L'Isola della Gioventù (teatru)

8/18/2019 L'Isola della Gioventù (teatru)

1/44

Motto:

„Populus remedia cupit” 1

L a u r e n ţ i u B u d ă u

L'Isola della Gioventù

P e r s o n a j e l e :

Galenus, întemeietorul insulei

Dr. Eginald, asistentul lui Galenus

Alpadima

Kurt, iubitul Crenei

Kurt surogat

Crena, iubita lui KurtCrena surogat

Guard 1, un guard care se uită pieziş

Guardina 48, o guardină căreia îi fug ochii în dreapta şi-n stânga

Guard 84, un guard care se uită în sus

O Mie

Nota inuti l a Autorului:

În cazul în care nu există posibilitatea utilizării gemenilor, Kurt surogat şi Crena surogat vor fi interpretaţi,bineînţeles, tot de actorii rolurilor Kurt şi Crena. Spre binele lor şi al piesei.

- 2 0 1 4 -

1Poporul vrea medicamente! (lat.)


2/44

1

A C T U L I

Scena 1

(Galenus, Dr. Eginald)

Un birou Rococo capitonat în întregime cu herminã.

GALENUS (febril): Suntem aproape! Suntem atât de aproape! Câte cereri mai sunt înaşteptare, doctore?

DR. EGINALD: La o primă vedere, pater, să zicem, cel puţin treizeci-patruzeci de saci. Se

poate verifica. Dacă vă interesează, pot să vă fac un raport amănunţit, unul foarte detaliat,unul confidenţial, desigur.

GALENUS: Mda, ce folos! Nu te obosi, Eginald. După cum văd, stăm bine la capitolulcereri. Cu mult mai bine decât anul trecut pe vremea asta.

DR. EGINALD: Lac să fie că broscuţe colorate se află... De altfel, dacă ne gândim bine, nicianul trecut n-am stat prea rău, î nvăţate Galenus. Orice afacere perfect legală (dacă, prinabsurd, afacere s-ar putea numi ceea ce facem) are nevoie de o anumită perioadă până să

prindă cheag. Chiar dacă aţi fi proprietarul a î ncă cinci sute de insuliţe ca asta, al întregului

arhipelag de vest, tot n-aţi putea face faţă cererilor disperate de aiurea. Zecilor de mii decereri. Desigur, calitatea naşte cererea.

GALENUS: De câte ori trebuie să-ţi explic că nu există plural pentru rai? (mângâind biroul)Urăsc produsele de serie. O singură L’Isola della Gioventù este de ajuns ca să-mi pun înordine ideile.... Eşti sigur că au citit cu atenţie formularele, toate cele 79 de pagini cu filigran?

DR. EGINALD: Conform procedurii, toate dosarele sunt iscălite pagină cu pagină, pe propriarăspundere şi autentificate la notar. De asemenea, toate au anexate certificatele medicale cuanalizele complete la zi. Se poate verifica.

GALENUS: Adu-mi sacul numărul... numărul... 435 L. Ba nu, 721 N, Eginald!

GALENUS: Amândoi! E bine?

DR. EGINALD: Excelent! Nu cred că m-aş putea dispensa vreodată de serviciile tale. Parcă-mi citeşti gândurile! Excelent! Excelent!


3/44

2

Scena 2


Decorul din scena precdentã.

DR. EGINALD: "Vanitatus vanitatum!"

GALENUS: Răstoarnă-i! (Dr. Eginald se execută. Galenus se plimbă printre hărţileîmprăştiate mângâindu-le cu bastonul de argint.) Crezi, Eginald, că toţi indivizii ăştia suntconştienţi despre ce este vorba în toată teoria asta a mea oarecum ciudată, crezi că realizeazăcu adevărat în ce admirabil necunoscut se bagă?

DR. EGINALD: Creierul are doar sarcina de a răci fierbinţeala plecată de la inimă, asta spun

anticii, atât. Pentru oricine cu scaun la cap, 23 de ani e sublima vârstă priceperii, toţi mediciide top susţin asta, dar mai ales venerabilii arheologi în încurcatele ştiinţe ale sufletului.

GALENUS: Să te izolezi pe o insulă inventată, aşa cum este a noastră, timp de zece ani, nueste chiar un lucru atât de simplu. Un adevărat tur de forţă, de voinţă, desigur .

DR. EGINALD: Nu avem de-a face aici decât cu campioni ai supravieţuirii. Cei mairezistenţi. E doar una dintre regulile jocului. Una dintre multele noastre reguli.

GALENUS (surprins): He-he! Aflăm lucruri noi! Unsprezece înseamnă mult?!

DR. EGINALD: Depinde de cât de rapid numeri...

GALENUS: Să fim mai concreţi: pentru tine, unsprezece înseamnă mult?

DR. EGINALD: Mult, puţin, contează, pater?

GALENUS: Adu-ţi aminte că tu ai fost primul admis, din cauza IQ-ului tău impresionant, bineînţeles. Poate de asta te-am şi numit eminenţa cenuşie a proiectului, umbra mea caregândeşte. "Cine pune un diagnostic bun, vindecă eficient." Nu cumva aşa spuneau amicii tăilatini, Eginald?

DR. EGINALD (diplomatic): Decât o lume lipsită de reguli, e de preferat L’Isola dellaGioventù, chiar dacă şederea e limitată strict la un deceniu... Mulţumesc! Vă sunt foarterecunoscător pentru încredere, învăţate Galenus!

GALENUS: Decât mult şi prost, mai degrabă puţin şi bun. Zece ani de fericire premeditatăsunt arhisuficienţi, nu eşti de acord? După teoria mea, niciunul dintre noi nu poate rezista lamai mult de atât. "Când vii aici ai 23, când pleci - 33!" "Nimeni nu are voie să seîmbolnăvească, nimeni nu are voie să se nască, nimeni nu are voie să moară pe insulă."Regulile jocului.


4/44

3

DR. EGINALD: "Cei care nu se supun rigorilor insulei sunt înlăturaţi. Sunt conduşi cuşalupa ultrarapidă pe Continent. Chiar şi martorii accidentali." Regula numărul unsprezece.Ultima.

GALENUS: "Îndrăgostirea nu este permisă." De altfel ca şi religiile, politica, statul în cap ori

scobitul în nasul vecinului...

DR. EGINALD: Cert. Astea dăunează calităţii fericirii individului. Sunt permise:"Indiferenţa, sexul, chiar şi cel în grup, da!" Regula numărul patru.

GALENUS: Eşti foarte instruit în această doctrină inovatoare, Eginald. Uneori, eşti chiar maiferm decât îmi pot eu permite pentru rolul pe care mi l-am asumat la demararea acestuiproiect îndrăzneţ. Mai am doi ani până să... să... să-mi definitivez cercetările... Tinereţe, viaţălungă şi sănătate într -un singur comprimat, într-o singură formulă! (pauză nefiresc de lungă)Dacă n-am să reuşesc în cursul şederii mele aici, meriţi, după plecarea mea, să-mi preiei rolul

ingrat. (ridică lent una dintre hârtii)

DR. EGINALD: Mulţumesc, Galenus! Cu toţii avem micile noastre slăbiciuni pe care trebuiesă le stăpânim, să le ţinem închise sub obroc. Mă străduiesc să ţin pasul cu tine, să-ţi fiupermanent alături... mă străduiesc să nu te dezamăgesc în această întreprindere temerară,pater.

GALENUS: Crezi că n-am remarcat progresele tale?

DR. EGINALD: Sper din tot sufletul ca şi Continentul să-ţi răsplătească strădaniiile şi să te-ncarce cu lauri. Dar, ca să fiu sincer pe deplin, cred că îi pregăteşti un cadou mult prea mare

pentru umilinţele pe care ţi le-a făcut.

GALENUS: Dacă nu ştiai, cea mai bună răzbunare pe care ne-o putem permite în faţa unuimonstru e succesul total, Eginald. Continentul va trebui să plătească cu vârf şi îndesat pentru

pastiluţa asta miraculoasă, cu mult mai mult decât cheltuieşte astăzi pentru potenţa luivlăguită. (aparent absent) Ha! Crena?! Ciudat, rar nume...

DR. EGINALD: Crena. E atât, atât de ciudat, încât pare frumos ca un abur care se ridicădeasupra unui smârc, ca un lac subteran de cleştar sub o boltă de cremene încrâncenată... Cescrie la motto-ul ei?

GALENUS: "Atât de sătulă de câte am auzit, văzut şi trăit." (îngândurat) Crena... Crena...Crena... O călugăriţă fugită din mănăstire înainte de votul decisiv... Foarte interesant. Dacă l-atrădat pe Dumnezeul ei, crezi că n-o să fie în stare să ne trădeze eventual şi pe noi, nişte bieţimuritori în căutare de panacee? Crezi că are gânduri de sinucigaşă, doctore?

DR. EGINALD: Puţin probabil, pater. De teribilism, sigur. O să se integreze repede printretrântorii atolului. De fapt, toţi anarhiştii se integrează repede când dau de un loc călduţ, n-aţiremarcat?

GALENUS: Hi-hi! O călugăriţă, de fapt o fostă călugăriţă cu lădiţă... Am putea s-o punemresponsabilă cu griul. Asta doar pentru-nceput... E doar o idee, ce zici?


5/44

4

DR. EGINALD: Dacă-mi permiteţi, chiar dacă e, deocamdată, o simplă debutantă cu capul înnori, oranjul ar fi o alternativă mult mai plauzibilă pentru datele ei.

GALENUS: Oranj?! Foarte îndrăzneţ! Merg pe mâna ta, doctore. Ca de obicei. Ridică şi tuuna dintre fiţuicile astea, dacă nu ţi-e prea greu. Da, da. Oricare. (Dr. Eginald se execută

conştiincios.)

DR. EGINALD: Lanta!

GALENUS: Stricăm echilibrul. Pas! (mecanic) "Pe L’Isola della Gioventù numărul femeilor musai trebuie să fie egal cu cel al bărbaţilor."

DR. EGINALD: Regula numărul trei! (ridică la întâmplare o altă hârtie) Kurt!... E bine?

GALENUS: Uuu! Oribil! Nu-mi place deloc numele. Sună dur ca un bolovan... Ştii ce?Trimite-i faxul!

DR. EGINALD (plusează): "Caut ce?" "Caut ce?" "Caut ce?" Ce motto stupid... Primaimpresie spune tot despre dobitoc. Precis e un aventurier de mâna a doua, un şmecheraş deduzină pârţâit, unul care crede că prin artere şi vene circulă doar aer. (dă să mototoleascăhârtia)

GALENUS: Da-da-da! Spaima cartierului, Eginald! Cel care se uită lacom sub fusteleobezelor când acestea urcă scările gâfâind cu sarsanalele unsuroase în mâini! O imaginedemnă de un pictor cu beretă... Îmi plac provocările extreme, nu m-ai auzit? Am spus că-laccept.

DR. EGINALD: Dar...

GALENUS: "Golanul şi călugăriţa", nu sună deloc rău, nici măcar pentru un titlu de romansiropos, numai bun de pus pe tarabele talciocurilor! Ar putea să iasă ceva-ceva din combinaţiaasta pitorească... Fă-le semn celor de la debarcader să î ncălzească, să tureze motoarele!

DR. EGINALD: Dar...

GALENUS: Splendid! Splendid!... Kurt şi Crena! Crena şi Kurt! Echilibrul se cuvine să fiepăstrat!... Ce stai? Ai să-mi mai declari ceva? Îmi ascunzi ceva? O surpriză?

DR. EGINALD: Poate. "Contraria contrariis curantur."

GALENUS: E nouă? Pe asta n-o ştiam.

DR. EGINALD: Opuşii sunt curăţiţi de către opozanţii lor sau mai blând spus: contrariile selecuiesc prin contrarii.

GALENUS: Ce?! Ha-ha-ha! Curăţiţi?! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha! Vezi, de asta îmi place de tine,că ai, uneori, umor, prea mult umor pentru un apatrid!


6/44

5

Scena 3

(Galenus, Alpadima)

Decorul din scenele precdente. Alpadima pătrunde nesigur, ţinându-se de mobilier.

ALPADIMA: Dr. Eginald!...

GALENUS: A, directoarea noastră artistică, creatoarea noastră de modele originale! Intră!Intră!

ALPADIMA: Dr. Eginald!

GALENUS: Te-a văzut vreun guard în starea în care eşti?

ALPADIMA: Gal?! Scuză-mă, n-am ştiut că eşti aici, îl căutam pe Eginald, am auzit că esteaici... (strigă) Dr. Eginald! Dr. Eginald!

