Edmondo deAmicis

CUORE,I]\IMA DE COPIL

&atBucuregti

2014

CupruNs

Tabel cronologic 5

OCTOMBRIE

Pirrrrazide qcoali

Invildtoml nostru. I I

O nenorocire 12

Biiatul calabrez 13

Colegiimei... 15

O fapti generoasi 16

tnvigitoarea mea din clasa intAi lB

tntr-omansard5... 19

$coala. 2l

Miculpatriotpadovan (pwestire lunarS. .. . . . . ., . .. 22

NOIEMBRIE

Coqaml. .....,..:.... ..........Ziuamo4ilor.....

Prietenulmeu, Garrone. . . . .

Cirbunamlqidomnul .::... ... .

tnvitritoarea fratelui meu. .

24

25

26

28

29

3rMama.

Colegul meu, Coretti

Directorul.

Soldagii

Ouotitoml lui Nelli

Primuldinclasi..;...

Micul cercetaq lombard (poaestire lunarQ .

Siracii . . .

32

35

37

39

40

42

+6

48

49

51

52

5+.

5b

5l

98

65

66

68

69

7l

72

74

76. i. ..i

83

DECEMBRIE--,-:-Traficantul

Vanitate

Prima ninsoare.,, . . . ; . .,'l

,,Zldara$uI".

Bulgirele dezdpad|. ..... '......:lnviEitoarele .:'::.tn cusa renitului.

Micul copist florentin (pouestire lunarQ.

Voingi.

Recunostintd^-:*----i---J- ' i: r. l

IANUARIE

invlgitorulsuplinitor ......Biblioteca lui Stardi

Fiul fieraruluiI

O :rirzitdfrumoasS. . . . ; . .. . ; . . .

Fr4nti eliminat din qcoali

Micul toboqar sard (pwestire lunard) .. . . . : . . . . . . : . . ' . ' . . ;

Iubirea de patrie,

lnvidia 84

86

BB

90

9l

93

94

96

99

106

l0B

lllll3llB

120

122

l2i:4

125

t27

r28

130

l3I

136

l38

Mama lui Ranti.

FEBRUARIE

O medalie binemeritati .

Intengii bune.

Mica locomotivS.

Rnnigii muncii

Trufie

Paiaga

Atelierul

intemnilatul

Infi rmierul tatei (p ou e s tire lanar Q

Ultima zi de carnaval.

Copiii orbi

Invnptorul bolnav

Strada.

MARTIE

$coala serali.

incfierarea.

Pnrinpi copiilor

Numirul TB

Un copil mort.

tn ajunul zilei de 14 martie

Impi4irea premiilor

Cearta.

Sora mea

SAnge romaniol (poaestire lunarQ .

,,Zidiragulo' muribund

APRILIB

Primivara.

Azilul de copii .

Lagimnastice.....

Invilitorultatiluimeu. :.....Convalescenla . ...Prietenii muncitori

Mama lui Garrone

Giuseppe Mazzini

Virtuteacetileneasci(pouestirehnard). .'...-

MAI

Copiiirahitici.....

Sacrificiu

Incendiul ... .. .

De la Apenini la Anzi (poaestire knarQ.

Vari ..

Poezie

Surdomuta

139

t45

l48

149

153

155

163

165

166

r67

169

17+

t75

t77

lB0

207

208

210

IUNIE

Garibaldi ..:... 217

Armata. '.,.;.;.... 2l'8

Italia" 220

32 de grade. 221

Tatil meu

Lagafi.

impirgirea premiilor la qcoala serali a muncitorilor+ -.-lnvafatoarea mea a munt.

Mulgumiri.

Naufragiul (ultima poaestire lunarill .

