Universitatea " OVIDIUS" Constanta

Facultatea de Teologie

Teologie Pastorala, Anul IV

ARTA CRE,STINA

Pr.Lect.Dr. Tuca Nicusor

Introducere in arta crestina

| ,.; i ,'." .- .'l;!!L::,'.\O formare deplinei presupune o patrundere in toate articulatiile'.ei. Doctrina crestina

nu inseamna numai dogmatica,ci si slujbe{e expresiffi acestei dogmatici. Se presupune

prin urmare ca alaturi de reflexie si traire, ortodoxia este un termen corelativ, ea

presupune o dreapta gandire, o dreapta faptuire, ea se traieste'Arta crestina intra in sfera trairii doctrinei crestine.

Iconografia este un privilegiu al crestinismului ca un capitol al artei. Din cele 3mari religii iudaismul si islamismul nu au arta ftgurativa. Numai crestinismul l-a avut pe

Dumnezeu intrupat. Grigore cel Mare scria: "In sfintele lScaguri se folosesc imaginilepentru ca aceia care nu cunosc scrierea sd poatd citi mdcar pe pereli ceea ce nu sint inmdsurd sd citeascd din c6(i". "Pictura, deqi mutd, gtie sd vorbeascd pe perete", aftrma

Grigorie din Nyssa. Dupa pdrerea patriarhului Nichifor, "adesea ceea ce intelectul nu

surprinde ascultind este explicat de cdtre vedere care nu se preteazd la interpretdri false".

"Dacd un pdgin se apropie de tine qi i1i cere sd-i ardli credinla pe care o ai... du-l inbisericd sd priveascd imaginile sfinte." Aceste cuvinte ale lui Ioan Damaschinul atatd. clar

ce enoffnd importanld se acorda picturii, instrument de influenld ideologicd asupra

conqtiinlei credincioqilor. In consecin!6, firegte, temati ca era supusd unui foarte sever

control: orice fel de inovalie qi de variarrtd la subiect, care putea eventual sd ducS la oformulare ereticd, este imediat eliminatd.

Legi{rinitatea cinstiri icoanelor este data de faptul ca Dumnezeu S-a intrupat, de

unde rezlulta ca este legitim sa-L reprezentam in chipul Sau uman. Dar nu este numai

legitim sa ne inchinam la icoane, ci este chiar o obligatie pentru desavarsirea omului.Pentru noi icoana, nu inseamna un obiect de arta, ci este un obiect de cult. Drept

pentru care , trebuie realizata cu cele mai inalte mijloace umane. Unui pictor i se cere nunumai sa fie un foarte bun mester, ci si un traitor al doctrinei.

Caracterul obligatoriu al cinstirii icoanelor il gasim in troparul DuminiciiOrodoxiei: "Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerAnd iertare de gresalele

noastre, Ilristoase Dumnezeule; ca de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca sa

izbavesti din robia vrajmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu multumire

strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, MAntuitorul nostru, Cel ce ai venit sa

mAntuiesti lumea.". Deasemenea sursele teologice pentru icoane le gasim in canonul

Duminicii Orodoxiei compus de Sf. Teofan. Fotie spunea ca de la victoria asupra

iconoclastilor biserica a ajuns la plenitundinea cunoasterii.Iconografia este culmea teologiei crestine. Doctrina este incheiata prin iconografie.

In canonul de la utrenie se fac referiri la icoane , dar si la prooroci. Pana la Intrupare,

numai ingerii puteau vedea pe Dumnezev, acum insa si noua oamenilor ni s-a dat aceastaposibilitate. In Evanghelia dupa Matei in ultimul verset se spune: "Drept aceea, mergdnd,

invAlali toate neamurile, botezdndu-le in numele Tatdlui pi al Fiului qi al Sfhntului Duh,InvS!6ndu-1e sd pdzeascd toate cdte v-am poruncit voud, qi iatd Eu cu voi sunt in toatezllele, pAnd la sfdrgitul veacului. Amin.", adica vazut sub forma icoanei care este oteofanie, hierofonie ( aratare Sfanta) a lui Dumnezeu.

Rolul important al teologiei icoanei revirib din doctrina crestina a sinodului al 7-leaecumenic in canoanele acestui sinod.

Pentru prima data Mansi in sec XVIII publica in greaca si latina canoaneleprezentate la sinodul ecumenic. Arta rasaritului nu a fost inventata artistic ci isi arefundamenful in traditie. Studiem arta pentru ca ea reprezinta un mare avantaj, eacomunica in realitatea, in simultaneitatea ei, este o reprezentere discursiva. Trebuie safacem neaparat distinctie intre expresia artistica si cea literaru. Secolul XV-XVIreprezinta pentru romani timpul de apogeu al realizarii iconografiei. Gavril Uric ( secXV) calotorind la Constantinopol a adoptat scrisul chirilic la scrisul bizantin realizandscrisul moldovenesc (inalt, incadrat intrun dreptunghi). Caligrafia chirilica este caligrafiaslava, frltrate prin caligraftalatina. Nu putem vorbi de contributia teologiei literare fara avorbi de contributia iconografelor. Nu poti sa faci Liturgica, Apologetica, Pastorala,Catehetica fara iconografi e.

Capacitatea de concentrare asupra unei icoane, inseamna o treapta in rugaciune, intraire mistica. Trebuie sa facem distinctie intre icoanele liturgice cele din bisericii siicoanele din uzul particular . Iconografia este o reprezentare sada, indiferent de scopul eiicoanele sunt si frescele cele de pe mosaic, de pe lemn, de pe sticla, imaginile dinmanuscrise , din miniature, de pe obiecte liturgige sau cele brodate. Arhitectura este oarticulatie a artei. Biserica este icoana Sfantului caruia i-a fost inchinata.

Erwin Panofsky in lucrarea " Arhitectura gotica si gandirea scolastica" stabilesteraportul dintre arhitectura gotica si doctrina apuseana. Sf. Maxim Marturisitorul inMistogagia: cosmarul si sufletul, chipuri ale bisericii spune : "Biserica este icoana si chipa lui Dumflezeut, icoana cosmosului, Biserica inchipuie simbolic pe om care are trup sisuflet, biserica este icoana a sufletului luat in sine.

La Sf. Simion al Tesalonicului in lucrarea "Sfintei Liturghii" vom gasi aceleasiexplicatii. Patriarhul Nichifor al Constantinopolului spune: "Cuvintele sunt imagini alelucrurilor, o realitate este cauza unui cuvant. Exista o stansa legatura intre toateactivitatile liturgige." Cand preotii oftciaza Sfanta Liturghie, ei realizeaza icoana slujbeidivine. In Sfanta Scriptura , Dumnezeu i-a lasat lui Adam, llbertatea de a da numefiecarui lucru, fiinte. Cartile sfinte sunt icoane ale cuvintelor celor ce le-au scris. Elealcatuind literatura liturgica sau literatura sacra. Datorita acestor carti, cei ce nu mai suntacum printer noi, ne vorbesc prin ele.

-a(

("1

Reprezentarea Tatalui in iconografia ortodoxa

Nu putem sa-L repre zerrtarrr pe,Tatal'fiindca este nevazut. Totusi in icoane, apare

ri uneori sub forma mAilli bi!,-egUygqt1qd. Degetul aratator inchipuie un "I", cel mijlociu' este indoit formand un "C" , cel mare si cel inelar incrucisate formeaza un " X" - "h" Ia

noi, iar cel mic indoit are forma de "C".In Vechiul Testament mana binecuvantand apare t1jS4_algl4!9! apoi in porunca

data lui Noe, de a construe corabia, in sacrificiul lui Avram, mana il apreste de al jertfi pe

Isaacf In scena primirii tablelor legii pe muntele Sinai . Numele acestei scene este ,,

aratalea mainii" - hirofanie.Alta reprezentare este a,,gglyf:gSbile*:4L - un batran, nume care provine de la

Daniel 7,9-10: ,,Arrr privit pdnd cAnd au fost aqezate scaune, qi S-a aqezat Cel vechi de

zile; imbrdcdmintea Lui era albd ca zdpada, iar p5ru1 capului Sdu curat ca ldna; tronulSdu, fldcdri de foc; ro{ile lui, foc arzdtor. Un rdu de foc se vdrsa gi ieqea din el; mii de miiii slu.j.a,, qi miriade de miriade stdteau inaintea Lui! Judecdtorul S-a aqezat qi cdrlile au

fost deschise."Poate aparea si ca Savaot ( al ostilor ingeresti) , impreuna cu Fiul. In artabizantina

aceasta imagine apare prin sec. II.Mai apare intr-o reprezerrtare de mare succes la rusi ,,Sofi{ lui Dumnezeu sau

tntelepciundl titulatura luata dupa ,, judecata lui Solomon". Apare ca un inger mare, cu/..'"' aripi, cu coroana pe cap. Este o tema predilect ruseasca de data tarzie.

Reprezentarea Fiului

Fiul apare rcprezentat in ipostaze foarte diverse care pot fi si ele grupate pe

momente din iconomia mantuirii :

t:J,rr.:uS-Mr@tgttii1qu!)aparepeturlabisericiicuEvanghe1iainchisa,dar pe ico&nele imparatesti apare cu Evanghelia deschisa. I1 descrie foarle bine Erminia

lui Dionisie de Furno (Timisoara 1979). Alta descriere este in srisoarea lui Leoetudus un

barbatplin de virtutii, pe care nu l-a vazut cineva razand, dar plangand de multe ori.