GALENUS: Trebuie să fie plecat, deja, de trei sferturi de ceas...

ALPADIMA: Da?! Unde ţi-ai mai trimis "căţeluşul" să adulmece?

GALENUS: Alpadima, eşti incorigibilă, chiar şi după atâta timp! Eşti prea încordată. Ia loc.Un gin?

ALPADIMA: Ce mai cloceşti, omniprezentule?

GALENUS: Înainte mă gratulai doar cu "omnipotentule"... (încearcă fără succes s-oîmbrăţişeze)

ALPADIMA: Două cuburi de gheaţă sunt suficiente. Lasă drăgălăşeniile astea de pudel încălduri, nu te caracterizează. Eşti obişnuit doar să primeşti, doar să comanzi, doar să judeci...

pe alţii. Doar să plăteşti, să semnezi deconturile cobailor tăi... Pe cine te-ai mai hotărât săexpatriezi azi din cuibuşorul tău de nebunii perfect legale? Zi-mi, pe cine?

GALENUS: Care pui ar putea fi exilat din propriul ou? (schimbând tonul) Eviţi de atâta timp

întâlnirile cu mine, nopţile noastre albe, pline de mister. (dă să o îmbrăţişeze) Ce ai?!ALPADIMA: Nu mă atinge, lasă-mă... N-am venit pentru tine. Am obosit. De mult nu te maicaut. Am venit pentru Eginald. Vechea problemă... Se pare că este vorba de o recidivă.

GALENUS: Iar?!... E pe Continent după "marfă", ţi-am mai spus... Azi noapte, din prea mareorgoliu, o tânără a pălmuit un tânăr. Nu mă interesează motivele. S-au auto exclus dincomunitate. Proştii! N-au învăţat nimic din cât au locuit aici. Au tulburat Toleranţa Supremă.Alţii în loc! Sunt destui viermi inelaţi care vor să se unduie aici fără griji.

ALPADIMA: Nu te-ai schimbat deloc, Gal. Viermi care dansează swing?! (râde cu râsul

alteia) Eşti cinic, mult prea cinic decât de obicei. Nu suntem făcuţi să fim perfecţi, nu suntemnici măcar nişte viermi inelaţi perfecţi...


7/44

6

GALENUS: Habar n-ai cum arată un adevărat cinic. Unul clinic. (suspicios) Te-ai mai plânscuiva de durerile astea îngrozitoare?

ALPADIMA: Ce crezi? Credeam că mă cunoşti cât de cât, după mai bine de nouă ani decând sunt aici. Promit. Am să rezist pân-la sfârşit, până îţi derfinitivezi formula împlinirii

care-o să te umple de faimă şi bani. Care o să-ţi şteargă păcatele de moarte în faţaContinentului.

GALENUS: Toţi sunt sătui de pâine şi circ. Trebuia inventat altceva. Dacă poporul vreamedicamente, de ce, de ce să nu i le dăm, chiar dacă n-are nevoie? Parcă asta înseamnădemocraţia, nu? Evitarea suferinţei. Sunt foarte aproape, nu mai am mult până să definitivezreţeta care va schimba faţa Continentului care m-a respins atât de brutal după incendiereaTemplului Păcii... (schimbând cu agilitate placa) Parcă mai ieri erai la debarcader cugeamantanul de carton ros, cu rochiţa ta de pânză imprimată cu albăstrele. Îţi aminteşti? Cetimpuri!... Au trecut deja nouă ani?!

ALPADIMA (luată de val): Mai precis, nouă ani, trei luni şi nouă zile. Pentru o simplăţărăncuţă conştientă de condiţia ei socială, care se încălţa doar la intrarea în curtea templului

înainte de messa solenne, efectul apariţiei tale a fost, pur şi simplu, devastator... (sesizându- şi slăbiciunea) Arăt eu, aş arăta ca una din port care schelăie pe chei ori de câte ori când seridică ancora ruginită a vreunei corăbii plină de izmene întărâtate?

GALENUS: Tu?! Niciodată! N-ai să recunoşti, eşti prea mândră să-ţi recunoşti, să-ţi asumimultiplele slăbiciuni... Chiar, chiar nu se mai poate face nimic?

ALPADIMA: Ca şi în cazul tău în privinţa relaţiei tele nepotrivite cu Continentul, nu.

Pauză.

GALENUS (teatral): "Eu singur, dovedind dragostea profundã pentru muncã pe care amsimţit-o toatã viaţa, nu m-am lãsat copleşit de suferinţã”. Toţi împăraţii pe care i -am îngrijit aumurit de moarte bună. Pot să depună mărturie de pe soclurile lor , la orice oră din zi şi din

noapte... Templul Păcii s-a aprins de la un fulger divin... Spune-mi, te-a văzut vreun guard înstarea în care eşti? Cum ai intrat? Dacă apucă să-mi scrie Turnul un raport, am mâinile legate,sunt total neputincios în ceea ce te priveşte, altfel ar începe răzmeriţa... Trebuie să -i aduc lacunoştină lui O Mie...

ALPADIMA: Nu cred, nu ştiu ce li s-a mai năzărit, sunt cu toţii pe plajă, scormonesc nisipuldupă nu ştiu ce torpilă imaginară... Dă-mi praful, Gal, altfel am să fiu nevoită să urlu dedurere în vreo peşteră plină de rândunele de mare de pe mal. Nu glumesc, sunt foarte bolnavă.Înnebunesc... Vreau să plec, trebuie să plec, toate legile tale îmi interzic să rămân aici... De ceinsişti să rămân dacă nu mă iubeşti, dacă ştii că nu eşti în stare să te iubeşti nici măcar pe tine?


8/44

7

Pauză.

GALENUS: Nu vreau să fiu singur , clar? Nu am vocaţie de cuc indonezian. Şi apoi, cu cinete-aş putea înlocui?... E aşa greu de-nţeles?

ALPADIMA: Singur? Tu, singur?! Dar îl ai pe admiratorul tău constant, pe Eginald, dar aiL'Isola della Gioventù, invenţia asta, năstruşnicia asta pe care o păzeşti ca pe ochii din cap şiîn care ţi-ai băgat toţi banii tăi necinstiţi din afacerile cu diamante africane, cu petrol arab, cugaz siberian, cu fâsuri asiatice; eşti înconjurat zilnic de 500 de femei şi de 500 de bărbaţi aleşi

pe sprânceană, toţi tineri, sănătoşi şi frumoşi ca nişte semizei care ar trebui, evident dupăstagiul lor complet de aici, să schimbe lumea prin propriul exemplu şi pastiluţa tamiraculoasă, care te privesc mai ceva ca pe Elvis Presley înainte de a fi înrolat în RFG. Şi, îţi

jur, niciunul n-ar şovăi să zăbovească în baldachinul tău silenţios... doar să le faci semn, unulinfim şi discret, să le trimiţi un mic bileţel în care să indici doar locul şi ora... Nimic nu îţilipseşte din marele tău laborator, în mica pepinieră a fericirii de mucava pe care ai creat-o pestâncile astea golaşe, înconjurate de valuri de catran. Nimic, nimic.

GALENUS (şoptit): Tu îmi lipseşti! Tu!!! Ce-i atât de greu de înţeles? Am nevoie de tine, deconcreteţea ta, de respiraţia ta sălbatică ca să-mi duc proiectul până la capăt, înţelegi?

ALPADIMA: Care e capătul, te-ai gândit? Nu fi ridicol! Continentul iartă, dar nu uită. Tuuiţi, dar nu ierţi. Cu o minciună poleită vrei să-i cumperi tăcerea? Cred c-ai început să

realizezi şi tu că totul, toată construcţia asta năstruşnică a ta, e o utopie.

GALENUS (absolut convins): Te înşeli, Alpadima! Toţi cei care vor pleca de aici după ceizece ani vor putea schimba faţa Continentului prin exemplul lor şi prin medicamentul meu.Lumea întreagă va deveni alta după L’Isola della Gioventù, ai să vezi! Mai bună, mai...

ALPADIMA: Bla, bla, bla, Placebo! A, cât aş vrea să îţi dau dreptate, dacă nu aş simţi că măminţi, dacă nu aş simţi că te minţi , Placebo... Şi apoi, trebuie să reuşeşti să faci diferenţadintre lucruri şi fiinţe. Trebuie să le deosebeşti... Tu n-ai nevoie de mine ca să reuşeşti ce ţi-aipropus, tu ai nevoie de-o mamă care să-ţi şteargă nasul şi care să te învelească în nopţile reci ,

atât! Dă-mi praful!GALENUS: Hai să nu ne mai certăm! De ce nu m-ai căutat? De atâtea ori am ridicat steagulalb deasupra crenelurilor şi... şi... (se aud voci)

ALPADIMA: Şi ţi se întorc dulăii... (ascultă) Ha-ha! N-au găsit nimic nici de data asta. Îisimt după cum gâfâie în botniţe... Dă-mi praful!

GALENUS: Alpadima, simt că mă sufoc, că nu mai pot să respir fără tine. Întoarce-te lamine! (vocile se intensifică odată cu paşii cadenţaţi)

ALPADIMA: Nicio regulă de-a ta nu mă poate obliga să fac asta. Ca regizor, treacă-meargă,dar ca actor eşti jalnic, crede-mă pe cuvânt! Dă-mi praful! Dă-mi praful ăla nenorocit odată!...


9/44

8

Dacă vrei să urlu, urlu! Dacă vrei să-mi probezi dicţia, pot să urlu ca o hienă, ca o lupoaicăîncolţită, să ştii!

Scena 4

(Kurt, Crena)

Un atelier de croitorie de lux. Pe parcursul întregii scene, croitori sobri le iau celor doi măsurile şi le prezintă sute de mostre de materiale.

KURT: Ţi-e frig?

CRENA (întoarsă cu spatele): Ce? Cu mine vorbiţi?

KURT: Nu, cu mama, drăguţă! Dacă ţi-e frig, pot să-ţi împrumut puloverul meu marinăresc.E cam lălăi, plin cu solzi mărunţi de rechin şi de transpiraţie crâncenă, bărbătească, dar ţinesigur de cald... Recunoaşte, ţi-e frig, nu-i aşa?

CRENA: Puţin. Foarte puţin. Dar mai mult tremur din cauza tensiunii. Totul e atât de nou:drumul, aşteptarea, emoţiile... E foar te frumos, foarte modern aici pe insulă, domnule...

KURT: Kurt, aşa mă cheamă. Fără "domnule". Doar Kurt, doar Kurt. Şi uită-te, te rog, înochii mei când vorbeşti cu mine.

CRENA: Nu sunt obişnuită, aş putea să mă înec... E foarte frumos aici... Kurt! Toţi se ţin demână, toţi glumesc, fiecare face ce-i place, ce-i trăsneşte prin cap.

KURT: "Inelul Fericirii", după cum scrie în pliante. Locul fără chei. Excelentă carte de vizită pentru atol... Locul unde nu se naşte nimeni, unde nu îndrăgosteşte nimeni, unde nu seîmbolnăveşte nimeni, unde nu se ceartă şi, culmea, nu moare nimeni. Nici măcar de ciudă.Trai neneacă! Pe scurt, locul unde ar vrea să locuiască toată lumea care n-are unde sălocuiască ori care vrea să fugă de ceva de care nu poate să fugă. (sunete harnice de maşini decusut electrice)

CRENA: Domnişoara Crena, aşa mă cheamă, aşa îmi spun toţi, Kurt. Domnişoara Crena.

KURT: Bănuiai că o algă minusculă din Oceanul Îngheţat îţi poartă numele? Nu bănuiai, nu?Încă de azi dimineaţă, încă înainte de a te întâlni, ştiam că aşa te cheamă, puteam să jur că aşate cheamă, domnişoară Crena.

CRENA: Daa?! De unde până unde să ştii?!

KURT: L-am auzit pe buzilă, pe asistentul lui Galenus când te-a strigat la îmbarcare. Cânds-au împărţit pelerinele fluorescente de unică folosinţă, incomode şi lungi. Toţi profesioniştii

de pe şalupă se încurcau în ele, în afară de tine... Te mişcai atât de firesc cu ea încât mi s-a părut că toată viaţa ai umblat doar cu pelerină sau cu ceva foarte asemănător .


10/44

9

CRENA: Ha-ha! Ador minijupele... Ţi s-a părut, te asigur.

KURT: Se poate, dar nu obişnuiesc să mă înşel prea des... Tot ţi-e frig?

CRENA: Acum, de când vorbeşti cu mine, simt o linişte imensă şi o căldură mare care mă

inundă peste tot, aşa ca o aureolă... Cred că sunt roşie toată ca o sfeclă fiartă, de parc-aş ficopiat din greu la un examen de definitivat... Ai un anumit fel de a risipi, de a topi gheţurile,domnule Kurt... Ştiai?