IULIEUltima scrisoare a mamei mele

Examenele

Ultimul examen

Adio

222

224

226

228

230

232

238

239

2+t

2+3

OCTOMBRIE

PRrMA ZIDE $COAr-A.

tT,luni

Azi e prima zi de qcoali. Trei luni de vacanfi la pri s-auspulberat ca un vis. De dimineald,ryamam-a dus la qcoala Baretti,ca si mi inscrie intr-a treia primar6; eu nu eram prea incAntat,cdci gAndul imi zbura inci la fari. Pe toate strdzile, forfotd marede copii; in cele doud libririi, o mul$me de tagi gi de mame se

ingrimddeau sX cumpere ghiozdane cu cureluge, serviete gi caiete,iaf in fala qcolii:se inghesuia atAta lume, incAt omul de serviciu qi

gardianul se striduiau din risputeri si elibereze poarta; I-Angd uqa

de la intrare am sirn6it ci cineva mi atinge pe umir; era invildtorulmeu dintr-a doua, vesel ca intotdeauna gi cu pdrul rogcat zburlit,care-mi spuse: '

.

*Prin urmare, Enrico,de azi ne despd4im pentru totdeauna?Degi qtiam prea bine ci aga era, cuvintele lui m-au mAhnit. Am

pitruns cu greu in qcoali, Doamne, domni, femei din popor,: n1s11-

citori, ofi1eri, bunici, femei de serviciu, togi Einind deo mAtri copiiiqi in cealalti mAnd certificatele de promovare, umpleau sala de laintrare qi scdrile, intr-un murmur de parci ne aflam la intrarea in

^-teatru. Am revS.zut cu pl6ce re sala mare de la parter, cu uqileicelorgapte clase, unde timp de trei ani imi petrecusem aproape toatezilele . Era atAta'lume! invilitoarele umblau incoaee qi incolo. invS-

ldtoareamea din clasa intAi m-a salutat din uqa clasei gi mi-a spus'

, -Enrico, anul acesta te duci Ia etajul de sus; n-o si te mai vidnici micar in trecere!

10 EDMONDO DE AMICIS

$i privirea ii era tristi.Directorul era inconjurat de femei necijite ci nu mai rXmiseseri

locuri qi pentru copiii lor; mi s-a pirut cd avea barba mai albi decAt

anul trecut. Pe bdie$ i-am regisit mai inalgi qi mai voinici. La parter,unde se gi ficuse repafiizarea elevilor, se aflau copilaqii din clasa

intAi primarl, care nu voiau si intre in clasX, impotrivindu-se ca

niqte md.gS.ruqi; numai cu forla puteau fi traqi iniuntru; unii din ei

fugeau din binci, iar alEii, vizAndu-qi piringii ci pleaci, incepeausi plAngi, aqa cI acegtia se vedeau nevoili si se intoarci, fie ca sX-i

impace, fie s5-i ia acas6, in timp ce invigitoarele rXmAneau dez-

n6dijduite. Fratele meu mai mic a fost repartizat in clasa invdldtoareiDelcati; eu, la invilitorul Perboni, sus, la etajul intii. La ora zece

eram toli in clasd - cincizeci gi patru; doar vreo cincisprezece sau

gaisprezece fuseserim colegi intr-a doua, printre care gi Derossi,premiantul intAi de totdeauna. AtAt de mici qi de tristi mi se pireaqcoala cAnd mi gAndeam la pidurile qi munlii unde imi petrecusemvacanla de varl!

Mi gAndeam qi la invilitorul meu dintr-a doua, atAt de bun,care rAdea mereu cu noi; mic, incAt semina cu un coleg de-alnostru. lm^i pdrea riu ci nu-l mai vid in clasi, cu pirul lui rogcat

gi zbArlit. Invdlitorul nostru e inalt, lar6.barb6, cu pirul cirunt qi

lung, cu o cuti adAnci gi dreapti pe frunte, are vocea groasi gi ne

privegte pe tofi fix, unul dupi altul, vrAnd parci si ne citeasciin adAncul sufletului; qi nu rAde niciodati. Eu imi spuneam in sinea

mea: ,,Asta-i abia prima zi.Incdnoui luni. CAte lecgii, cAte examene

la sfArqit de luni, cAtI stridanie!" Simleam intr-adevir nevoia de

a o intAlni pe mama la ieqire. Am alergat si-i sirut mAna. Ea m-aintAmpinat cu:

-Curaj, Enrico! Vom invila impreuni.M-am intors acasd mullumit. Totugi, pe inviEitorul meu cu

zAmbetul acela bun gi vesel nul mai am, qi parci gcoala nu mai elrumoasi ca inainte.