2._JIrisfos,Impajll _d,1g.(r1pel|a1l!ilqr si-malg Arh-ie.l'e*u - numele'li vine de la textul ITimotei 6,15 si apare in Apocolipsa 19,16. In aceasta literatura apare o sintagma de

origine uamaica. (.3.Hristos-rg-1pqg1@_&capruncinbrateleSf.Fecioara,ca,Hristos

Ernffiuftot p.r"Clirecuvuntund .r, urrundbrru mainile - intruna din turlele se6undare,

, ca adolescent la temptr{ inconjurat de carturarif ,explicandu-le un text teptezerfiat ln" icoant sub forma unei carti sau sul de pergament. Tot ca adolescent Hristos apare ca

. inger de mare tfu{ "u

aripitnchise, binecuvantand cu amandoua mainile creand in jurul

sau o mandorla, fiind inconjurat de sarafimii, conform text Isaia 9,5: ,,Cdci Prunc s-andscut noud, un Fiu s-a dat noud, a Cdrui stdpAnire e pe umdrul Lui qi se cheamd numeleLui: inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pdcii,pirinteal veacului ce va sd fie. "

4. Hristos in timpul misiunii sale predicand, facand minunii diverse, intrand inIerusalim3s.i^brucat intr-o camasa lunga panalapamarfi.si apoi cu o mantie peste ea.

5. Hristos sub forma mahramei Sf.Veronica, trimisa lui Avgar, regele E&d.in careaparc numai capul.

6. Hristos la punerea in mormarrt- in unele reprezentari din sec. l6 - t7, dinartactetana, giulgiurile apar inmormant la o parte, iar ingerul care a deschis mormantul sta siel de o parte. Giulgiul este fara cap, ceea ce inseamfia ca F:kistos a inviat trecand pringiulgiu iar acesta pastreaza forma trupului.

7. Hristos in cer dupa Tnaltare - hainele lui sunt de aur, luminoase, tot asa aparand sila Adormirea Maicii Domnului, venind sa ia sufletul Sf. Fecioare. Este i+istos dupaXnaltare cand este in cer preaslavit.

t_t 1l).Dttt6Reprezen tarea Sfantului Duh

Sfantul Duh apare in 2 feluri - ca porumbel sau ca limbi de foc. Ca porumbelgasim reprezentat Ia,,Bunavestire" - aici este reprezentat Sf.Arh.Gavriil, Sf.Fecioara,deasupra ei razele si apoi porumbelul care este Sfantul Duh. La fel il gasim in iconografiaacatistului la imaginea a 4-a - icosul 4. mai apare in icoana Sf.Nicolaie in scenahirotoniri sale ca diacon sau in tronul Hetimaniei pe care i-l vedem de obicei inreprezentarea judecatii din urrna. Pe tron este o carte mare si deasupra ei porumbelul.Reprezentarca isi are originea in psalmul 9 verset 7: ,,Iar Domnul rdm6ne in veac; gdtit-ascaunul Lui de.judecatd ."

Reprezentarea sub forma limbilor de foc apare la ,, Cincizecime" cu Sf.Apostoliadunati in unele prezidati de Sf.Fecioara in altele in primul plan, apare un batran care tinein brate 12 suluri inchipuind cele 12 Evanghelii, fiecare a cate unui Sf.Apostol iardeasupra scrie in greceste ,,o cosmos" (lumea) reprezentand oligorirea lumii. Acestaimagine a fost condamnata de Sf.Nicodim Aghioritul.

Rep rezen tarea Sfi ntei Treimi

Reprezentarea clasica este a infatisarii divinitatii catre Avraam la steiarul Mamvri- Fac.l9.Filoxenia lui Avraam. Apare aici sub forma a 3 ingeri asejati la masa, serviti cubucate de Avraam si Sara. In ce priveste culorile cei trei ingeri poarta vesminte de culoridiferite. O incercare de explicare a simbolismului o face Valeriu Anania,,Amintirileperegrinului actor".

Cea mai reusita realizare a acestei icooane apartine pictorului rus Andrei Rubliov.Reprezentarea de la Botezul Domnului in toparul praznicului sunt evocate toate

cele 3 persoane. Deasemenea la Nastere apare Fiul, dar si Sfantul Duh care vine din cer si

apare mafia Tatalui binecuvantand.O reprezentare provenita din iconografra occidentala este a Sfintei Treimi sub

forma unui singur cap cu 3 fete si cu o coroana deasupra. A fost preluata in sec XVIII inAthos si exista in fresca atonita mai noua. Apare si in carnetul de schite al lui RaduZugravul.In aceasta icoana este aratata comuniunea celor 3 fete dar si distinctia lor.

Reprezen tarea Maicii Domnului

Maica Domnului este unul din persoanele sacre de care se vorbeste cel mai putin inSfanta Scriptura : la Bunavestire, la nasterea Domnului, Matei 12, la nunta din Cana, La

Bunavesti re, la intalnirea cu Elisabeta.Sf.Toma de Villererne zice ca slava fecioarei este mai usor de gandit decat de scris.

Pentru istoria fecioarei este de ajuns ca s-a scris despre ea si ca l-a nascut pe MantuitorulFkistos. Maica Domnului ocupa un loc de frunte in pietatea crestina. ReprezentareaMaicii Domnului sunt foarte numeroase.

Inceputurile iconografiei crestine despre Maica Domnului sunt atribuite Sf.ApostolLuca care era doctor si pictor si care dorea sa picteze chipul Maicii Domnului dar nu

reusea. Atunceea a acoperit icoana qt o panza si s-a rugat iar a doua zi a gasit chipulzugravit. Prima icoana nefacuta de mana. Sf.Luca realizeaza cateodata si o icoana intr-oalta icoana. Aceasta compozitie o intalnim si noi la Sf. Teodor Tiron. Un episcop se duce

la imparat si-i spune: ,, Ar trebui sa hotaram o zi pentru cinstirea Sf. Teodor Tiron. Inicoana in scenele ce inconjoara chipul Sfintei Fecioare este una care-l infatiseaza pe

Episcop rnfata imparatului tinand in mana icoana Sfintei Fecioare.

Cele mai vechi reprezentari ale Maicii Domnului in catacombe se numesc - MariaOranta (Marie Rugatoare). Este o icoana de tip occidental. Din ea deriva o icoana celebra

in arta - Platitera(mai cuprinzatoare decat cerurile). Denumirea vine din genul plastic

larg. Axionul de la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare :,,De tine se bucura, ceea ce esti

plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc, ceea ce esti bisericasfintita si rai cuvantator, lauda a fecioriei, din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a

facut Cel ce este mai inainte de veci, Dumnezeul nostru. Ca mitrasul tau scaun l-a facut si

pantecele tau mai incapator decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura toata faptura, ceea

ce esti plina de dar, marire tie." ne prezinta aceasta denumire pentru pantecele MaiciiDomnului. In aceasta icoana Maica Domnului este reprezerrtata avandul pe lkistos pe

piept in medalion se mai numeste si Vleherniotisa de la biserica Vlahernilor dinConstantinopol.

Icoana Odighitria (conducatoare, indrumatoare) este icoana in care MaicaDomnului rL arata pe Fiul sau cu mana.Icoana nefacuta de mana a Sf.Luca este de acest

tip. Francezul Rean pune ca mai toate madonele gotice urmeaza acest tip de icoana. Dealtfel arta icoanelor s-a nascut in imperiul Bizantin pe o axa ce mergea intreConstantinopol si Siria. Odighitria este cea mai frecventa reprezentare a Maicii Domnuluiin arta occidentala. In Bizant ea era in mod special la Biserica Tomorigon - BisericaGrinzilor. Ea este o calauza care arata drumul catre Hristos.

O altareprezentare pe care o gasim in icoanele imparatesti este aaeea in care MaicaDomnului il prezinta pe prunc (Nicopia) - cea ce face victoria sau cea care biruieste. Estepictata prin 1700 de un pictor roman Radu Ztgravu - Rasinari. A fost comandata de IonVoinea. In Occident se numeste vierje de mejeste.

Icoana Eleusa - Maica Domnului (milostiva) colicofilusa , dulcea sarutare.

Donskaia Bogomateni - Icoana de pe Dan.Marter Dolorasa - preluata de occident de la rusi. Maica Domnului plangand,

imbracata in negru.Alt tip celebru Maica Domnului Acoperitoarea. Eaprotezeazalumea cu omoforul.

Este fecio ara in ipostaza in care este venerata in Acatistul Acoperamantului MaiciiDomnului.

Alte reprezerfiai: una este cea din imnul acatist.

Locasurile crestine de cult incepand cu secolul fV

Odata cu incetarea persecutiilor, crestinismul devine mai intai religietolerataliiCital si apoi religie dominanta, ocrotita si favorizata oficial de Stat, ca relifiepieferati i wiarii rhajoritafi a locuitorilor. imperiului roman. Cultul ei,.care ia d.e atu[ciinainte o dezvoltare iecunoscuta pina aici si ilevine din ce in ce mai solemn, mai plin delaif si de itralucire, se desfasoard acum ne.stingher.it,_iq locasuri marete. Avem si-cazuri(mai rare) cand veihi temple pagane sau slnagogr rudaice au fost transformate, cu uneleinodificari. in locasuri crestihe-de cult (tem-plIl Afroditei din Ancira in Asia Mica,Firth.noffit ain Atena, schimbat in bisericaldefi-c?1-a SfInGi Fecioare, temlilul lui Baaldin Cavesus in Siria, o'sinagoga din Tipasa in nordul Africii gtc).