KURT: Normal, domnişoară, doar am lucrat pe un spărgător atomic, pe Polar Star Entrepresiscare aparţinea de compania Maersk. Acolo aveam categoria şapte cu doi. Ultima. 3.500 dekrani pe lună la negru, în mână, nu pe prostiile alea de carduri. Acum câteva luni, în ultimulmeu voiaj transoceanic, am participat la eliberarea navei Akademik Şokalski, blocată în largulAntarcticii... Mamă-măiculiţă, ce misiune! Ce coşmar! Numai cadavre bocnă cu ochelari desârmă şi bărbi împietrite, pe care nu puteai să le desparţi unul de altul decât cu barosul ori

ranga.

CRENA: Ce interesant! Povesteşte-mi, te rog!

KURT: Uşor de povestit, greu de trăit. Acolo, pe banchiza imensă, era s-o mierlim cu toţiidin cauza gerului năpraznic, tot echipajul de hahalere pestriţe, dacă n-aveam un noroc chior.Chiar şi fiorosul Hamson, căpitanul nostru - beţivul uns cu toate alifiile - a făcut douăinfarcturi din cauza stresului prelungit, unul după altul... Bine că a-nceput să se-ndreptevremea, că altfel...

CRENA: Şi de ce-ai plecat de pe Polar Star Entrepresis?

KURT: Treaba mea. (îşi priveşte pumnii strânşi) Aş prefera să sărim peste acest micuţ şinesemnificativ amănunt.

CRENA: Cum vrei. Când doi oameni nu mai au despre ce vorbi, povestesc despre vreme oridespre cum să apropie religia de interesele lor. Desigur, e vorba despre bătrânii care trăiesc întrecut ori care se roagă zilnic, ca nişte roboţi, în bisericile goale... Ce faci după ce terminămcu uniformele?

KURT: Sunt frânt, put... Mă duc să mă-ntind, cred... De când am primit confirmarea prin fax,

am parcurs peste 5.000 de mile până aici, pe bucăţi... Bănuiesc că n-avem niciun fel de program. Cel puţin, nu azi. Nu suntem, cumva, într-un fel de carantină de bun venit?

CRENA: Bănuiesc că nu... Şi dup-aceea, după ce-ţi revii?

KURT: Nu cred că pot să-mi revin vreodată. (fata râde din plin) Oricum, dacă se va producemiracolul, te anunţ, desigur... Poţi să păstrezi puloverul. Mai am două identice, proprietateacompaniei. Scoase pe şestache din magazie.

CRENA: Porunca a opta!...

KURT: Ce?!


11/44

10

Scena 5

(Dr. Eginald, Alpadima, Guard 84)

Cabinetul Dr. Eginald.

DR. EGINALD: Da! Da! Da! Predă-ţi amintirile, spune odată da!

ALPADIMA: Ele sunt cele care mă mai ţin pe picioare. Nici gând!

DR. EGINALD: Ascultă-mă, trebuie să te întorci de urgenţă pe Continent, să-ţi predaiamintirile! Înţelege, r ezultatul testelor e critic, a depăşit cu mult pragul de un milion, profităde şansa care ţi-a rămas! (un signal de alarmă) Nu mai tărăgăna... Lasă-mă să mă ocup deasta cu discreţia pe care o cunoşti... Nu înţeleg ce dracu’ te mai reţine aici. Spune odată da,

Alpadima! Da! Da! Da! Spune da!ALPADIMA: Ştii bine că "el" nu-ţi aparţine, încă... Te-ai gândit că-mi este, poate, mai bineaşa? Ştii bine că Gal nici nu vrea să audă, de altfel nici eu. Suntem ca două planete care nu potsă se apropie, dar nici să stea prea tare îndepărtate. Două pietre colţuroase care nu se pot alipi,care nu pot sta una lângă alta. Zidul oraşelor este reprezentat de armonia dintre cetăţeni,corect?

DR. EGINALD: Aproape. "Concordia civium murus urbium." Îţi scriu biletul?

GUARD 84 (abrupt): Guard 84! Raportez că în fundul dublu al bagajului nou-venitului Kurt

am depistat un cuţit marca Silk!

DR. EGINALD: Cum îndrăzneşti?! Nu vezi, dobitocule, că sunt în timpul unei consultaţii? Nu puteai să aştepţi? Cine te crezi? Chiar aşa, cine te crezi? (mai moale) Cât de mare egrozăvia?

GUARD 84: Unul cu lama de zece centimetri.

DR. EGINALD: Şi pentru o unghieră, pentru un amărât de briceag, pentru un deschizător deconserve ruginit, îndrăzneşti să intri fără să baţi măcar la uşă?! Tâmpitule! Am să te trec în

raport la capitolul Incidente! Ştii ce înseamnă asta, nu? De azi înainte ai să păzeşti doar debarcaderul şi-ai să-l cureţi de scoici. Atât. N-o să mai ai niciodată acces în perimetrul C.

GUARD 84: Conform regulii numărul...

DR. EGINALD: Ce? Îndrăzneşti să-mi vorbeşti mie despre reguli?! Mie? Lasă că te regulezeu, idiotule de 84... Liber! Eşti liber! Liber!

ALPADIMA: Clar, evoluezi... Continui să mă uimeşti. Un şoarece de bibliotecă, unul care întimpul liber cântă la violă şi la clavir , poate ar trebui să ştie să-şi înfrâneze umorile...

DR. EGINALD: Inutil. În cazul lor, asta e singura metodă care funcţionează. Cu creiereleastea înguste, trebuie să fii foarte ferm dacă vrei să te ia în serios.


12/44

11

ALPADIMA: Gal îşi manifestă autoritatea doar nebăgându-i în seamă. Are stil. E foartedetaşat de realitate. Cel puţin, aparent.

DR. EGINALD: Asta pentru că ştie că, în spatele lui, vine întotdeauna cineva să punălucrurile la punct, cineva care să scoată castanele din foc fără mănuşi de protecţie... În cazul

de faţă, acel cineva sunt eu. Eu, eu, eu! Eu sunt cel expus, nu el, eu!... E de preferat să-ţigolească altul coşurile pline cu tot soiul de grozăvii din spatele curţii, nu?

ALPADIMA: Mă rog, î nţelegerea, afacerea voastră, secretele voastre... Fiecare cu borcanelelui. Nu ştiu, n-am auzit... Cât crezi că mai am? Te întreb în calitate de doctor, nu de aspirant în

politică.

DR. EGINALD: Greu de spus. Semnele sunt evidente, sfârşitul este inevitabil... Preferai să temint?

ALPADIMA: Totuşi...DR. EGINALD: Cu puţin noroc, 50-60 de zile.

ALPADIMA (fericită): Numărul ăsta transformat în secunde face cât o infinitate. O micăinfinitate dacă este folosit la parametri maximi, nu-i aşa?

DR. EGINALD: Alpadima, promite-mi!

ALPADIMA: Dacă o zi are 86.400 de secunde, 60 de zile ar trebui să aibă... câte, câtesecunde ar trebui să aibă 60 de zile, doctore? Direct! Din prima! Fără calculator, fără creion şi

hârtie! Te-am prins! Zi!DR. EGINALD: Oricum, ceva cu multe, foarte multe cifre.

ALPADIMA: 5.184.000... Îţi dai seama? 5.184.000 de secunde. După 5.184.000 de secundeţi-l las ţie, doar ţie. Nu va mai trebui să ne certăm în fiecare zi pe tema asta... Întotdeauna amfost bună la adunări.

DR. EGINALD: Am observat.

ALPADIMA: Cea mai bună. De asta se străduiau toţi, care mai de care, să-mi adulmece, să-

mi ridice poalele. Ai văzut ce partide strălucite fac toate năsoasele de contabile de peste tot? Ocontabilă bună e de preferat oricărei frumuseţi cu coroană de Miss, nu-i aşa?

DR. EGINALD: Frumuseţea e trecătoare, Alpadima... Trecătoare.

ALPADIMA: Matematica e eternă! Calculele rămân, doctore! Rămân! Nu crezi?


13/44

12

Scena 6

(Guard 84, Guardina 48, Guard 1)


GUARD 84: "Eu am un câine,/ Îl cheamă Nero..."

GUARDINA 48: "Şi când îl spăl,/ Îl dau cu dero!"

GUARD 84: A-rim-jim-jim, a-ram-jam-jam!

GUARDINA 48: Ene-piua-ne-sola, ene-piua-ne-sola!

GUARD 84: A-rim-jim! A-ram-jam!...


GUARD 1 (nervos): Gura! Aţi găsit, aţi dat peste ceva de prăsilă, 48?

GUARDINA 48: Negru scris pe fond negru, Nervoso... Negru scris pe fond negru... Negruscris pe fond negru...

GUARD 84: Tiii! Ce de negru, ce de negru peste tot! Dacă ne-am mai pune şi nişte ochelaride tablă, totul ar fi perfect.

GUARDINA 48: Negru scris pe fond negru... Negru scris pe fond negru... Negru scris pefond negru... Rasism la nivel înalt, frate, rasism.

GUARD 1: He-ei! Aţi găsit, aţi dat peste ceva de prăsilă, 84?

GUARD 84: Da' de unde, unule!... Negrul negrului! Unt de negru! Îmi vine să vărs pestetoată maculatura asta. Parcă aş scormoni într-o beznă, parcă aş înota într -un labirint decoşmar . (izbeşte nervos cu piciorul)

GUARDINA 48: (şoptit, arată în sus) Taci, poate te-aude cineva... (tare) Toate mireselelumii ar trebui să se-mbrace în negru! Cărbunele e cea mai potrivită culoare pentru fericire!

Cărbunele e culoarea supremă a fericirii! Fericirea e starea cea mai întunecată posibil!

GUARD 84: Hai, na, linguşitoareo, a pologia păcurii, mă laşi?! Las-o puţin mai moale cuzelul, 48! Ai o limbă prea darnică...

GUARDINA 48: Mai bine aşa decât una încărcată cu tot felul de...

GUARD 1: Gura, bivolilor! Răsturnaţi saltelele canapelelor! Două, trei, şiii! Sub! Sub!Căutaţi sub! Căutaţi sub!



14/44

13

GUARD 84: Pân-aici, tataie! Gata, mi-ajunge! Sunt frânt! Am întors tot cabinetul ăsta pe o parte şi alta de zece ori. Putem să raportăm Turnului că totul este în regulă. Una e să stai la butoane, alta e să fii pe teren. Dacă nu ne crede, să verifice el...

GUARDINA 48: Chiar, ce tot ne mai încăpăţânăm să căutăm, şefu'?!

GUARD 1 (misterios): Nu începe şi tu, gâză! Ceea ce este ascuns, bivoliţo pe frânghie; astacăutăm, 48, încă nu ţi-e clar? Galenus are nişte bănuieli că ceva nu e tocmai în regulă cu

prietenul său, cu iubitul şi credinciosul său prieten, Dr. Eginald... Şi când nasul fin al luiGalenus bănuieşte ceva, se adevereşte... musai trebuie să se adeverească ca să-i iasă pasenţa;aşa, numai ca să ne facă nouă, bivolilor de rând, în ciudă.

GUARDINA 48 (înfiorat ă): Să faci o percheziţie în cabinetul Dr. Eginald, e ca şi cum ai faceo percheziţie într -un altar... Ce dracu’ să găseşti, frate, într -un altar?

GUARD 1: Ce cauţi! Evidenţe, doar nu tămâie! (misterios) Ai înţeles?GUARD 84: Ha-ha! Ce mama mă-sii de evidenţe?! Evidenţele uzurpatorului Galenus, poate!Lămureşte-ne şi pe noi, unule, ce-nseamnă evidenţele astea pe care le căutăm, ca să ştim cumsă-i dăm odată de hac. Poate, mai ştii, trebuia să venim cu nişte câini special dresaţi pentrucerneală ori cu trompele unor furnicari flămânzi... Ce căutăm?!

GUARD 1 (luat total pe nepregătite): Ceva cu care nu putem fi de acord, ceva care din cevamic şi peltic se umflă, se tot umflă până ajunge să ne acopere cu mâzga lui mirositoare petoţi... Ceva care poate răsturna totul, care poate scufunda insula asta, care ne poate sufoca petoţi de aici ca o caracatiţă de mâl, ca un tsunami... Doar sunteţi antrenaţi pentru asta... Încă nuvă e clar?!

