirii unor noi particule (cum a fost bozonul Higgs) și

a înțelegeri legilor fundamentale ale naturii.

În 1993, când am elaborat lucrarea ştiinţifico-metodică pentru gradul I,

intitulată „Sistematica particulelor elementare”, sub conducerea profesorului

universitar Dr. Steimbrecher Gheorgy, de la Facultatea de Fizică, Universitatea din

Craiova, am aprofundat studiul Cromodinamicii Cuantice (QCD) şi a Modelului

Standard (SM), domenii necunoscute la vremea aceea colegilor de fizică din zona

Caracal. Atunci, am avut norocul ca profesorul îndrumător al lucrării mele să-mi

dea materiale cu ultimele descoperiri de particule de la acea vreme, şi anume revista

CERN Courier. A fost prima dată când am aflat despre CERN. Nu pot descrie în

cuvinte imensa satisfacţie profesională provocată, doi ani mai târziu când, pe 5

ianuarie 1995, s-a anunţat descoperirea mult căutatului quarc top (despre care

scrisesem în lucrarea mea), la acceleratorul Fermilab (USA). Quarcii au fost prezişi

teoretic prin anii 54-60, iar primii cinci au fost descoperiţi relativ repede, între

1970-1975. Abia peste douăzeci de ani, s-a descoperit al şaselea quarc prezis de

teorie, la Tevatronul de la Fermilab, în urma accelerării particulelor până la energia

1888-2013 __________________________________________

312

de 7 TeV. La acea vreme, era cea mai înaltă energie obţinută de un accelerator de

particule. Din păcate, Tevatronul s-a închis în 2011, din lipsă de fonduri, dar datele

de la Fermilab sunt procesate la CERN.

CERN este un teritoriu internţional, la graniţa dintre Franţa si Elveţia, unde

se află cel mai mare accelerator de particule din lume, LHC (Large Hadron

Collider), situat la 100 m sub pământ. În permanenţă, aici, îşi desfăşoară activitatea

aproximativ 5.000 de specialişti, într-o armonie, emulaţie şi democraţie desăvârşite.

Limba oficială este engleza şi nu se fac deosebiri de naţinonalitate, sex, rasă, religie

sau vârstă.

La CERN, fizicienii și inginerii analizează structura fundamentală a

universului. Ei folosesc cele mai mari și mai complexe instrumente ale lumii

ştiinţifice – precum LHC (Large Hadron Collider), CMS, ATLAS ş.a. – pentru a

studia componentele de bază ale materiei, particulele fundamentale. Procesul de

ciocnire proton-antiproton, acceleraţi la viteze foarte apropiate de viteza luminii, dă

indicii fizicienilor despre modul în care interacționează particulele și oferă

perspective în descoperirea de noi particule (cum a fost bozonul Higgs) şi de

înţelegere a legilor fundamentale ale naturii. Programul de cercetare de la CERN

cuprinde subiecte de la kaoni la razele cosmice, de la recrearea universului

timpuriu, la căutarea materiei întunecate, a energiei întunecate sau a antimateriei și

de la Standard Model, la supersymmety (SUSY), dar şi de dezvoltare a

tehnologiilor.

Inițial (aproximativ între anii 1950-1975), s-a crezut că particulele din

modelul standard stau la baza întregii materii din univers. La ora actuală, se știe

însă că ele formează numai cca. 4,6 % din univers, restul fiind desemnat drept

materie întunecată (cca. 23 %) și energie întunecată (cca. 72 %).

La CERN, s-au descoperit particule fundamentale ca: particulele purtătoare

ale câmpului electroslab, W±, şi Z°, ori bozonul Higgs, care ar explica mecanismul

prin care celelalte particule capătă masă. Internetul sau World Wide Web-ul (www),

a fost inventat la CERN, în 1989, de către omul de știință britanic Tim Berners-Lee

şi a fost dezvoltat tot aici, pentru a revoluționa comunicațiile la nivel mondial.

Experimentele de la CERN generează cantități colosale de date care sunt stocate la

Control Center și trimise apoi în jurul lumii, pentru a analiza rezultatul

experimentelor (ciocnirilor din accelerator). Control Center-ul are cel mai mare

server din lume. Tot la CERN, se cercetează şi aplicaţiile tehnologice şi biofizice

ale particulelor subnucleare. Aici, au fost inventate RNM-ul (aparat de imagistică

prin rezonanţă magnetică nucleară), PET-CT (computer tomograf cu pozitroni) ş.a.,

aparate folosite de lumea medicală în lupta împotriva cancerului.