Biserica incepe sa fdci acum uz de artA in constructia noilor ei locasuri de cult,utilizand pentru aceasta tot ceea ce realizase mai frumos arta pagana.d.e nalq atunci inarhitecturi, pictura, sculptura etc, dar adaptand totodata formele vechi la spiritul nou si

cerintele cultului crestin.Exemplul cel mai stralucit in aceasta directie il da insusi imparatul Constantin cel

Mare, care inspirat si qutat in parte de maica sa, Elena - initiaza si patroneaza constructiaunor splendid6 si celebre biseiici din Constantilgpol, \oma, Ierusalim,.B_etleem. si altelocuri

^din Tara Sfanta, legate de amintirea vietii Mantuitorului, a Maicii Domnului si a

SfintilorApostoli. Exemplul acestora il imita maitarziu Teodosie 1, Arcadiu (sec. V) siIustinian (sec. VI).

In ceea ce priveste directia, sau orientarea, bisericile crestine erau_i.gdryptate.deregula, inca de la inceput, cu altarul spre-ragilr_a_sa cum si recomanda vechile R6nduielibilericesti, scrise sau

^compilate in seiolele III-N. Gasim totusi si excepti de la aceastaregula in epoca veche, ca'la bisericile din Roma, orientate de obicei invers (cu altarulspie apus), ta si unele biserici din Rasarit (basilica lui Paulin din Tir, basilica Invierii dinIerusalim s.a.).

Planul,'forma si stilul arhitectonic al bisericilor din intreaga epoca qaleocrestina(pana pe la sfarsitul, secolului VI) sunt foarte variate : planul dreptunghiular, patrat,druciform, poligonal, rotund etc. Asa de ex. Biserica Sfintii Apostoli din Colstantinopol,zidita de C^onstantin cel Mare, avea forma de cruce, ca si biserica Sf. Ioan din Efes (secVI), biserica Sfantului Mormarrt., zidita de urmasii lui Constantin cel Mare la Ierusalim,ave'aforma rotunda, ca si biserica Inaltarli Domnului zidita de Sf. Elena lan5? Ierusalim,pe Muntele masliniior; biserica Slntii Serghie si Vach din Constantinop.ol si biserica Sf.Vitut din Ravena (ambele in sec. VI) aveau forma de octogon (rezultat din inchiderea cuziduri a spatiilor dintre bratele crucii interioarel aceeasi forma avea o biserica zidita sub

Constantin cel Mare la Antiohia; catedrala Sf.'Sofia din Edessa (inceputul secolului tV)si biserica Maicii Domnului din Amida erau constructii patrate; biserica MaiciiDomnului Vlaherne din Constantinopol avea plan triconc(treflat), iar vechea biserica aSfintei Sofia din Constantinopol (zidrta de Constantin cel Mare) avea pe_din afara formaunui dreptunghi alungit iar inarintru forma de cruce, pe care i-o dadeau sirurile de

coloane Care imparteau interiorul.Dar de fimpuriu (chiar in cursul secolului IV) devine predominant planul

dreptunghiular, alungit, pe care il recomanda si diferitele randuieli bisericesti. Acestasim^boli7a mai' bine -coribia salvatoare a Bisericii plutitoare pe marea valurilor si a

furtunilor vietii si totodata aduce aminte de cele- trei prototipuri simbolice vechi-testamentare ale locasului dumnezeiesc: corabia (arca)- lui Noe, Coftul Marturiei

(Tabernacolul sau Sicriul Legii) si templul lui Solomon.' Modul de construct6 'a bisdricilor crestine n-a fost acelasi totdeauna sipretutindeni. El a evoluat de-a lungu vremii,. modificandq-* drp? ideile-diferite.pe careie-au formutat teologii despre fiinta, rostul si simbolismul bisericii, sau dupa cerintele sinevoile cultului in continua dezvoltare, dupa gustul si conceptiile estetice predominantein diverse epoci si la diverse popoare crestihe, dupa materialele si posibilitatile de care audispus meqt^erii constructori si Ctitorii si dupa evolutia vietii religioase in general, a careiexpresie plastica este locasul de cult.^ De aceea, incepand din sec. IY pana azi, s-au format mai multe moduri deconstructie a bisericiior sau stiluri arhitecfonice, dintre care cele mai impoftarfie sunt (inordinea cronologica a aparitiei lor in istoria artei) :

a) in Rasarit:1. stilul basilical si2. stilul bizanttn;

b) in Apus:I. stilul basilical;2. stilul romanic;3. stilul gotic;4. stilul Renasterii;5. stilul baroc;6. stilul rococo;7. stilul clasicist (neo-clasic).

Stilul basilical in Rasarit

Basilicile pagane si transformarea lor in locasuri crestine de cult

Primul stil arhitectonic in care s-au construit bisericile crestine, atat in Rasarit catsi in Apus, este stilul basilical.

Basilicile publice (numite si civile sau forenses, fiindca erau situate in_for) aveau ingeneral forma unor sali dreptunghiulare, lungi, impartite in trei (cateodata si cinci)iectiuni longitudinale, numite naoJuri (nave), despartite intre ele prin doua sau mai multeranduri de cloloane, unite intre ele la partea supeiioara prin arcuri longitudinale, sau pringrinzi, de lemn sau de piatra. Nava ientrala (ilin mijloc) er? de regula mailarga si maiinalta'decat cele laterale, care erau mai inguste si mai scunde. Intrarea se facea pe la uncapat al salii, printr-o usa (care corespundea navei din mijloc).ryu chiar_trei.(cate unap.irtru fiecare irava). In capatul opus al salii era o incapere semicirculara (firida) numita'ubridr, in care, pe o estradi (un loc mai inalt), se afla tribuna magistratilor (udecatorilor)si a oratorilor de la intrunirile publice.

Basilicile erau in general constructii simple (in care predomina linia dreapta); de

stil clasic, bine luminate] cu ferestre numeroase si 'largi,

taiatg in peretele fatadei si inperetii laterali, ferestre care dadeau lumina multa interiorului. Plafonul_(tavanul) era drept(plan), din panouri de 1.ryr, _fara nici un decor sau ornamentatie (podoaba), servindnumal ca sa ascunda scheletul acoperisului, care in general era in doua pante (ape)-la

;;; cenrrala si cate una la cele laterale (uneori lipsEa plafonul, scheletul acoperisuluiramanand astfel aparent, adica vizlbil in interior).

Elementul principal de arta care constituia ornamentatia interioara a edificiuluierau multimea si diecorul sculptural al coloanelor care desparteut navele si care eraufacute de obicei din marmura. Fiecare coloana se compunea din : baza sau soclul(piedestalul), stilobatul, corpul principql saq fi1tyl (care putea fi rotund, sau poligonal, siiu canaluri-sau adincituri verticale) si capitelul. Dupa forma si podoaba sculpturala acapitelului, care erapartea cea mai importanta a coloanei, coloanele se puteau imparti incele trei ordine sau stiluri ale artei clasice greco-romane :

a) doric (cel mai simplu, format din ineluse scobite labaza); -

b) ionic (din asia Mica, format din doua velute sau linii curbe invartite de o parte sialta, caun melc);

c) corintic (rin calathos sau cos inconjurat de frunze de acant, asezate in doua randuri,care sustin doua volute mici).

Transformarea basiiicilor publice (pagane) in locasuri crestine de cult a fostusoara si simpla : tribuna magistratilor (oratorilor) din fundul absidei a devenit cathedrasau jetul epis^copului care prezida adunarile de cult, iar_ in j"ry.I lui au fost asezate insemicerc s^caun6le preotiloi coliturghisitori. In mijlocul spatiului delimitat de absidasemicirculara s-a asizat altarul pe care se savArsea Sfanta Jertfa si care consta fie dintr-omasa, fie din sarcofagul cu oseminte de martir sau chiar morm6ntul martiric, care _serveaca aliar de jertfa. Deasupra lui se ridica uneori un acoperarytQnt boltit. Absida basilicilor(care coresiundea de regula cu nava cerfirala).a.devenit astfel ceea ce numim azi altar, iniensul de incapere a bisericii rezewata clericilor. Cu timpgl, _aceasta, incapere a.fostdespartita de iestul salii printr-un mic grilaj (balustrada) de lemn, de zid, de piatra(marmura). sau din metal.' Locul din fata absidei, mai inaltat decat restul salii, s-a largit ca sa incapa toticlericii inferiori (de obicei foarte numerosi in aceasta epoca) si a primit denumirea de solesau chor (pastrata in Apus). Tot aici erau scaune pentru laicii carora li se acorda deosebitacinste, in iiunte cu imparatul si dregatorii lui, iar maitarziu chiar scaunul episcop-ului.

Restul salii, iezervat credinciosilor, a devenit naos, fiind impartit in doua : indreapta stau barbatii, in stanga femeile; cand existau deasupra navelor.laterale galerii,balcbane sau tribune, femeile- si copiii stateau in acestea. La capetele dinspre altar alenavelor (galeriilor) laterale Erat rezbrvate uneori spalii deosebite pentru laicii distinsi sipentru mdnahi, cei din dreapta pentru barbati (senatorium), cel din stanga pentru femei siin special pentru fecioare, diaconite, vaduve si presbitere.-

La capatul dinspre intrare (opus absidei) era pronaosul rezervat catehumenilor sipenitentilor. La unele basilici, astfel transformate, crestinii au facut adaugiri, cladind inirartea de la intrare o incapere introductiva, numita nartica si un atlium.^ Nartica (pronaosirl exterior sau tinda) era un vestibu ziditlafatada edificiului siimpartit uneori ih do,r, incaperi deosebite,' dintre care una rezervata catehumenilorincepatori (nartica interioara) si alta penitentilor 9i, penultima categorie. (narticaexteiioara, exonaftex). In narticaexterioafa se faceau si agape (pe unde mai persistau), iarin cea interioara se faceau privegherile si slujba inmormantarii.