GUARDINA 48: "Ceva, ceva"? Prea vag pentru nişte simpli guarzi. Tu te pretinzi ăladeşteptu’ dintre noi. Dă-ne un indiciu. Unul vag. E alb sau negru, unule?

GUARD 1: Nici una, nici alta, bivolillor. (plictisit, îşi face vânt cu o hârtie găsită pe birou) Ede culoarea vântului turbat. O să vă sară imediat în ochi ca veninul unei cobre înfoiate pe careo zgândări cu băţu’, ca prostu' sau ca proasta, la marginea cuibului.

GUARD 84: A-rim-jim-jim, a-ram-jam-jam! Ene-piua-ne-sola, ene-piua-ne-sola! A-rim-jim!

A-ram-jam!...

GUARDINA 48: Negru scris pe fond negru... Negru scris pe fond negru... Negru scris pefond negru... Are dreptate unu, colega, parcă eşti o moară de văzduh, una stricată!

GUARD 1: Mie-mi zici! (îndrăcit) A-rim-jim-jim, a-ram-jam-jam! Ene-piua-ne-sola, ene-piua-ne-sola! A-rim-jim!!! A-ram- jam!!!... Ete na, că s-a luat şi de mine!

GUARD 84: Opreşte-te, unule!... Câte reguli spuneai că stăpânesc L’Isola della Gioventù?

GUARDINA 48: A-ram-jam!!! A-rim-jim!!! Eşti cumva cretin? Toţi aleşii, toată lumea, toţi

cei 1.000 de aici, ştim că sunt unsprezece, doar unsprezece. A-rim-jim!!! A-ram-jam!!! Bau-


15/44

14

Bau! Pentru o întrebare tâmpită ca cea de faţă rişti să fii expulzat pe Continent... Ene-piua-ne-sola, ene-piua-ne-sola!

GUARD 84: Şi atunci, poţi să-mi explici de ce pe hârtia asta cu care-ţi faci vânt de zor scriesus şi tare, negru pe negru: "Regula a douăsprezecea", 48? De ce?!

Pauză.

GUARD 1 şi GUARDINA 48 (speriaţi): Regula a douăsprezecea?! Nu există aşa ceva!Imposibil, nu poate să existe aşa ceva! Pa contracte! Ne-am dat cu toţii foc la valize. De ce săexiste de ce ar trebui să existe aşa ceva?!

GUARD 84: Ba da! Am localizat evidenţa, asta e evidenţa, asta e culoarea vântului turbat pecare-o căutăm!

GUARD 1 şi GUARDINA 48: Ce evidenţă? Ce culoarea vântului turbat?!

GUARD 84: Sunaţi trompete de argint! Regula a douăsprezecea!

GUARD 1: Mă desolidarizez! (se aude semnalul de start al aparatului de înregistrat)

GUARDINA 48 (isterică): Guardina 48 în solidaritate cu Guard 1 se desolidarizează deguardul 84! Guardina 48 se desolidarizează de guardul 84! N-am văzut, n-am auzit! Cer să se

consemneze!

GUARD 1: O să-ţi fac de îndată raport, 84! Măritul Galenus nu îngăduie asemenea erezii.

GUARDINA 48 (isterică): Guardina 48 se desolidarizează de guardul 84! Guardina 48 sedesolidarizează de guardul 84! Hei, Turnule, mă aude cineva?

GUARD 1: Regula a douăsprezecea nu există! Păcăliciule! Ţi-ai dat foc la valiză!

Pauză.

GUARD 84: Eu?! Rişti să devii numărul 84 şi eu cifra unu? Te priveşte... Ghici, cine e dedata asta bivolul, Marele Bivol? Hai, hai, ghici! Ghici!


16/44

15

Scena 7

(Dr. Eginald, Galenus, Kurt, Crena)

Un birou Rococo capitonat în întregime cu hermină.

DR. EGINALD: Asta e Ziua! Învăţate Galenus, candidaţii sunt total pregătiţi şi aşteaptă cunerăbdare să fie primiţi în audienţă, pentru aprobarea calităţii de cetăţean al Insulei Tinereţii!

GALENUS (formal): Te-ai asigurat că ştiu şi sunt de acord să respecte şi să păzească legilenoastre, puţinele noastre legi de altfel?

DR. EGINALD: Întocmai. Asta e Ziua! S-au dovedit a fi cei mai studioşi, cei mai disciplinaţicandidaţi pe care i-am avut până acum. După umila mea părere, ar putea fi cei mai buni

responsabili pentru alb şi negru, supravieţuitorii ideilor noastre, purtătorii de flamură. Unicii.GALENUS: Mă bucur , dar să nu ne grăbim în cazul unor funcţii atât de importante ca cele pecare ni le-ai propus... Sunt de acord să depună jurământul total, nu? (şoptit) Ştii ce-am păţitacum două sezoane cu Johnny Creastă-Vânătă şi clica sa, nu?

DR. EGINALD: Brrr! Asta e Ziua! Pe bune! Chiar asta e Ziua! Garantez!... (şoptit) De morţi,numai de bine, de cei nenăscuţi - aşijderea. Nici nu vreau să-mi aduc aminte, să-mi amintesc,pater, de grozăvia aceea scabroasă. Bine c-am luat... bine c-aţi luat măsuri excepţionale latimp. Creierul uman este un organ incontrolabil sau, mă rog, aproape. Noroc că n -au existat

repercusiuni asupra sistemului...GALENUS: Sunt, Eginald?

DR. EGINALD: Pregătiţi? Ca de aici până la steaua Sirius. Ca de aici până la steaua Onyx.Ca de aici până la steaua Crabon ori Xeres. Asta e Ziua Super, sper! Asta e Ziua Super, cred!Şi s-ar părea că nu mă înşel, de data asta, deloc.

GALENUS: Pofteşte-i atunci! (cei doi tineri intră cu hainele largi de ceremonie şi descriu ocoregrafie ciudată însuşită anterior)

KURT: Bine te-am găsit, mărite Galenus!CRENA: Bine te-am găsit, mărite Galenus!

GALENUS: Nu vă strâng noile haine, creaţiile talentatei Alpadima, nu? Lăsaţi introducerileastea stupide! (privire lungă spre Dr. Eginald) Maestrul nostru de ceremonii n-a fost astăziprea inspirat cu aperitivul de osanale. Bun venit pe micuţa L’Isola della Gioventù! Ştiţi pentruce-aţi fost selectaţi, ştiţi pentru ce-aţi venit aici, nu?

KURT: Pentru fericirea promisă, cea fără de griji, pentru cea fix de zece ani încheiaţi! PentruZiua de azi!

GALENUS: Super!


17/44

16

CRENA: Pentru fericirea promisă, pentru cea fix de zece ani încheiaţi! Pentru Ziua de azi!Anul AAAA! Luna LL! Ziua Z!

DR. EGINALD: Super! Super!

GALENUS (grav, cu două octave mai jos decât de obicei): Ştiţi, sunteţi convinşi căadevărata fericire nu poate exista pe Continent ori în cer? (ţipete canibalice în fundal) Numaipe L'Isola della Gioventù, insula tuturor celor care doresc să fie cu adevărat fericiţi!

KURT şi CRENA: Ştim! Numai pe L’Isola della Gioventù! Insula voastră!

DR. EGINALD: Voi sunteţi cei care puteţi, voi sunteţi cei care veţi schimba Continentul! Deazi înainte, insula noastră poate deveni şi a voastră. Sunteţi pregătiţi să depuneţi jurământul şisă vă integraţi în Noua tradiţie a Fericirii?

CRENA (timid): Eu încă mă...

DR. EGINALD (categoric): Sunt!!!

CRENA: Sunt!

KURT: Foarte!

DR. EGINALD: Repetaţi după mine! Rar! Regula numărul unu: "Când vii aici ai 23, cândpleci - 33!"

KURT şi CRENA: "Când vii aici ai 23, când pleci - 33!" (un mic suspin din partea Crenei)

DR. EGINALD: Regula numărul doi: "Singurul lucru demn de veneraţie pe L’Isola dellaGioventù este î nvăţatul Galenus!"

KURT şi CRENA: ...Galenus, bineînţeles! Cine altcineva?

DR. EGINALD: Regula numărul trei: "Îndrăgostirea nu este permisă..."

CRENA: "Permis de nepermisă..." Păcat!...

Pauză.

GALENUS: Hm! Ce-i asta, Eginald?!

CRENA: Scuzaţi-mă pentru bâlbe, n-o să se mai repete, sunt aşa de emoţionată, sunt aşa deroşie şi am palmele transpirate de parcă aş fi la un examen de definitivat în industria lapteluicondensat ori în cea a tutunului... "Nu, nu este permisă!" De ce-ar trebui să fie permisă?

DR. EGINALD: Curaj! Fără întrebări continentale de prost gust, domnişoară! La repetiţii

păreaţi geniali de relaxaţi! Limitaţi-vă strict la ceea ce aţi învăţat de la mine, uitaţi total de


18/44

17

ceilalţi profesori analfabeţi pe care i-aţi mai avut pe apaticul Continent! (le şopteşte) "Astadăunează calităţii fericirii individuale. Grav."

KURT şi CRENA (susţinându-se reciproc): "Îndrăgostirea nu este permisă. Asta dăuneazăcalităţii fericirii insulare. Foarte grav."

KURT: E bine, e puţin mai bine acum?

DR. EGINALD: Mult mai bine, domnule Kurt! Foarte bine, domnişoară Crena, chiarexcelent pentru cineva cu trecutul atât de văluros! Sper c-au început să ţi se vindecegenunchii... Da, da, v-aţi revenit! Regula numărul patru: "Indiferenţa, sexul, da!"

CRENA: "Indiferenţa... sexul..." Da, ce? De ce? Nu sunt o mare amatoare.

KURT (plescăie): Sexul? "Da... da... da!"

DR. EGINALD: Domnule Kurt, daţi-mi voie să vă felicit. Aţi răspuns ca un veritabilprofesionist al apelor neminerale, ca un experimentat crescător de iepuri săltăreţi. Regulanumărul cinci: "Nimeni nu are voie să se îmbolnăvească, nimeni nu are voie să se nască,nimeni nu are voie să moară ori să fie îngropat pe insulă." De altfel, niciun gunoi n-are voie să

prindă asfinţitul aici.

KURT şi CRENA: "Să se îmbolnăvească... să se nască... să moară... să se omoare pe insulă."Varză, viezure, barză, brânză, mânz!

KURT: Plus Laura!

Pauză.

DR. EGINALD: Laura? Cine e, ce e cu Laura asta?!

KURT: Aşa ar fi vrut să mă boteze părinţii în cazul în care m -aş fi născut fată, dar aşa, i-acam durut niţel în cot... De asta mi-au şi pus numele ăsta nordic imposibil. Dacă ar fi existatecografele pe atunci, mi-ar fi făcut carnet de marinar cu mult timp înainte de naşterea propriu-zisă...

DR. EGINALD: Fructele se cunosc după arbori, tinere! Ce creativitate responsabilă! Cât decreativi în mărginirea lor ! Minunat!!! Vă încadraţi perfect în cerinţele dinamice ale doctrineinoastre! Să nu uităm pentru ce-am venit. Regula numărul şase...

CRENA: "La părăsirea insulei, toate amintirile dobândite aici vor fi predate necondiţionatarhivelor circulare existente pe L'Isola della Gioventù." Chiar aşa?

KURT: Categoric, doar n-o să plecăm cu ele-n bagaj ca şi cu tacîmurile de argint, cu

prosoapele, cu scrumierele de cristal de la restaurantul castelului... Regula numărul şapte...


19/44

18

CRENA: "Toate visele accidentale din timpul nopţii care nu se-ncadrează, care depăşescregulile insulei, trebuiesc raportate la Dr. Eginald în cel mult douăsprezece ore de laproducere." În cazul în care omitem?

DR. EGINALD (mitraliat): Întrebări nu sunt! Nu sunt! Regula numărul opt: "Dorinţele

personale se pun în cutia poştală a Dr. Eginald, de luni până vineri, între orele 10.30 şi 16.00.După o analiză competentă, sunt soluţionate între una şi trei luni de la data depunerii.Dorinţele nesoluţionate în acest interval se consideră a fi dorinţe soluţionate. Dorinţelesoluţionate nu mai pot fi depuse în cutia poştală a Dr. Eginald." Întrebări nu sunt!

CRENA: Bineînţeles că...

KURT: Nu sunt, dacă aşa doriţi! Vreau să devin un onorabil cetăţean al insulei, pe bune! Dece să ne împotmolim în amănunte bizare? Să trecem odată la regula numărul nouă: "Toţicetăţenii insulei sunt obligaţi să admire, în picioare, răsăritul şi apusul soarelui. Chiar şi în

zilele ceţoase. Fiecare după putinţa lui." Frumos. Ce romantic, ce pictural, nu?