La 13 decembrie 2011, oamenii de știință de la Organizația Europeană

pentru Cercetare Nucleară de lângă Geneva au anunțat că au găsit noi dovezi în

sprijinul ipotezei că bozonul Higgs există. La 4 iulie 2012, CERN a confirmat

observarea unei noi particule cu o masă de aproximativ 125-126 GeV, descoperită

simultan de cercetătorii de la detectoarele CMS şi ATLAS. Aceste rezultate

__________________________________________ 1888-2013

313

preliminare, bazate pe o analiză încă în curs a datelor colectate în 2011 și 2012,

arată că este vorba de un boson, cel mai masiv boson observat până acum,

compatibil cu presupusul boson Higgs din teoria despre SM. Gradul de certitudine

al descoperirii Bosonului Higgs era de 99,9999%. Publicarea oficială a rezultatelor

a venit pe 14 martie (ziua de naştere a lui Einstein şi ziua numărului π) 2013, când

CERN a reconfirmat ca sigură 100% descoperirea unui tip de bozon Higgs, numit

Higgs A.Teoria spune că există 6 tipuri de bozoni Higgs, iar acesta este doar primul

descoperit.

Dacă la şcoală se învăţa, până prin anii 2000, că protonul şi neutronul sunt

particule elementare, după această dată au apărut în unele manuale alternative

câteva noţiuni despre quarcuri [din limba engleză quark (sg), quarks (pl)] ca fiind

cărămizile ce stau la baza structurii materiei. Din păcate, modelul standard (SM) al

patriculelor elementare este foarte puţin cunoscut de către mulţi dintre profesorii de

fizică din preuniversitar, iar fizica particulelor se studiază foarte sumar la sfârşitul

clasei a XII-a, aşa că în România lumea nu prea este avizată în ceea ce priveşte

importanţa epocală a descoperirii bozonul Higgs, pe care un ziarist englez îl numise

„God particle” (particula Dumnezeu), denumire pe care a schimbat-o apoi în

„particle of God” (particula lui Dumnezeu), pentru nu a fi acuzat de blasfemie.

Cuvintele sunt prea sărace să descriu starea de bucurie care m-a cuprins la

aflarea veştii acestei descoperiri. I-am scris în aceea zi un e-mail profesorului

universitar Dr. Oliviu Gherman, despre bozonul Higgs, exprimându-mi dorinţa –

deşi ştiam că e imposibil de îndeplinit – să fiu şi eu la CERN, acolo, în miezul

lucrurilor. Nu pot să vă spun ce bucuroasă am fost când, la sfârşitul lunii mai 2013,

am primit un e-mail de la CERN, în care eram anunţată că am fost admisă la HST

2013 (High School Physics Teacher Programme), un training intensiv de trei

săptămâni în limba engleză pentru profesorii de fizică de liceu din întreaga lume.

Cum nimic nu e întâmplător, acest grant oferit de CERN îl consider o meritată

binecuvântare. Aproape că uitasem că în iarnă îmi depusesem CV-ul şi câteva copii

după diplomele mele, când aplicasem pe site-ul CERN pentru un program

educaţional. Nu îmi venea să cred şi parcă nu îmi vine să cred nici acum, după

întoarcerea de la CERN, că mie mi s-au întâmplat toate acele clipe minunate

petrecute printre cei mai mari savanţi ai lumii în materie de fizica particulelor, unii

dintre ei laureaţi ai premiului Nobel, şi printre cele mai avansate instrumente de

cercetare, precum LHC, CMS , ATLAS ş.a. Au participat 51 de profesori, din 29 de

state de pe toate continentele (Australia, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada,

Danemarca, Estonia, Franţa. Germania, Grecia, Irlanda, Israel, Italia, Japonia,

Kenia, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Portugalia, România, Republica

Dominicană, Ruanda, Serbia, Slovacia, Spania, Tailanda, Uganda,Ungaria, USA).

Unii au fost sponsorizaţi de programele naţionale din ţările lor, alţii de către

persoane particulare (profesoara din Tailanda a fost sponsorizată de prinţesa

Tailandei, iar profesoarele din Iran şi din Israel au fost sponsorizate de către

familiile lor).Un gest frumos a făcut profesorul Jim Verdee, care a transformat

1888-2013 __________________________________________

314

premiul obţinut pentru descoperirea epocală de la CMS într-o bursă pentru

profesorii de fizică din continentul african.

Romania, nefiind membră CERN, pentru că a aderat la CERN abia în 2010,

având statut doar de stat aspirant, nu are un program naţional, aşa cum au celelalte

state din Europa.

Aplicaţia mea a fost făcută în nume personal şi, fiind acceptată, am fost

sponsorizată direct de CERN. La CERN, sunt peste 300 de cercetători români, dar

foarte puţini dintre ei reprezintă România, deoarece majoritatea, foşti olimpici

români, reprezintă universităţile din lume unde sunt angajaţi. Cercetătorii românii

de la CERN, care reprezintă România, sunt doar cei câţiva de la IFA şi IFIN. Cu

toate acestea, la CERN sunt peste 300 de cercetători români.

Scopul programului este acela ca profesorii absolvenţi ai cursului să

acţioneze ca AMBASADORI ai CERN pentru: inspirarea şi motivarea colegilor

profesori şi a elevilor pentru studiul ştiinţelor şi a fizicii în special; comunicarea

publică a descoperirilor de la CERN (particulele W, Z, Higgs, ş.a... Iternetul, CT,

RMN, PET-controlul s-au inventat la CERN); aducerea unui pic din magia CERN

în clase, în vederea atragerii elevilor spre activitatea de cercetare.