Atriumul era un ^fel

d=e curte sau galerie exterioara neacoperita, patrata sau

dreptunghiulara,pavatacu placi {e piatra si inconjurata de porticuri (colonade) sau siruride foloine acop6rite. tn mijlocul liri (in fata intiarii).se afla o fantana sau un bazin cuapa, in care cr'edinciosii isi spalau mainile in sens de curatenie, .inainte"de a intra inbiserica. In atrium sedeau cersetorii si penitentii din ultima categorie care nu aveau voiesa intre in biserica si sa asiste la sluiba. Cu timpul, si anume dupa disparitia disciplineicatehumenatului si penitentei, atriumul, devenit inutil, se micsoreaza din ce in ce, panala

disparitie, iar in unele cazuri, porticurile exterioare ale atriumului au fost inchise de toatepartile, transfonqandu-se in incaperi pentru locuintele clericilor si calugarilor, camerepentru primirea si gazduirea strainilor si a pelerinilor, spitale, scoli si orfelinate etc.

Totodata, de o parte si de alta a absidei altarului se adauga cate o mica incapere,dintre care una servea pentru depozitarea darurilor de paine si de vin aduse de credinbiosipentru Sfanta Euharistie, iar cealalta pentru pastrarea vaselor si a vesmintelor bisericesti,a cartilor de cult si a altor lucruri sacre.

Notiuni sumare despre arta bizantina

In cursul secolelor IV si V, elementele si formele multiple si variate ale primelorconstructii crestine, de proveniente diverse, se combina, se contopesc si dau nastere, inRasarit, unui mod unitar de a construi, adica unui nou stil arhitectonic, rezultat dinamestecul formelor de arta-clasica cu cele de provenienta orientala: stilul bizantin, care,va ramane paua astazi stilul unic si oficial al bisericilor ortodoxe din toate partile lumii,rcalizat, intr-o bogata diversitate de variante (substiluri), regionale, nationale sau locale.

Trei elemente, conceptii sau curente diferite de cultura se combina in formatia noiiarte: elenismul, Orientul si crestinismul.

Principalele tendinte si elemente de origine elenistica si orientala adoptate de artabizantina;

a) fiin Siria provin in arhitectura si sculptura bizarfiina: forme de ornamentatiesculpturala (foaia de acant, frunza dreapta, foi groase dantelate, forme geometrice :

cercuri, rozete, stele si figuri de animale), folosirea pietrelor cizelate si a contrastelor deculori in ornamentatia externa, iar in pictura o noua traditie iconografica, opusa celeieleniste, o traditie mai realista, mai dramatica si care cauta sa se apropie mai mult denatura, sa redea in chipurile umane expresia individuala, iar in sc-enele istorice si incompozitii, reprezentarea mai mult veridica decat simbolica sau conventionala.

b) Din Egipt arta bizantina a luat altarul triconc (treflat) si ornamentatia bogata,mai aleJ FaEu*lilturala si picturala. De la Alexandria, cblebru centru al culturii eleilisteBizantul mosteneste in pictura gustul decoratiei piJtoresti, cu peisajele, motivelearhitectonice, cu scenele genului,cu figurile sale alegorice si probabil gustul decoratieipolicrome (multicolore) ; indeosebi iconografia bizantina pastreaza din traditiaalexandrina atitudinile nobile ale portretelor, liniile clasice ale draperiilor vestimentare,gesturile masurate, compozitia echilibrata si simpla, pe care o consacrase arta greaca.

c) Alaturi de SirLr,,Asia Mica si Armenia joaca un rol esential mai ales informarea arhitecturii bizantine; aici se realizeaza mai intai fuziunea intre elementeleelenistice si cele orientale, carora li se adauga de timpuriu influenta crestinismului. Ocreatie proprie a Asiei Mici si a Armeniei este basilica acoperita cu bolti si basilica cucupola, care face tranzitia de la tipul basilical pur la cel bizantin. Mestesugul savant alarhitectilor anatolieni inlocuieste cupola persana, sprijinita pe conuri de unghi (importatadin Armenia), cu cupola pe pandantive, forma specifica a arhitecturiibizantine.

Doua curente sau tendinte contradictorii se pot constata in timp in istoria arteibizantine:

ial.p, of,rciale si savante, cultivata la curtile imperiale, in lumeaa)varfirrilordemnitarilor, a varfurilor eclesiastice, a savanti

predominarea elementului clasic ( elenist);b) Alta, a artei populare si monastice;

eclesiastice, savantilor si a teologilor si caracterizata prin

t0

reprezentati indeosebi de monahi si

preferata in cadrul maselor populare (militari, comercianti, mestesugari si tarani),caracterizata prin predominarea elementului oriental (tehnica mai putin luxoasa, picturamurala in loc de mozaic, cautareapitorescului, a realismului, a emotiei dramatice etc).

-JStilul arhitectonic bizantin

Caracterele generale ale bisericilor de stil bizarfiin sunt urmatoarele:a) Materialul de constructie preferat e caramida (singura sau alternata cupiatra);b) Extinderea absidelor (zidurile verticale semicirculare) la peretii laterali ai

bisericii si trtllizarea acoperisului rotund, sub diversele lui forme (bolti semicilindrice,cupole hemisferice sau calote, semicalote etc) ;

c) Prezenta cupolei centrale ridicata deasupra naosului, fie singura, fre impreuna cucupole secundare pe pronaos si avand ori forma de simple calote secunde (cala bisericilemai vechi), ori fiind suprainaltate prin turle (tambur), ca la bisericile de mai tarziu, silegate de corpul principal al edificiului prin sistemul pandantivilor ori (mai rar) prin acelaal trompelor de unghi;

d) Mentinerea sistemului basilical al arcurilor sprijinite pe coloane, care capata rostpur decorativ;

e) Predominarea cu exclusivitate a planului cruciform (inscris qau aparent) si acelui treflat; indeosebi planul in cruce greaca saubizantina (cu brate egale) e caracteristicpentru prima faza a arteibizarfiine;

0 Impartirea in sens transversal a interiorului, in cele trei parti principale alebisericii (altar, naos si pronaos) ;

g) Contrastul izbitor dintre aspectul exterior: simplu si sobru, si interiorul bogatdecorat si somptuos;

h) Ornamentatia (interioara) realizata aproape exclusiv prin pictura, foarte pulinprin sculptura (absenta totala a statuilor, decorul sculptural redus r-rumqi la capitelurileboloanelor si la chenarele (cadrele) usilor si ferestrelor, iar mai tarziu si la ornamentareapartiala si sobra a fatadelor, (ca la unele din bisericile romanesti).-

Aceste caractere esentiale ale stilului se vor pastra la bisericile bizarfiine din toatetimpurile si epocile, desi proportia in care ele sunt utllizate si felul in care vor fiimbinate vor evolua in cursul fimpului, dupa regiuni, dupa gustul estetic si posibilitatilemateriale ale ctitorilor si ale artistilor si dupa influentele pe care ei le-au suferit, dupatrasatura definitorie a fiecarui popor ortodox si dupa evolutia generala a teologiei si avietii spirituale rasaritene.

Stilul bizantin in timpul imparatului Iustinian

Prima epoca de inflorire a stilului bizarfiin in arhitectura bisericeasca este epocaimparatului Iustinian si a succesorilor sai (secolele VI-VII, cand stilul se poate considerape deplin format in caracterele sale esentiale.

Cel mai celebru monument al arhitecturiibizantine din aceasta perioada, privit deobicei ca cea mai stralucita si geniala capodopera iesita din colaborarea geniului eleniccu traditiile de arta ale Orientul-ui, este Biserica Sf. Sofia din Constantinopol, construitade Iustinian. Aceasta reprezinta pentru arta bizantina si pentru crestinatatea rasariteanaortodoxa ceea ce este pentru crestinatatea apuseana catolica Biserica Sf. Petru din Roma(in stilul Renasterii) sau CatedralaNotre-Dame din Paris (in stil gotic).-

Ea e zidita in locul vechii basilici a Sfintei Sofia, construita de imparatul

11

Constantin cel Mare in sec. IV si arsa in 532. Constructia s-a facut intre ani 532-537, subconducerea mesterilor ionieni Anthemius din Trales (arhitect) si Isidor din Milet(inginer),ajutati de un arhitect Ignatie. Interiorul e impartit, ca si la vechile basilici, intr-o nava centrala, mai mare, si altele doua laterale, mai mici, peste care se ridica galeriile,in doua etaje. Absida principala dinspre rasarit, luminata de trei ferestre, este destul demica in raport cu imensitatea cladirii. Atentia e atrasa de marea cupola centrala dedeasupra navei centrale, incadrata de doua semicupole (una spre rasarit, continuata cuabsida altarului, si alta spre apus), si sase cupole mai mici. Cupola centrala e o adevarataminune arhitectonica, atit prin marimea ei (diametrul de 31 m), cat si prin inaltimea lacare e ridicata (54 metri). Numarul total al coloanelor din interior se ridica la 107, uneledin ele (din cele de la galeriile laterale) fiind luate din templul lui Aurelian din Roma sitemplul Dianei din Efes. Peretii sunt acoperiti cu marmura multicolora cu nervuri cavalurile marii si bogat omamentati cu splendide mozaicuri pe fond de aur. Mobilierulluxos, din marmura, fildes, aur si argint, impodobit cu pietre scumpe, precum si usile delainlrare, admirabil sculptate, se adauga la fastul si stralucirea interiorului.