CUORE

iwvATAroRUL NOSTRU

18, marli

^ Dupi cAte amvdzutindiminea(a asta, imi place qi noul invigitor.

In timp ce intram in clas5, cum el venise inaintea noastri la catedri,din cAnd in cAnd apdrea in uga clasei cdte un fost elev de-al lui de

anul trecut, ca s5-l salute; apdrea la uqi gi, mai inainte de a trecemai departe, il saluta:

-Bund ziua, domnule Perboni.Unii intrau, ii intindeau mAna gi iegeau iute din clasi. Se vedea

ci lineau la el gi ar fi fost bucurogi si le fie din nou profesor. El ris-pundea:

-Bun[ ziua! qi strAngea mAinile celor ce-l salutau, dar nu se uitaIa niciunul. La fiecare salut, rimAnea serios, cu cuta lui verticaligi adAnci pe frunte, intors spre fereastri, cu privirea inspre aco-perigul casei din fap. $i. in loc si se bucure de saluturile acelea,pirea ci suferi din cauzalor. Apoi se uita la noi qi ne privea unuldupi altul, atent.

IncepAnd si dicteze, cobori de la catedrd ca si se plimbe printrebinci, dar privirea ii cizu pe un biiat cu obraji apringi qi plin tot debubulile. Inceti sd dicteze, ii lui fap in mAini qi-l privi, apoi ilintrebi ce avea qi-i trecu o mAni pe frunte, si vadd dac5-i fierbinte.In timpul acela, un biiat din spatele lui se ridici pe banci qi incepus5" faci pe marioneta. El se intoarse brusc. Biiatul se reaqezi intr-or:lipiti, rdmAnAnd inlepenit in banci, cu fruntea plecati de ruqine,in aqteptarea pedepsei. invilitorul ii puse o mAni pe cap gi-i spuse:

--Si nu mai faci asta niciodat5!Nimic altceva. Se intoarse la catedri qi incheie dictarea. Dupi

cc termin5, ne privi o clipi in tdcere. Apoi ne vorbi rar gi calm,cu vocea lui groasi, dar caldi:

-Ascultali, copii! Avem de stat impreuni un an. Si ciutim siJtriim in buni infelegere. InvilaEi gi fi1i cuminli! Eu nu am familie.l,'amilia mea sunteli voi. Anul trecut mama mea inci triia, acum:r murit. Am rimas singur. Numai pe voi v6. am pe lumea asta,rricio alti afecfune, niciun alt gAnd decAt voi. Voi trebuie si fi1ir'opiii mei. Aga cum 1in eu la voi trebuie sd 1ine1i qi voi la mine. Nuvrcau si fiu silit si pedepsesc pe nimeni. Aritagi-mi ci sunte$ biie$

11

t2 EDMONDO DE AMICIS

cu suflet. $coala noastri va fi o familie, qi voi veli fi mAngAierea qi

mAndria mea. Nu vi cer o promisiune cu glas tare; sunt convins

ci in inima voastri mi-a1i gi rispuns da. $i vi mullumesc.ln momentul acela iqtri omul de serviciu al gcolii gi anunli

sflrqitul. Am iegit toli din binci, in ticere deplini. Biiatul care se

suise pe banci se apropie de invilitor qi-i spuse cu glas tremurat:

-Domnule invSlitor, vi rog sX mi iertali.invilStorul il siruti pe frunte gi-i spuse:

-Bine, biiatul meu, nu-i nimic.