CRENA: Regula de bază, r egula zece: "Pe L'Isola della Gioventù nu pot funcţiona decâtunsprezece reguli."

DR. EGINALD: "Cei care nu se supun regulilor insulei, sunt înlăturaţi fără drept de apel. Lise anulează paşaportul şi sunt conduşi cu şalupa ultrarapidă pe Continent. Chiar şi martoriiaccidentali ori inexistenţi." Regula numărul unsprezece. Ultima.

KURT: Ultima? Uf! A fost mai greu decât ultima vânătoare de orci la care-am participat...

GALENUS: Bucuraţi-vă! Să ne-adunăm toţi cei 1.000 pentru counicatul oficial. De azi înainte, timp de zece ani, sunteţi cetăţeni de drept ai atolului! Dr. Eginald, ultimele sfaturi!

DR. EGINALD: Chiar că, de data asta, nu sunt!

Scena 8

(Kurt, Crena) Pe plaja insulei. Din vecinătate răzbat chicote însoţite de muzică ritmată.

KURT: Crena! Crena! U-iu-iu! U-iu-iu! Suntem cetăţeni! (respiră adânc) Suntem ce-tă-ţe-ni,cetăţeană Crena!

CRENA: "Plouă, plouă, plouă! / Babele se ouă!"

KURT: Mamma mia! Zece ani, Crena, realizezi?! Un bilet de staţiune garantat pentru zeceani! Unul gratuit!


20/44

19

CRENA: "Două câte două, / Babele, babele se ouă!" Care e preţul corect, ştii? De ce crezi căoamenii buni au parte doar de lucruri rele, marinare? De ce se întâmplă tot soiul de lucrurirele oamenilor buni, domnule Kurt?

KURT: Ce faci, iubire, prinzi posturi străine? Fericirea continuă nu e, nu poate fi un lucru

rău! Categoric!

CRENA: Dar e împotriva firii. "Asta nu e rouă! / Plouă, plouă, plouă!"

KURT: Trezeşte-te, Crena! Zece ani! Suntem asiguraţi pentru zece ani, înţelegi? Nu trebuiesă ne mai trezim cu noaptea-n cap, să ne gândim ce mai punem la ghiozdan, când cade ziua desalariu. Ai văzut ce simplu, ce uşor a fost...

CRENA: Mi-e frică de nefiresc. Uneori, poţi să mori şi de prea mult bine... Nu toate babelese ouă, ouă, nu-i aşa? Tu poţi face omletă dintr -un ou de babă?

KURT: Crena, lasă tâmpeniile, mă sperii! Dacă ai ajunge în celălalt rai, spune, ce ţi-ar plăceacel mai mult să faci?

CRENA: Celălalt rai?! Şi atunci, unde suntem noi acum, în infern? Să citesc, să gătesc numaiomlete din ouă de babe sclifosite, asta mi-aş dori cel mai mult... Dar ţie, domnule Kurt?

KURT: Să trăiesc, evident, să trăiesc şi să pescuiesc bibani de epave şi caşaloţi, nu să-mi stricochii pe tomuri prăfuite scrise de ţicniţi cu probleme grave de digestie. (timid) Alături de tine,evident. Tu ai să-mi pui în ac. O să ne cumpărăm şi o oaie neagră de rasă.

CRENA: O oaie neagră?... Ce e cu prostia asta, domnule Kurt?KURT: Ca să fim o familie normală, domnişoară Crena; ca să fim în rând cu lumea, ca săavem şi noi oaia noastră creaţă, neagră şi behăitoare... Nu simţi, nu crezi că suntem legaţi

într-un fel, unul de altul, ca de-o coardă de gută?

CRENA: Categoric, nu! Îmi placi mai mult în postura de fost marinar decât cea de actualalpinist... E prea devreme ca să-mi dau seama de ce se ouă babele doar atunci când plouă;ploile acide ar putea fi un stimulent, dar se pare că nimic nu este prea întâmplător atunci cândse-ntâmplă! (atacă) Şi dacă n-aş fi eu, ar fi alta, nu? Ah, voi, bărbaţii... Ai găsi pe alta cu caresă te legi la cap, evident, şi căreia să-i cumperi o iapă bălţată pe post de zebră. Şi până laurmă, aş ajunge o babă pe cuibar. Una cu cataractă neoperabilă. Una care împleteşte fulare îndungi pentru căţei Chihuahua... Beee! Beee! O iscusită coafeză pentru oi bălţate. Simpaticăimagine, nu?

KURT: Medic!... Cum "pe alta"? Un milion nu mi-ar ajunge, dar atunci n-ar mai putea existapentru mine "raiul"... Apropo, cum vă daţi seama, de unde ştiţi voi, toate gagicile îndurerate,cum sunt bărbaţii, toţi bărbaţii? I-aţi luat la rând, i-aţi încercat pe toţi?

Crena (insistă): Aaa... Ai auzit de un cuvânt din două silabe care se cheamă instinct?... (semoleşeşte subit) Aaa... Aaa... Ai fi de acord, chiar dacă ţi-aş purta ghinion?


21/44

20

KURT: Tu, ghinion?! Lasă-mă! Iau şi ghinionul cu tine la pachet, dacă altfel nu se poate. (seuită disperat după ajutor)

CRENA: Aaa... Ai fi în stare să fugi gâfâind după alta, cu prima barcă fără vâsle cu tot, cupuloverele tale ultra scămoşate... Babele, babele se ouă! Babele, babele se ouă! Babe tele,

babetele se ouă! Da. Foarte da. Chiar de două ori pe zi, chiar dacă au chiloţi de tablă, chiar dacă sunt puse să consume vitamine cu piper galben.

KURT: Crena, Crena, ce ai, eşti defectă? Vitamine, vitamine şi amfetamine, de acord, absolutde acord... Ce să mai caut barca, aş merge înot, aş face pluta, aş călări pe -un buştean-leuştean... dar tot la tine m-aş întoarce... Guard!!!

CRENA: Eee... Eee... Eu vorbesc serios şi tu...

KURT: Iedera se înalţă pe orice apucă, nu stă să aleagă prea mult, nu face nazuri ca tine...

Îndurare, surioară! Câtă seriozitate vrei de la cineva care a crescut într -un bordel, care îşifăcea temele şi nevoile pe holuri, pentru că, întotdeauna, toate camerele erau ocupate? Ştiicâte mame bune, ştii câte mame vitrege cu barbă am avut eu, ştii? Despre taţi nici nu maivorbesc. Am avut de toate felurile, inclusiv generali şi pitici... Şi atunci, de ce mă judeci, dece, de ce?

CRENA: În viaţa asta, marinare de apă plată, toate au un scop bine definit. Chiar şi excesulde mame nude. Ar trebui să ne-adăpostim fiecare în bungalow-ul lui, fiecare în cuibarul lui,evident... Nu crezi c-a început să picure?

KURT: Nu suntem nişte bucăţi de săpun care să se topească, care să se dezintegreze în apă...Dacă s-ar oficia căsătorii pe L’Isola della Gioventù, aş fi primul înscris, crede-mă! Ăsta esingurul meu regret, faptul că va trebui să mai aştept, să te aştept zece ani până la expirareacontractului.

CRENA: "Plouă, plouă, plouă!" Dacă n-ai o umbrelă cu flamingi, poartă-te ca un adult! Unulresponsabil.

KURT (sincer până la lacrimă): Am încercat din răsputeri, nu pot, crede-mă... Am fost atâtde mult timp adult încât, lângă tine, simt nevoia să devin copil. Unul normal, desigur. Unul cu

pelinci albe ca zăpada, unul căruia nu i-a căzut caşul de la gură.

CRENA: Chiar că eşti copil. După tatuajele tale fioroase, n-aş prea fi zis... Ai prea multenume de sirene pe braţ, nu crezi?... Ai sau nu o umbrelă cu flamingi?

KURT: Ce nume, ce flamingi?! A... de surorile mele vorbeşti?

CRENA: Aaa... Aaa... (leşină)

KURT: Unde eşti, Crena? Unde te-ai ascuns? Guard!!! Guard!!!


22/44

21

Scena 9


Un birou Rococo capitonat în întregime cu hermină. Dr. Eginald intră în trombă.

DR. EGINALD (suspect de agitat): A dispărut!!!

GALENUS: Cine, ce să dispară?!

DR. EGINALD: A dispărut!!!

GALENUS (suspect de calm): Să îţi fie clar: sistemul este perfect, nu se poate întâmpla nimicneprevăzut! De când sunt eu aici, pe insula asta, n-a dispărut nimeni şi nimic. Nici măcar unac de cravată, nici măcar un capăt de aţă dentară folosită... Cine, cum, ce să dispară?! Nu amtimp de irosit pe glume ieftine. Am de lucru, nu am timp de irosit! Unde ţi-e calmulproverbial, doctore? Fii mai relaxat! E o prostie, fii serios!

DR. EGINALD: A dispărut! Învăţate Galenus, dacă vă spun că a dispărut, a dispărut! Poftimrapoartele guarzilor din toate perimetrele! Nu v-aş fi deranjat, nu v-aş fi adus la cunoştinţădacă nu aş fi fost absolut convins.

GALENUS: Ce să fii absolut convins?

DR. EGINALD: Că a dispărut de 72 de ore! Asta e a treia zi de când n-a mai văzut-o nimeni.

Şi când spun nimeni, mă refer evident la guarzi, cu toate că cei care participă la euforiagenerală nici n-au apucat să bage de seamă... Nicio pată de sânge, nicio urmă, nimic nimic.Totul e curat, chiar suspect de curat în sectorul B. Am verificat personal. Nu e şi pace, nu e!

GALENUS: Deci, până la urmă, s-a ţinut de cuvânt. Nu credeam c-o să-şi pună în aplicareameninţările alea puerile... Aţi căutat şi prin peşteri?

DR. EGINALD: Le-am întors pe dos ca pe nişte ciorapi, ca pe nişte prezervative folosite.

GALENUS: E clar, e o fiinţă mimetică, trebuie să fie ascunsă pe undeva. De multe ori amtrecut pe lângă ea fără s-o recunosc. Nu degeaba tot corpul de control, toţi supraveghetorii, auporeclit-o "Experta".

DR. EGINALD: Dacă vă referiţi la Alpadima, vă asigur că nu e, nicidecum, vorba despre ea.

Pauză.

GALENUS (cu o anumită uşurare): Nicidecum?! Atunci nu e chiar aşa de grav cum mi-am

închipuit... Chiar că-i o simplă prostie.


23/44

22

DR. EGINALD: Crena...

GALENUS: Călugăriţa?! Ce-o fi apucat-o? Ce-i lipsea aici? Părea genul de intelectualăintrovertită foarte în regulă, care ştie exact ce vrea... Golanul ăla păduchios cu şapcă trebuie săfie problema. El i-a sfărâmat minţile. Se pare că ceva din calculul iniţial n-a funcţionat... Nu

ştiu dacă ar mai servi cuiva să spun că îmi pare rău de alegere. Trebuia să te fi ascultat atunci,Eginald.

DR. EGINALD: Ce facem?

GALENUS: S-o fi aruncat de pe stânci... (Eginald clatină din cap) Da, da, foarte, foartecurios. Şi zici că sistemele noastre de securitate, camerele noastre ultraperformante cuinfraroşii şi detectoare termice n-au înregistrat nimic suspect?

DR. EGINALD: Absolut nimic. Apoi, a mai fost şi pâcla aia ceţoasă, ciudăţenia aia din

miezul zilei de miercuri.GALENUS (suspect de calm): Perfect naturală, suntem totuşi în mijlocul apelor, dacă n-airemarcat... Mda, mare scofală. Cei 1.000 trebuie să rămână musai 1.000 şi nu 999! Trimiteşalupa pe Continent. Între timp, iau urgent legătura cu una dintre candidatele interesate deproiect. Da, da, cu Lanta... De ce mă priveşti cu ochii ăştia mari, Eginald? Totul e să reglămlucrurile din mers. Înţelegi? Nu mai contează acum prea mult biografia ei romanţată ori ba,

poate să fie şi o amărâtă de moluscă reîncarnată într -o vânzătoare de ziare cu coc, o euglenăverde reîncarnată într -o casieriţă de supermarket, un chorizo metamorfozat într-un zugrav cutrei clase; totul e să fie aici şi acum, la număr, să păstrăm echilibrul iniţial pe care ni l-am

propus... Ce-ai încremenit de parcă m-ai fi văzut dezbrăcat? Adu-mi zece saci din ultimul lot!Zece, ba nu, cincizeci! Te anunţ eu prin staţie ce şi cum... Ai înţeles?