Cupola primara s-a prabusit in urrna unui cutremur la 558 si a fost refacutala 562.Insec. X imparatul Andronic adauga edificiului contraforturi pentru consolidarea zidurilorla exterior.

Biserica a suferit si in urma altor cutremure. La 1453 devine moschee turceasca. I se

adauga minarete la cele patru colturi si semiluna pe cupola , mozaicurile sunt acoperitecu vopsea si inlocuite cu inscriptii de versete din Coran. Restaurata la 1847 sub sultanulAbdulah Medgid, de arhitectul italian Fossati, azi aramas monument istoric.

Alte monumente importante ale arhitecturii bizantine din aceasta prima epoca dedezvoltare reprezinta exemplarele ultime ale unor forme si planuri de origine orientala(Asia Mica), care vor fi curand abandonate : bisericile Sfintii Serghie si Vach dinConstantinopol (un octogon cu cupola), Sfintii Apostoli din Constantinopol ,Sf. Irina dinConstantinopol (basilica cu cupola), Sf. Sofia din Tesalonic (basilica cu cupola) si Sf.Gheorghe din acelasi oras (rotunda cu cupola), Sf Vital din Ravena (un octogon cu nartexde o parte si o absida de alta si cu cupola pe tambur). Cu exceplia Sfintei Sofia dinTesalonic care e din sec.V, toate celelalte apartin secolului VI.

Stilul bizantin dupa criza iconoclasta

Criza iconoclasta (secolele VIII-IX) aduce o perioada de decadenta a artei,religioase rasaritene in general (compensata in parte prin infloirea artei profane sioficiale). Abia dupa stingerea iconoclasmului (842-843), care reprezinta o victorie nunumai a Ortodoxiei, ci si a traditiilor artistice ale elenismului impotriva influentelororientale invadatoare, incepe o a doua perioada de inflorire a artei'bizantine, care tinepana in sec. XII, cuprinzand adica epoca imparatilor Macedoneni (867-1057) si Comneni(1081-1 18s).' O mare influenta exercita acum in dezvoltarea artei bizantine teologia si

monahismul. Stilul bizantin, eliberat de influentele straine, evolueaza acum dupa geniulsau propriu. Dupa unii istorici de arta (ca L. Brehier), secolul XI este varsta de aur aadevaralei arte bizantine. Bisericile din acest secol reprezinta in arhitectura stilul bizantinpur, in maxima lui dezvoltare. Se construiesc biserici de dimensiuni mai mici.Planul celmai obisnuit ramane acela al crucii grecesti inscrise intr-un patrat, dar bratul rasaritean se

lungeste, spre a oferi un spatiu mai mare absidei principale (biserica <Theotokos> dinSalonic), alaturi de care ie construiesc abside mai mici (absidiole). Se lungeste de

t2

asemenea bratul de vest al crucii spre a oferi spatiu mai mare incaperilor de la intrare(pronaos, nartex, pridvor etc). Planul initial al crucii grecesti evolueaza astfel spre cel alcrucii latine (cu bratul vertical mai lung). Se raspandeste si planul treflat (mai ales labisericile atonite, din sec. XI inainte). Numarul cupolelor se inmulteste (cite una pepronaos si pe naos, sau cate una, pe fiecare brat al crucii). La fatada apar arcade mari.Stalpii masivi din interior se imputineaza si se inlocuiesc cu coloane subtiri, dand maimulta lumina si spatiu interiorului. Dintre monumentele reprezentative ale arhitecturiibizantine din aceasta perioada, cea mai celebra a fost la vremea ei Nea(basiliki) (BisericaNoua) din Constantinopol, zidita de imparatul Vasile Macedon (a doua jumatate asecolului IX), ca o replica a Sfintei Sofia. Ea a devenit modelul constructiilor de maitarziu, fixand definitiv planul clasic al biserici bizaritine: cruce greaca, inscrisa inpatrata fost distrusa de turci dupa 1453. Se pastreaza insa in Constantinopol Haghia Theotokos(sec. X), Kilisse-geami (in a doua jumatate a secolului XI).

In alte centre: Biserica Adormirea Maici Domnului din Niceea (sec. IX), bisericileTheotokos (1028) si Sf Pantelimon din Salonic (sec. XIII), biserica Theotokos amanastirii Sf Luca din Focida (sec.Xl), privita in general ca prima realizare a noului tipbizantin: plan de cruce inscrisa in patrat, cu cinci cupole sustinute pe trompe de unghi,biserica Sf. Teodor din Atena (1049), Nea Moni (Manastirea noua) din insula Hios (sec.XI), biserica manastirii din Dafni (langa Atena, sec. XI), primele biserici manastiresti dinAtos (Lavra, Iviron, Vatoped, sec. Xl).

Capodopera arteibizarrtine din Italia in aceasta perioada este biserica Sf. Marcudin Venetia (secolele X- XI), care reproduce nu numai planul ci si mozaicurile bisericiidisparute a Sfintilor Apostoli din Constantinopol (basilica cu transept, cinci cupole siplan de cruce in exterior). Arta bizantina imprumuta acum stilului romanic care se nastein Franta, unul din elementele ei fundamentale, cupola, dand nastere la bisericile cucupole din sudul Frantei.

Tot din aceeasi epoca provin si cele mai vechi biserici din tarile balcanice,pastrate pina azi, ca Sf. Sofia (basilica cu cupota) si Sf. Clement, ambele din Ohrida,construite in sec. XI.

Cele mai vechi biserici rusesti apartin de asemenea stilului bizantin de lasfarsitul acestei epoci, ele fiind in general construite de mesteri bizantini: Sf. Sofiadin Kiev, ctitoria cneazului Iaroslav din 1037 (modificata), Sf. Mihael din Kiev(1108), Sf. Dimitrie din Vladimir (sec. XII), biserica manastiriiLavra Pacerskaia dinKiev (1054) s.a.

O dezvoltare aparte capata stilul bizantin in Armenia, unde traditiile nationalesunt mai persistente si dau nastere unor monumente cu caracter specific (planulcruciform numai in interior, cupole scunde si turtite, arcul turtit in forma de potcoava,ferestre mici, soclu in mai multe trepte, care inconjoara de toate partile bazaconstructiei si care va trece cu timpul si la bisericile romanesti etc). Dintremonumentele acestui stil arrneano-bizantin amintim biserica Sfintei Ripsina dinVagarsabad (sec. X) si catedrala episcopala din Ani (terminata in sec. Xl).

Stilul bizantin dupa cruciade

Inceputul secolului XIII marcheaza o decadenta, cauzata de Cruciade (ocup-areaLatina a Constantinopoluluila 1204). Dupa alungarea latinilor din Constantingpot 029\)incepe o a treia si ultima renastere a artaibizantine, pe timpul_imparatilor din dinastiilePaleblogilor si Cantacuzinilor, pana la caderea Constantinopolului sub turci (1a53). In

l3

aceasta epoca, stilul bizantin, adoptat de toate popoarele ortodoxe din Balcani, primesteunele adaptari regionale si interpretari, locale, creandu-se tipuri diverse, noi si originale.

Dintre monumentele grecesti create in aceasta epoca amintim bisericile :

Pammakaristos. (Fetije-geami) din Constantinopol (sec. XIII), Sf. Nicodim din Atena(sec. XIII), Sflntii Apostoli si Sf. Ecaterina din Tesalonic (secolele XIII-XIV), mai multebiserici din Mistra (capitala Moreei, printre care Pantanassa (prima jumatate a secoluluiXV), remarcabila prin frumusetea decorului exterior si clopotnita de stil occidental, Sf.Teodor Brontocheion (sec. XIII), biserica manastirii Perivleptos (sec. XIV), PanaghiaBrontocheion- (inceputul secolului XIV), Vlacherne si Panafhia Parigoritissa din Arta(sec. XIII), Sf. Sofia din Monemvasia (secolele XIII-XIV) sa.

In Balcani, sarbii si bulgarii adopta stilul bizantin de tip atonit, cu tendinta derevenire la forme mai vechi (traEitionale): doua abside laterale, aitar triconc, cupole mici,ridicate pe tambururi inalte si zvelte, nartex dublu, surmontat uneori de un tumclopotnitade stil romanic si precedat de un portic, preocupare pentru decorarea fatadelor prinalternarea materialului de constructie (piatra si caramida), prin sculptura chenarelor deusi si ferestre, prin utilizarea faiantei policrome (influenta italiana si araba, venita printurci) s.a. Monumentele balcanice sunt in general de mici proportii, dar bogat decorate,atat in interior cat si la exterior. Tarii sarbi si bulgari zidesc manastirea Hilandar din Atos(1293-1299), bisericile sarbesti de la Pavlita pe Ibar (sec. XIII), Nagoriteino, Matejiei (cu5 cupole), Gracianita, Studenita (2 biserici din secolele XII si XIV), Deciani (biserica din1327, de plan bizantin si decor occidental), Liubostinia Frusca-Gora (masiv muntos cu 12biserici manastiresti).

In Bulgaria: biserica din Boiana (sec. XIII), Trapezita, Tirnovo (Sfintii Petru siPavel, sec. XIV), Mesemovia (mai multe biserici), Poganovo s.a.