O NENOROCIRE

Anul a inceput cu o nenorocire. Azi-dimineafi, merga "3t:JT#la gcoali, tocmai ii repetam gi lui vorbele spuse ieri de invigitor,cAnd, deodat6, amvdzut strada plini de oameni, care se inghesuiau

in faga gcolii. Tata previzu imediat:

-O nenorocire! Anul acesta incepe riu!Am intrat cu mare greutate. In sala cea mare se strAnseserd

o mullime de piringi qi de biiegi, pe care invigitorii nu reuqeau si-ibage in clase, cici toli erau cu ochii inspre biroul directorului,de unde se auzea cineva spunAnd: ,,Bietul copil! Bietul Robetti!"

Deasupra capetelor, in fundul odiii pline de lume, se vedeau

coiful unui gardian gi capul chel al directorului. Apoi intri un domncu pilirie inalti, qi toli spuser6:

-E doctorul.Tatil meu il intrebX pe unul din invilitori:-Ce s-a intAmplat?*I-a trecut roata peste picior, i se rispunse.

-I-a rupt piciorul, spuse un altul.Era un biiat dintr-a doua, care, in drum spre gcoali, pe strada

Dora Grossa, vizuse un copil din clasa intAi primari cum cade inmijlocul strizii. Piciul scipase pentru o clipi atenliei mamei, iarin spatele lui, la ciliva paqi, venea autobuzul, cAt pe-aci si-l calce.

Alergase la el plin de curaj qi, apucAndu-l cu putere, il salvase de

primejdie; in schimb, lui, nefiind destul de iute in miqciri si-qi

CUORE

retragi piciorul, i-l prinsese una din roEile autobuzului. Era fiul unuicipitan de artilerie. tn timp ce se povesteau toate acestea, in saliintri o doamnI, stribltAnd mul$mea innebuniti: era mama luiRobetti, care fusese anunlat1 si vini. O alti doamni alergi s-ointdmpine qi, arunc6"ndu-qi bralele de gAtul ei, izbucni in hohote depldns. AmAndoui niviliri in biroul directorului, de unde se auziapoi un strigit disperat:

-Vai, Giulio, copilul meu! BS.iatul meu!In aceeaqi clipi, o trisuri se opri in fala porfii, qi pulin dup6

aceea in salS apiru directorul in brale cu bdiatul, care igi sprijineacapul pe umirul lui, cu chipul alb ca varul gi ochii inchiqi. Togi in-cremeniri in t5.cere, nu se mai auzea decdt plAnsul in hohote almamei, Directorul, palid qi el, se opri o clipi qiJ ridici pe biiatcu amAndoui bragele ca si-l arate mulgimii. $i atunci, profesoare qiprofesori, pnrinfi qi biiefi murmurar5. intr-un singur glas:

-Bravo, Robetti! Bravo, biet copil!

$i-i trimiseri sS.rutiri; profesoarele qi biiegii din jurul lui ii siru-tari mAinile qi brafele. El deschise ochii qi strigi:

-Servieta mea!

Mama copilaqului salvat i-o ariti plAngAnd gi-i spuse:

-fi-o aduc eu, gi-o aduc eu.

$i, intre timp, o suslinea pe mama rinitului, care-qi acoperisefafa cu miinile. Ieqiri din qcoali, aSezard,cu griji biiatul in trisuri,qi trdsura porni. Atunci am intrat din nou to{i, intr-o ticere deplini..