DR. EGINALD: Foarte...

GALENUS: Ai înţeles?!

DR. EGINALD: Foarte.

GALENUS: Ai înţeles?!

DR. EGINALD: Foarte!!!GALENUS: A, era să uit! Ia-i totodată şi pe guarzii 1 şi 48, pe pămpălăii ăia. Nu mai avemnevoie de serviciile lor. Formele sunt deja făcute. M-am ocupat eu.

DR. EGINALD: Ăştia ce-au mai făcut?

GALENUS: Cum, tocmai tu să nu ştii?! Au învăţat să caute prea bine, au călcat pe bec...Eginald, dragule, de mult vroiam să te întreb: ai un alt proiect în desfăşurare, lucrezi pe contpropriu la ceva?

DR. EGINALD: Sunt ca o carte deschisă... În afară de ceea ce cunoşti, mărite Galenus, nimicnou. (dă să plece)


24/44

23

GALENUS (calm): Eginald! Ai grijă, ai mare grijă! Am mare încredere în tine. Cu toţii avemmare încredere în tine. Cea mai mare încredere.

DR. EGINALD: La ce? De ce? Nu s-a anunţat nicio furtună. Vom ajunge cu bine peContinent.

GALENUS (oficial): Dr. Eginald!

DR. EGINALD: Ce?! Ce mai e acum?!

GALENUS: Nimic... Ai grijă, ai mare grijă, te rog, da? Te rog! Da? Da?


25/44

24

A C T U L I I

Scena 1

(Galenus, Dr. Eginald, Guard 84)


GALENUS (cască distins): Şi cum îţi spuneam, doctore, toată noaptea am orbecăit prinbungalow cu perna ridicată deasupra capului. Cât era lumina deschisâ - nici ţipenie, cumrăsuceam comutatorul, cum începea instantaneu bâzăitul ăla care mă scotea din minţi.Dispozitivele astea ultramoderne nu sunt bune de nimic. Bani aruncaţi pe apa sâmbetei. Nu

poţi niciodată să ştii î n ce gaură de şarpe se poate ascunde î ncă un nenorocit de ţânţar. (unciocănit sfios)

DR. EGINALD: Intră!

GUARD 84 (abrupt): M-a pârât cineva?

GALENUS: Relaxează-te, aşează-te, 84!

DR. EGINALD: Aşează-te bine-bine, nu sta pe margine! Aşează-te comod!

GALENUS: Dacă nu te superi, cum îţi spune dumitale pe numele mic?

GUARD 84: Hazel!

GALENUS: Hazel, ce nume frumos! Bănuiesc, Hazy, că ai fost un copilaş suficient dedrăgălaş şi cu o mutriţă extrem de simpatică şi care le dădea tuturor cu oala de noapte-n capcând nu i se-ndeplineau toate poftele... Pun pariu că toţi se dădeau în vânt după gropiţele talefermecătoare din obrăjori, nu?... (deschide o cutie cu fundă galbenă)

GUARD 84: Ce?! Despre mine vorbiţi?!

DR. EGINALD: Serveşte-te, nu te prea sfii! Poţi să iei şi la pachet. Ia-le, ia-le pe toate! Ştimcât de mult îţi plac dulciurile.

GALENUS: Poţi să stai picior peste picior, aşa ca mine. Poţi să te întinzi; poate nu atât câtmine, dar undeva pe acolo. Chiar, adu o pernuţă pentru picioare, una mare de mătase, doctore!

Nu mă deranjează deloc, Hazel, atâta vreme cât ştii să te întinzi cât se cuvine în direcţiacorectă.

DR. EGINALD: Simte-te ca... acolo unde te simţi tu cel mai bine. Da, chiar ca acolo, acel"acolo" menţionat în dosar. Nu ne deranjează dacă eşti vesel şi te simţi bine, Hazel. Dacă eşti

vesel ori trist şi tu te simţi bine, ne simţim şi noi bine. Scopul nostru final e să fii fericit. Poc


26/44

25

ştampila!... Ştii, bineînţeles, pentru ce te-am chemat chiar din pauza ta de masă, înainte derond...

GUARD 84: Habar n-am, nici cât negru sub unghie. Nu mi-a spus nimeni nimic. De altfelnici nu mai am şef... Pentru "Poc ştampila"?! Doar pentru asta?

GALENUS: Eginald, uşurel, nu vezi că e răvăşit săracu’? Lasă-l să răsufle! De ce te grăbeşti?

GUARD 84 (timid): Nu vă supăraţi, domnilor, dar mai am zece minute şi mi se termină pauzaşi, dacă nu vă par nătărău ori obraznic, aş prefera să-mi spuneţi 84... doar 84; ori de câte oriîmi spune cineva pe nume, parcă aduce a înjurătură de mamă, şi ştiţi şi dumneavoastră cum ecu-njurătur ile astea de mamă... Nu mă simt deloc fericit cu numele ăsta boieros, înţelegeţi?

Nu mă simt deloc fericit când cineva îmi spune Hazel, mai bine mi-ar da o palmă zdravănăpeste bot ori m-ar lovi cu arătătorul peste zgaibe. Bunica mi l-a pus doar pentru că era înlimbă după pastorul satului şi îi cam ţinea cărările.

GALENUS: Guardul nostru, stăpânul nostru! Uşurel, uşurel, nu te ambala inutil! Ce te-mburici pentru un nume de sfânt? Dacă vrei să-ţi spunem Napoleone, îţi spunem Napoleone!Napoleone nu e un nume de sfânt. Josephine, nici pe departe... Dacă vrei să-ţi spunemJosephine, îţi spunem, drăguţă, Josephine! Ori poate şi Napoleone şi Josephine la un loc.Cum, nici asta măcar? Treaba ta. Cum doreşti, domnule 84, cum doreşti.

DR. EGINALD: Uite care e problema, 84, bănuieşti poate de ce colegii tăi, foştii tăi colegi deechipă şi-au depus, să zicem, demisiile în alb. Ca să-ţi împrospătez niţel memoria, 84, e vorbade 1 şi de 48. 48 şi de1.

GUARD 84 (sec): De proşti. N-au ştiut să-şi vadă interesu’ care poartă fesu’, lungul nasului.De aia.

GALENUS: Scurt şi la obiect! Şi care este, care era mă rog, după tine, interesul lor strategicîn toată povestea asta?

GUARD 84: Să respecte şi să vegheze la respectarea strictă a celor unsprezece reguli aleinsulei până la expirarea contractului. Să-şi facă datoria cu prisosinţă, temele, domnuleGalenus, nu să tragă hăisa, nu să tragă cea!

GALENUS: Stai, stai că nu-nţeleg încotro baţi... Bănuieşti că ar fi avut şi alte ocupaţiineortodoxe în acest răstimp? Sugerezi ce? Ce, 84?

GUARD 84 (cu nervii întinşi la maximum): Nu se există! Tiii! Ce-aveţi toţi astăzi cu mine?Nu eu l-am omorât pe tata, nu eu!... Nu bănuiesc nimic, domnule Galenus, de ce, de ce să

bănuiesc? Nu-mi pot permite acest lux, pentru că provin dintr -o familie modestă şinumeroasă, a cărei supravieţuire depinde lunar de cei 250 de krani pe care-i trimit regulat prinCentral Union-ul de la debarcader. Exact ca rândunica care le bagă în cioc puilor din cuib, aşasunt eu, aşa sunt banii ăştia pentru ei... Să bănuieşti aşa pe cineva, fără să ai nici cea mai micăevidenţă împotriva lui, e păcat, mare păcat, domnule Galenus, scrie şi la Carte. O irosire

tâm pită de timp preţios. Bunicul meu dinspre mamă avea dezvoltată o întreagă teorie pe tema


27/44

26

asta. Păcat că s-a dus tiptil, fără să ne anunţe cuviincios, pe malul celălalt al lacului. Pe maluldin mijloc...

GALENUS: Ce-ţi spuneam eu, Eginald? "Nu se există!" Băiatul ăsta muncitor şi responsabilface parte dintr-o familie modestă şi n-are pic de habar de grozăveniile pe care i le pui cu

neruşinare în cârcă. E curat ca lacrima unui şarpe de casă nevăzător. 1 şi 48 sunt cu problema,mă rog, au fost. Bine c-ai scăpat elegant de ei.

GUARD 84: Care problemă?! E vreo problemă ceva în ceea ce mă priveşte? M-a pârâtcineva? Praful şi pulberea să se aleagă de cel care...

GALENUS: Eginald, scurteaz-o, a sărit deja herghelia, începe să mă irite!

DR. EGINALD: E adevărat că aţi participat toţi trei la o percheziţie neautorizată de turnul decontrol în perimetrul C, lunea trecută, în jurul orelor 17:00?

GUARD 84: În fiecare zi particip la 15-20 de percheziţii în toate perimetrele, până-mi sarcapacele ca la hidranţi, dar de asta neautorizată din C, chiar că nu-mi aduc aminte, zău...Sincer... Nu, nu m-a pârât nimeni, nu? Pot sau nu să plec?

DR. EGINALD: Fă un mic efort! E vorba de cabinetul meu, e vorba de lunea trecută, cândgeneratorul electric al insulei a suferit o inexplicabilă avarie importantă... dacă ar fi putut să

înregistreze ceva camerele de luat vederi din încăpere, cu siguranţă n-am mai fi avut nevoiesă-ţi aminteşti ceva.

GUARD 84 (uşurat): Da', n-au înregistrat nimic?! Chiar nimic?! Serios? (îşi scoate casca şi

îşi şterge fruntea) Mama lor de fire şi fierătanii!... A, da, acum îmi amintesc perfect, văd totulca-ntr-o oglindă... lunea trecută, orele 16:00 până la orele 19:00... fără finalizare... Dacă a fosto percheziţie autorizată ori ba, nu am de unde să ştiu. Guardul 1, fostul nostru şef, era o firemai distantă, nu obişnuia să arate nimănui documentele din porthart. De altfel, el eraresponsabil, nici nu avea această obligaţie, altfel aş fi raportat.

GALENUS: Mda, ne-am cam lămurit în linii mari, nu-i aşa, doctore?... Asta e tot,deocamdată.

DR. EGINALD: Eşti liber! În cazul în care observi o cât de mică fisură în...

GUARD 84: Îmi cunosc foarte bine atribuţiunile. Ştiu toate regulile. Pot să vi le repet pe derost. Regula numărul unu...

GALENUS: Eginald!

DR. EGINALD: Ne-am lămurit de competenţele tale, nu cred că mai este nevoie, 84!

GUARD 84 (se întoarce din drum): Ce-aţi zice, bunii mei, de o mică avansare acum, că tot evacant locul lui Unu? Mi-ar plăcea şi mie să port porthartul lui Unu. Asta m-ar face cuadevărat fericit! Pe bune! Aş putea începe de săptămâna viitoare să trimit prin Central Union

câte 275 de krani, poate chiar 320!


28/44

27

GALENUS: Tinere 84, pe insula noastră oamenii pot fi fericiţi în adevăratul sens alcuvântului, nu după considerentele lor mărginite ci doar după consideraţia noastră.

GUARD 84: Nu înţeleg... Mă avansaţi sau ba? Dacă mă avansaţi, puteţi să mă strigaţi penumele mic. La orice oră. Promit că voi fi foarte vigilent.

DR. EGINALD (vizibil iritat): Ce?! Depăşeşti limita! Eşti liber , li-ber, "bivole", n-ai înţeles?

GALENUS: Pfu! Gata, gata, Eginald! Calm! Ne irosim, ne pierdem timpul cu cretinul ăstaarivist. După cum îţi spuneam, doctore, nu poţi niciodată să ştii în ce gaură de şarpe seascunde un nenorocit, o sugativă de ţânţar. Poate unul burduşit cu sângele unuia dintre noi saual amândoruroua se uită chiar acum fix în ochii noştri şi ne râde în nas ţânţăreşte, silenţiosdesigur; poate ne face şi o groază de semne obscene, de unde să ştiu eu, doar nu suntentomolog...

Ţânţarii ăştia noi au învăţat să se adapteze la orice metodă, doar au o vechime de peste50 de milioane de ani. Îţi dai seama? Erau ţânţari cu mult înainte de a fi noi oameni, au avuttimp berechet să-şi perfecţioneze creierul... Uneori, cred că sunt în stare să-şi diversificetertipurile şi să se camufleze şi în musculiţe de-o zi, asta ca să nu ne mai obosim s-alergăm culimba scoasă după ei... Mă cr ezi?