Compact Muon Solenoid (CMS) este un detector al Large Hadron Collider (LHC),

conceput pentru cercetarea fizicii particulelor, inclusiv pentru căutarea bozonului Higgs, a

extra dimensiunilor, şi a particulelor care ar putea alcătui materia întunecată

Experimentul CMS este una dintre cele mai mari colaborări științifice

internaționale din istorie, care implică 4300 fizicieni, ingineri, tehnicieni, studenţi ăi

personal de sprijin de la 179 de universități și institute din 41 de țări (februarie

2012). Detectorul CMS este construit în jurul unui imens magnet solenoidal. Este,

de fapt, o bobină cilindrică din cablu superconductor, care generează un câmp de 4

Tesla, aproximativ de 100.000 de ori câmpul magnetic al Pământului. Câmpul este

limitat de un oțel „jug”, care formează cea mai mare parte a greutății detectorului de

12.500 de tone. Detectorul complet este de 21 de metri lungime, 15 metri lățime și

15 metri adâncime şi este situat la 100 m sub pământ lângă Cessy în Franța.

http://cms.web.cern.ch/news/cms-particle-detector



http://home.web.cern.ch/about/accelerators/large-hadron-collider



__________________________________________ 1888-2013

315

La 46 m lungime, 25 m înălțime și 25 m lățime, 7000 tone, detectorul

ATLAS este cel mai mare detector de particule construit vreodată. Este situat la

100 m sub pământ, în apropiere de principala intrare în CERN, aproape de satul

Meyrin, în Elveția.Mai mult de 3000 de oameni de ştiintă de la 174 institute, din 38

de țări, lucrează la experimentul ATLAS (februarie 2012).

CERN înseamnă cercetare, inovare, educaţie şi unirea între oameni, în

scopuri paşnice.Toate descoperirile făcute aici sunt colective, sunt proprietatea

CERN şi sunt publice. Ce am învăţat, ce am văzut şi ce oameni minunaţi am

cunoscut aici întrece orice imaginaţie. Aici, la cea mai înaltă şcoală de fizică din

lume (asta n-o spun eu, o spune dl. profesor universitar Dr.Oliviu Gherman şi toţi

marii fizicieni ai lumii), am fost tratată cu cel mai mare respect de somităţi ale

fizicii mondiale, de tot personalul, de colegii din alte ţări. E un vis împlinit pe

care nici măcar n-am îndrăznit să-l visez.

Profesorul Jack Steinberger, laureat al premiului Nobel pentru descoperirea

particulei neutrino miuonic, ne-a spus că noi, profesorii, suntem cele mai

importante fiinţe de pe planetă, deoarece fără noi n-ar fi existat nimic, nici ei,

savanţii, nici medicii, nici tehnologiile etc. Acest domn bonom, la 92 de ani ai săi,

merge pe bicicletă, de la Geneva la CERN (cam 13 Km) şi încă mai studiază în

biroul lui, care i se păstrează aici, chiar dacă s-a retras din activitate. Savanţii de la

CERN ne-au dat o lecţie de demnitate, onestitate, pasiune, competenţă, recunoaştere

a adevăratelor valori, modestie şi puritate sufletească. Deşi nu prea e posibil, sper

din tot sufletul să mă mai întorc aici, cu acelaşi patos.

Sunt foarte mulţumită de recunoaşterea profesională acordată de

CERN prin aprecierea şi includerea filmului meu cu experimente de

electrostatică pe site-ul lor oficial.

CERN ne îndeamnă să explicăm copiilor faptul că profesorul nu

poate să răspundă chiar la toate întrebările, că mai sunt multe mistere pe care

ştiinţa nu le poate încă explica. Sper să împărtăşesc cu colegii şi elevii

această extraordinară experienţă care mi-a îmbogăţit cunoştinţele şi viaţa.

Mulţumesc CERN!

Mobilitate Comenius

În iunie 2011, am obţinut un grant Comenius la Universitatea Pierre

şi Marie Curie din Paris. Cursul de formare s-a numit „EU-HOU: Hands-On

Universe,Europe. Bringing frontline interactive astronomy in the classroom”

şi a avut ca scop reînnoirea metodelor de predare-învăţare a ştiinţelor cu

ajutorul observaţiilor astronomice on-line, ca sursă de motivaţie pentru elevi

şi prin utilizarea noilor tehnologii TIC, în special softwerul SalsaJ, special

1888-2013 __________________________________________

316

creat de programul EU-HOU. La stagiu au participat 26 de profesori de

ştiinţe exacte şi informatică din zece ţări: Scoţia, România, Spania,

Portugalia, Grecia, Belgia, Suedia, Polonia, Germania şi Bulgaria. S-au legat

prietenii şi s-au stabilit colaborări care au permis fiecăruia dintre noi să

depăşească barierele lingvistice, să relaţioneze cu ceilalţi şi să-şi dezvolte

personalitatea.