BAIATUL CAI-{BREZ

Ieri, in timp ce invigitorul ne didea veqti despre2?^:f:::Robetti, condamnat si umble in cArje cAtiva vreme, intri directorulcu un elev nou inscris, un biiat oacheq; foarte brun lafaEd,, cu pirulnegru, ochii mari qi negri, cu sprAncenele stufoase qi imbinate,imbricat de sus pAni jos in haine de culoare inchisi, cu o curea demarochin negru in jurul taliei. Dupi ce ii qopti cevala urecheinvdlitorului, directorul se retrdse, lisAndu-l pe biiat ldngl el,

13

I4 EDMONDO DE AMICIS

cu o privire speriati, cu ochii aceia mari qi negri, cercetitori, asupranoastrd. Atunci invigitorul il lui de o mAni qi se adresi clasei:

-Trebuie si figi mulpmiti. Azi a intrat in qcoali un biielel italianniscut in Reggio Calabria, la peste qapte sute de kilometri de aici.SdJ iubili ca pe un frate al vostru venit de departel 81 s-a niscut peun pimAnt glorios, care a ddruit Italiei atAlia oameni iluqtri qi aziiidi. muncitori viguroqi qi soldali viteji, intr-una din cele mai frumoaseregiuni ale patriei noastre, cu piduri nesfArqite qi munli falnici,locuiti de un popor viteaz qi inzestrat. Iubili-I, pentru ca el sI nusimti ci se afli departe de oragul in care s-a niscut, ardta\i-i cFtun biiat italian, in orice qcoali italiand ar pune piciorul, iqi va gisipretutindeni frali de-ai lui.

Dupi ce ne spuse toate acestea, se ridici qi insemni pe hartaItaliei, agdEat6" de perete, punctul unde era Reggio Calabria. Apoistrigi cu glas tare:

-Ernesto Derossi! - cel care ia totdeauna premiul intAi.Derossi se ridicd.

-Vino aici! spuse invilitorul.Derossi iegi din banci, se indrepti spre catedrd qi se opri acolo,

in fala calabrezului.

-Tu, fiind primul din clas5, i se adresl invdlitorul, imbriligeazide bun sosit pe noul coleg in numele intregii clase. imbriliqareafiului Piemontului diruitd fiului Calabriei.

Derossi il cuprinse pe calabrez cu amAndoui bra{ele, urAndu-icu glasul siu cristalin:

-Bine ai venitlIar celilalt il siruti cu elan pe amAndoi obrajii. Tof ceilalli

aplaudard.

-Ticere! strigd invilitorul. La gcoali nu se aplaudd!

^ Se vedea totugi cAt era de mullumit. $i calabrezul era mulgumit.InvSl5torul ii ardtd locul qiJ insoli pAni la banc6. Apoi adiugi:

-Si vd aduceli bine aminte de ceea ce v6 spun! pentru .u u..rtfapt si se poati implini - qi anume: pentru ca un bdiat din Calabriasi se simti ca la el acas5. in Torino, iar un biiat din Torino si sesimtl ca la el acasi in Reggio Calabria, fara noastri a luptat timpde cincizeci de ani, gi trei mii de italieni qi-au pierdut via1a. Voitrebuie si vi respectali, si vi iubili intre voi; iar cel ce-l va jigni pe

CUORE

COLEGII MEI

15

acest biiat, pe colegul vostru, fiindci nu e niscut in provincianoastr6, nu va mai fi demn sd-qi ridice vreodati ochii din pimantin faEa steagului tricolor al girii.

De indati ce calabrezul iqi lu6 locul in primire, vecinii sii giincepuri si se intreaci in a-i dirui tocuri cu penile qi poze, iar dinultima banci i se trimise o marci pogtali dinsuedia. l