Scena 2

(Alpadima, Kurt, Guard 84)

Pe plaja insulei. Din vecinătate răzbat chicote însoţite de muzică mediteraneană.

ALPADIMA: Concentrează-te! Când ai văzut-o pentru ultima oară pe fiinţa asta de care-mivorbeşti, domnule Kurt, îţi aminteşti? Te rog, concentrează-te! Concentrează-te! (tuşeştesuspect)

KURT: Atunci... atunci, chiar în ziua aceea în care începuse să aiureze, aşa din senin. Când selăsase ceaţă aia nefirească în plin soare, chiar în miezul zilei. Trebuie să-ţi mai aduci amintede ziua aceea... Miercurea trecută, da. Un fenomen meteorologic foarte rar şi imprevizibil.Unul care se întâmplă o dată la o mie şi ceva de ani.

Eu credeam că e ceva frecvent aici, de vreme ce nimeni nu părea să se agite, aşa că nui-am dat nici cea mai mică importanţă, dar se pare că nu era chiar aşa. .. Nimeni de pe insulă,nici măcar cei care se apropie de terminarea stagiului, nu mai asistase la un asemeneaeveniment curios şi nu ştia cum să reacţioneze, aşa că toţi şi-au văzut în continuare cu calm debairamurile lor interminabile...

ALPADIMA: Uneori, poate că indiferenţa e cea mai bună armă... Şi, Crena?


29/44

28

KURT: Delira, nu ştiu ce-o apucase aşa pe nepusă masă, se încăpăţâna să-mi repete de zecide ori o poveste stupidă cu nişte babe care se ouă. O tâmpenie, desigur. Îmi dădeam foarte

bine seama că e ceva foarte în neregulă cu ea, aşa că o ţineam strâns în braţe, căutând disperatun guard care să mă ajute şi deodată a dispărut, ca o flacără albastră fără pic de căldură... Adispărut aşa, pur şi simplu, ca prin farmec, cât ai clipi, într-o fracţiune de fracţiune desecundă... Nu am nicio explicaţie logică pentru cele întâmplate. Asta e tot ce mi-a mai rămasde la ea.

ALPADIMA: Un medalion cu o girafă?

KURT: Unul din acelea de duzină care se vând la târguri printre tiribombe, pe tarabele cupop-corn şi vată de zahăr. Era la gâtul ei în ziua aceea, nu ştiu ce hram poartă, nu ştiu cum den-a dispărut şi el odată cu ea.

Am căutat-o, desigur, am căutat-o peste tot. Şi acum o mai caut. Şi acum mi se pare

totul o farsă sinistră. Nu poate să dispară o persoană reală aşa pur şi simplu, să se dezintegrezeca un balon de săpun. Cineva - ori poate mai mulţi - mi-a spus în şoaptă să nu fac gât şi să laslucrurile aşa, să curgă de la sine, dacă nu vreau să risc să fiu expulzat chiar în noaptea aceea...

A patra zi, o altă fată cu acelaşi chip ca şi Crena, o fată cu acelaşi nume, dar îmbrăcatăsumar, era deja instalată comod în bungalow-ul ei ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi citeaGreat Expectations, volumul doi, pe terasă... Great Expectations, pricepi? Nu, nu FapteleApostolilor. De fapt se prefăcea doar că citeşte, deoarece titlul cărţii era răsucit invers. Chiarmi-a făcut cu mâna şi m-a strigat pe nume, chestionându-mă dacă mi-am revenit după aburiialcoolului din ziua agitată de miercuri... Inutil să mă întrebi, nu, nu era, nu, nu e ea, clar, se

vedea de la o poştă că nu e ea, chiar dacă toţi încearcă din greu să mă lămurească de asta.

ALPADIMA: Ce ai?! Ea e, Kurt. E ea, nu-ncape-ndoială... M-am întâlnit în urmă cu două orecu ea, chiar am bârfit puţin.... Poate tu te-ai schimbat, Kurt, poate tu nu mai eşti acelaşi; te-aigândit cumva şi la varianta asta?

KURT: Ha! Tu nu o cunoşti pe cât o cunosc eu. Cu toţii semănăm cu cineva. E, desigur, alta,o impostoare, desigur. Poate, cel mult, sora ei geamănă. Ai văzut cum îşi poartă cămăşile,cum îşi trece mâna prin păr ? Chiar şi litera t o pronunţă altfel, cu totul altfel.

ALPADIMA: Taci. Să nu mai mai spui niciodată o grozăvie ca asta. E ea. Ea. Ea, înţelegi?KURT: Nu înteleg, nu vreau să-nţeleg nimic, nu. Nu am niciun dubiu în ceea ce o priveşte!

ALPADIMA: Să o luăm de la capăt, Kurt: câte sticle de scotch ai consumat atunci înmiercurea aceea, poţi să-mi spui?

KURT: Două, dar nu cred că în asta, nu în asta constă problema, marea problemă. Când erampe Polar Stars Entrepresis, nu-mi ajungea o vadră de rom... Asta înainte de a-l bate pe secund.De asta am şi fost nevoit să...

ALPADIMA: Vezi, vezi? Lasă lucrurile aşa. Nu pune întrebări pentru ca să nu ai nevoie derăspunsuri stânjenitoare. Încearcă să te comporţi cât mai firesc, aşa cum te ştim cu toţii, altfel


30/44

29

ai să strici tot. Cere-i iertare fetei, dacă vrei să mai ancorezi vreodată în portul ei . Te vaînţelege. Femeile ştiu să ierte, asta e menirea lor.

GUARD 84 (de departe): Domnişoară Alpadima! Domnişoară Alpadima!

KURT: Cui? Cine să mă-nţeleagă? Ce să stric?... Tu ştii ceva ce ar trebui să ştiu şi eu?GUARD 84 (de departe): Domnişoară Alpadima! Domnişoară Alpadima!

KURT: Hazel! Şi el era aici în ziua în care a dispărut Crena, poate să depună mărturie.

ALPADIMA (misterioasă): Te-ai întrebat vreodată de ce fluturii nu cântă, de ce girafa astadin medalion nu poate sta în genunchi când se adapă? Chiar te-ai întrebat? Serios?

GUARD 84 (de departe): Domnişoară Alpadima!

KURT: Întreabă-l pe el, Alpadima, de toate astea şi ai să vezi că nu te mint...

GUARD 84 (gâfâind şi cu porthart ): Domnişoară Alpadima, vă caută doctorul Eginald. Păreafoarte nervos. Spune că e ceva intern care nu suportă prea multă amânare.

KURT: Bună, Hazel! Îm sfârşit cineva care o să confirme că nu sunt complet nebun.

GUARD 84 (neluându-l în seamă pe Kurt): De două ceasuri vă tot caut peste tot. Spunea cevade nişte schiţe pentru noile modele. Veniţi?

KURT: Spune-i, Hazel, prietene, de ziua aceea total nefericită, de ziua aia pâcloasă demiercuri, spune-i, te rog, cum a dispărut Crena din braţele mele.

GUARD 84: Ce?! Vă asigur că vă-nşelaţi, domnule; şi apoi nici nu mă cheamă, nu m-achemat vreodată aşa cum îmi spuneţi. Singurul meu nume e 84, e brodat şi pe ecuson. În ziuaaceea nici nu eram de serviciu, n-aveam cum să fiu în perimetrul B, puteţi să vă uitaţi şi la

programări, şeful patrulei e întotdeauna liber miercurile... şi apoi, interacţionarea noastră cucei incluşi în program, e una formală.

KURT: Nu mai înţeleg nimic, chiar ai tras atunci o duşcă alături de noi şi ai spus câteva bancuri fără perdea, de săraca Crena se înroşise toatâ, ca o ridiche de mai. Te fereai fireşte deceilalţi "bivoli" din patrulă... Porunca a noua, Hazel, a noua, despre asta parcă am discutatatunci împreună cu Crena, nu?!

GUARD 84: Eu... eu nu primesc porunci ci ordine; doar ordine scurte, clare şi preciseconform regulamentului în vigoare! Bivolii sunt nişte animale foarte îndărătnice atunci cândvor, sunt foarte rezistenţi şi nu fac tot soiul de boli împrumutate de la fiinţele murdare; ce totîmi vorbiţi, ce tot bâiguiţi acolo, dacă nu vă pricepeţi, de bivoli? Doar sunt băiat de la ţară, amcrescut printre ei, prin noroaie, m-am jucat, am bătut ţurca printre copitele şi coarnele lor răsucite!... Ce să-i spun, doamnă, doctorului Eginald? Veniţi astăzi ori ba? (imperativ)Veniţi?


31/44

30

Scena 3

(Galenus, O Mie)

Turnul. În cadrul unui crenel, Galenus priveşte la baza construcţiei , unde se bănuieşte

a fi adunat O Mie. În stânga T urnului se profilează o geană sângerie de lumină solară. Pe parcursul scenei, dimensiunile ei evoluează, astfel încât la apogeul discursului, răsăritul să se afle în faza de spectaculozitate maximă.

GALENUS: Ce-ai mai visat, O Mie?

O MIE: Nimic... nimic, măreţule Galenus... De obicei, fiinţele insulare visează doar ceea cenu pot atinge, ceea ce nu au. Aici nu trebuie să mai visez nimic, deoarece am aproape totce-mi doresc.

GALENUS: Aproape? Cum, "aproape", O Mie?! Nu mă dezamăgi profund!

O MIE: Rectific. Tot, tot ce-mi doresc! E foarte trist să nu mai ai ce să-ţi doreşti, credeţi-mă,e ca şi cum ai înota într -un fluviu de slănină râncedă! Eu sunt atât de jos, atât de jos cât poatesă fie un fiu compact admirativ, iar Tu, măreţule Galenus, vizionarule, atât de sus, atât de suscât poate să fie un Tată... Mult, mult prea sus, după opinia mea . Din cauza binoclurilor, mi tearăţi prea perfect... Scuze, măreţule Galenus, înălţimea Turnului afectează calitatea mesajelor ori a imaginii mele de la sol. Reţineţi doar cuvântul "perfect", "prea" nu există.

GALENUS: Repetă regula a noua, O Mie!O MIE: "Toţi cetăţenii insulei sunt obligaţi să admire, în picioare, răsăritul şi apusul soarelui.Fiecare după putinţa lui."

GALENUS: Repetă regulă a noua, O Mie!

O MIE: Au! "Toţi cetăţenii insulei sunt obligaţi să admire, în picioare, răsăritul şi apusulsoarelui. Fiecare după varicele, fiecare după putinţa lui."

GALENUS: Nu e minunat? Nu e sublimă regula a noua?

O MIE: Regula a noua, da, dar varicele, nu. Depinde din ce capăt subliminal al problemeianalizezi lucrurile. Am ochii fierţi, am tălpile umflate de la atâta admiraţie, tati!

GALENUS: E totuşi singurul moment obligatoriu al zilei. Cineva mai trebuie să mai şimuncească, dacă vreodată privitul admirativ s-ar putea numi muncă. Fă şi tu, O Mie, unminimum de ef ort sau măcar mimează efortul. Doar eşti fiul cel bun, cel răbdător, căruia îi taiviţelul cel gras în fiecare zi, cel care va primi partea mea de moştenire; eşti un mim atât deexperimentat, unul pe cinste, unul eminent, O Mie! (zumzet) Mi s-a părut c-aud o mârâială...ai spus ceva, O Mie?

O MIE: Nimic... nimic... Era doar un plescăit de plăcere şi probabil au mai scăpat unelecuvinte strânse bine între dinţi. Spuneam şi eu doar aşa, ca să mă aflu în treabă, e un fenomen


32/44

31

absolut normal, ca o respiraţie suplimentară. Până a doua zi îmi trece de tot ca s-o pot lua iarde la capăt.

GALENUS: Am auzit c-ar exista şuşoteli, c-ai fi o personalitate schizoidă, c-ai fi pierdutcontractul cu realitatea... Şalupa ultra rapidă e pregătită. Sunt doritori? Vrea cineva din tine să

renunţe? Să facă un pas în faţă! (se aude o mişcare de înaintare generală)

Tăcere de ghea ţă.

O MIE: Ha, ha! Ziua păcălelilor, pacificatorule, inventatorule de reţete! Când nu poţi săvisezi, păcăleşti!

GALENUS: Ha-ha-ha! Ha-ha-ha! Bună rău! Aşa mă şi gândeam, O Mie. M-ai avut, m-aiavut! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha! Întotdeauna reuşeşti să mă surprinzi cu mişcarea asta isteaţă...Răsăritul e terminat, regruparea, O Mie! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha! Fiesta! Daţi drumul robinetelorcu lapte şi miere!