La rusi, din sec. XIV inainte, stilul bizantin sufera puternice influente nordice(scandinave) si orientale (mongole, armene, georgiene si persane), dand nastere unuisubstil specific rusesc, cu caractere proprii, ca de exemplu:

a) Multimea si varietatea extrema a formelor cupolelor (semicerc, glob, ou, cort,para, ceapa, sau alte forme bizare) si a turlelor (late, inalte ca minaretele turcesti etc); deex. Biserica Sf Vasile din Kremlin (Moscova) are 17 turle.

b) Sprijinirea unora dintre cupole nu pe arcuri, ci pe un perete sau pe o galerierotunda, cu ferestre;

c) Decoratia variata a turlelor, a fatadelor si mai ales a acoperisurilor, cuornamente de faianta, pietre multicolore, zvgrayeli cu culori vii si batatoare la ochi(galben, rosu, alb, verde si albastru) sau motive ale sculpturii omamentale orientale siapusene (mai ales de stil romanic si Renastere), aduse de mesteri italieni, ca de exempluintrebuintarea pilastrilor si a briielor ca mijloace pentru decorarea fatadelor s.a.

Ca monumente reprezentative mai importarfte ale vechiului stil rusesc amintimbisericile:

- Adormirea (Uspenia) din Moscova (sec. XV);-Bunavestire (Blagovestenski sobor) din Moscova (sec. XVI), cu 9 cupole ;

-Sf Vasile (Vasilii blajenii) din Moscova (Kremlin), ctitoria lui Ivan cel Groaznic(sec XVI), cu 17 turle ;- Sf Ioan Bogoslovul (secolele XIV-XV), cu influente de origine mongola.

t4

Stilurile arhitectonice in Apus

l. Stilul basilical in ApusCu exceptia unor regiuni, ca ltalia, in care a patruns si stilul bizantin, sau ca

Spania, Lombardia si sudul Frantei (unde au patruns mai de timpuriu influente orientale,arabe, venite prin maurii din Spania), in Apus stilul basilical predominapana in epocalui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand incepe sa se formeze, un stil nou de arta, alecarui premise apar de altfel inca din epoca dinastiei Merovingiene (secolele VI-V[). Instilul basilical se construiesc, de exemplu, in aceasta epoca biserici celebre din Roma,ca: Sf Praxeda (sec. IX), Sf Clement (reconstruit in sec. Xl), Sf. Maria din Transtever(reconstruit a in sec. XIf s.a. Elementele fundamentale din stilul basilical persista, subdiverse forme si in diverse sinteze noi, si in stilurile ulterioare de arta din Apus, panaastazi, combinate cu elemente noi, fie de provenienta autohtona,local4 fie venite prininfluente straine.

2. Stilul arhitectonic romanic

Numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de artapropriu al Apusului medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand se realizeaza in Apus o prima simbioza a resturilor vechii arte romane abastinasilor romanizati (galo-romani) cu cultura nationala a popoarelor germanicestabilite in Apus (goti, alemani, franci, normartzi, anglo-saxoni, germani etc.) si cuinfluente de origine orientala, aduse in Apus pe de o parte de maurii din Spania, pe dealta de calugari, comercianti, pelerini, iar mai apoi (de La 1096 inainte) de Cruciati carepun in contact cultura apuseana cu cea bizantina si araba.

Locul de nastere al stilului romanic este Franta si nordul Italiei (Lombardia), underemiscentele vechii arte galo-romane, amestecate cu influente noi, asiatice, dau nasterecelor dintai biserici cu cupole pe pandantivi (considerate de unii ca influente bizantine).De aci, stilul acesta se raspandeste in toate tarile catolice (Anglia, tarile germanice, tarilescandinave, Polonia, Ungaria, Moravia, mai putin in Italia si Spania), devenind artaoficiala a catolicismului (ritualul latin) din secolele X-XIII, asa cum devenise mai demult cea bizantina pentru crestinismul rasaritean. Mult mai putin unitara insa in evolutiasi aspectele ei generale decat cea basilicala si cea brzarfiina, arta romanica a facut maimult loc influentelor si traditiilor locale, dand nastere la scoli, tipuri sau sub-stiluriregionale, dintre care amintim, ca mai importante, pe cele din Lombardia (nordui Italiei),Proventa (sudul Frantei), Burgundia (in centrul Frantei); Normandia (in nord-vestulFrantei) si regiunea Rinului (estul Frantei si apusul Germaniei).

Perioada de formare a stilului o constituie secolele VIII-X (faza timpurie sau pre-romanica); apogeul il atinge in secolele XI -XII (perioada matura, sau romaniculdezvoltat) , iar in sec. XIII incepe sa fie inlocuit (mai intai in Franta) de stilul gotic.

Arta romanica este o arta exclusiv religioasa, creata de calugari si oameni aiBisericii.

Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :

a) Lipsa de unitate in plan; planul bisericilor romanice este foarte variat: cruciform(mai ales in cruce latina), treflat biabsidal, circular (influenta din rasarit) ; de cele maimulte ori apare un plan complex, combinatie a tipului basilical cu cel cruciform, creatprinprezenta regulata a navei transversale (transeptului, uneori dublu);

b) Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin caramida si lemnul),

l5

zidaria fiind lasata aparenta (netencuita si neacoperita cu placal de marmura,. ca inbasilical sau bizarftinul timpuriu), iar zidurile fiind masive (groase si puternice), suntsprijinite de contraforti (ziduri suplimentare, de sprijin, in partile unde apasarea maseide zidarie e mai mare).

c) Soclul inalt,'fatadaprincipala (de vest) precedata uneori de o curte inchisa cu unportic eite in general monumentala, cu irepte multe si portaluri uriase, boga! decorate siilancate de tuinuri patrate sau octagonale (influenta siriana), dintre care unul serveste sica clopotnita, cand aceasta nu e separata de biserica.^d)

Interiorul, precedat uneoii de un narthex de mari proportii, e impartit (ca si labasilici) in mai multe nave,

e) Acoperisul primelor biserici romanice e in s?rpryt?, adicT cu scheletul de lemnsau metal (cu sau faiatavan), cala basilici; maitarziu-e inlocuit intai la navele l,ateralecu acoperisul boltit, de ptitra sau caramida, sub diverse forme: calote sau cupolehemisferice.

f) Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene de orice stil este chorul, adicao travee (despartitura) deosebita a interiorului, sub forma de nava lrasversala, intreabsida altdrului si transept. In general el este mai inalt fata de restul bisericii, pentru casub el si altar se construiesc cripte de mari dimensiuni.

g) Sculptura decorativab intrebuintatamai mult decat in basilical si bizantin, caauxiliai'important al arhitecturii (la impodgblrea caprtelurilor de.pilastri si coloane, a

fatadelor si^a portalurilor, a cadrelor de usi si ferestre, la comise e!c),h) Arcul rotund (roman, in semicerc_perfect) este utilizat in larga masura, ata! ca

element'arhitectonic (dd legatura intre coloanele sau pilastrii din interior), cat si ca

element decorativ (mii ales-la fatade, in galerii de arcade); Ae aceea, stilul romanic e

numit uneori si stilul arcului rotund.i) Ferestrele sunt la inceput puling si mici, apoi mai multe si mai mari, terminate

totdeauna in arc rotund (simplu sau divizat bifor, tii-for etc,) si cu ornamentatie bogata(apar primele vitralii in sec XII).

- Monume nte r epr ezentativeDintre bisericiie romanice din epoca lui Carol cel Mare (faza preromanica), cele

mai multe au fost distruse de invazianormanzTlor din secolele IX si X.Astazi se pastreaza (restaurate) numai cateva dln Fr.an{a, ca-dq .{, :

^CapelaPalatina (biserica palatului iui Carol cel Mare) din Aachen (azi catedrala din Aix-la--Chapelle)', construita la 805, in forma de octogon^acop_erit 9. g cupola ,sprijjnita.pe gPtpilaitri diipusi in cerc (copie greoaie a bisericii San- Vitale din RavenQ) ; biserica din'Ceimigny-hes-Pres, in'Ldiretl cladita {upa 806, in forma de rotonda; biserica Sf.

Filibert din Tournus (Burgundia), tot dinfaza carolingiana s.a.Din faza.omanicul[i dezvoltat (secolele XI-XIII) se pastreaza mai multe biserici

(unele in forma originala, altele restaurate). Mentionam, de exemplu:a) In Franta (patria stilului):-'biserica abitiala (principala) amanastirii Sf. Stefan (Saint-Etienne) din Caen, in

nordul Frantei (sec. XI).- biserica Notre-Dame du Port din Clermont (sec. XI); biserica manastirtt

Benedictine din Cluny (secolele XI-XII).- catedralele diri, Avignon (Nritre Dame-des-Domes), Perigord, Autun (Saint

Lazare), sec. XIl, Lyon s.a. ;j'catedrala'sfFronton (Saint-Front) din Perigueux, avand planul in cruce greaca, cu

5 cupole.

l6

- bisericile Saint-Germain din Toulouse;- domurile Sf. Ilarie (Saint-Hilaire) si Notre-Dame la Grande din Poitiers, Sf. Paul

(Saint Paul-Austremoine) din Issoire (sec. XII).b) In Anglia amintim catedralele din orasele: Durham, Canterbury, Exeter,

Winchester, Norwich, capela Sf. Ioan a Turnului din Londra s.a.c) In Germania, din epoca preromianica se mai pastreaza biserica S. Cyriac la

Gernrode, din timpul lui Carol cel Mare ; iar din epoca de inflorire a romaniculuimentionam catedrala Sankta Maria in Kapitol si biserica Sfintii Apostoli din Colonia(sec. Xl, plan tricong), catedralele din oraselg: Bgry, Bamberg, Y_g*t (sec. Xll), }l4air:z(sec XIII), Spira (Speyer, sec. XI!, Hildesheim (Sf Mih?il, t9., _XI), s.a.