25, marliBdiatul care i-a trimis marca aceea calabrezurui imi place mai

mult decAt oricare altul. il cheami Garrone, e cel mai mare dinclas5. Are ap_roape paisprezece ani qi capul mare, lat in spate. E bun;se vede dupi cum zAmbegte; dar lasi impresia c6_i mereu frimAntaide gAnduri, ca un om in toatd. firea. Acum am ajuns si-mi cunoscmul$ colegi. imi olace qi un altul, care se numegte Coretti gi poartiun pulover de culoarea ciocolatei gi o bereti din blan6 a. pirid;totdeauna vesel, e fiul unui vanzi.tor de lemne, fost soldat in rnzboiuidin 1866, in regimentul prinlului Umberto; se spune ci are rreimedalii. Mai este micupl Nelli, un biet cocogar, pi;pa"a gi cu falasupti. Mai este altul foarte bine imbricat, cure-qipig,rlegt; intru;ahainele de scame; poarti numele votini. tn banca din faia mea esteun biiat pe care toli il strigi ,,micul zidar,,,fiindci tatillui e zidar:o figurd rotunjoari ca un mir, cu un nas ca o bili. Are o dibdcie cutotul deosebiti de a face botiqor de iepure, gi to$ il roagl si faci,,botiqor de iepure" gi rAd; poarti o qapcd -oui., pe clre o ginemototoliti in buzunar, ca pe o batisti. LAngi ,,micul zjd,ar,i stlGaroffi: lung qi subgire, cu nasul coroiat de cucuvea qi ochii foartemici, face tot felul de negofuri cu peniEe, poze, cutii dl chibrituri gi\i scrie lecfiile pe unghii, ca si le citeasci pe ascuns. Mai este apoiun domniqor, Carlo Nobis, cu un aer foarte ingAmfat. Sti intre doibiieli care imi sunt foarte simpatici: fiul unui fierar, vfudt caintr-unsac intr-o haini de-i ajunge pAni la genunchi qi care e palid de parebolnav; totdeauna aratd, o expresie speriati qi ,rr, .ai" niciodati;are pirul roqcat qi un braf mort pe care il poarti a$rnat cu cevade gat. Tatil lui a plecat in America, iar mama rui vinde tot ferul

16 EDMONDO DE AMICIS

de zarzavaturi qi verdeluri. in clasi este gi un tip ciudat, vecinul meu

din stAnga, Stardi, mic qi indesat, cu g6tul atAt de scurt, de parcinu l-ar avea, un imbufnat care nu scoate o vorbi cu nimeni qi care

cred ci inlelege pu1in, deqi sti atent la profesor firi si clipeasci

milcar, cu fruntea incruntati qi dinlii strAnqi, qi care, dacd' e intrebat

in timp ce vorbeqte invilitorul, prima qi a doua oari nu rispunde,

iar a treia oarX trage o lovituri de picior. LAngi el are o figuriobraznicd gi riuticioasd., care se numeqte Franti qi a fost dat afaridintr-alti qcoal6. Mai sunt qi doi fra$, imbricali la fel, care seamlnica doui picituri de apX, qi amAndoi poartd cAte o beretd gen cala-

brez, cu cAte o pani de fazan. Dar cel mai frumos dintre togi, cel

mai inteligent, care va fi,frrdindoiali, cel dintAi gi anul acesta, este

Derossi; gi invilStorul, care gi-a gi dat seama de acest lucru, il ascultd

tot timpul. Totuqi, eu {in la Precossi, fiul fierarului, cel cu haina

aceea lungi, palid, de pare bolnivior; unii spun ci tatil lui il bate;

este foarte timid qi de cAte ori intreabi sau atinge pe cineva, spune:

,,Scuz6-mi", gi se uiti cu o privire buni gi tristi.Garrone insi este cel mai mare qi cel mai bun.

O FAPTA GENEROASA

26, miercuri

Azi-diminea{i am avut o ocazie fericiti de a-l cunoagte mai bine

pe Garrone. CAnd am intrat in gcoali, ce-i drept, cam tArziu,

deoarece m[ oprise invdlStoarea mea din clasa intAi ca sX miintrebe la ce ori putea veni acasdla noi, intr-o vizit6, invilitorulnostru nu venise inci, gi trei-patru bnief il chinuiau pe bietul Crossi,

cel cu pirul ro$cat, care are un bra! mort qi a cirui mami vinde

verdeluri qi zarzavaluri. il provocau impingAndu-l cu riglele, iiaruncau in obraz coji de castane, il strigau,,schilodul" gi,,monstrul",impingAndu-l batjocoritor, in bralul lui atArnat de gAt. $i el,

singur-singurel in fundul bdncii, stitea pierit qi-i asculta, privindcAnd Ia unul, cAnd la altul, implorAndu-i cu privirea si-i dea pace.