Scena 4

(Kurt, Guard 84, Dr. Eginald, Galenus)


GUARD 84 (glacial): Guard 84! De ce m-aţi chemat? Care este problema spinoasă adumneavoastră? Cu ce pot să vă ajut?

KURT: De ce ţi-e frică, Hazel, spune-mi de cine ţi-e frică? Uite, aici suntem numai noi doi, poţi să fii sincer !

GUARD 84: Vă atenţionez că am pornit înregistrarea convorbirii noastre şi e de preferat să văalegeţi cu grijă cuvintele... (se aude semnalul de start) Vă rog să repetaţi foarte clar! Ascult!Ce vă nemulţumeşte pe L’Isola della Gioventù? Care este problema dumneavoastră acută?

KURT: Tu ştii ceva, Hazel, despre dispariţiile astea inexplicabile de pe insulă şi nu vrei să-mispui. De ce? De ce?! (Guardul 84 opreşte înregistrarea)

GUARD 84 (neoficial): Bă’, fază, termină cu nasoalele, n-am fost în miercurea aia aici, cânds-a-ntâmplat chestia aia stranie cu gagica ta; chiar dac-am fost; nu mai bate toba, pricepi? Aimartori? N-ai martori! Şi dacă n-ai martori, poţi spune că s-a-ntâmplat cu adevărat? De aia,aproape toţi dintre cei care s-au născut fără martori, adică fără o moaşă capabilă să depună


33/44

32

mărturie despre mormoloci, poţi spune că nici nu s-au născut... Nu, nu poţi pretinde, nu poţispune că s-a-ntâmplat cu adevărat ce s-a-ntâmplat atunci, chiar dacă e împotriva bunului simţ,chiar dacă a fost totul pe bune, pentru că n-ai geană de martori, pricepi?

KURT: Nu.

GUARD 84 (semioficial): De ce atâta tam-tam pentru o uscătură de muiere, pentru nişte cracistafidiţi şi două ţâţe?! Nu vezi că-i plină insula?

KURT: Ce?! Să nu îndrăzneşti să vorbeşti aşa despre Crena, idiotule! (Urmează o scurtăaltercaţie la sfârşitul căreia Kurt este imobilizat.)

GUARD 84 (oficial): Vă asigur că vă-nşelaţi, domnule, şi apoi nici nu mă cheamă, nu m-achemat vreodată pe numele ăsta de fătălău aşa cum îmi spuneţi. 84! Doar 84! S-a înţeles?Singurul meu nume e 84, e brodat şi pe ecuson, aţi înţeles? (îi pulverizează din bel şug spray

lacrimogen peste fa ţă) Ei, acum, cine pe cine regulează, fraiere?KURT: Auuu!!!

Guard 84 (oficial): În ziua aceea nici nu eram de serviciu, n-aveam cum să fiu în perimetrulB, puteţi să vă uitaţi şi la programări. Şeful patrulei e întotdeauna liber: lunile, marţile,miercurile, joile, vinerile, sâmbetele şi duminicile... şi apoi, interacţionarea noastră cu ceiincluşi în program e una pur formală, aşa ca asta acum. (îl călăreşte grotesc) "Di, di, di,murgule, di!/ Pân-la toamnă n-oi muri!" Lămurit, căluţule, lămurit? Diii, diii! Simţi cât deformală, cât de neapropiată, cât de ne profesiomală este interacţionarea noastră, simţi?

KURT (se zbate neputincios): Te omooor!... Te omooor!

GUARD 84: Problema ta de căpătâi, singura ta problemă atât timp cât eşti pe L’Isolla, e să fiifericit regulamentar, boule; de asta ai fost adus aici, să fii fericit ca un bou de prăsilă, nu să teuiţi când ţi se scoală pe găurile cheilor altora, nu să te intereseze soarta celorlalţi trântori...Fericirea e o chestie strict individuală; cu cât timp îţi vezi mai mult de pătrăţica ta cu atât eştimai fericit; aici nu suntem în făcătura, în putregaiul de Continent ca să ne intereseze deceilalţi; aici suntem într-o mare afacere privată care trebuie să dea roade, să scoată profit

într-un stup în care, cineva cu suflet mare, un vizionar, a investit nişte bănişori buni şi vrea şiel, săracu’, să vadă ceva rezultate după toată truda asta colosală a lui, ai înţeles?

KURT (muge): Dă-mi... dru... mul!!!

GUARD 84: Şi să-ţi mai spun ceva care o să te calmeze definitiv: am avut-o pe uscata aia a tachiar pe plajă, cu o zi înainte de miercurea aia tâmpită, aşa cum o să te am şi pe tine acum, nuvreau să te simţi nebăgat în seamă... De ce crezi că m-a chemat lângă voi în timp ce-mifăceam rondul, fraiere? Am exersat nişte scheme foarte interesante, foarte flexibile cu

bunăciunea aia a ta, să ştii: "Leagănul Urşilor", "Lotusul Inversat"... Cel mai mult adora păsărica, "Roaba", să ştii. (îşi desface tacticos cureaua) Aşa s-a zbătut şi mititica ta la începutşi a făcut-o pe năzuroasa, dar când a văzut că mă pricep la lucruri mai neortodoxe, a uitat de

fiţe şi s-a prelins ca mierea pe unt... Diii! Diii! Diii!


34/44

33

KURT: Te omooor!... Te omooor, nenorocitule! Dă-mi drumuuul!

DR. EGINALD: Ce e cu circul ăsta, ce se-ntâmplă aici, 84?! Ce faci?!

KURT (luat total prin surprindere): Pro... procedura standard de imobilizare. Caz clasic de

încălcare intenţionată a regulilor. A tuturor regulilor în vigoare.DR. EGINALD (obervându-i cămaşa scoasă): Din partea cui?... Foarte interesant, a căror reguli, 84?

GUARD 84: A tuturor regulilor, a tuturor celor 12 reguli.

Tăcere.

DR. EGINALD: 11, "bivole"... 11, şi bagă-ţi cămaşa în pantaloni! Reţine pentru cultura tagenerală, dacă vrei să mai avansezi vreodată, doar 11 reguli!

GUARD 84: 12.

DR. EGINALD: Pentru o gafă de asemenea proporţii, rişti eliminarea totală din sistem, 84!Cunoşti consecinţele, nu? (se aude semnalul de start al aparatului de înregistrare)

GUARD 84: 12... 12!!! "Nu există calcule, nu există reguli pentru fericire", nu? Asta e regulaa 12-a, care anulează toate celelalte reguli, nu-i aşa, doctoraşule de suflete, nu?

Tăcere.

DR. EGINALD (pierdut): Să nu îndrăzneşti! Să nu îndrăzneşti! De unde ai... de unde toatescornelile, toate bazaconiile astea... Măsoară-ţi cuvintele, brută, altfel vei ajunge şi tu peurmele lui 1 şi 48!

GUARD 84: Din cauza asta au început să dispară unul câte altul pensionarii noştri, nu? Dincauza asta, de asta, îi folosiţi ca pe nişte cobai, nu? Ca să experimentaţi pe spatele lor reţet a

perfectă, schema pe care să o vândă Continentului, să o folosească doar măritul Galenus, nu?Reţeta universală a fericirii, despre asta e vorba în toată tărăşenia asta, restul sunt doar bla-blauri, nu? Ca să o vândă, la rândul lui, altora, nu? De ce ar trebui să fim vindecaţi dacăsuntem sănătoşi, de ce, moşule?! Bună afacere, mult mai bună decât cele cu diamante, petrol,gaze şi chinezisme la un loc... Credeaţi că nu m-am prins de figură, nu?

Tăcere.


35/44

34

DR. EGINALD (realizând că este înregistrat): Suficient! "La părăsirea insulei, toateamintirile dobândite aici vor fi predate necondiţionat arhivelor circulare existente pe L’Isoladella Gioventù." Prezintă-te de urgenţă, 84, la biroul lui Galenus! El vă hotărâ în privinţa ta,

în legătură cu soarta ta nenorocită, deşi totul este cam limpede, prea limpede care vor ficonsecinţele în ceea ce te priveşte.

KURT: Te omooor, nenorocitule! Te omooor, Hazel!... Unde eşti?

DR. EGINALD (studiindu-l pe Kurt care orbecăie în patru labe): Minunat. Ce bine că avemşi un martor. Unul incomod, fireşte. Dezleagă-l! Măritul Galenus va hotărâ dacă e cazul saunu să vizitezi arhivele circulare; deşi, ca să fiu sincer, îl cunosc ca pe-o oglindâ, ca pe-osoluţie de turnesol, ca pe una de fenolftaleină, ca pe una de metil-oranj. Nu am niciun dubiu în

privinţa deciziei lui corecte în ceea ce te priveşte.

GALENUS: "Beatus, qui prodest, quibus potest" Fericit cel care se face folositor prin ajutorul

său, nu-i aşa, Eginald? Nu se poate, nu pot să cred că pe asta n -o ştiai? Oare de ce crezi, oarede ce consideri că Hazel ar trebui să ne viziteze arhivele circulare, Eginald? Dă-mi, cel puţin,un argument solid.

DR. EGINALD: Pater? Credeam că sunteţi plecat pe Continent după treburi.

GALENUS: Afacerea mea, marea mea afacere e aici, ai uitat? Hazy, cu toate că nu pare preadeştept în comparaţie cu tine, nu mi-a înşelat niciodată aşteptările, tu da... Ce dezamăgitor...Mă dispensez total de serviciile tale, î ţi retrag definitiv titlul de cetăţean al Insulei Tinereţii!

DR. EGINALD: Dar...

GALENUS: Urăsc produsele de serie. Addio del passato, doctore, carpe diem! Da, da, mărefer la chestia cu amintirile... Hazy, dragă, ce-ai zice dacă ţi-aş propune postul de asistentpersonal şi funcţia de Turn? Crezi c-ar fi prea mult pentru tine, n-ar fi prea umilitoare numireaasta?

GUARD 84: Da de unde! Când mă gândesc la Central Union, nu cred c-ar fi prea frumos sărefuz, mărite Galenus; mai ales că mă pricep la toate rasele de ţânţari, chiar şi la celecamuflate sub forma unor musculiţe de-o zi... chiar şi la cele care pot să dispară, ca şioamenii, sub forma unori flăcări albastre

GALENUS: Ai văzut, Eginald? Ne dă ceaţă la toţi... Ai văzut că nu îi scapă nimic?


36/44

35

Scena 5

(Galenus, Guard 84)


GALENUS: "Oculi plus vident quam oculus."

GUARD 84: Hă?

GALENUS: "Oculi plus vident quam oculus", Turnule!

GUARD 84: ?!

GALENUS: A, scuze, uitasem că nu eşti decât un simplu băiat sărac de la ţară, unul crescut

în preajma vitelor de pripas... Mda, trebuie să recunoaştem, deşi în momentul acesta nu-miface nicio plăcere să recunosc: un tip isteţ, unul fâşneţ, uns cu toate alifiile, nu e acelaşi, nu

poate fi acelaşi lucru cu un individ cultivat care şi-a tocit coatele pe băncile unei universităţide top. Viclenia şi inteligenţa sunt, de cele mai multe ori, două lucruri diametral opuse... "Maimulţi ochi văd mai mult decât unul", asta vrea să însemne, Hazel.

GUARD 84: În ce limbă?

GALENUS: În păsărească... Eşti de acord cu afirmaţia, nu-i aşa?

GUARD 84: Mai încape vorbă... pater. Cu cât mai mulţi ochi, cu atât mai bine. Bine zis.Totul e ca ei să nu fie chiompi şi să se uite în direcţia potrivită, în unghiul dorit, altfel n-auniciun rost...

GALENUS: Ha-ha, nu trece zi, nu trece ceas ca să nu încetezi să mă uimeşti! Spune-mi,Hazel, care e filozofia ta în legătură cu prezenţa noastră pe insulă, pe L’Isola della Gioventù?

Nu te codi, poţi să fii sincer, nu e niciun aparat de înregistrare pornit. Îţi garantez.

GUARD 84: Filozofie?!

GALENUS: Părerea ta, adică.

GUARD 84: Sincer, sincer?

GALENUS: Păi, cum altfel.

GUARD 84: Promiteţi că, după asta, n-o să mă trimiteţi să-mi predau amintirile arhivelorcirculare?

GALENUS: Promit că... am să mă gândesc. Asta pot să-ţi promit, Hazel. Asta e tot ce potsă-ţi promit deocamdatâ...

GUARD 84 (transpirat pe interior): Prezenţa

L'Isola della Gioventù (teatru)

Documents

Transcript of L'Isola della Gioventù (teatru)