d).In Austria, amintim biserica manastiri din Lilienfeld (sec. Xl11), biserica dinHeiligenkreuz (sec XII).-e) In Belgia si Olanda: Catedrala din Tournay (cu 5 turnuri monumentale),bisericaminastirii din Tongres, bisericile din Ruremond si Maestricht.

f) In Suedia si Norvegia: Domurile din Trontheim; Lund, Alvastra s.a.g) In Danemarca: catedrala din Viborg.h) In Spania si Portugalia: biserica Sf lacob (Santiago) din Compostella (unul din

cele mai vestite centre de pelerinaj din Apus in evul-mediu, unde se pretindea ca se

pastreaza oastele Sfantului Apostol Iacob cel Mare), catedral-ele din orasele:_Avila (Sf.Vincentiu), Lugo (sec. XII), Urgel (tip lombard, sec. XII), Saragossa (San Pablo, sec.xrr).

i) In ltalia, stilul romanic s-a dezvoltat mai putin, formand scoala lombarda, cubiserici care pastreaza mai bine amintirile filiatiei lor antice, cu clopotnite izolate decorpul bisericii, bisericile fiind la inceput fara cupole, apoi cu bolti inaltate pe ogive,facand trecerea spre stilul gotic (caLa biserica Sf. Ambrozie Sant Ambrogio din Milano,sec. XII). Mai amintim: catedralele din orasele: Pisa (secolele XI-XII cu faimosul turn-clopotnita inclinat), Modena (sec. XII), Parma (sec. XI!, Pavia (Sf. Mihall), Piacenza(sei. XU), Bari (Sf Nicolae, secolele Xl-Xll,influenta adusa de normanzi in sudulItaliei).'Biserici de stil romanic tarziu (decadent) s-au construit si la noi, mai ales inArdeal, de catre unguri si sasii catolici (ca de ex. catedrala romano-catolica din Alba-Iulia, biserica Sf. Mihail din Cisnadioara, biserica din Cisnadie, Noul-Sasesc, Sebes,Garbova, azi in ruina), s.a.

3. Stilul gotic

Numit si ogival (stilul arcului ascutit). Se naste din arta romanica, il g do-uajumatate a secolu-lui XII sub influenta Cruciadelor, a scolasticij si a misticismuluireligios. Arta gotica datoreaza mult contributiei masive a societatii laice fiind creata sirep{ezentata d6 mesteri si artisti laici, cu concursul material si moral al multimilor de

l -.

credinciosi, dar inspirata si patronata tot de clerul Bisericii. Pe cand in perioada romanicabisericile cele mai^importante care s-au cladit erau abatiile (bisericile marilor manastiriale ordinelor calugar^esti), gloria stilului gotic sunt catedralele. Arhitectii, mesteriiconstructori si lucratorti (iid-arii, pietrarii, detoratorii, sculptorii, pictorii etc.) au.ingeputin sec. XIII sa se organizeze in adevarate corporatiuni ambulante, raspandit-. tnqi ale.s inGermania si Angliafacestea stau la originea asociatiilor de francmasoni (zidari-liberi) de

t7

maitarziu.In comparatie cu stilul romanic, stilul gotic se distinge prin urmatoarele caractere

generale:a) Planul predominant e cel de cruce latina (romana), iar edificiile sunt de

dimensiuni mari.b) Zidurile masive din stilul romanic sunt inlocuite cu ziduri mai subtiri si inalte,

sprijinite la exterior de contraforti in forma de arcuri butante (proptitori ingusti si inalti,meniti sa preia o parte din greutatea baltilor).

c) Interiorul e impartit (ca si la basilici)in mai multe nave longitudinale, (trei saucinci), delimitate prin siruri de coloane subtiri.

d) Elementul nou si specific stilului gotic e arcul frant sau ascutit (unghiul formatde intretaierea a doua segmente de cerc), dar mai ales ogiva si bolta ogivala (boltasprijinita pe doua arcuri diagonale de sustinere, care se incruciseaza in punctul de cheie aboltii). Elementele acestea aparusera sporadic, inca din sec. XII, l-a unele catedraleromanice din nordul Frantei.

e) Dintre incaperile bisericilor de tip romanic dispar nartica de la fatada si criptelede sub chor, dar se mentin deambulatoriile, formate din siruri de coloane, iar absidelealtarului sunt mai mult poligonale decat semicirculare, fiind flancate spre exterior demici capele.

f) Ferestrele sunt foarte numeroase,largi si inalte, terminate in forma de rozeta saude flacara si impartite longitudinal prin colonete, avind geamuri multicolore (vitraliitranslucide), care dau interiorului lumina multa (goticul a cultivat cel mai mult artavitraliilor, dintre care unele cuprind o minunata iconografre a sticlei colorate, fiindadevarute opere de arta).

g) In ornamentatia interioara pictura este intrebuintatamai putin; predomina (maiales la exterior) sculptura monumentala (statuara).

Stilul gotic decade in sec. XVI, cand este concurat din ce in ce mai mult de artanoua a Renasterii.

Monumente r epr ezentativeCa monumente celebre ale stilului gotic in arhitectura bisericeasca, amintim:a) In Franta (patria stilului, care, impreuna cu Germania, are cele mai multebiserici gotice) :

- Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1163- 1245 si remaniata in sec.XIV, cu cinci nave, galerii si un transept;

- La Sainte Chapelle din Paris, construita de Ludovic cel Sfant in sec. XIII ;- Catedrala din Reims (catedrala incoronarii regilor Frantei), construita in secolele

XIII-XN, lunga de 138,70 m, vestita prin decorul ei sculptural, cu cea mai impunatoarcfatadaprincipala din toata arta gotica;

Biserica manastirii Saint-Quen tot din Rouen (secolele XIV-XVII), remarcabila- LrlJEIltecl. lll4llctJllllI r)Cllrl.L-\lllsll L\JL Llllt l\ULrsrr (Dg\zurgprin dimensiunile g.i slprin splendoarea decoratiei sculpturale;

catedrala din Riga (sec. XIII), socotita in general ca o capodopera a stilului goticsi una din bisericile cele mai mari din lume (suprafata 8000 m2,lungime 143 m,latimea65 m si inaltimea 43 m);

- Catedrala din Laon (sec. XI!, cu cele mai frumoase turnuri de tip orienlal,socotite printre cele mai reusite produse ale geniului constructiv francez dinEvul-Mediu;

b) In Germania, unde s-a dezvoltat scoala renana, cea mai desavarsita realizare astilului gotic este catedrala din Colonia (Cologne, Koln); din sec. XIII;

c) In Anglia (unde romanicul persista mai mult), amintim catedralele din orasele :

t8

Canterbury (inceputa in sec. XII), York (sec. XIV), Salisbury (cu abside patrate),Durham, Exeter (sec. XIV) s.a.

d) In Belgia si Olanda mentionam: catedrala Sf. Gudula din Bruxelles, catedrala SfMartin din Anvers (sec. XIII), catedralele din orasele Bruges, Anvers s.a.

e) In Elvetia: catedrala din Lausanle (sec. XIII).f) tn Cehoslovacia: catedralele Sf Agnes Gqq. XI[) si Sf Vitus din Praga (sec.

XIV), Sf Barbara (Varvara) din Kuttenberg (sec..XIV) s.?.- g) In Suedia si Norvegia: catedralele din orasele Uppsala (secolele XIII-XV),

Trondheim (Trondjem, secolele XII-XIII) s.a.h) In Tarile Baltice: catedrala din Riga (Letonia,_sec_. XIll) s.a.

i) tn ttalia mentionam de exemplu .catedr.al.a-din Milano (secolele XIV-XYI, .,fatadadin sec. XIX), una din cele mai mari biserici din lume (lungimea 159 ry,_inaltimeanavei centrale 48 m, ferestrele chorului 27 m inaltime).Caracteristic catedralelor goticedin Italia este folosirea picturii in fresca pentru decorarea interlorului, pril p_igtori celebri,precursori ai Renasterii italiene din set. XIV, ca florentinii Giotto si Cimabue, sau

Duccio si Simone di Martino din Sienna s.a.j) In Spania si Portugalia catedralele din orasele.: Burgos, Toledo (:.._, XI[),,Leon,

Sevilli'(sec. XV), Salamanca (sec. XIID, Barcelona, biserica manastirii din Belem (sec.XV) s.a.'

Biserici de stil gotic tarziu (decadent), de proportii mai mici si de o valoareartistica mai redusa, s-au construit si la noi, in Transilvania, de catre germani (sasi) siunguri (secui), ca de exemplu biserica manastirii cisterciene din Cirta.(1202),tisericadiri Prejmer,

-biserica Sf. Bartolomeu din Erasov, biserica evanghelica din Cristian,

biserica Sf. Mihail din Cluj, biselica Neagra din Brasov s.a.

Renasterea (Renaissance)

Stilul Renasterii apare in ltalia (mai intai in Florenta), spre sfarsitul EvuluiMediu (secolele XV-XVD. sub influent'a studiului clasicismului, adus in Apus depersonalitatile culturale ale Bizantului, refugiate dupa caderea definitiva a imperiului deiasarit quQ lurgi_(1453). ..