Dar ceilalli il batjocoreau din ce in ce mai inverguna{i, in timp ce

el incepea si tremure gi si devini roqu de mAnie. Deodatd, Franti,

17

obriznicitura clasei, se sui pe o banci, imitAnd-o pe mama luiCrossi cu doul coquri pe brale cAnd venea si-l aqtepte pe biiatul eiIa poarti; acum nu mai vene a, ci,ci era bolnavi. Atunci, Crossiigi pierdu minlile gi, apucAnd o cilimari., o azvdrlicu toati putereain direclia capului lui Franti; dar acesta, qmecher, se apleci, iarcilimara nimeri tocmai in pieptul invS.ldtorului care intra chiar inclipa ac.eea.

Togi fugirn h locurile lor qi ficuri brusc linigre, rare speriafi.Invilitorul, palid, se sui la catedri gi intrebi cu voce infuriati:- Cine a fost?

Nimeni nu rXspunse.

Inv5;itorul mai strigi o dati, ridicAnd qi mai mult glasul:- Cine a fost?

Atunci Garrone, induiogat de situagia bietului Crossi, se ridici.brusc qi spuse cu glas hotirAt:

-Eu.tnvigitoml se uitl la el, se uitl la elevii uimigi; apoi, cu un glas

calm:

-Nu egti tu!

$i, dupi o clip5:

-Vinovatul nu va fi pedepsit! Si se ridice!Crossi se ridici qi, plAngdnd, spuse:

-Mi loveau, mi luau in bitaie de joc, mi-am pierdut min1ile...am aruncat...

-Agazi-te in banci! spuse invS.gi.torul. Sd se ridice in picioarecei care l-au provocat.

Se ridicari patru, cu capul plecat.

-Voi, spuse invilitorul, a1i jignit pe un coleg de-al vostru, carenu v-a provocat cu nimic, ali rAs pe seama qnui copil nefericit, a1i

dat intr-o fiin1i plXpAndi, care nu se poate apdra. Agi comis o faptidin cele mai josnice, mai ruqinoase din cite pot pita onoarea uneicreaturi umane. Laqilor!

Dupd ce spuse toate acestea, cobori printre binci, puse o mAnisub birbia lui Garrone, care stitea cu capul in jos, qi, ridicAndu-ifaga,il fixi in ochi qi ii spuse:

-Tu egti un suflet nobil.

CUORE

18 EDMONDO DE AMICIS

Garrone, profitAnd de moment, gopti nu gtiu ce vorbe la urechea

invigitorului gi, intorcAndu-se spre cei patru vinova$, le spuse scurt

qi aspru:

-Vi iert!

tNvAlAroenEA MEA DIN cLASA ixrel2 7, joi

invildtoarea mea qi-a linut Ibgidui ala gi azi a venit la noi acas5,

dar tocmai cAnd ne pregiteam si plecim cu mama la o femeie

sdracd, recomandati de gazetd., ca si-i ducem nigte rufe' Nu mai

venise de un an in casa noastrd. Tofl ne-am aritat bucuria cAnd am

vdzut-o. f{eschimbatd - tot micu{i, cu un voal verde in jurulpiliriei, imbricati firi mari pretenlii, prost pieptinati, fiindci nuare timp sd se dichiseasci dupi toate regulile artei; parci e ceva mai

palidi decAt anul trecut, cu cAteva fire de pXr alb, qi tugegte intruna.Mama i-a spus:

- $i cu sinitatea, scumpi doamn[, cum mai merge? Nu vIingrijili cum ar trebui!