Organizarea stagiului a fost ireproşabilă, din prima până în ultima zi,

începând de la cursuri, materiale, sesiuni practice, coffee-break-urile în care

ne relaxam şi socialiazam cu trainerii şi cursanţii din alte ţări, până la vizitele

oragnizate pentru noi în diferite instituţii de învăţământ ori seara de

socializare oferită de gazde la restaurantul Turnului Eiffel. Abordarea

pedagogică a fost la un nivel înalt, de o mare ţinută academică, toţi trainerii

din mai multe ţări fiind doctori în ştiinţe şi adevaraţi profesionişti. Parisul

vechi este un oraş viu, frumos, cu oameni foarte civilizaţi şi foarte politicoşi,

cu străzi foarte curate şi clădiri cu cinci etaje şi mansardă, foarte frumoase,

majoritatea vechi de peste două-trei sute de ani, dar atât de moderne în

interior şi de bine întreţinute în exterior. Muzeele, monumentele, palatele,

picturile, sculpturile, dar mai ales parcurile din Paris m-au fermecat. Pomii

cu coroanele tunse în formă de paralelipiped ori de con, de pe Champs-

Élysée, mi-au rămas în minte precum cireşul drag al copilăriei.

O semnificaţie deosebită pentru fizicianul din mine a fost să văd

metrul etalon, pendului lui Foucault din Panthéon, casa lui Ampère, ori să

fac observaţii din turnul astronomic al Sorbonei, una dintre cele mai vechi

universităţi din lume. Am reuşit să îmi fac puţin timp şi pentru a depista

locul unde a lucrat Neda Marinescu: 11 Rue Pierre Curie – Paris 5, adresă

luată de pe antetul unei scrisori trimise de Neda familiei sale din ţară, prin

1935. Strada respectivă se numeşte acum Pierre şi Marie-Curie, iar la

numarul 11 este Institutul Henri Poincaré unde am găsit una din lucrările

fizicianului. Am fost foarte bucuroasă să fac acestă documentare chiar în

locul prin care a trecut şi Neda Marinescu.

Întoarsă acasă, am reuşit să aplicăm, câţiva colegi din 15 judeţe, câte

ceva din cele învăţate la training. Totul s-a concretizat în cele două ediţii ale

Concursului interjudeţean de experimente „Om de ştiinţă pentru o zi, in

memoriam fizician Neda Marinescu”, pe care l-am organizat la Caracal.

__________________________________________ 1888-2013

317

Concursul de experimente „Om de ştiinţă pentru o zi”

– in memoriam fizician Neda Marinesco

prof. Claudia-Mariana Cocoşilă

A doua ediţie a Concursul interjudeţean de experimente „Om de ştiinţă

pentru o zi”, In memoriam fizician Neda Marinesco a avut loc la Caracal, în

incinta cochetului Teatru Naţional, la 23 martie 2013. Concursul a fost iniţiat şi

coordonat de d-na profesor Claudia-Mariana Cocoşilă, de la Colegiul Naţional

„Ioniţă Asan” din Caracal şi de dl. profesor Vasile Roşu (fost profesor al C. N.

Ioniţă Asan) de la colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova, în urma unui

parteneriat încheiat între cele două colegii şi Facultatea de Ştiinţe Exacte a

Universitătii din Craiova, IFA, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi

Sportului, Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt, Asociaţia Fizicienilor Absolvenţi ai

Universităţii din Craiova – AΦC, Center for Science Education and Training,

„Hands-on Science-Romania”, Asociaţia „Fiii şi Prietenii Caracalului” şi

Primăria Municipiului Caracal.

Lucrările concursului

s-au desfăşurat pe trei

secţiuni: I. Fizică-

Informatică-T.I.C., II.

Gimnaziu, III. Biologie-

Chimie-Tehnologii, fiecare

cu subsecţiunile: A. Film şi

B. Power Point.

Juriul a fost alcătuit

din Dr. Fizician Florin

Dorian Buzatu, Director

General al Institutului de

Fizică Atomică, Prof. Univ. Dr. Florea Uliu, Universitatea din Craiova, Prof.

Univ. Dr. Radu Constantinescu, Facultatea de Ştiinţe Exacte, Departamentul

Fizică, Universitatea din Craiova, Prof. Univ. Dr. Stelian Niculescu, Universitatea

Politehnică Bucureşti, Conf. Dr. Eugen Mihăiţă Cioroianu, Facultatea de Ştiinţe

Exacte, Director Departament Fizică, Universitatea din Craiova, Lect. Univ. Dr.

Silviu Constantin Săraru, Facultatea de Ştiinţe Exacte, Universitatea din Craiova şi

Dr. Ing. Viorel Vătămanu, membru asociat al Divizieiei de Istoria Ştiinţei a

Academiei Române.

