MICHELANGELO BUONARROTI

BIOGRAFIE

Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al treilea

din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni și ai

Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După întoarcerea la

Florența, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lăsat

în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a

insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură.

Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala,

deși părinții lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica și să se

consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său, pictorul

Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în

1488 este dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din

Florența ; are paisprezece ani când începe să studieze

sculptura pe lângă Bertoldo di Giovanni,

Plecind la Veneția, după ce s-a oprit pentru un timp în Bologna,

unde are ocazia să admire operele lui Jacopo della Quercia

realizeaza trei sculpturi pentru catedrala San Petronio.In 1496,

odata cu restabilirea pacii, Michelangelo realizeaza sculptura

„Il bambino” În anul 1496, se duce pentru prima dată la Roma,

unde primește câteva comenzi de sculptură din partea

cardinalului Riario și a bancherului Jacopo Galli printre care si

Bachus beat. Sculptează pentru bazilica Sfântul Petru celebra

Pietà, a cărei frumusețe îi va face pe contemporanii artistului

să-i recunoască geniul. În anul 1501, revenind la Florența,

realizează statuia lui David, precum și alte opere de sculptură

și pictură, printre care Tondo Doni și Tondo Pitti, care trezesc

admirația concetățenilor săi.

În anii următori, Michelangelo se dedică realizării

decorațiilor pentru fațada bisericii San Lorenzo din

Florența. În anul 1549 a fost numit de papă „arhitect-șef și

constructor al bazilicii Sfântul Petru”, pentru a continua

construirea catedralei, începută de Bramante. Până la

sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură: termină

construcția palatului Farnese, execută planurile pentru

sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola Bazilicii

Sfântul Petru. Ultimele sale sculpturi tratează din nou tema

Pietà (pentru Domul din Florența și altele). Michelangelo

Buonarroti moare la Roma la 18 februarie 1564, la vârsta

de 89 de ani. Conform dorinței artistului, corpul său va fi

dus la Florența, unde va fi depus într-o criptă a bisericii

Santa Croce. Sculptura a reprezentat totdeauna marea

pasiune a lui Michelangelo. În anul 1504, grație grupurilor

statuare Pietà și David, dobândise deja renumele de

sculptor atât la Roma cât și la Florența.

PICTURA

Până a-și câștiga renumele de pictor remarcabil,

Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Una

dintre primele sale lucrări de pictură și chiar unul

dintre puținele tablouri ale artistului - Michelangelo

făcând mai ales pictură murală în tehnica affresco - este

La Sacra Famiglia (Sfânta Familie), cunoscută și sub

numele de Madonna Doni sau Tondo Doni

Michelangelo avea 75 de ani când afirma: „Pictura,

și mai ales fresca, nu este o ocupație pentru cei ce

au trecut de o anumită vârstă”. Tocmai terminase de

pictat frescele destinate capelei private a papei Paul

al III-lea, cunoscută și sub numele de Capela Paulină.

Frescele prezintă momente importante din viața

apostolilor care au fondat Biserica Catolică:

crucificarea Sfântului Petru și convertirea lui Saul.

În anul 1535 lui Michelangelo i se acordă titlul de „arhitect, sculptor și pictor

de frunte al palatului papal”. Printre operele arhitecturale ale lui

Michelangelo se numără: Capela familiei de Medici și Biblioteca Laurentină

din Florența, Palatul Farnese, cupola Catedralei Sfântul Petru din Roma, după

modelul cupolei Domului din Florența realizată de arhitectul Filippo

Brunelleschi și biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri din Roma,

ridicată pe locul uneia dintre sălile aparținând Băilor lui Diocletian.

Michelangelo a făcut primii pași ca arhitect la Florența. Aici, pe lângă alte

sarcini despre care s-a vorbt deja, artistul a avut o comandă importantă de la

Papa Clement al VII-lea Medici, respectiv proiectarea Bibliotecii lui Lorenzo,

tot în complexul San Lorenzo.

ARHITECTURĂ

OPERA POETICĂ

Genialitatea lui Michelangelo reflectată în artele plastice își găsește corespondența și în

creația literară. Sentimentele, trăsăturile profunde și gândurile maestrului Michelangelo

și-au găsit expresia, de-a lungul lungii sale vieții, într-o serie de compoziții lirice și în

multe scrisori adresate familiei și prietenilor. Fără a fi un literat prin definiție și fără a

avea intenția de a-și publica poeziile, Bounarroti a lăsat în urmă multe compoziții în

verusri. În versurile sale se întâlnesc, deseori, considerații artistice și estetice, referiri la

propria sa meserie, pe care o descria ca obositoare și solitară. Totuși, uneori știa să fie

autoironic, așa cum reiese din poemele în care artistul se descrie lucrând la frescele

Capelei Sixtine, imagine ilustrată și într-un autoportret schițat pe marginea unei

scrisori, cu culorile care i se lipeau de ochi:„Cu fața spre cer, îimi simt memoria/într-o

casetă, ia pieptul de harpie,/ și pensula deasupra feței/îmi creează, în joc, un paviment

bogat.”