Soiritul Renasferii se manifeesta ca o tendina de intoarcere Ia arta Romei sr

Eladei ahtice si se caracteizeaza prin reasezarea omului in centrul preocuparilor siinteresului filosofic si aftistic. Gustril pentru eleganta, logica, armonia si finetea liniilor;i 3 ,-,"iiilo, artei clasice, care caracterizeazaf,e artistiT Renasterii, reprezinta.tot-odatao rebctib impotriva spiritului feudal, iubitor de Tofia, brutal si masiv, al Evului Mediu.Bineinele s cla arta Renasterii nu trebuie considerata ca o simpla copie sau increstinare aartei pagane clasice, ci ca o interpretare noua a conceptului'artistic, o creatie originalabazatip"e studiul, inielegerea si admiratia artei antice,considerata ca suprema expresie afrumosirlui artistic realiiat de geniul omenesc pina atunci.

Rolul de frunte, pe car-e il iucase Frarita in istoria artei apusene medievale (inromanic si sotic). e preluat acum"de ltalia. Florenta (sec. XV), dpoi Roma si Venetia(sec. XVI). Eunt 6ele mai importante centre in care se dezvolta aftaRenasterii. Aici, ea ebatronata cie catre papi si marile familii de nobili si suverani italieni, protectori ai artelorr '

r :'familiile Visconti si Sforza la Milano (indeosebi Ludovic Le More),sr at arttstllor, caM.aiCis la Fioren a (mai ales Laureniu Magnificul), Gonzague la-Mantua, dogii dinVenetia, papii Alexaridru Borgia, lulius Il, Leon X,_Clement VII Ia Roma s.a.

Artb Je laicizeaza. Ca riumar, construciile religioase ale artei Renasterii sunt maiputine decat cele romanice si gotice, in schimb; se inmultesc edificiile civile construite si

t9

decorate in acest stil (palate, turnuri, vile pentru locuintele nobililor, edificii publice saumunicipale s.a.).

Autoritatea Bisericii nu mai indrumeaza activitatea mesterilor constructori sidecoratori, ca in romanic si gotic, personalitatea si farfiezia artistilor se manifesta liber sinestingherit, in alegerea planurilor si a formelor constructive, a subiectelor si a temelorsau motivelor decorative etc.

Din Italia, stilul Renasterii s-a raspandit mai intai in Franta, apoi in Spania si maitaruiu in Germania si Austria, pierzand insa treptat din puritatea si finetea formelororiginale, dezvohate in Italia. Evolutia lui se poate impari in trei faze sau perioade:

-Renasterea timpurie (faza de cautare a formelor si inchegare a stilului), sec. XV ;-Renasterea dezvoltata (faza de maturizare si de inflorire) sec. XVI (apogeulstilului);-Renasterca tarzie (sec. XVII), care reprezinta decaderea si trecerea la stilurile

derivate din Renastere.

5. Stilul baroc

In sec. XV[, stilul Renaissance degenereza, prin excesul de ornamentatie, dandnastere stilului numit baroc. De la spaniolul barrueco (scoica sau perla neregulata) -adica neregulat, bizar, ciudat sau curios - numit si stilul iezuit (fiindca a fost cultivat siraspandit mai ales de calugarii iezuiti), este denumirea care se da de obicei fazeiavansate a Renasterii. In ltalia, "stilul baroc" s-a nascut si s-a dezvoltat mai mult, ca oreactie religioasa impotriva caracterului profan al Renasterii, reactie patronata si dirijatade conducerea Bisericii catolice, care urmareste pe de o parte sa purifice arta Renasteriide excesele ei laicizante si pagane, iar pe de alta sa atraga sufletele credinciosilor,utilizand arta ca un mijloc de lupta impotriva protestantismului (de aceea stilul baroc enumit si stilul Contra Reformei).

Caructerele generale ale stiluluiBarocul e de fapt o dezvoltare si amplificare a formelor clasice din Renastere, cu

amanunte si tendine noi : edificii colosale ca proportii si cu infatisare dramatica, fatadefastuoase cu frontoane modificate in diverse sensuri, turnuri duble, cupole inalte sidiforme, cladiri anexe frumos impopobite, ferestre de forme neregulate. In decoratiapicturala se renuna la temele profane si pagane (nudurile si tipurile mitologice) ; inschimb, ornamentatia se imbogateste excesiv, cu coloane-rasucite in forma de spirala, cu

lguri fantastice. Liniile dleple se indoi-gsc, formele ovale se arcuiesc si iau forme din cein ce mai sinuoase, suprafetele netede dispar cu totul sub povara de omamente. Edificiiledevin mai mult pretexte pentru decor sau conglomerate de ornamente dintre cele maivariate si mai bizare.In interior impresioneaza, risipa de aur, argint, matasuri si tapiteriibogate, mobilier bogat si luxos.- Dintre artistii reprezentativi mai de seama ai acestui stil amintim pe arhitecitiBorromini, Pernini (autorul porticului din fata bisericii Sf Petru), Longhi, Sardi s.a.Dintre pictori, pe italianul Caravaggio (+ 1609).

Dintre monumentele religioase mai importante ale stilului baroc amintim:In ltalia: bisericile Santa-Agnese (opera lui Borromini), Sf. Suzana si Santa Maria

a Victoriei si capelele Sf. Andrei-Quirinal si Sf. Cecilia, toate din Roma; biserica SantaMaria-Novella (cea Noua) din Florena s.a.

In Franta: bisericile Saint Gervais (Sf Gherasie) si Saint-Paul, Saint-Louis dinParis (ultima biserica iezuita) s-a.

20

In Germania: domul din Salzburg (azi in Austria), biserica Sf. Gaetan a Theatinilordin Miunchen, catedrala din Passau (construita de arhitecti italieni) s.a.

In Belgia si Olanda: biserica Iezuitilor din Bruxelles, biserica din Antwerpen (cupictura stil Rubens), catedrala din Namur (sec. XVIII) s.a.

In Elvetia: biserica Iezuitilor din Lucerna.In Spania: biserica Sf. Andrei din Valencia s.a.In Rusia: Catedrala"Aratarea Domnului' din Leningrad (1761).

6. Stilul rococo

Faza ultima a barocului, din a doua jumatate a secolului XVIII poarta in generaldenumirea de Stil rococo (de la frantuzescul rocaille, scoica), adica rotund, incarcat,impopotonat, numit in deradere si stilul peruca (Das Aufgebauschte). S. naste tot inItalia, ca o exagerare a barocului. Creeaza mai mult opere laice (palate), dar si catevabiserici care se disting prin eleganta, decor bogat si rafinat, de un gust feminin. Liniiledrepte sunt inlocuite prin curbe, cercul, cu ovalul. E o arta feminina, de un gust senzual,in Care artistii pun accentul pe amanuntele si rationamenlul decorului ; arhitectul devinede fapt un decorator.

Ca monumente religioase reprezentative ale stilului rococo amintim:In Italia: bisericile Sf. Magilalena (de arhitectul Sardi, sec. XVIII) si Sf. Balbina

(de Juvara, sec. XVI[), din Roma; bisericile Annunziata si Sf Clara din Neapole.,_ SantaCroce si Santa Chiara (Sf. Clara) din Lecce, catedrala din Siracusa, biserica Iezuitilor dinVenetia (opera lui Domenico Rossi) s.a.

In Franta: Capela palatului din Versailles (langa Paris), Oratoriul dinAvignon,capela Visitatio din Le Mans s.a.- In Germania: bisericile Frauenkirche (Sf Fecioara, protestanta) si Hofkirche(biserica palatului) din, Dresda (cea de a doua biserica catolica), Sf. Clement dinMunster, Sf. Paulin din Trier, Capela episcopala dinWurzburg (sec XVIII) s.a.

7. Neo-clasicismul

Ultimul aspect pe care il ia Renasterea tarzie in arta Apusului poarta denumirea deNeo-clasicism sau academism, nascut in sec. XVm ("secolul luminilor"), sub influentafilosofiei si a literaturii iluministe germane (Lessing, Goethe, Kiopstok, Herder) si astudiilor de arheologie clasica (sapaturile de la Pompei), neo-clasicismul se manifesta caun curent de excesiva admiratie pentru arta clasicapagana si de reintoarcere la liniile eisimple si clare, ca o reactie impotriva formelor bizare si artificiale, in care barocul sirococo-ul inecasera puritatea formelor initiale ale Renasterii, din secolele XV si XVI. Secavta deci a se inlatura nu numai inovatiile baroce si rococo, ci si innoirile care nuconsunau cu cele antice. Pe din afara, bisericile de stil neoclasic seamana cu niste templeantice, grecesti sau romane cu coloane. Pe cand arta Renasterii reprezenta o interpretarenoua a formelor antice neoclasicismul nu ne da decat copii sau reproduceri fidele, maimult sau mai putin izbltite, ale monumntelor artei clasice pagane. In interior, boltile suntdecorate cu ornamente in relief si cu picturi in fresca.

Transeptul lipseste uneori (fiindca nu se gaseste totdeauna in templele antice), iarabsida altarului isi

-reia forma clasica de semicerc, pe care o aveau basilicile pagane si

21

crestine din antichitate.Dintre monumentele religioase care se, incadreaza, in acest stil, amintim, de

exemplu : biserica Sainte-Genevieve din Paris construita intre 1745-1780 de arhitectulSoufflot ca un templu grec, cu coloane si cupola inalta de 80 m transformata de laRevolutia franceza in Pantheon national sau mausoleu al personalitatilor ilustre ale-Frantei), manastirea Capuinilor din Paris (cu incinta ca un atriu doric), La Chapelle-Expiatoire din Paris (de Fontaine), biserica Saint-Philippe-du-Rou11e din Paris (de tipbasilical antic) s.a.

22