1888-2013 __________________________________________

318

Au participat 37 de echipaje din 11 judeţe (Alba, Braşov, Bucureşti,

Călăraşi, Cluj, Dolj, Galaţi, Hunedoara, Olt, Sălaj şi Vâlcea), 125 de elevi şi peste

60 de profesori. Lucrările concursului au fost publicate pe un CD.

În deschiderea festivă a concursului, corul colegiului nostru, dirijat de dl.

profesor de muzică Ion Bârză, a intonat imnul Gaudeamus. După prezentarea

lucrărilor în plen, pe perioada cât juriul a deliberat, pe scena teatrului s-a desfăţurat

un recital muzical oferit de elevii C. N. I. Asan, pregătiţi şi coordonaţi de dl. prof.

Bârză. Oaspeţii au fost încântaţi, atât de concurs cât şi de programul artistic oferit

de elevii noştri.

Elevul Stan Alexandru, din clasa a XI-a A de la C. N. I. Asan, care a

asigurat echipa tehnică a concursului, a obţinut un binemeritat premiu I (prof.

coordonator Cocoşilă Claudia). De la acelaşi colegiu au mai primit premii elevii

îndrumaţi de d-ra profesoară Artemiza Păsărică, d-ra profesoară Ines Cristea şi d-

na profesoară Aurelia Pîrvan.

Scopul concursului a fost acela de a redeştepta învăţarea ştiinţelor exacte

în rândul tinerei generaţii, de a le arăta elevilor cum „se face ştiinţă”, şi altfel decât

rezolvând probleme teoretice „grele”, de a-i determina să-şi descopere talentul de

experimentator, de a-i face „cercetători” cel puţin pentru „o zi”.

S-au primit şi au fost prezentate mesaje de apreciere, încurajare şi

felicitare pentru organizatori şi participanţi din partea Prof. Univ. Dr. Oliviu

Gherman, preşedinte onorific al concursului, a Directorului General al IFA, Fiz.

Dr. Florin Buzatu şi din partea Fiz. Dr. Adrian Buzatu, cercetător asociat (postdoc)

al Univ. din Glasgow, membru al experimentului ATLAS, de la acceleratorul

LHC, fost elev al C. N. „Fraţii Buzeşti”.

Iată mesajul D-lui Florin Buzatu:

Stimaţi profesori şi dragi elevi,

Îmi face o deosebită plăcere să fiu alături de

dumneavoastră la Ediția 2013 a Concursului Național

de Experimente „Om de știință pentru o zi – In

memoriam fizician Neda Marinescu” organizat anual de

Colegiul Național „Ioniță Asan” din Caracal. Particip cu

mult interes la această manifestare atât în calitate

personală cât şi ca reprezentant al unei instituţii

emblematice a fizicii româneşti: Institutul de Fizică

Atomică. Moştenirea ştiinţifică a IFA, care este a

noastră, a tuturor, se datorează unui trecut la temelia

căruia au stat munca, pasiunea, demnitatea şi dăruirea.

Dacă dorim o societate românească mai bună, mai prosperă, mai morală,

atunci să începem întâi cu noi înşine, fiecare dintre noi, dar şi cu tânăra generaţie,

care trebuie educată în spiritul unor valori ce trebuie să dăinuie şi să se regăsească

__________________________________________ 1888-2013

319

atât în conştiinţa celor vârstnici cât mai ales în a celor tineri: binele, frumosul,

dreptatea, adevărul, cinstea. Iar ştiinţa prin aplicaţiile, prin rezultatele ei trebuie să

susțină şi să promoveze aceste deziderate.

Cine în lucruri mărunte nu are o atitudine serioasă, zicea Einstein,

aceluia nu-i pot fi încredinţate lucruri mari.

Omul ar trebui sa străbată viaţa pe deplin conștient că şi-o pregăteşte clipă

de clipă şi pas cu pas prin felul de a fi, de a gândi şi de a simţi, prin armonia şi

echilibrul ce le stabileşte între minte şi suflet. Există într-adevăr o carte a vieţii,

dar nu în afara noastră, ci în noi înşine.

Dar pentru a realiza lucruri frumoase, bune şi oneste în viaţă este necesară

şi o îndrumare corespunzătoare. Astfel, trebuie cultivată în cei tineri dorinţa de a

învăţa, de a şti, de a înţelege cât mai multe din tot ceea ce există, din ceea ce îi

înconjoară. În acest sens aportul pe care școala, lumea ştiinţifică, îl pot avea (sunt

chiar datoare să îl aibă) în formarea profesională şi morală a tinerei generaţii, a

celor care constituie viitorul intelectual al acestei ţări este, în opinia mea, esențial.

Astfel de evenimente precum concursul „Om de știință pentru o zi”

constituie un prilej nu numai de a descoperi abilităţile şi de a stimula capacităţile

creatoare ale celor tineri, cât mai ales de cultivare a unei atitudini deschise faţă de

nou.