-Ei, nu conteazl, a rlspuns ea cu un zAmbet vioi qi totodatimelancolic.

-Vorbili intruna cu biielii dumneavoastrd, a adiugat mama'vi obosili prea mult cu ei.

E adevirat - tot timpul i se aude vocea. imi aduc aminte de

perioada cAnd eram in clasa ei; vorbegte mereu, vorbegte pentru ca

biielii si fie continuu atenli qi nu sti o clipi pe scaun. Eram foarte

sigur ci avea si vind la noi, deoarece nu-gi uitd niciodati fogtii elevi;

iqi aminteqte de numele lor ani in qir. In zilele de examen de la

sfArqitul lunii, aleargi Ia director si-l intrebe ce note au avut; iiagteaptd la iegire gi le cere si-i arate compunerile, ca si vadi daciau ficut progrese; qi mulgi elevi de la gimnaziu, biiegi care poattl'acum pantaloni lungi qi ceas, se duc inci la ea.

Azi se intorcea frAnti de oboseald de la Pinacoteci, unde-iinsolise pe elevii ei, ca qi in anii trecu{i, cAnd ii ducea in fiecarejoi,pe to1i, la cdte un muzeu, unde le explica fiece lucru. Biata in-vdlitoare, e qi mai slibit[. Totugi, e mereu vioaie, totdeauna cAnd

CUORE

vorbeqte de gcoala ei prinde vigoare. A vrut si revadi pitugul undemd vizuse foarte bolnav cu doi ani in urmi, dar unde acum doarmefratele meu; l-a privit indelung, firL sd poati vorbi. A fost nevoitisi plece iute, ca si poati vizita gi pe un biiat din clasa ei, fiul unuiqelar, bolnav de pojar, plus ci mai avea o sumi de pagini de parcursqi, mai mult, de dat o lec$e particulari de aritmetici unei negusto-rese, pAni nu se innopta.

Ei, Enrico, mi-a spus inainte de a pleca, mai Eii lainvdEdtoareata) acum, cAnd eqti in stare si rezolvi singur probleme dificile gi sifaci compozifi lungi?

M-a si.rutat qi, de jos, de la scari, mi-a mai strigat:-Si nu md uif, Enrico!Niciodati, buna mea inv515toare, niciodati nu te voi uita!

$i cAnd voi fi mare imi voi reaminti de tine qi voi veni s5. te vizitezin mijlocul elevilor t;i. $i, de cAte ori voi trece pe lAngd gcoald qi voiauzi glasul unei profesoare, mi se va pirea ci aud glasul tdu gi

gAndul imi va zbura la cei doi ani petrecu{i in clasa ta, unde aminvilat atAtea lucruri, unde te-am vdzut de atAtea ori suferindi qi

istovit5, dar totdeauna foarte grijulie faEd de noi, totdeaunaindulgentd, disperat[ cAnd vreunul din noi cdpdta cAte o greqitideprindere a degetelor la scris, emofion atd cdnd ne puneau intrebXriinspectorii, fericiti cAnd ne pricepeam sI le rdspundem, mereubuni qi afectuoasi, ca o adeviratl. maml". NiciodatX, niciodatirru te voi uita, invilitoarea rnea dragil

INTR-O MANSARDA

28, uineri

Aseard, impreuni cu mama gi cu sora mea, Silvia, ne-am dus cupachetul cu rufe la femeia aceea sirmani, recomandatd. de ziarc.Eu fneam pachetul, Silvia avea ziarul unde erau inifalele nume-lui gi adresa. Am urcat pAnd sub acoperiqul unei clidiri inalte.Pe un coridor lung erau o mulfme de uqi. Mama a bitut la ultima.Ne-a deschis o femeie incd" tdndrl,, blond6, cu un aer extenuat,pe care mi s-a pdrut c-o vizusem qi altX dati cu aceeaqi basma al-bdstruie pe cap.

t9