Nu știu ce v-a atras pe voi, stimaţi dascăli şi dragi viitori colegi, spre

lumea misterioasă a Științei, dar vă mărturisesc că pentru mine Știința, Fizica în

particular, a fost şi este o lume fascinantă, o lume al cărui mister este inepuizabil,

o lume pe care de multe ori o privești cu ochi de copil pentru că treci de la o

mirare la alta, de la o încântare la alta.

În încheiere, vă doresc să păşiţi cu mult curaj pe tărâmul fermecat al

Științei, să-l străbateţi cu multă dăruire și onestitate şi să fiţi siguri că Știința va

răsplăti cu generozitate eforturile şi pasiunea voastră. Un exemplu în acest sens îl

constituie chiar fizicianul Neda Marinescu, care a studiat la Caracal, a colaborat cu

unii dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă ai primei jumătăţi a secolului XX

devenind una dintre cele mai apreciate personalităţi ştiinţifice în Europa

interbelică.

Toată ştiinţa noastră, raportată la realitate, este primitivă şi copilărească

şi totuşi ea este cel mai preţios lucru pe care-l avem ..., spunea același Einstein.

Dr. Florin-Dorian Buzatu

Director General IFA

1888-2013 __________________________________________

320

O săptămână în Catalonia

Cursul „Without water there is no future”, care s-a desfăşurat în

Barcelona, între 28 martie şi 2 aprilie 2011, a fost un model de organizare şi

de prezentare structurată importanţei pe care o are apa pentru omenire.

De la rolul pe care îl

joacă apa pentru dezvoltarea

societăţii – (economică şi

demografică) ex. Manlleu – oraş

industrial pe râul Ter, Palamos –

oraş pescăresc la Marea

Mediterană, Pals – sat specializat

în cultura orezului (în vecinătatea

râului Ter) şi activităţi turistice la

Marea Mediterană – la metode de

tratare a apei (AGBAR) sau de

colectare a apelor din timpul ploilor torenţiale în Barcelona „storm deposits”,

toate activităţile ne-au demonstrat seriozitatea şi buna gestionare a resurselor

de apă din Catalonia (râurile Ter, Besos, Llobregat) şi eforturile oamenilor,

încă de la începuturile istoriei şi, mai ales, odată cu industrializarea, pentru

valorificarea resurselor.

Despre istoria valorificării apei ne-a oferit informaţii Muzeul Apei

din Barcelona (AGBAR), unde ne-au fost prezentate evoluţia colectării,

stocării şi distribuţiei apei, a proceselor tehnologice de alimentare cu apă în

Barcelona etc.

O utilizare atât de complexă a apelor încă de la inceputuri şi mai ales

dezvoltarea economică spectaculoasă a acestei regiuni a avut şi efecte

negative asupra mediului şi, astfel, şi asupra apelor. Aceste probleme şi-au

găsit o rezolvare prin dezvoltarea unui proiect de mediu „Projecte Rius”

(Proiectul Râurile), începând cu anul 1997, la iniţiativa unei asociaţii non-

guvernamentale Associacio Habitats. Proiectul are ca obiectiv principal

participarea activă a cetăţenilor la conservarea râurilor şi protejarea acestora.

Acest proiect mi-a stârnit interesul ca profesor şi intenţionez să dezvolt,

împreună cu Universitatea din Bucureşti, un astfel de proiect şi în ţara

noastră, căutând sprijinul acestei asociaţii.

__________________________________________ 1888-2013

321

Vizitarea Muzeului de Ştiinţă din Barcelona, unde s-au făcut

workshop-uri cu privire la importanţa conservării zonelor mlăştinoase, s-au

făcut observaţii cu privire la biodiversitatea pădurii amazoniene, întrucât aici

este creat un astfel de mediu ecuatorial cu toate elementele sale

biopedoclimatice; sau a parcului urban – La Ciutadella – un loc cu multe

fântâni tematice, unde a fost

prezentat modul în care este

gestionată (recirculată, filtrată) apa

folosită de acestea şi sesiunea de

degustare a diferitelor tipuri de

apă filtrată, unde ne-au fost

prezentate avantajele utilizării

apei potabile de la robinet în

detrimentul apei îmbuteliate, care

poluează prin însuşi procesul de

îmbuteliere, au completat o

săptămâna de curs plină cu informaţii şi fapte despre elementul cel mai

restrictiv al vieţii umane – APA.

Aceste lucruri sunt foarte importante pentru existenţa noastră ca

fiinţe umane şi, de asemenea, pentru activitatea viitoare a oricarui profesor

care încearcă să educe elevii în mod corect, pentru păstrarea cât mai curată a

mediului în care trăim.

Pentru toate lucrurile pe care le-am învăţat în acest curs şi pentru tot

sprijinul pe care ni l-au acordat le mulţumesc domnului Henriques,

mentorul activităţii de formare şi echipei sale.

Prof. Cristina Radu

1888-2013 __________________________________________

322

Documente ale Colegiului

__________________________________________ 1888-2013

323

1888-2013 __________________________________________

324

__________________________________________ 1888-2013

325

Cuprins

Scurtă prezentare a istoriei Colegiului Național „Ioniță Asan”

(Titu Vîrban) .............................................................................

5

Cuvânt înainte (Eduard Ciocăzanu) ......................................... 9

Prestigiul continuităţii (Dan Ciocan) ....................................... 10

Omagiu (Felicia Man) .............................................................. 11

Acum, la ceas aniversar (Toma Prună) .................................... 13

O zi de referinţă (Ştefania Mihuţi)............................................. 14

Scurt istoric al învăţământului din Romanaţi (Jeana Pătru) .... 15

Istoricul învăţământului din Caracal (Jeana Pătru) ................. 34

MESAJE ANIVERSARE ........................................................ 61

Martori ai celui mai reprezentativ lăcaş de ştiinţă şi

cultură din Caracal (Elisabeta Avram) ..............................

61

Le temps de l’amour (Eugen Barbu) ................................. 62

Un perpetuum mobile educaţional (Alice Bălăceanu –

Diaconu) ............................................................................

63

Amintiri, amintiri (Dumitru Botar) ................................... 64

O școală de mare prestigiu (Ion Catrina) .......................... 65

La mulţi ani, „Ioniţă Asan”! (Şerban Cernat) ................... 66

Omagiu dascălilor mei (Claudia-Mariana Cocoşilă) ........ 67

Liceul „Ioniţă Asan” – un loc special din viaţa mea

(Veturia Colceag) ..............................................................

70

Arc peste secole (Maria Combi) ........................................ 72

A Moving Experience (Ana-Maria Constantin) ................ 73

Per asper ad astra… (Valeria-Ștefania Constantin) ......... 75

Un gând pentru un viitor luminos (Constantin Dan) ......... 77

Stâlpi de lumină și adevărată dăruire (Silvia Diaconescu). 78

Pe firul amintirilor: Liceul „Uiniţă Asan”, la ceas

aniversar (Camelia Diaconu – Nenu) ................................

80

Am fost norocoasă să lucrez în acest liceu de prestigiu

(Rodica Maria Diaconu)....................................................

82

Omagiu (George Dincă) .................................................... 83

Traducătorul pre limba părinţilor mei (Aurelian Titu

Dumitrescu) .......................................................................

84

Mulţi ani roditori în educaţie (Dan Eugen Dumitrescu) .... 85

Gânduri despre şcoală (Maria Elena Fărcăşanu) ............. 86

1888-2013 __________________________________________

326

„La trecutu-ți mare, mare viitor!” (Cornelia Gâtan) ......... 87

Privind înapoi cu mândrie… (Dănuț Ghiță) ...................... 88

Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”: statornicie, perenitate,

speranţă (Pimen Ionescu)....................................................

89

Conducerii Liceului „Ioniță Asan” din Caracal (Marin Ivan) . 90

Întipărit în sufletul şi în mintea mea (Simona Violeta Lia) 91

Un prilej de reflecţie şi recunoştinţă (Irina Luca) ............. 92

Mă consider un „produs” al acestui liceu (Vintilă Mihăescu) ... 93

Tot mai multă lumină! (Carmen Nicolăiţă) ...................... 94

Marele Liceu – templu de cultură şi ştiinţă (Ioan Traian

Pârvulescu) .....................................................................

96

Un liceu pentru eternitate (Florian Petrescu) ................... 98

O mare familie (Doina Pîrvan) ......................................... 99

O viață de dascăl (Doinița Pinu) ....................................... 100

Sărbătoare de suflet (Ion Popa) ......................................... 102

O secundă, un TIMP, O VIAŢĂ!... (Petre Popa) ............. 103

La mulţi ani, Liceu drag! (Serghei Radu) .......................... 104

Recunoştinţă profesorilor noştri (Valentin Constantin

Rădulescu) .........................................................................

105

Vivat, crescat, floreat lyceum (Veronica Stavăr Drobak) . 106

Gânduri la aniversare (Magda Stavinschi) ........................ 107

Despre Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” (Puiu Stoiculescu) . 108

Omagiu liceului meu drag (Adrian Laurenţiu Stroe) ........ 109

Prin ei, am învățat să învățăm (Claudia Marinela Ștefan). 110

Totul depinde de noi (Emilian Ștefan) .............................. 111

Nestemate de gânduri – talismane de preţ (Georgeta

Tatomirescu Noja) .............................................................

112

Anii de liceu, ani de neuitat (Liviu-Florian Tatomirescu).. 114

Gânduri la ceas aniversar (Ioan Paul Tatomirescu) .......... 115

Meseria de dascăl (Irina Uciu) .......................................... 116

Timpul ca o amintire (Paul Sorin Vasilescu) ..................... 117

Mulţi dintre absolvenţi au îmbrăţişat cariera didactică

(Ileana Vătămanu – Minoescu) .........................................

118

Una dintre cele mai frumoase amintiri ale vieţii (Victor

Viorel Vătămanu) ..............................................................

119

O entitate culturală (Cristin Constantin Vere) ................... 120

Patria genuinităţii (Paul Aretzu) ........................................ 121

AU FOST ELEVII COLEGIULUI .......................................... 123

Anca Moanță ............................................... ...................... 123

__________________________________________ 1888-2013

327

Gabriela Păunescu ............................................................. 123

Daniela Rogobete .............................................................. 124

Cristin Constantin Vere ............................................... ..... 124

Nicolae Coande ............................................... .................. 125

Aurelian Titu Dumitrescu .................................................. 126

George Constantin Păunescu ............................................. 127

Tudor Rădulescu ............................................... ................ 131

Ion Stoica ........................................................................... 132

PROFESORI PENSIONARI ............................................... .... 133

Alexandra Ştefan................................................................ 133

Marin Ştefan....................................................................... 135

Trei profesori, trei dăruiți activității didactice, trei

pensionări (Florian Petrescu).............................................

136

Doina-Teodora Tatomirescu .............................................. 139

Mircea Olaru ............ ............................................... ......... 140

Maria Petrescu (Florian Petrescu) .................................... 141

AU FOST PROFESORII COLEGIULUI ................................. 144

Portretul unui dascăl devotat (Maria Elena Fărcăşanu) ... 144

Recunoştinţă unui mare dascăl (Adrian Laurenţiu Stroe) . 145

In memoriam: Octavia Ivanovici (Octavian Ionuţ Botar) . 146

„Povestind, nu avem acces la uitare” (Alina Marin –

Anghel) ..............................................................................

147

ACTIVITĂŢI ŞCOLARE ............................................... ........ 151

Rolul profesorului în şcoală şi societate (Doina Pîrvan) .. 151

Datoria de dascăl, implicare şi pasiune (Aura Magdalena

Chivu) ...............................................................................

155

Arc peste timp… (Carmen Niţă) ..................................... 157

14 ani petrecuţi alături de elevii Colegiului „Ioniţă Asan”

(Maria Daniela Cernat).....................................................

159

Festivalul prieteniei (Alexe Diaconu) ................................ 160

Catedra de limba şi literatura română (Mariana Marinescu) .... 164

Catedra de limba franceză ................................................. 170

Catedra de limba engleză ................................................... 172

Catedra de matematică (Dumitrel Ghimişi) ....................... 174

Catedra de istorie (Jeana Pătru) ........................................ 176

Catedra de geografie (Cristina Mirela Mitroi) .................. 180

Catedra de religie (Niculina Tomescu) .............................. 183

Catedra de biologie (Eugenia Constantin) ........................ 185

Catedra de fizică (Claudia-Mariana Cocoşilă) ................. 188

1888-2013 __________________________________________

328

Catedra de chimie (Maria Negrilă) ................................... 194

Catedra de informatică (Loredana Ghimiși) ...................... 196

Catedra de educație tehnologică ........................................ 199

Catedra de educaţie fizică și sport ..................................... 200

Activităţi educative (2010-2013) (Ines Cristea) ................ 201

Lista profesorilor de la CNIA din anul şcolar 2013-2014 ........ 207

Personal didactic auxiliar 2013-2014 ....................................... 211

Personal administrativ 2013-2014 ............................................ 212

Consiliul de administraţie 2013-2014 ....................................... 213

Lista profesorilor diriginţi din anul şcolar 2013-2014 .............. 214

Consiliul şcolar al elevilor ........................................................ 216

Fotografii ............................................... .................................. 220

PROMOŢIILE ÎN PERIODA 2008-2013 ................................ 233

ADDENDA .............................................................................. 259

Portrete mici de oameni mari (Flori pe mormintele lor)

(Pătru Crăciun) .................................................................

259

Decalogul dascălilor de pretutindeni ................................. 263

Scriitori caracaleni (Paul Aretzu) ...................................... 264

Ion Zbârcot – poetul gingăşiei şi al umorului nevinovat

(Dan Eugen Dumitrescu)....................................................

286

Un poem de Aurelian Titu Dumitrescu ............................. 291

O întâmplare cu haz, de la „Ioniţă Asan” (Florian Petrescu) ... 293

Ecouri în presă ale sărbătoririi liceului .............................. 294

Un regulament școlar din anii '30 ...................................... 296

Inedit ............................................... .................................. 298

Literatura primară ............................................... ............. 299

O şcoală de personalităţi (Puiu Stoiculescu) ..................... 304

Sucursala SOR – Caracal, Clubul Ornitologic CPN „Otis

tarda” (Alexe Diaconu) ......................................................

307

Ambasador CERN (Claudia-Mariana Cocoşilă) .............. 311

Mobilitate Comenius (Claudia-Mariana Cocoşilă) .......... 315

Concursul de experimente „Om de ştiinţă pentru o zi” –

in memoriam fizician Neda Marinesco (Claudia-Mariana

Cocoşilă) ..........................................................................

317

O săptămână în Catalonia (Cristina Radu) ...................... 320

Documente ale Colegiului ............................................... 322

Monografie 125 ani

Documents

Transcript of Monografie 125 ani